Frame Relay.

Formatul cadrului

Formatul cadrului cauzează amplasarea informaţiei în el. Formatul cadrului Frame Relay este
prezentat în figura

Formatul cadrului Frame Relay

Cîmpurile cadrului Frame Relay au următoarea semnificaţie:

Flags – consecutivitatea de biţi (01111110) prin care se delimitează începutul şi sfîrşitul
fiecărui cadru.
Address – acest cîmp este format din următoarele subcîmpuri:
 Data-link connection identifier (DLCI) – identificatorul canalului de transmisiune
a datelor ce serveşte ca identificator al canalului PVC în cadrul reţelei Frame Relay..
Acest cîmp cu lungimea de zece biţi se distribuie în doi octeţi. Reţeaua Frame Relay
citeşte DLCI-ul respectiv şi îl compară cu tabelul marşrutelor pentru corectarea
conexiunii logice, care asigură legătura cu portul necesar. Unele DLCI-uri sunt
rezervate pentru utilizarea lor de către reţea.
 Command/response (C/R) - bitul „comandă/răspuns”, care poate avea valoarea 0
sau 1, dar la momentul actual nu este utilizat de către protocolul respectiv.
 Extended address (EA) - DLCI permite mărirea cantităţii adreselor posibile.
 Forward/Backward Congestion Notification (FECN şi BECN) - (se pronunţă
„fecon” şi „becon” şi reprezintă „ – semnalizarea de supraîncărcare în direcţie
directă/inversă), se utilizează pentru descoperirea supraîncărcării în reţea.
 Discard Eligibility (DE) - se instalează în valoarea 1, cînd cadrele sunt transmise cu
o viteză care depăşeşte valoarea CIR, ceea ce indică necesitatea schimbării priorităţilor
pentru prevenirea supraîncărcării şi pierderii datelor.
 Data - după antet urmează datele utile. Cînd pachetul ajunge la marşrutizator sau la
utilajul Frame Relay, din el se elimină informaţia de control a protocoalelor nivelelor MAC
sau LLC, adică informaţia de control a pachetelor Ethernet sau Token Ring – şi numai după
acest proces are loc încapsularea în cadru. Informaţia de control aferentă nivelelor trei şi mai
sus (TCP/IP, SDLC etc.) nu se elimină. La sfîrşitul transmisiunii totul se repetă în ordinea
inversă – informaţia de control Frame Relay este înlocuită cu informaţia de control LAN şi
pachetul circulă spre destinaţie.
Frame check sequence (FCS) - dacă consecutivitatea de control a cadrului
semnalizează deteriorarea lui, atunci cadrul nu este transmis.
Dimensiunea cadrului nu este o mărime fixă, adică poate fi instalată o mărime arbitrară.
(Dimensiunea cadrului nu este arbitrară. Standardele limitează valoarea lui la 8 189 baiţi, dar
necesitatea în astfel de cadre apare foarte rar. Prin reticenţă, lungimea maximă a cadrului este
egală cu 1 600 baiţi). Datorită lungimii variabile a pachetelor, protocolul Frame Relay este
foarte efectiv (cu excedenţă mică) în procesul utilizării pachetelor de dimensiuni mari
Tehnologia Frame Relay exclude totalmente prelucrarea datelor utilizatorului la nivelul 3.
Mai mult ca atît, ea utilizează doar o parte din funcţiile nivelului 2 - aşa numitele “aspecte de
bază” (core aspects), care includ controlul cadrului la corectitudine şi lipsa în el a erorilor. Aşa
funcţii protocolare, ca numeraţia ordinară, întoarcerea ferestrei, confirmarea cadrelor transmise,
utilizarea cadrelor de administrare, în reţeaua Frame Relay nu se utilizează.
În rezultatul excluderii acestor funcţii destul de complicate din cadrul tehnologiei Frame
Relay, protocoalele Frame Relay ocupă indeplin cele două nivele ale modelului etalon OSI, în
realitate doar un nivel şi jumătate. În acelaşi timp protocoalele Frame Relay asigură instalarea
conexiunilor prin intermediul reţelei, ce conform OSI se referă la funcţiile nivelului 3: nivelul
reţea.
DLCI-urile sunt nişte indicatori logici sau adrese care identifică conexiunile virtuale.
Acestea nu sunt conexiuni reale, ci numai indicatorii acestor conexiuni, asemănător
indicatorilor rutieri care indică numerele drumurilor. Deseori este confundat termenul DLCI cu
PVC.
Identificatorul DLCI reprezintă adresa locală, de aceea conexiunile diferite ale portului pot
avea DLCI-uri identice. La lungimea egală cu 10 biţi, sunt posibile 1024 valori pentru DLCI.
Rezultă că fiecare port poate să instaleze 1024 de conexiuni cu alte porturi îndepărtate. Pentru
majoritatea reţelelor această valoare este suficientă.
 Dacă reţeaua se extinde foarte mult, atunci este necesară mărirea cantităţii posibilelor
adrese unice, folosind biţii EA. Valoarea identificatorului DLCI se compară cu adresa (de
exemplu, cu adresa LAN) din tabela identificatorilor DLCI, care se află pe marşrutizator sau pe
alt dispozetiv CPE. Această adresă corespunde unui port concret din cadrul reţelei. Comutatorul
Frame Relay citeşte valoarea DLCI şi o compară cu propria tabelă pentru determinarea
canalului PVC căruia îi este destinat cadrul. La celălalt capăt al PVC, comutatorul Frame Relay
plasează DLCI-ul iniţial în slotul adresei DLCI pentru ca dispozetivul CPE să determine cine a
transmis cadrul. De fapt, la instalarea reţelei nu trebuie de folosit toţi 1024 de identificatori
DLCI pentru fiecare port, fiindcă o parte din ei se rezervează pentru semnalizarea în reţea, de
exemplu, LMI (Local Management Interface - interfaţa locală de administrare). Pentru
conexiunile utilizatorilor rămân disponibile 992 DLCI-uri.