COPILĂRIE

Ce dulce eşti, etapă-a vieţii mele,

Ce clipă uimitoare, ce moment,
Sunt flori pe câmp, iar tu eşti printre ele,
Tu cel mai puternic sentiment.

Eşti sentimentul meu de bucurie,

Eşti un surâs născut în jocul infinit
Cât te iubesc minune, tu copilărie,
Tu clipă neuitată, moment nemărginit.

Te simt printre poveştile cu zmei

Gingaş şi blând rostite de bunică,
Ce le-ascultam mereu în poala ei,
Tu lume-parte, dar atât de mică.

Te simt in zborul lin de fluturi

Şi în parfumul florilor de tei,
Vai , tu copilărie, cât mă bucuri,
Ce-mi plac poveştile cu zmei!

Te-aud în briza unui val apatic

În şoptele frunzişului ascuns
Eşti cântecul nemuritor şi tainic
Ce-n mine o flacără imensă ai aprins.

Te văd în lacrimi calde şi-n suspine,

În zâmbetul celor ce-au fost copii,
Copilărie toţi te vor pe tine
Şi chiar de-ai fost, eu ştiu că nu mai vii.