Grecia

Zona geografică

Grecia este situata in estul marii Mediterane, la intersectia a trei continente: Asia, Africa si
Europa. In partea de nord-vest se invecineaza cu Albania, in partea de nord – cu Fosta
Republica Macedonia, Yugoslavia si Bulgaria, iar la est - cu Turcia.

In vest este Marea Mediterana cu Marea Ionica, in est - Marea Egee. Suprafata Greciei este de
132.000 de kilometri patrati, cu o populatie, conform recensamantului din anul 2000, de 11
milioane de persoane, din care 95% sunt greci. Grecia este formata din partea continentala si
insule.

Grecia are mai mult de 2.000 de insule, cele mai mari fiind - insula Creta, Eubeea (in greaca:
Evia), Mykonos, Santorini, Chios, Corfu (in greaca: Kerkyra), Lesbos (in greaca: Lesvos),
Rodos, Thassos, etc.

Limba

Grecii vorbesc limba greacă, o limbă indo-europeană ce reprezintă o categorie în sine, care se

pare că are legături cu limba armeană și cu limbile indo-iraniene. Literatura greacă are o
continuitate istorică de peste 3.000 de ani, care o face să fie una dintre cele mai vechi ramuri
ale familiei de limbi indo-europene. Alfabetul grec este utilizat în scriere încă din secolul IX
î.Hr. Greaca modernă este, față de limba elenă clasică din vremea lui Pericle (secolul V î.Hr.)
într-o continuitate similară cu cea dintre limba latină și limba română. De altfel, limba greacă
actuală are trăsături lingvistice comune cu limba română, limba albaneză și limba bulgară; a
absorbit numeroase cuvinte străine, în principal de origine vest-europeană sau turcă.

Influență culturală

Cultura elenică a avut, în mai multe perioade, o mare influență asupra altor popoare:
în Antichitate, limba elenică „koinè” a fost lingua franca din Italia de Sud până în actualul
Pakistan și din Crimea până în Egipt; în Evul Mediu, a transmis Europei, Arabilor și Turcilor
tezaurul literar, filozofic, juridic, artistic și tehnic al Antichității, iar Bulgarilor, Sârbilor și
Rușilor forma ortodoxă a creștinismului; însfârșit în perioada modernă a contribuit la
occidentalizarea Imperiului Otoman și la redescoperirea, de către Europenii apuseni, a
elenismului antic și bizantin.
Gastronomia

Gastronomia este foarte importantă pentru poporul grec. Bucate robuste, gătite cu ingrediente
proaspete şi hrănitoare, asezonate cu minunatul ulei de măsline, aromat şi sănătos, vin uşor şi
rece, brânzeturi excepţionale şi deserturi răcoritoare, sunt doar câteva din deliciile culinare
greceşti.

 Bucătăria grecească este una cu specific mediteranean, și în cadrul ei, o tradiție culinară
foarte reprezentativă este cea cretană. Bucătăria grecească folosește ingrediente proaspete pe
care le integrează în diferite feluri de mâncare tradiționale locale, cum ar
fi musacaua, stifado, salata grecească, fasolada (un fel de iahnie fără carne), spanakopita
(plăcinte cu spanac) și frigărui (denumite souvlaki). Unele feluri de mâncare pot fi identificate
ca având originile în Grecia Antică, așa cum este cazul cu skordalia (un piureu gros de nuci,
migdale, usturoi pisat și ulei de măsline), supa de linte, Retsina (vin alb sau rosé cu aromă de
rășină de brad) și pasteli (batoane cu susan copt cu miere). În toată Grecia, oamenii mănâncă
din vase mici, denumite meze cu diverse sosuri, cum ar fi tzatziki, caracatiță la grătar și pești
mici, brânză feta , dolmades (sarmale în foi de viță cu umplutură din orez, coacăze și muguri
de brad), diverse legume uscate, măsline și brânză. uleiul de măsline se adaugă la aproape
orice fel de mâncare.

Deserturile dulci sunt exemplificate de galaktoboureko, și băuturile locale sunt Ouzo, Metaxa

și o diversitate de vinuri între care și retsina. Bucătăria grecească variază mult o zonă la alta în
interiorul continentului și de la insulă la insulă. Utilizează unele arome mai mult ca în alte
bucătării mediteraneene: oregano, mentă, usturoi, ceapă, mărar și frunze de dafin. Alte ierburi
și condimente utilizate sunt busuiocul, cimbrul și semințele de fenicul. Numeroase rețete
grecești, mai ales din zonele nordice ale țării, utilizează în combinație cu carnea în tocană
condimente „dulci”, cum ar fi scorțișoara și cuișoarele.

Educația

Educația obligatorie în Grecia cuprinde școlile primare și gimnaziul. Grădinițele sunt

populare dar nu sunt obligatorii decât de la 4 ani în sus, fiind
denumite Νηπιαγωγείο, Nipiagogeío. Copiii încep școala primară la 6 ani și ea durează alți
șase. Gimnaziul începe la 12 ani și durează trei ani.
Școlile secundare grecești sunt fie licee unificate fie școli tehnice sau vocaționale. Unele
instituții de învățământ vocațional oferă o educație formală neclasificată. Ele pot accepta atât
absolvenți de gimnaziu, fie absolvenți de liceu, acestea nu sunt clasificate în cadrul vreunui
nivel de educație.

Conform Legii-Cadru (3549/2007), învățământul superior public se desfășoară în „cele mai

înalte instituții de învățământ” și constă din două sectoare paralele: sectorul universitar
(universități, politehnici, școli de artă și universități deschise) și sectorul tehnologic
(Instituțiile de Învățământ Tehnologic și Școala de Educație Pedagogică și Tehnologică).
Există și instituții de învățământ superior private, ce oferă cursuri orientate vocațional de
scurtă durată (2 până la 3 ani), care funcționează sub autoritatea altor ministere. Studenții sunt
admiși în aceste instituții în funcție de rezultatele lor la examinările naționale care au loc după
terminarea celui de al treilea an de liceu. Studenții în vârstă de peste 20 de ani pot fi admiși și
la Universitatea Elenă Deschisă printr-o formă de loterie. Universitatea Capodistriană din
Atena este cea mai veche universitate din estul Mediteranei.

Sistemul de învățământ grecesc cuprinde și grădinițe, școli primare și gimnaziale speciale

pentru persoane cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare. Există și gimnazii și licee
specializate în domeniile muzical, teologic și sportiv.

Teatru

Arta teatrală s-a născut în Grecia. Orașul-stat antic Atena, care a devenit o importantă putere

culturală, politică și militară în această perioadă, a fost centrul principal unde s-a practicat
această artă, unde a fost instituționalizată ca parte a unui festival denumit Dionysia, în cinstea
zeulul grec Dionis. Tragedia (sfârșitul secolului al VI-lea î.e.n.), comedia (486 î.e.n.) și satira
au fost cele trei specii ale genului dramatic apărute aici.

În perioada bizantină, arta dramatică a scăzut mult. Marios Ploritis arată că unica formă care a
supraviețuit a fost teatrul popular (Mimos și Pantomimos), în ciuda ostilității
autortităților.Ulterior, în perioada dominației otomane, principala artă dramatică practicată a
fost Karagiozis. Renașterea care a dus la teatrul grecesc modern a avut loc în Creta Venețiană.
Dramaturgi importanți au fost Vitsentzos Kornaros și Georgios Chortatzis.

Mitologia

Numeroșii zei ai religiei Greciei antice, precum și eroii legendari ai epopeelor antice

(Odiseea și Iliada), și evenimentele cărora le sunt protagoniști toți aceștia constituie ceea ce
astăzi este denumit popular „mitologia greacă”. În afara rolului religios, mitologia vechilor
greci juca și un rol cosmologic, încercând să explice formarea și funcționarea lumii.

Principalii zei ai grecilor antici erau Dodekatheon (cei doisprezece zei), care trăiau, conform
legendei, pe Muntele Olimp. Cel mai important dintre aceștia era Zeus, regele zeilor, căsătorit
cu Hera, care îi era și soră. Ceilalți zei greci
erau Demetra, Hades, Ares, Poseidon, Atena, Dionis, Apollo, Artemis, Afrodita, Hefaistos și 
Hermes. În afara acestora, grecii mai aveau și alte credințe mistice, cum ar fi cele în nimfe, și
în alte ființe magice.

Greci în România

După recensământul populației din 2011, doar 3,668 de greci au rămas în România,
reprezentând 0,02% din întreaga populație a țării. Majoritatea grecilor pot fii găsiți în
județele Constanța și Brăila. Greci mai pot fi găsiți și în Tulcea. Comunele Izvoarele și Sulina
au printre cele mai mari concentrații de greci din întreaga țară (43,82% din populația comunei
Izvoarele se identifica ca greci).

Mic dicționar

Buna dimineata! Kaliméra!

Buna seara! Kalispéra!
Cu bine! Sto kalό!
Noapte buna! Kalinίhta!
Bine (in regula) Kalà (endàksi)
Foarte bine Polί kalà
Multumesc Efharistό
Va rog Parakalό