1.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND CERCETAREA

1.1. Ce este cercetarea?

investigaţie sistematică, controlată, empirică şi critică asupra unor

ipoteze privind relaţiile prezumate intre anumite fenomene;
activitate pentru descoperirea adevărului.
experienţa, atitudine, arta investigării ştiinţifice, efortul de a dobândi
noi cunoştinţe;
activitatea de a găsi răspunsuri la întrebări.

1.2. De ce se face cercetare:

A obţine o diploma (licenţă, master, doctor);

A obţine o poziţie, respectabilitate: de ex. promovările în mediul
academic sunt condiţionate de titlul de doctor;
A rezolva o problemă: nevoile practicii au nevoie de cercetare;
Plăcere intelectuală: a învăţa să citeşti texte şi să gândeşti critic; a
dobândi cunoştinţe aprofundate, într-un domeniu; a înţelege anumite
mecanisme, legături, societatea;
A servi societatea: progresul economic şi social noi produse, noi
politici;
A câştiga un venit: nu doar institutele de cercetare câştigă venituri din
cercetare, ci şi Universităţile, care în mod firesc au nevoie de venituri
suplimentare faţă de alocările, care pot fi obţinute prin proiecte de
cercetare (Uniunea Europeana, vezi CORDIS, Marie Curie etc.; Banca
Mondiala, alte instituţii regionale, internaţionale)

1.3. Tipuri de cercetare

Teoretică (fundamentală): cercetare ‘pură’, pentru dezvoltare

teoretică, conceptuală, formularea de idei abstracte, modele explicative. Nu
orice cercetare teoretică este şi fundamentală, în sensul de a aduce contribuţii
importante, de a revoluţiona un domeniu.
Empirică (opus cercetării teoretice): se bazează pe observarea directa
a realităţii; porneşte de la concepte şi modele teoretice, verificǎ teoria dar,
prin constatǎrile şi concluziile sale, poate contribui la îmbogǎţirea teoriei.
Cercetarea empiricǎ poate fi:

1
 a) Cercetare calitativă foarte necesară şi importantă în anumite
domenii: înţelegerea unui eveniment, pentru a scoate în evidenţǎ anumite
caracteristici sau comportamente, din perspectiva actorului implicat. Datele
calitative se refera la atribute ale unei persoane sau a unui grup de persoane,
motivaţii, aspiraţii, atitudini, valori, culturǎ, stil de viaţǎ, comportament, care
se redau cât de exact posibil, foarte importantǎ este experienţa personala a
cercetătorului, puterea lui de pătrundere, de înţelegere, intuiţia sa. De aici
specificitatea interpretărilor. Interpretările se pot face treptat, pe măsură ce se
culeg informaţii. Informaţiile culese nu se supun regulilor statistice, deşi pot
fi convertite în expresii cantitative prin codificare şi, apoi, supuse unei
anumite prelucrǎri, de ex. numǎrare şi comparare, pentru a afla frecvenţa.
Deci, nu se bazează pe expresii cantitative, dar implică unele măsurări. Din
răspunsuri la interviuri, pe baza unor chestionare specifice, se extrag
concepte. Eşantioanele cu care se lucreazǎ sunt selectate conform scopului,
indivizii, entitǎţile selectate trebuie sǎ rǎspundǎ anumitor criterii-deci, selecţia
nu este întâmplǎtoare. Presupune multă muncă şi efort, o atentǎ pregǎtire – o
foaie de parcurs, care conţine data, locul, participanţi etc..
Cercetătorul nu este complet detaşat de obiectul cercetat (ex. în
antropologie). Interpretarea este foarte sensibilă şi presupune multă
creativitate din partea cercetătorului.
Analiza calitativa poate fi:
• Analiza tematica: se stabileşte o anumitǎ temǎ importantǎ şi actualǎ, de
ex. impactul ISD asupra ocupǎrii forţei de muncǎ; consecinţele
migraţiei asupra comunitǎţii locale
• Analiza comparativa (este o continuare a analizei tematice, prin care se
compara informații/date obținute de la diferite persoane, entitǎţi/firme
etc.
• Analiza conținutului/textului, a răspunsurilor la chestionare cu întrebări
deschise conduce la codificarea caracteristicilor (categorii
predeterminate sau apărute din text).
• Analiza de discurs/conversație/interviu, pentru a constata frecvența
utilizării unor cuvinte, metafore, forme de exprimare etc. Pot fi utilizate
prelucrări computerizate pentru a cataloga, grupa, număra cuvinte, dar
interpretarea este a cercetătorului.

Se colectează date, care apoi se codifică și se prelucrează. Foarte

importantă este capacitatea cercetătorului de a teoretiza - de a găsi
explicații/factori generali care explică studiul; de a furniza o concepție
teoretică pentru viitoare cercetări. Analiza depinde de complexitatea
ipotezelor și a cercetării.
Interpretarea datelor analizate înseamnă: a trage concluzii, a arăta care
sunt relațiile și procesele care susțin constatările, a căuta interesuri mai largi

2
ale celor găsite; a formula concepte teoretice, a pregăti eventuala trecere de la
cercetarea exploratorie, care este una calitativǎ, la una experimentală.
Interpretările să nu fie eronate, exagerate sau subapreciate, să fie
imparțiale, să nu fie în afara contextului. Propune forme de utilizare practică,
de schimbări ale unor situații, recomandări noi politici.
Aplicată: orientată spre soluționarea unor probleme din variate
domenii cu aplicabilitate concretă, de ex. Studiu asupra profitabilității unei
investiții în zona x.
Descriptiva: studiu/survey asupra ceva, care există, pentru a face
constatări privind legăturile existente, caracteristici etc. Profilul migraților
roman din regiunea Nord – Est
Exploratorie: Ex post facto (cu referire la ceva petrecut; retrospectiv;
care afectează lucruri petrecute); este foarte potrivită acolo unde abordarea
este mai puțin categorică/certă, unde nu se poate aplica un experiment, privire
orientata spre interior; permite studierea cauzalității și compară grupuri; de
obicei, este calitativă sau mixtă; este mai ieftină, flexibilă, cu rezultate mai
puțin certe/sigure. Intră: studii de corelație/cauzale; studii de grup după
anumite criterii. Ex. cercetarea cauzelor şi a efectelor emigraţiei, comparativ,
în douǎ sate cu rate ridicate ale emigraţiei - un caz, în județul Alba, alt caz, în
județul Neamț.

b) Cercetare cantitativa: se desfășoară cu ajutorul culegerii și

prelucrǎrii de date prin experimente, anchete, observaţii etc., şi va pune în
evidență anumite rezultate ale prelucrǎrii datelor; este extinsă și costisitoare,
deoarece este nevoie de o anumitǎ cantitate, de un anumit volum de date,
pentru ca prelucrarea și rezultatele sǎ aibǎ relevanţǎ. Datele sunt culese din
variate surse:
primare –cele adunate de cǎtre cercetǎtor, apelând la diverse tehnici
(experiment, interviu, chestionar, observaţii etc.); startul îl reprezintă o
‘tatonare’ de ordin calitativ cu privire la ceea ce urmează să fie
măsurat, operaţiune în care este importanta experienţa cercetătorului;
dezvoltă anumite variabile, concepte care pot fi măsurate şi apoi
regăsite în date colectate prin diferite tehnici.; conceptele abstracte se
‘transformă’ în reprezentări empirice; explicare obiectivă, apelând la
date culese sau la statistici publicate în variate surse; foarte important:
datele să nu fie greșite/eronate și să fie complete.
Elaborarea unui model teoretic care să permită măsurarea unor
corelații, contribuția unor factori (variabila dependentă și variabile
explicative), desprinderea unui trend (dacă datele se întind pe o

3
 perioadă suficient de lungă), a unor corelații în cercetări de tip
exploratoriu, comparații între unități.
Testarea/verificarea empirica a unor ipoteze enunțate, a unui model
teoretic, Exprimarea unei caracteristici în termeni numerici.
Chestionarele, în cazul cercetării cantitative, sunt structurate (cu
întrebări închise) şi se adresează unui eșantion/panel (survey), selectat
aleatoriu
secundare - date statistice publicate de către diverse organisme,
publicate în anuare sau în alte surse, sub forma de statistici ‘oficiale’,
care sunt procesate pentru a verifica validitatea ipotezelor.

Cele două metode pot fi comparate astfel:

Calitativa: analize micro, strategie de cercetare inductiva generatoare
de teorii își propune să interpreteze evenimente cu semnificație istorica și
culturală
Cantitativa: abordează chestiuni macro, o
strategie de cercetare deductivă testează teoria este
predictivă identifică modelul general și legăturile dintre
variabile.
Foarte important este faptul că delimitarea acestor două metode nu este
foarte rigidă, de foarte multe ori fiind nevoie de ambele metode. Mai mult, o
cercetarea calitativa prin interviu poate fi structurata, aplicând interviul unui
număr de cazuri selectate după un anumit criteriu, și procedând apoi la
prelucrare cantitativa. De asemenea, un survey, rezultat dintr-o cercetare
cantitativă, poate apela la interviuri pe baza de chestionar cu întrebări
deschise, pentru analize în profunzime sub forma de studii de caz, completând
astfel cercetarea cantitativa.

c) Metoda mixtă - calitativă și cantitativă.

1.4. Instrumente la care se apeleazǎ

Chestionare cu întrebări deschise. Trebuie să se cunoască metodologia

elaborării de chestionare, tipurile de întrebări, stabilirea eșantionul pentru
aplicarea chestionarului.
Discuții cu persoane implicate (factori de decizie, responsabili cu
punerea în aplicare etc.) ; interviu în profunzime; Focus group; Completarea
unor formulare.
Rapoarte asupra temei cercetate.

4
 1.5. Studiul de caz

Cercetătorul se bazează pe teorii, abordări personale, descrierea cazului

- situației, interpretare, formularea unor constatări; se pune sub semnul
întrebării posibilitatea de generalizare, dat fiind numărul mic de cazuri,
cercetare pe scara mică; totuși, există posibilități de generalizare.
Studiile de caz: necesare atunci când se dorește o privire holistică
asupra unui fenomen, a unei persoane, gospodării, organizaţii, politici etc..
Presupune o analiza atât extinsă, cât şi în profunzime, a unor situaţii
obişnuite, care pot fi găsite frecvent (tipice, similare, omogene), situaţii
heterogene, variate, pentru a caracteriza un ansamblu, sau mai puţin
comune/particulare, chiar a unor situaţii extreme/critice (ex. crahuri bancare:
Barings vs Société Générale), sensibile, comparații cu alte cazuri, pentru a
înţelege cauzele unor rezultate/situaţii excepţionale/bune sau rele, din cele
constatate;
cazuri de tip ‘bulgare de zăpadă’
de la câteva cazuri, cercetarea se extinde la noi cazuri, pentru adâncirea
cunoaşterii .

Chiar dacă aceste studii se referă la nivelul micro (unităţi, indivizi),

constatările pot fi utile si la nivel ‘macro’, mai ales în cazul unor politici al
căror impact se exercită şi se evaluează la nivel micro (cazul politicilor
economice, de ex. impactul politicii fiscale asupra investitorilor; impactul
legii salarizării asupra firmelor, a angajaţilor etc.). Este foarte important:
selecţia cazurilor, a stabili tipologia acestora, în funcţie de obiectivul şi scopul
cercetării, gradul de acoperire din perspectiva relevantei temei urmărite.
Ce cuprinde un studiu de caz ?
Culegere de informații detaliate asupra cazului;
Narațiune cu privire la obiectul studiat;
Ideea centrală a cazului, asupra căreia se concentrează studiul;
Comparații cu alte cazuri similare, pentru a găsi ‘best practices’

1.6. Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească cercetarea ştiinţifică

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească cercetarea ştiinţifică sunt:
Obiectivele și scopul cercetării să fie clar definite;
Planul activității de cercetare să fie întocmit astfel încât să ducă la
atingerea obiectivelor;
Datele să fie verificate pentru corectitudine;

5
Metode adecvate de analiza a datelor iar analiza să fie corectă;
Concluziile cercetării să fie în conformitate cu rezultatele analizei; fac
trimitere la obiective și scop.
Cercetătorul: competent și onest

6
 2 CUM SE ELABOREAZĂ UN PROIECT DE CERCETARE

2.1 Care sunt cerinţele tehnice pentru redactarea proiectului?

Sub aspect tehnic cerinţele pentru redactarea Proiectul de cercetare sunt

următoarele:
Dimensiunea: se recomandă ca proiectul să fie redactat pe 5-7 pagini
(plus pagina de titlu).
Redactare Word: Font Times New Roman cu diacritice; spaţiere1,5;
font size12.
Respectarea regulilor scrierii academice, inclusiv a celor referitoare la
plagiat şi proprietate intelectuală, sunt obligatorii.

2.2 Ce trebuie sa cuprindă proiectul?

A. Paşii premergători redactării proiectului de cercetare

1. Alegerea temei – Despre ce cercetez? În momentul în care alegeţi

tema proiectului de cercetare, trebuie să aveţi în vedere următoarele aspecte:
a. Selecţia domeniului. Selectați mai întâi domeniul şi aria tematică. Este
recomandat să alegeţi un domeniu cu care sunteţi familiarizaţi/te sau
pentru care aveţi deja un interes demonstrat.
b. Formularea temei. Formulaţi tema propriu-zisă. Este preferabil (nu
obligatoriu) să identificaţi un subiect despre care aveţi deja cunoștințe.
De exemplu, puteţi dezvolta o temă cuprinsă în lucrarea de licenţă sau
unul dintre proiectele de seminar sau un referat pentru care aţi citit deja
bibliografie adecvată. De asemenea, puteţi selecta o temă conexă celei
abordate în lucrarea de licenţă, care să reprezinte o posibilă continuare
ulterioară a dezvoltării acesteia.
c. Titlul proiectului. Trebuie să ştiţi exact despre ce scrieţi şi este necesar
ca şi cei care vor citi proiectul să înţeleagă cu claritate care este tema
centrală a proiectului. De aceea, sunt foarte importante delimitarea
temei şi alegerea unui titlu sugestiv.

2. Delimitarea ariei de studiu. Restrângerea temei este necesară şi atât

titlul, cât şi conţinutul proiectului trebuie să reflecte acest lucru. Restrângerea
se poate face prin mai multe modalități. Ele sunt cumulative, nefiind
suficientă aplicarea doar a uneia.
a. Delimitare temporală. Delimitarea temporală presupune încadrarea
precisa a perioadei investigate. (De exemplu: “Studiu despre moţiunile
de cenzură intentate în Romania în perioada 2010 - 2012”) Este
recomandat ca limitele de timp să fie relativ scurte, astfel încât să

7
 permită o cercetare, dacă nu exhaustivă,(care epuizează un subiect;
complet, în întregime) cel puţin mai cuprinzătoare şi în profunzime.
b. Delimitare spaţială. Delimitare spaţială presupune definirea unei arii
geografice precise.
c. Restrângerea domeniului de investigaţie propriu-zis.
d. Restrângerea sferei cercetării la un număr definit de unităţi de analiză.

3. Titlul proiectului. Titlul proiectului trebuie să definească exact

subiectul cercetării. Claritatea impune întotdeauna ca subiectul să fie restrâns
la intenţiile şi posibilităţile concrete de cercetare. Una dintre soluţiile uzuale
de restrângere este aceea de a opera delimitări care au capacitatea de a preciza
exact universul real al cercetării. Titlul trebuie să surprindă aceste delimitări
ale ariei de cercetare. Un titlu ca de exemplu “Politica externă a Uniunii
Europene” este prea vast deoarece tema nu poate fi acoperită. El este şi prea
vag fiindcă cititorul sau examinatorul nu ştie ce anume trebuie să urmărească
în conţinutul proiectului. Un titlu preferabil ar putea fi “Politica externă a
Uniunii Europene în primii doi ani după intrarea în vigoare a Tratatului de la
Lisabona. Relaţiile cu Rusia”, caz în care se operează atât o restrângere
temporală, cât şi una a domeniului de investigaţie propriu-zis.

B. Structura unui proiect de cercetare

Structura unui proiect de cercetare cuprinde, în general, câteva
elemente. Prezentăm succint aceste elemente reamintind că succesiunea şi
numărul lor respectă o ordine logică.

1. Introducerea
O primă parte a proiectului ar trebui să aibă un caracter introductiv.
Este o parte importantă pentru ca cititorul sau examinatorul va înţeleagă
intenţia autorului/autoarei şi viziunea asupra problematicii.
Prezentăm în continuare câteva elemente necesare ale introducerii
proiectului de cercetare:
a. Introducerea debutează, de obicei, cu un paragraf care să capteze
atenţia cititorului în legătură cu tema abordată şi să creeze cadrul
general pentru dezvoltarea subiectului. Încercaţi să vă gândiţi ce aţi
vrea să citiţi dacă aţi fi cititorul lucrării pe care o redactaţi. În general,
în primul paragraf se poate apela la citate sau afirmaţii generale despre
necesitatea întreprinderii studiului.
b. Punctarea problematicii studiului este esenţială pentru proiectul
dumneavoastră. Trebuie să surprindeţi, într-o singură propoziţie, exact
ceea ce vă interesează (de exemplu, intenţionaţi să identificaţi
caracteristicile fenomenului x sau doriţi să aduceţi în prim-plan
problema z). Puteţi apoi detalia problematica în câteva scurte paragrafe
care să surprindă şi mai clar intenţiile pe care le aveţi.

8
 c. Obiectivul/ele proiectului cercetării trebuie surprinse într-un singur
paragraf care să explice ce dorește studiul să realizeze. Prezentaţi pe
scurt şi punctaţi în termini precişi scopul urmărit de cercetare.
Obiectivul poate fi teoretic sau practic. De exemplu, dacă doriţi să
prezentaţi şi să argumentaţi un punct de vedere prin care să elucidaţi o
problemă controversată aparţinând doctrinei, specificaţi clar care este
punctul de vedere pe care îl susţineţi şi ce anume intenţionaţi să
demonstraţi. Dacă doriţi să introduceţi un nou concept, oferiţi o
descriere a conceptului şi justificaţi de ce consideraţi că este necesară
introducerea lui. Dacă scopul cercetării este extinderea unei cercetări
existente deja, menţionaţi rezultatele pe care le urmăriţi şi explicaţi de
ce sunt ele importante. Formularea tipică a unui obiectiv include un
verb, de exemplu să asigure interpretarea teoriei x ..., să descopere dacă
...; să dovedească .......Prezentarea clară a obiectivelor arată că
studenta/studentul are o viziune limpede asupra temei studiate şi că ştie
exact în ce va consta contribuţia cercetării sale la aceasta.
d. Semnificaţia studiului. Redactarea proiectului ar trebui să răspundă
direct sau indirect la câteva întrebări cum sunt: de ce este important
studiul; pentru cine este important; care vor fi implicaţiile pozitive ale
realizării studiului? Semnificaţia studiului subliniază unde se
încadrează cercetarea dumneavoastră între cercetările similare şi
încearcă să convingă cititorul de ce este necesară. Este important ca
această secţiune să reflecte viziunea proprie a studentei/studentului
asupra problematicii alese.
e. Întrebările de cercetare. În finalul introducerii ar trebui enumerate
întrebările care stau la baza cercetării, fără a fi necesară elaborarea lor.
De exemplu: care sunt atitudinile în legătură cu ... ; există o diferenţă
semnificativă între ... ; ce tip de relaţie există între .... În această parte
introductivă, de prezentare a cercetării trebuie menţionată şi ipoteza
studiului.

2. Literatura de specialitate relevantă

O a doua parte a proiectului va aduce în discuţie literatura de
specialitate relevantă pentru temă, fundamentele teoretice sau alte cercetări
relevante asupra temei alese. La această secţiune, realizaţi o prezentare scurtă
şi clară a teoriilor şi cercetărilor anterioare aflate în strânsă conexiune cu tema
de cercetare, care reprezintă fundamentul teoretic al lucrării pe care o
redactaţi. Numiţi cele mai relevante lucrări pe care le-aţi citit pentru această
temă. Prezentaţi succint ideile cu cea mai pregnantă influenţă asupra abordării
dumneavoastră. Precizaţi poziţia teoretică pe care o adoptaţi în dezvoltarea
temei. Această secţiune poate cuprinde şi o parte destinată delimitărilor
conceptuale şi definirii termenilor-cheie sau a termenilor specifici cu care se
va opera, dacă este cazul. Prin această parte a proiectului de cercetare,

9
studenta/studentul demonstrează de fapt cunoaşterea domeniului şi a
problematicii cărora le este circumscrisă tema aleasă.
Tabel 1
Literatura de specialitate
Concepte Autori
1. Conceptul X (ex. integrare verticala) - Autor A - concept X şi Y
autorul A, autorul B1.
2. Conceptul Y (ex. efficiency seekers) = Autor B - concept X şi Y
autorul A și B2.
3. Conceptul Z (ex. integrare orizontalǎ) - Autor C - concept Z şi D
autorul C, autorul D 3.
4. Conceptul V (market seekers)-autorul C Autor D - concept Z şi D
autorul D4.

Tabel 2
Matricea conceptelor și a surselor
Autori, articole X Y Z D
Autor A, articol da da
Autor B, articol da da da da
Autor C, articol da da
Autor D, articol

3. Metodologia cercetării - adică modul în care studenta/studentul

înţelege să deruleze cercetarea şi în ce anume va consta aceasta. Este partea
cea mai importantă a proiectului de cercetare şi, în termeni cantitativi,
reprezintă aproximativ jumătate din întinderea proiectului. Metodologia este
esenţială pentru a arăta cum intenţionează studentul să abordeze tema aleasă,
să folosească teoria cunoscută şi să atingă obiectivele propuse. De
metodologie depinde însăşi cercetarea. Ea este cea care face diferenţa dintre
cercetare de calitate şi un simplu eseu. De aceea, este necesar ca
studenta/studentul să demonstreze că şi-a format o viziune proprie clară în ce
priveşte abordarea demersului său ştiinţific. Secţiunea de metodologie ar
trebui să răspundă următoarelor întrebări: ce acţiuni intenţionez să realizez
pentru a lămuri întrebările de cercetare; ce paşi trebuie să parcurg pentru a
testa ipoteza; la ce teste va fi supusă ipoteza; când pot considera că a fost
suficient testată pentru a o considera validată sau infirmată. Este indicat ca în
debutul acestei secţiuni să reamintiţi ipoteza şi întrebările de cercetare.
Ulterior, este necesar să fie prezentată strategia de cercetare propriu-zisă şi, în

10
detaliu, informaţii despre modul în care intenţionaţi să desfăşuraţi cercetarea.
Această prezentare ar putea cuprinde, de exemplu, răspunsuri pentru
următoarele probleme/teme:
ce fel de informaţii sunt necesare, despre ce şi de ce sunt necesare;
ce fel de date sunt utile – date cantitative şi/sau calitative;
care sunt metodele de colectare a acestor date (interviu, analiză de
document etc.)
descrieţi succint metodele;
cum procesaţi informaţia rezultată din date (aici va fi relevantă
abordarea pe care aţi decis să o adoptaţi).

Este important de ştiut că metodele de cercetare şi abordarea vor fi

alese şi adaptate în funcţie de tema pe care o propuneţi. Metodologia nu poate
fi standard. Ea trebuie să se plieze pe tema aleasă.
Sistematizând, metodologia va face referire la:
a. Procedura de cercetare – descrie paşii ce urmează a fi parcurşi în
demersul de cercetare.
b. Metodele alese, care pot fi cantitative sau/şi calitative. Metodele
cantitative răspund la întrebările ce? şi, mai ales,câţi/câte?. Ele
presupun o activitate de numărare şi constau în statistici, modele
matematice etc. Metodele calitative sunt interactive şi răspund la
întrebările cum? şi, mai ales de ce? (interviu, analiză de conţinut).
Abordarea lor este diferită. Cele două tipuri de metode nu sunt
incompatibile şi nu se exclud reciproc. Pentru unele teme se pretează
mai degrabă o abordare cantitativă decât una calitativă sau invers, în
timp ce, pentru altele, este preferabilă îmbinarea celor două metode.
Designul cercetării şi abordarea selectată vor depinde în mare măsură
de temă şi de posibilităţile concrete de cercetare.
c. Instrumentele de cercetare. Dacă, de exemplu aţi ales pentru o abordare
calitativă realizarea unor interviuri, interviul propriu-zis reprezintă un
instrument prin intermediul căruia realizaţi cercetarea. În acest caz,
prezentaţi în cadrul acestei secţiuni grila de interviu pe care intenţionaţi
să o utilizaţi.
d. Rezultatele aşteptate. Conturaţi succint ce credeţi că veţi obţine la
finalul cercetării. Această secţiune este menită să reflecte capacitatea
studentului de a elabora propriul demers de analiză şi cercetare a unei
anumite teme în domeniul ales; capacitatea de a aborda empiric (atunci
când se poate) problematica vizată prin definirea unui design
metodologic viabil pentru analiza temei.

11
 4. Concluziile
Proiectul de cercetare se încheie în mod necesar cu concluziile
autorului/autoarei. Aceste concluzii pot să fi apărut în corpul proiectului sau
să fie formulate la final. Important este ca ele să fie formulate foarte clar şi
concis, fără ambiguităţi. La nivelul unui proiect de cercetare, concluziile ar fi
uneori premature. Dar, în concluziile unui proiect de cercetare, poate fi
întreprins un demers de autoevaluare a propriei cercetări de către
studentă/student, în cadrul căruia să se încerce să se identifice minusurile şi
plusurile. De exemplu, cercetarea este riguroasă sub aspectul metodei
selectate şi a paşilor, dar are o insuficientă acoperire geografică.

5. Bibliografia
Bibliografia parcursă pentru redactarea proiectului este obligatorie. Ea
trebuie să cuprindă literatura de specialitate care a stat la baza redactării
proiectului.

12