Dănilă Gabriela-Cristina 11C

1. Când se clasifică un activ ca şi activ circulant?

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
a) este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se
aşteaptă să fie
realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
b) este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
c) este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este
restricţionată.

2. Ce reprezintă ciclul de exploatare a unei entităţi?

Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor
prime care
intră într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui
echivalent de
trezorerie. Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de
lichide, care
sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

3. Definiţi echivalentele de trezorerie.

Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide,
care
sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

4. Ce elemente se cuprind în categoria activelor circulante?

În categoria activelor circulante se cuprind:
a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
b) creanţe;
c) investiţii pe termen scurt;
d) casa şi conturi la bănci.
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

5. Definiţi stocurile în sens restrâns şi în sens general.

Conform dictionarului economic, in sens general stocul reprezintă cantitatea de active materiale
şi financiare existente la un moment dat într-o unitate patrimonială.

6. Definiţi stocurile potrivit OMFP 1752/2005.

Stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor aflate în
întreprindere, destinate a fi consumate la prima lor utilizare în procesul de producţie, trebuind
înlocuite cu exemplare noi de acelaşi fel, şi destinate a fi vândute după prelucrarea lor în
procesul de producţie şi a fi vândute în starea în care s-au cumpărat. Rezultă astfel că stocurile
intră şi ies în şi din patrimoniu în mod continuu, în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu
poate fi mai mare decât un an. Stocurile includ toate bunurile aflate în proprietatea întreprinderii,
intervenind în ciclul de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere, realizare) fie pentru a fi
consemnate la prima lor utilizare (materii prime, materiale consumabile), fie în vederea
revinderii în aceeaşi stare sau după o prelucrare (mărfuri).

7. Definiţi: materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de

inventar, produsele, producţia în curs de execuţie, animalele şi păsările, mărfurile şi ambalajele.
 materiile prime – reprezintă substanţa principală a produselor finite, fiind bunurile care
participă direct la fabricarea produselor şi care se regăsesc integral sau parţial în produsul finit,
fie în forma lor iniţială, fie transformate;
 materialele consumabile - sunt bunurile care participă ori ajută la procesul de fabricaţie
sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit (materialele auxiliare,
combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat,
furaje şi alte materiale consumabile);
 materialele de natura obiectelor de inventar – fiind bunurile a căror valoare este mai
mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări corporale,
indiferent de durata lor de serviciu sau cu o durată de folosinţă mai mică de un an,
indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora (echipamentul de
protecţie, echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea specială impuse salariaţilor de normele
de protecţie şi securitate a muncii sau de regulamente speciale, instrumentele,
mecanismele, dispozitivele şi verificatoarele (SDV-uri) cu destinaţie specială, modelele,
ştanţele, matriţele şi alte obiecte similare, precum şi baracamentele şi amenajările
provizorii de şantier reprezentate de bunurile achiziţionate sau construite prin efort
propriu (în regie) de către unităţile patrimoniale pentru executarea lucrărilor şi prestaţiilor
de construcţii);
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

 produsele – sunt elementele patrimoniale de natura bunurilor, lucrărilor şi serviciilor

realizate în urma procesului de exploatare, având ca principală destinaţie livrarea către
terţi, asemenea active circulante materiale, fiind reprezentate de semifabricate, produse
finite şi produsele reziduale. Prin semifabricate se înţeleg produsele al căror proces
tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec apoi în procesul
tehnologic al altei secţii sau se va livra terţilor ca atare. Produsele care au parcurs în
întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în
cadrul unităţii patrimoniale trecând toate probele de calitate, putând fi depozitate în
vederea livrării sau expediate direct clienţilor sunt considerate produse finite. Spre
deosebire de celelalte, produsele reziduale sunt acele bunuri rezultate din procesul de
producţie, care nu pot fi folosite ca semifabricate sau produse finite, cum ar fi de
exemplu: rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile.

 producţia în curs de execuţie – reprezintă materiile prime care nu au trecut prin toate
stadiile de fabricaţie prevăzute în procesul tehnologic, produsele care deşi sunt terminate
nu au trecut probele de calitate sau nu au fost recepţionate din punct de vedere tehnic ori
nu au fost completate în întregime, precum şi lucrările, serviciile şi studiile în curs de
execuţie sau neterminate.

 animalele şi păsările – reprezentate de animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei,
purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la
îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie
(lână, lapte, blană)

 mărfurile – sunt bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea vinderii în

aceeaşi stare sau după prelucrări neesenţiale, precum şi acele produse care sunt predate
spre vânzare magazinelor proprii

 ambalajele – sunt stocurile folosite pentru asigurarea protecţiei bunurilor pe timpul

transportului şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială. Se au în vedere
ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în
mod temporar, pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în
contracte.
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

8. Când sunt recunoscute stocurile în calitatea lor de active?

În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci când este posibil ca ele să
aducă întreprinderii beneficii economice viitoare şi costul lor fi evaluat în mod credibil.

9. i. Prezentaţi documentele aferente intrărilor de stocur

Avizul de însoţire a mărfii, Factura fiscală, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, Bon de
predare-transfer-restituire.

10. Descrieţi etapele aferente procesului de recepţie a stocurilor.

Intrarea bunurilor în gestiune se realizează prin procesul de recepţie a stocurilor, proces care
presupune parcurgerea anumitor etape:
- recepţia transportului pe baza documentului denumit „Proces verbal de constatare”;
- recepţia cantitativă, urmând ca pe baza constatărilor gestionarul să întocmească „Notă de
recepţie şi constatare de diferenţe”;
- recepţia calitativă, realizată de către specialişti, tehnologi.

11. În cazul decalajelor între etapa de aprovizionare şi etapa de recepţie a stocurilor se

procedează astfel:
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune, atât la locul de depozitare cât
şi la contabilitate pe baza recepţiei şi a celorlalte documente însoţitoare,
- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune.

12. Prezentaţi documentele aferente ieşirilor de stocuri.

Avizul de însoţire a mărfii şi Factura fiscală, Bonul de consum, Fişa limită de consum, Bon de
vânzare,
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

13. Care este documentul de evidenţă operativă la depozit şi ce presupune acesta?

Documentul de evidenţă operativă la depozit este „Fişa de magazie”. Fişa de magazie se conduce
la locurile de depozitare a stocurilor şi se deschide pentru fiecare sortiment care este depozitat.
Operaţiile economice se consemnează în „Fişa de magazie” numai cantitativ.

14. Cum se procedează în cazul decalajelor între procesul de vânzare şi momentul livrării
bunurilor?
În situaţia decalajelor între procesul de vânzare şi momentul livrării bunurilor acestea se
înregistrează ca ieşiri din unitate astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune iar în contabilitate se
înregistrează în conturi extrabilanţiere,
- bunurile livrate şi nefacturate se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare
cât şi în contabilitate, pe baza documentelor aferente.

15. Ce documente de evidenţă operativă mai pot fi întocmite în funcţie de specificul

activităţilor?
In funcţie de specificul activităţilor, mai pot fi întocmite şi alte documente de evidenţă operativă
cum sunt: Raportul de gestiune; Registrul stocurilor; Bonul de primire în consignaţie; Borderoul
de primire a obiectelor în consignaţie; Borderoul de ieşire a obiectelor din consignaţie; Borderou
de predare adocumentelor.

16. Descrieţi metodele aferente organizării contabilităţii analitice a stocurilor.

Metoda cantitativ valorică pe fişe de cont analitic, potrivit căreia la locurile de depozitare se ţine
o evidenţă cantitativă cu ajutorul formularului „Fişa de magazie” pe fiecare sortiment, iar la
contabilitate se ţine o evidenţă cantitativ-valorică cu ajutorul formularului „Fişa de cont analitic
pentru valori materiale”, tot pe fiecare sortiment.
Metoda operativ contabilă sau pe solduri, se bazează pe suprimarea fişelor de conturi analitice
pentru valori materiale de la compartimentul financiar - contabil şi înlocuirea ei cu fişe
centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri. Această metodă presupune evidenţa
mişcării stocurilor la contabilitatea materialelor numai în expresie valorică pe gestiuni, conturi de
stocuri şi grupe de bunuri.
Metoda global valorică presupune ţinerea evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii, cât şi în
contabilitate. Documentele care se întocmesc sunt Raportul de gestiune şi Fişele de cont pentru
operaţiuni diverge. Periodic, se face un control al concordanţei dintre evidenţa operativă şi cea
contabilă. Această metodă se utilizează mai ales în cazul unităţilor de desfacere cu amănuntul.
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

17. Prezentaţi metodele de organizare a contabilităţii sintetice a stocurilor.

Metoda inventarului permanent, Metoda inventarului intermitent.

18. Enumeraţi valorile la care pot fi reflectate în contabilitate stocurile.

Contabilitatea sintetică va reflecta:
- stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă şi care nu poate fi
decât debitor;
- intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocurilor, ce se vor înregistra în
debitul conturilor corespunzătoare;
- ieşirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieşire a stocurilor care vor forma rulajul
creditor al conturilor de stocuri;
- în baza elementelor menţionate mai sus se va stabili în permanenţă stocul scriptic al bunurilor.

19. Definiţi următorii termeni: cost de achiziţie, preţ standard, preţ de facturare, cost de
producţie, valoarea de aport, valoarea justă, valoarea realizabilă netă.
 Costul de achiziţie este format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele
nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura
furnizorului. Costul de achiziţie poate fi considerat cost istoric şi poate fi luat în
considerare la eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare.

 Preţul standard este un preţ prestabilit care constă în evaluarea şi înregistrarea stocurilor
în preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada precedentă.
El devine preţ de îînregistrare şi presupune evidenţierea distinctă a diferenţelor de preţ faţă de
costul de achiziţie. În cazul utilizării preţului standard, se impune actualizarea periodică a
acestuia.

 Preţul de facturare al furnizorului este preţul indicat în factura acestuia. Preţurile de facturare
devin preţuri de înregistrare în contabilitate dacă diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie
se evidenţiază distinct
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

 Costul de producţie este valoarea alocată bunurilor obţinute din producţia proprie şi el cuprinde
cheltuielile directe şi cheltuielile indirecte. În afara cheltuielilor care intră în costul de producţie,
apar unele cheltuieli care nu sunt incluse în costul de producţie şi care se numesc cheltuieli ale
perioadei. Astfel de cheltuieli sunt pierderile de materiale sau manoperă, cheltuieli de
administraţie care nu participă la finalizarea bunurilor, cheltuieli de desfacere.

20. Prezentaţi metodele de evaluare a stocurilor la ieşirea din patrimoniu.

Metoda primului intrat, primului ieşit FIFO

Metoda ultimul intrat, primul ieşit (LIFO) „Last in, first out.”

Metoda costului mediu ponderat

21. În ce constă evaluare la inventariere şi la închiderea exerciţiului?

La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exerciţiului, stocurile evaluează la valoarea actuală sau de

utilitate, denumită valoare de inventar.

Cu această ocazie se stabilesc diferenţele între scriptic şi faptic care pot fi diferenţe în plus sau în minus.

Diferenţele favorabile nu se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferenţele nefavorabile se vor

constitui provizioane. Acest mod de înregistrare corespunde principiului prudenţei şi independenţei
exerciţiului.

La închiderea exerciţiului, stocurile sunt inventariate, iar în condiţiile în valoarea estimată de recuperare,
adică preţul la care vor putea fi valorificate este mic decât costul, stocurile trebuie evaluate la valoarea
cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

22. Prezentaţi conţinutul economic şi funcţia contabilă a contului 301 „ Materii prime”, în situaţia
aplicării inventarului permanent şi intermitent.

Conturile 301 „Materii prime”, 302 „Materiale consumabile” şi 303„Materiale de natura obiectelor de
inventar” sunt, după conţinutul economic, conturi de active circulante materiale, iar după funcţia
contabilă, conturi de activ.

În situaţia aplicării inventarului permanent, aceste conturi se debitează cu valoarea la preţ de

înregistrare a materiilor prime şi materialelor intrate în întreprindere şi se creditează cu valoarea la preţ
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

de înregistrare a materiilor prime şi materialelor ieşite din activul întreprinderii. Soldul debitor al
conturilor reprezintă valoarea materiilor prime şi materialelor existente în stoc.

În situaţia aplicării inventarului intermitent, aceste conturi se debitează numai la sfârşitul lunii cu
valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime şi materialelor existente în stoc, stabilită pe baza
inventarului, şi se creditează sau se debitează în roşu la începutul lunii cu valoarea stocului iniţial de
materii prime şi materiale, care se include în cheltuielile aferente acestor stocuri reprezentate de
conturile 601 „Cheltuieli cu materiile prime”, 602 „Cheltuieli cu materialele consumabile”, respectiv 603
„Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor inventar”.

23. Prezentaţi conţinutul economic şi funcţia contabilă a contului 308 „Diferenţe de preţ la materii
prime şi materiale”

Contul 308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale” se utilizează atunci când evidenţa stocurilor
de materii prime şi materiale se ţine la un alt cost decât costul de achiziţie (efectiv), respectiv la un cost
standard (prestabilit). Prin urmare, aşa cum arată şi denumirea, acest cont ţine evidenţa diferenţelor (în
plus sau în minus) dintre costul de achiziţie şi preţul standard aferente materiilor prime, materialelor
consumabile şi materialelor de natura obiectelor de inventar. Este utilizat, de regulă, de către
întreprinderile care utilizează inventarul permanent. După conţinutul economic, este un cont rectificativ
al valorii de înregistrare a materiilor prime şi materialelor, iar după funcţia contabilă, este un cont de
activ.

24. Când se utilizează contul 348 „Diferenţe de preţ la produse” şi cum funcţionează acest cont?

Contul 348 „Diferenţe de preţ la produse” se utilizează atunci întreprinderea ţine evidenţa stocului de
produse la un alt cost decât costul (efectiv) de producţie, respectiv la un cost standard (prestabilit). Prin
urmare, acest cont ţine evidenţa diferenţelor de preţ (în plus sau în minus) dintre preţul standard şi
costul de producţie la produsele fabricate de întreprindere.

25. Prezentaţi regula de funcţionare a contului 345 „ Produse finite”

În cazul utilizării inventarului permanent, aceste conturi se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare
a produselor intrate şi se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a produselor ieşite din gestiune.
Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a produselor existente în stoc.

Prin inventar intermitent conturile 341 „Semifabricate”, 345 „Produse finite” şi 346 „Produse reziduale”
se debitează, la sfârşitul lunii, cu valoarea la preţ de înregistrare a produselor existente în stoc (stabilit
prin inventariere) şi se creditează la începutul lunii, cu valoarea stocului iniţial de produse (similar unei
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

descărcări de gestiune, pe considerentul că produsele existente în stoc se vor vinde, oricum, în cursul
lunii).

26. Prezentaţi regula de funcţionare a contului 331 „Produse în curs de execuţie”

Conturile 331 „Produse îa curs de execuţie” şi 332 „Lucrări şi servicii în curs de execuţie”, după
conţinutul economic, sunt conturi de active circulante materiale, iar după funcţia contabilă sunt conturi
de activ. Se debitează cu valoarea la cost de producţie a producţiei în curs de execuţie stabilită la
sfârşitul perioadei şi se creditează sau se debitează în roşu cu ocazia scoaterii din gestiune a producţiei în
curs de execuţie la începutul perioadei următoare (prin stornare). Soldul debitor al conturilor reprezintă
valoarea la cost de producţie a producţiei în curs de execuţie la sfârşitul perioadei.

27. Determinaţi metodele aferente producţiei neterminate la sfârşitul perioadei de referinţă.

Determinarea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei de referinţă se face prin două metode:

1) Metoda contabilă (indirectă sau scriptică) - utilizează datele din evidenţa operativă şi contabilă, pe
baza cărora se calculează producţia neterminată astfel:

Producţia neterminată = Producţia neterminată la începutul perioadei +Cheltuielile totale ale perioadei -
Cheltuielile aferente producţiei terminate

2) Metoda directă (a inventarierii) - constă în inventarierea faptică a producţiei neterminate, la faţa

locului, de către comisia constituită în acest scop, care asigură, totodată, înscrierea cantităţilor de
producţia neterminată în listele de inventariere.

28. Prezentaţi regula de funcţionare a conturilor din grupa 35 „Stocuri aflate la terţi”.

Conturile din grupa 35 „Stocuri aflate la terţi” sunt, după conţinutul economic, conturi de active
circulante materiale, iar după funcţia contabilă, conturi de activ. Se debitează cu valoarea la preţ de
înregistrare a stocurilor de materii şi materiale, produse, animale, mărfuri sau ambalaje aflate la terţi şi
se creditează cu preţul de înregistrare al stocurilor reintrate în gestiune sau a celor î curs de
aprovizionare sosite în unitate. Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a stocurilor
aflate (încă) la terţi sau a celor în curs de aprovizionare.

29. Cum se realizează ieşirile, evaluarea şi respectiv creşterile în greutate la animale?

Dănilă Gabriela-Cristina 11C

Ieşirile de animale din unitate se pot face prin vânzarea de animale vii, ca produse finite, sau prin
vânzarea de produse animaliere, prin sacrificare. Evaluarea animalelor se poate face la cost de
producţie, cost de achiziţie sau la preţ standard. Creşterile în greutate pot fi evaluate la cost de
producţie sau la preţ standard.

30. Potrivit reglementărilor în vigoare, care sunt elementele care se asimilează stocurilor sub denumirea
de „Animale şi păsări”

Contul 361 „Animale şi păsări” este, după conţinutul economic, un cont de active circulante materiale,
iar după funcţia contabilă, un cont de activ. Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a animalelor
intrate în gestiune. Tot în debitul contului se înregistrează şi sporul de creştere în greutate a animalelor.
Se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a animalelor ieşite din gestiune. Soldul debitor al
contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a animalelor existente la sfârşitul perioadei.

31. Ce categorii de active mai sunt asimilate mărfurilor?

Sunt asimilate mărfurilor şi alte categorii de active circulante materiale, cum sunt: stocurile achiziţionate
pentru utilizare proprie (materii prime, materiale, obiecte de inventar etc.) şi care, ulterior, şi-au
schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare terţilor; stocurile provenite din producţie proprie, care se
vând prin magazine proprii (semifabricate, produse finite etc.).

32. Descrieţi stadiile aferente circulaţiei mărfurilor.

Circulaţia cu ridicata („en-gros”) a mărfurilor - care constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţimari

de la producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzării acestora către alte întreprinderi, îndeosebi
celor specializate în comerţul cu amănuntul;

- Circulaţia cu amănuntul („en-detail”) a mărfurilor - care constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor

individuali, precum şi unor întreprinderi pentru consumul propriu.

33. Inventarul permanent al stocurilor de mărfuri presupune practicarea unor preţuri specifice
circulaţiei mărfurilor, descrieţi aceste tipuri de preţuri.

- Costuri de achiziţie, specifice comerţului „en-gros” sau cu ridicata, unde contabilitatea analitică a
mărfurilor se ţine pe sortimente de mărfuri folosind, de regulă, metoda cantitativ-valorică;
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

- Preţuri (de vânzare) cu amănuntul (inclusiv TVA), practicate în comerţul „en-detail” sau cu amănuntul,
unde contabilitatea analitică a mărfurilor se ţine pe magazine, şi, în cadrul lor, pe gestiuni, folosind, de
regulă, metoda global-valorică.

34. Care sunt elementele componente ale preţului de vânzare cu amănuntul?

Costul de achizitie + Adaos comercial + TVA neexigibila

35. Ce reprezintă adaosul comercial?

Adaosul comercial sau marja comerciantului este suma care trebuie să asigure acoperirea cheltuielilor
de circulaţie ale comerciantului şi obţinerea unui profit.

36. Prezentaţi regula de funcţionare a conturilor: 371 „Mărfuri” şi 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”.

Când este utilizat contul 4428 „TVA neexigibilă”?

Contul 371 „Mărfuri” este, după conţinutul economic, un cont de active circulante materiale, iar după
funcţia contabilă, un cont de activ. În situaţia utilizării inventarului permanent, se debitează cu valoarea
la preţ de înregistrare a mărfurile intrate şi se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor
ieşite din gestiune. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor
existente în stoc. In cazul utilizării inventarului intermitent, acest cont se debitează (numai) la sfârşitul
lunii cu valoarea la preţul de înregistrare a mărfurilor existente în stoc şi se creditează sau se debitează
în roşu la începutul lunii ci valoarea la preţul de înregistrare a mărfurilor existente în stoc.

Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” este, după conţinutul economic un cont rectificativ al valorii de
înregistrare a mărfurilor, iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv. În situaţia utilizării inventarului
permanent, se creditează cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate şi se debitează cu
valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite din gestiune. Soldul creditor al contului reprezintă
valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc. În cazul utilizării inventarului
intermitent, acest cont se creditează (numai) la sfârşitul lunii cu valoarea adaosului comercial aferent
mărfurilor existente în stoc şi se debitează la începutul lunii cu valoarea adaosului comercial aferent
mărfurilor existente în stoc la sfârşitul lunii precedente.

Strâns legat de aceste conturi de stocuri apare contul 4428 „TVA neexigibilă” cu ajutorul căruia se ţine
evidenţa taxei pe valoare adăugată neexigibilă inclusă în preţul de vânzare cu amănuntul la
întreprinderile ce ţin evidenţa la acest preţ („en-detail”). Este un cont de pasiv (în acest caz), în creditul
căruia se înregistrează TVA aferentă mărfurilor din unităţile comerciale cu amănuntul, iar în debit TVA
aferentă vânzărilor de mărfuri din unităţile comerciale cu amănuntul. Soldul contului reprezintă taxa pe
valoare adăugată neexigibilă aferentă mărfurilor existente în stoc la un moment dat.
Dănilă Gabriela-Cristina 11C

37. Prezentaţi criteriile de clasificare a ambalajelor.

 După „conexiunea” preţurilor marfă-ambalaj

 După posibilităţile de folosire
 După durata de utilizare
 După modul de facturare şi decontare

38. Ce reprezintă ambalajele cu factură proformă?

Sunt ambalajele de natura imobilizărilor şi obiectelor de inventar, care cu ocazia livrării mărfurilor nu ies
din patrimoniul vânzătorului. În contabilitatea cumpărătorului de mărfuri, evidenţa acestor ambalaje se
ţine extrabilanţier până la restituire;

39. Prezentaţi regula de funcţionare a conturilor: 381 „Ambalaje” şi 388 „Diferenţe de preţ la
ambalaje”.

Contul. 381 „Ambalaje” este, după conţinutul economic, un cont de active circulante materiale, iar după
funcţia contabilă, un cont de activ. Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a ambalajelor intrate;
se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a ambalajelor ieşite din gestiune; iar Soldul debitor al
contului reprezintă valoarea ambalajelor existente în stoc.

Contul 388 „Diferenţe de preţ la ambalaje” se utilizează atunci când evidenţa stocurilor de ambalaje se
ţine la un alt cost decât costul de achiziţie (efectiv), respectiv la un cost standard (prestabilit). Acest cont
ţine, deci, evidenţa diferenţelor (în plus sau în minus) dintre costul de achiziţie şi preţul standard
aferente ambalajelor.

40. Prezentaţi regula de funcţionare pentru conturile 391-398 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor”

Se creditează cu ocazia constituirii şi suplimentării ajustărilor pentru deprecierea stocurilor şi se

debitează cu ocazia anulării şi diminuării ajustărilor pentru deprecierea stocurilor. Soldul creditor
reprezintă valoarea provizioanelor constituite pentru deprecierea stocurilor.