LP – 13.04.

2020

INSTRUMENTAR ŞI PRINCIPII DE INSTRUMENTARE

INSTRUMENTAR

Instrum utilizat include minimul obligatoriu de instrumente destinate examenului clinic şi

terapiei parodontale:
I. Instrumentar de examen clinic intraoral:
 Oglindă denatră plană;
 Pensa dentară;
 Sonda dentară;
II. Instrumentar specific parodontal:
 Instrumentar pentru examen parodontal;
 Instrumentar pentru detartraj şi surfasaj;
 Instrumente pentru curăţire şi lustruire;
 Instrumentar pentru chirurgie parodontală
III. Alte instrumente.

I. Instrumentar de examen clinic intraoral

Oglinda dentară plană

Este similară dimensional oglinzilor dentare obişnuite, singura diferenţa fiind suprafaţa
plană a oglinzii propriu-zise. Nu este recomandată folosirea oglinzilor dentare obişnuite (cu
suprafaţă concavă), deoarece imaginea obţinută nu este izometrică, generând dificultăţi în
manoperele de diagnostic şi tratament.

Pensa stomatologică
Se utilizează pentru contenţia materialelor în pensă şi evaluarea mobilităţii dentare, etc.

Sonda dentară
Instrumenty fragil ce se foloseşte, esenţial, pentru localizarea cariilor şi a altor
neregularităţi dentare, precum: depozite de tartru, neregularităţi radiculare, defecte anatomice,
margini ale obturaţiilor, reconstituirilor, etc ca şi pentru controlarea suprafeţelor dentare după
detartraj şi surfasaj. Există diverse sonde exploratoare, care variază ca funcţie şi formă, talie şi
extremitatea activă (angulaţii), cele mai folosite fiind: sonda 17, 23, pig-tail, 3).

II. INSTRUMENTAR SPECIFIC PARODONTAL

Instrumentele parodontale sunt destinate pentru scopuri specifice precum îndepărtarea

tartrului, surfasajului, chiuretajului gingival sau îndepărtarea ţesuturilor bolnave. Toate
instrumentele de mănă comportă 3 părti: mânerul, tija (col) şi extremitatea activă.
Mânerul. Trebuie să fie suficient de gros pentru a permite o priză confortabilă şi a evita
oboseala musculară a operatorului. La ora actuală există mânere cu talie, formă şi structură de
suprafaţă variate: canelate sau cu striuri înguste ce permit o priză uşoară şi o alunecareredusă,
sau mânerele ergonomice care dau o percepţie tactilămai fină şi sunt mai uşoare.
Tija (col sau partea pasivă). Este partea instrumentarului care leagă extremitatea
activă a instrumentului, de mâner. Tijele pot fi drepte, curbe, au lungimi şi angulaţii diferite fiind
concepute pentru acces în zone precise şi pe suprafeţe dentare specifice, urmărind localizarea
şi profunzimea şi cantitatea depozitelor de tartru.
Alegerea formei, lungimii şi rezistenţa tijei sunt f importante pentru atingerea
obiectivelor propuse.
Extremitatea lucrătoare (activă). Este partea instrumentului în contact cu dintele şi
care are acţiunea efectivă. Instrumentele pot avea o singură extremitate activă (instrumente
simple) sau ambele extremităţi active (instrumente duble) fie pereche, fie complemetare.

Clasificarea instrumentelor se pace plecând de la forma particulară a extremităţii active.

 Instrumentar pentru examenul parodontal – sonde parodontale folosite pentru
localizarea, măsurarea şi marcarea pungilor parodontale, ca şi pentru determinarea cursului lor
pe suprafeţele dentare individuale;
 Instrumentar pentru detartraj, surfasaj, chiuretaj – se foloseşte pentru
îndepărtarea depozitelor calcificate de pe coroană şi rădăcină, şi debridarea ţesutului moale al
pungii. El se clasifică după cum urmează:
- Instrumenar clasic de detartraj – instrumente robuste pentru îndepărtarea tartrului
supragingival şi a celui din pungile parodontale superficiale (foaia de mirt, instrumente
trapezoidale, secera, dalta, răzuşa, săpăliga).
- Chiuretele – instrumente fine folosite pentru detartraj subgingival şi root planing ca şi
pentru îndepărtarea ţesutului moale al pungii;
- Instrumente sonice şi ultrasonice – folosite pentru curăţirea suprafeţelor dentare şi
chiuretarea peretelui moale al pungii parodontale;
 Instrumente pentru curăţire şi lustruire;
 Instrumentar chirurgical.

II.1. INSTRUMENTAR PENTRU EXAMEN PARODONTAL

SONDELE PARODONTALE

Se folosesc pentru: măsurarea adâncimii pungilor şi determinarea configuraţiei

acestora. În general, o sondă tipică este un instrument compus din mâner, tijă şi parte activă
efilată, calibrată în mm, cu vârf rotunjit bont.
Sondele tradiţionale – principiul sondelor parodontale se bazează pe modelul sondei
OMS. Deşi există mai multe tipuri de sonde parodontale convenţionale toate respectă anumite
cerinţe: vărful sondei trebuie să fie rotunjit şi fin, marcajele de pe sondă trebuie sa fie uşor
lizibile.
Sondele colorimetrice – folosesc un cod de culori pentru uşurarea citirii deoarece
elimină dificultatea de a număra gradatiile, plecând de la extremitatea vizibilă.Dintre cele mai
cunopscute sunt:
- Sondele Hu-Friedy, în variante cu mai multe tipuri de gradaţii;
- Sonda OMS care prezintă o gradaţie colorată în negru corespunzătoare spatiului între
3,5-5,5 mm. Extremitatea sa este concepută sub forma unei bile de 0,5 mm pentru a
evita traversarea ataşamentului epitelial. Se foloseşte curent în studiile epidemiologice
CPITN
Alte tipuri de sonde:
- Sonde cu extremitatea activă din plastic
- Sonde mecanice
- Sonde electronice;
 Conurile de gutapercă şi conurile Hirschfeld – sunt materiale Rxo ce se folosesc în
asociere cu examenul RX si permit vizualizarea fundului şi traiectului pungii. Conurile Hirschfeld
sunt din Ag şi au gradaţii din 2 în 2 mm prin semicercuri în relief vizibile pe RX.

II.2. INSTRUMENTAR DE DETARTRAJ

II.1 Instrumentele clasice de detartraj manual
Foaia de mirt (gheara) – instrument nepereche de diverse dimensiuni (mare, mijlocie,
mică); are forma unei gheare, ce prezintă un vârf care se inseră în spaţiul interdentar şi 2 laturi
active, ascuţite. Se foloseşte la îndepărtarea tartrului interdentar supragingival de pe feţele
aproximale ale dinţilor accesibili, prin mişcări foarte scurte de tracţiune, dinspre cervical spre
incizal. Priza instrumentului poate fi digitală pentru frontali sau palmară când sunt utilizate la
molarii inferiori, sprijinul spre ocluzal realizat de police.
Instrumente trapezoidale – instrum pereche in formă de trapez,cu baza mare ascuţită
uşor curbată, prezentând un unghi ascuţit care se poziţionează spre spaţiul interdentar. Tija
instrumentului are formă dreaptă pentru zona anterioară şi angulată pentru sau curbă pentru
zona post. Se folosesc pt îndepărtarea tartrului supragingival de pe feţele Instrumentar de
examen clinic intraorale şi Or ale dinţilor, prin mişcări de smulgere.
Secera simplă – instrument nepereche, poate avea 3,4 margini tăietoare, având
secţiune triunghiulară, pătrată sau dreptunghiulară. Se utilizează pentru îndepărtarea tartrului
supra şi subgingival de la nivelul tuturor dinţilor (este denumit instrument universal);
Secera cu dublă cudură – instrum pereche, prezintă două curburi diferite, ceea ce
permite utilizarea cu uşurinţă în zonele posterioare ale arcadei.
Detartrorul Morse este un instrument seceră în miniatură cu col drept, utilizat pentru
îndepărtarea tartrului în zonele maxil şi mandib anterioare, cu contacte strânse, sau în pungi
foarte înguste.
Dalta – are partea activă situată în prelungirea tijei, uşor curbată şi terminată în bizou
de 450, muchia activă formând cu laturile unghiuri bine marcate.
Se utilizează pentru îndepărtarea tartrului de pe faţa Li a frontalilor inferiori.
Sapăliga – instrument cu partea activă în unghi de 100 0 faţă de tija instrumentului.
Extremitatea părţii active prezintă prezintă o margine ascuţită, rectilinie, rezultată din bizotarea
la 450 a extremităţii. Un set cuprinde 4 instrumente care permit accesul la toate suprafeţele
dentare (frontali – tijă scurtă şi dreaptă, la niv dinţilor lat – tijă lungă şi angulată) Se folos pt
îndepărtarea tartrului supra şi subgingival cu mişcări de scoatere din profunzime spre suprafaţă.
Razusa (pila) – instrum de formă rot sau ovalară cu partea activă rormată din mai multe
muchii ascuţite, paralele, cu angulaţie de 90 -105 0. Tija instrumentului are lungimi şi angulaţii
diferite, în funcţie de zona de utilizare.
Se foloseşte la îndepărtarea tartrului de pe feţele aproximale ale rădăcinilorşi bifurcaţiile
lor.