Creativitatea

Mates Bogdan
MIA anul II

Creativitatea este proprie tuturor indivizilor umani, în special copiilor, în

condiţii fiziologice. Astfel, fiecare copil dispune de un potenţial creativ, adică de
anumite trăsături sau însuşiri favorizante actului creator. Deosebirile se exprimă
prin intensitatea cu care se manifestă acest potenţial şi prin domeniul în care se
aplică.
În abordarea şi caracterizarea fenomenului creaţiei, S.E. Gollan identifică
patru categorii de criterii:
• performanţa creatoare efectivă/produsul creativ;
• procesul creativ;
• persoana creatoare;
• potenţialul creativ.
Având în vedere opiniile celor mai mulţi pedagogi, putem defini
creativitatea ca fiind: aptitudinea/capacitatea de a produce ceva nou şi de
valoare, procesul prin care se realizează produsul şi orice rezolvare de probleme
noi.
Actul de creaţie nu urmează niciodată un plan, o schemă fixă, aşa încât nici
nu este uşor de planificat. Putem începe cu modelarea şi regândirea activităţii
instructiv-educative, fără să uităm că învăţătorul /dascălul este unul dintre factorii
care pot educa creativitatea – un dascăl creativ va forma elevi creativi.
Este recunoscut faptul că fiecare copil normal se naşte cu un anumit
potenţial creativ. Acest potenţial se „destramă” însă dacă nu este stimulat şi
educat. Creativitatea fiecăruia se manifestă într-un mod unic, fiind în primul rând
abilitatea de a vedea lucrurile într-o lumină nouă sau neuzuală, de a sesiza o
problemă acolo unde alţii nu cred că există şi a descoperi soluţii efective la aceste
probleme. Jocul pune la îndemâna copilului posibilitatea dezvoltării acestor
abilităţi, ajutându-l să se dezvolte.
Factorii care pot contribui la promovarea creativităţii si capacităţii de
inovare sunt:
 Crearea unui mediu favorabil inovării şi adaptabilităţii într-o lume
aflată în continuă schimbare; trebuie luate în considerare toate
formele de inovare, inclusiv pe plan social şi antreprenorial;
 Evidenţierea deschiderii spre diversitate culturală drept mijloc de
încurajare a comunicării interculturale şi promovarea unei mai
strânse legături între arte, precum şi cu şcolile şi universităţile;
 Stimularea sensibilităţii estetice, dezvoltării emoţionale, gândirii
creative şi intuiţiei la toţi copii la vârsta cea mai frageda, inclusiv în
învăţământul preşcolar;
 Sensibilizarea în privinţa importanţei creativităţii, a inovării şi a
spiritului antrepreonorial pentru dezvoltarea personală, precum şi
pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, precum şi
încurajarea unei mentalităţi antreprenoriale, în special în rândul
tinerilor, prin cooperarea cu mediul de afaceri;
 Promovarea educării în domeniile matematic, ştiinţific şi tehnologic a
aptitudinilor de bază şi avansate favorabile inovării tehnologice;
 Încurajarea deschiderii de către schimbare, creativitate şi rezolvarea
problemelor în competenţe favorabile inovării, care se pot aplica
unei varietăţi de contexte profesionale şi sociale;
 Lărgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare atât prin
intermediul învăţământului formal cât şi prin activităţii neformale şi
informale pentru tineret;
 Sensibilizarea publicului, atât în interiorul, cât şi în exteriorul pieţei
muncii, în ceea ce priveşte importanţa creativităţii, a cunoaşterii şi a
flexibilităţii într-o epocă a schimbărilor tehnologice şi a integrării
globale rapide pentru o viaţă prosperă şi satisfacătoare precum şi
oferirea mijloacelor care să permită cetăţenilor să-şi îmbunătăţească
oportunităţile de angajare în toate domeniile în care creativitatea şi
capacitatea de inovare joacă un rol important;
  Promovarea designului drept activitate creativă care contribuie în
mod semnificativ la inovarea precum şi la dobândirea de aptitudini
de gestionare a inovării şi a designului, inclusiv noţiunii de bază în
materie de protecţie a proprietăţii intelecuale;
 Dezvoltarea creativităţii şi a capacităţii inovatoare în organizaţiile
private şi publice prin formare şi încurajarea acestora de a utiliza mai
bine potenţialul creativ atât al angajaţilor, cât şi al clienţilor.

După modelul lui Wallas care are încă şi acum pregnanţă teoretică,
procesul creativ este multifazic:
 prepararea este în mod esenţial un proces de acumulare de informaţie
în legătură cu o problemă care a fost deja sesizată (Punerea problemei
este de multe ori elementul de impulsionare al întregului ciclu creativ);
 incubaţia: ideile au nevoie totuşi de o mare masă de date relevante şi
instrumente ce fac posibilă combinatorica creativă, deficitul de
informaţie fiind la fel de dăunător ca şi suprasaturarea;
 iluminarea este momentul de vârf al creativităţii, prin care brusc şi
misterios soluţia apare limpede, clară şi integrală. Această fază nu este
obligatorie în toate tipurile de activităţi creative.
 verificarea încheie un ciclu creativ, în această fază conştientul jucând
rolul fundamental de instanţă ce evaluează şi validează sau invalidează
soluţiile găsite.

Deci, elementul fundamental al creaţiei nu este doar noutate sau

originalitate, ci, mai ales valoarea lui, ceea ce presupune un
referenţial care poate fi persoana în cauză, comunitatea celor din domeniu,
societatea la un moment dat sau în ansamblul devenirii sale.
In concluzie, creativitatea va apare drept:
1. un atribut (de exemplu, atributul unor aptitudini speciale în general, al
imaginaţiei în special);
2. o capacitate (de a găsi soluţii ingenioase la o problemă);
3. o facultate (respectiv, facultatea psihică ce face posibilă creaţia ca proces
psihic şi ca act material, prin care se obiectivează opera finită; facultatea
spiritului de a reorganiza elementele campului de percepţie într-o formă
originală; facultatea de a introduce în lume un lucru nou);
4. o funcţie (funcţia sau aptitudinea inventivă a imaginaţiei);
5. o premisă (premisa creaţiei ca proces);
6. o formă (forma superioară a activităţii umane);
7. o trăsătură (trăsătura personalităţii înconjurate, animate sau inhibate de
„anumite” împrejurări şi situaţii ale vieţii);
8. un ansamblu unitar de factori subiectivi şi obiectivi (acei factori care duc
la realizarea de către persoane sau de către grupuri a unui proces original şi
de valoare);
9. o forţă (se are în vedere forţa creatoare);
10. un fenomen general-uman (fenomenul de adaptare la diferite situaţii,
dar şi de actualizare a capacităţilor potenţiale);
11. o treaptă (cea mai înaltă treaptă a inteligenţei);
12. un proces (cum ar fi procesul de rezolvare a problemelor, de modelare a
unor idei sau ipoteze, de testare a acestora şi de comunicare; se sprijină pe
capacitatea tuturor de a stabili relaţii între experienţele anterior nelegate
între ele, pe baza cărora apar - sub forma unor scheme de gandire -
experienţe, idei sau produse noi);
13. o activitate (activitate creatoare sau de soluţionare a problemelor,
caracterizată prin noutate, persistenţă şi dificultate în formularea
problemei, activitatea care duce la un produs nou de valoare pentru
societate);
14. o caracteristică (anume caracteristica generală a activităţii umane, a
activităţii de realizare a unor bunuri materiale).