Curs 7. Sisteme de telecomunicatii &Retele de calculatoare.

Caracteristici. Retele fara fir. Procesarea distribuita. Tehnologia 5G +

IA

In acest curs vom studia problematica retelelor de calculatoare si a dispozitivelor de conectare la retea.
Vor fi evidentiate principalele tipuri de retele si topologii. Sunt prezentate retelele fara fir si
caracteristicile procesarii distribuite. Este pe scurt introdusa si tehnologia 5G in directa legatura cu
impactul pe care il poate avea asupra proceselor de afaceri. Ca si elemente suplimentare sunt analizate si
Dispozitive 5G care inglobeaza elemente de Inteligenta Artificiala.

Sisteme de Telecomunicatii
Sistemele de telecomunicații transmit date sau semnale pe distanțe scurte sau lungi între rețele
pentru utilizarea comunicării. Deși sistemele de telecomunicații nu au funcționat la fel de bine în
trecut, au existat îmbunătățiri vaste și este, probabil, elementul de bază al afacerilor și societății
moderne în prezent. Acum, mai mult decât oricând, întreprinderile fac mișcarea către o rețea care
ajunge la mai mulți consumatori la nivel global și există multe opțiuni din care să aleagă. Aceste
opțiuni includ protocolul VoIP prin internet (VoIP) și identificarea radio, wireless și frecvența
radio (RFID). Sistemele de telecomunicații necesită doar trei elemente:
1. Informații preluate de un emițător și transformate în semnal.
2. Semnalul este apoi efectuat printr-un mediu de rețea.
3. Semnalul este apoi primit și tradus înapoi în informații.
Un exemplu al acestor trei elemente ale sistemului de telecomunicații este modul în care
funcționează televiziunea. O stație de rețea transmite emisiuni și reclame și apoi acel semnal este
transportat prin cabluri și în case, iar în final este transmis și afișat la televizor.Sistemele de
telecomunicații sunt de obicei în două sensuri. Un exemplu este comunicarea punct la punct, care
se întâmplă printr-un telefon în care există un singur emițător și receptor. Când se dorește
accesarea mai multor receptori decât se utilizează un sistem de comunicare difuzat.Semnalele de
comunicare au două forme: digitală sau analogică. Deși analogul este încă în uz, mai mulți
furnizori de emițători fac trecerea către un semnal digital, deoarece informațiile primite sunt mult
mai clare decât analogul, ceea ce este mai probabil să fie întrerupt de zgomot. Sistemele de
telecomunicații din zilele noastre sunt transferate prin numeroase suporturi, precum rețelele de
telefon, radio, televiziune, LAN și internetul în continuă creștere. O combinație cu orice formă
de telecomunicații a făcut afacerile mai eficiente, a făcut comunicarea mai ușoară și a conectat pe
toată lumea la un loc.

Caracteristici si clasificarea reţelelor de calculatoare

În ultimele decenii, caracterizate printr-o explozie informaţională fără precedent în istoria omenirii, o
importanţă deosebită au dobândit-o capacitatea şi resursele de comunicaţie de care dispun proiectanţii şi
utilizatorii sistemelor informatice, în cadrul cărora un loc important îl ocupă calculatorul electronic.
Prelucrarea datelor cu ajutorul calculatoarelor a fost strâns legată, şi totodată metodele utilizate în acest
scop, de evoluţia care a avut loc în domeniul IT-ului (Information Technology), şi în special în cel al
telecomunicaţiilor şi al evoluţiei extraordinare a componentelor hardware şi software. Calculatoarele sunt
utilizate, din ce în ce mai mult, în cele mai diverse domenii ale activităţii umane. În ziua de astăzi nu se
poate vorbi despre un domeniu de activitate în care prelucrarea datelor să nu se efectueze cu ajutorul unui

1
calculator. Aceasta deoarece culegerea şi prelucrarea informaţiilor existente, nu s-ar putea executa corect
şi în timp optim pentru sistemul căruia i se adresează, fără ajutorul calculatorului. Primele aplicaţii
practice, stabile, care au permis teleprelucrarea datelor au fost realizate în urmă cu mai bine de 6 decenii,
ajungându-se în prezent la exploatarea unui număr foarte mare calculatoare şi reţele de calculatoare.
Despre aceste calculatoare se spunea că sunt instalate, sau lucrează, în medii de teleprelucrare. De aici
putem trage concluzia că prin mediu de teleprelucrare se înţelege ansamblul de mijloace hardware şi
software care permite prelucrarea la distanţă a informaţiei. Practic orice sistem care comunica cu alte
sisteme prin cel puţin o linie de comunicaţie reprezinta un mediu de teleprelucrare.

Teleprelucrarea datelor este un procedeu de prelucrare automată a informaţiei a cărui caracteristică

principală este utilizarea unui calculator cu performanţe ridicate, denumit generic calculator principal,
sau server, de către mai mulţi utilizatori, situaţi în locuri diferite şi la distanţă faţă de calculatorul
principal, transmisia informaţiei făcându-se prin sisteme de telecomunicaţie. Reţelele de calculatoare au
apărut din necesitatea partajării datelor, şi a resurselor hardware, existente într-o organizaţie, între mai
mulţi utilizatori. În fiecare organizaţie existau un număr oarecare de calculatoare, fiecare lucrând
independent. Cu timpul aceste calculatoare, pentru a putea fi utilizate într-un mod mai eficient, au fost
conectate împreună prin intermediul unor dispozitive, dând astfel naştere la o reţea de calculatoare.
O reţea de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor
medii de comunicaţie, asigurându-se în acest fel utilizarea în comun de către un număr mare de utilizatori
a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software şi aplicaţii de bază) şi informaţionale (baze de
date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate. De asemenea mai putem spune că printr-o
reţea de calculatoare înţelegem o colecţie de calculatoare autonome interconectate între ele. Se spune
despre două calculatoare că sunt interconectate dacă sunt capabile să schimbe informaţii între ele. Printre
avantajele lucrului într-o reţea de calculatoare amintim:
 împărţirea resurselor existente;
 creşterea fiabilităţii prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative;
 reducerea costurilor prin partajarea datelor şi perifericelor folosite;
 scalabilitatea: creşterea performanţelor sistemului prin adăugarea de noi componente hardware;
 obţinerea rapidă a datelor;
 furnizează un mediu de comunicare etc.
O altă noţiune strâns legată de o reţea de calculatoare este lucrul în reţea care reprezintă conceptul de
conectare a unor calculatoare care partajează resurse. Deci, resursele utilizate în comun de către o reţea de
calculatoare pot fi:
 resurse fizice (imprimante, scanner-e etc.);
 resurse logice (software şi aplicaţii de bază: orice program: Word, un program de gestiune a stocurilor etc.);
 resurse informaţionale (baze de date).

Echipamente de transmisie la distanţă

Atunci când un calculator doreşte să transmită informaţii pe o linie telefonică, acestea trebuie să fie în
prealabil convertite din semnale binare în semnale analogice, apoi la capătul unde are loc recepţia din
semnale analogice în semnale digitale. Pe liniile telefonice semnalele au o variaţie continuă, iar semnalele
ce materializează codurile binare au o variaţie discretă. Echipamentul care realizează aceste transformări
se numeşte modem (modulator/demodulator) – echipamentul care acceptă un şir serial de biţi la intrare şi
produce un semnal modulat la ieşire (sau vice-versa). Acesta este un periferic inserat între interfaţa serială
a calculatorului (semnale digitale cu o variaţie discretă) şi linia telefonică publică (semnale analogice cu o
variaţie continuă). Pentru liniile închiriate este posibilă utilizarea semnalului digital de la un capăt la altul,

2
dar acestea sunt foarte scumpe şi sunt utilizate numai pentru a construi reţele private în interiorul unei
firme.
Un modem este un dispozitiv care converteşte datele din semnale digitale (acceptă un şir serial de biţi la
intrare), utilizate în interiorul calculatorului, în semnale analogice care pot fi transmise prin liniile de
telefon, şi invers, din semnale analogice în semnale digitale. Modulaţia reprezintă procedeul ce
realizează transformarea semnalului modulator (discret) care reprezintă mesajul de transmis într-un
semnal modulat (continuu), transformarea se bazează pe modificarea unui semnal purtător (sinusoidal), la
care unul din parametrii caracteristici este modificat în concordanţă cu valoarea semnalului modulator.
Demodulaţia este procedeul de extragere, la recepţie, a semnalului modulator (a mesajului) din semnalul
modulat recepţionat.
Modularea pe partea emiţătorului şi demodularea pe partea celui care recepţionează trebuie să se realizeze
în acelaşi mod, deci este necesară o standardizare. Toate modemurile existente în prezent pe piaţă şi
destinate PC-urilor respectă recomandările CCITT (Comité Consultatif International Télégrafique et
Téléphonique), o organizaţie internaţională cu sediul la Geneva, responsabilă cu stabilirea normelor în
acest domeniu. Pe lângă viteza de transfer şi forma codificării, normele reglementează şi controlul
erorilor şi al compresiei datelor. Sunt utilizate tehnologiile de 57600 bps de la USRobotisc şi Rockwell.
Există mai multe tipuri de reţele, ele diferenţiidu-se prin distanţele pe care le acoperă, debitul utilizat în
transmiterea informaţiei, tehnica de comutare folosită etc. Criteriul ariei geografice pe care o acoperă şi
soluţiile tehnice de implementare folosite, împart reţelele de calculatoare în trei categorii: reţele locale
(LAN), reţele metropolitane (MAN) şi reţele mari (WAN). Reţelele locale (LAN - Local Area Network)
constituie un mijloc eficient de comunicaţie între calculatoare personale (şi alte echipamente precum
imprimantele, serverele de fişiere etc.), fără a apela la un calculator puternic (mainframe) în calitate de
concentrator /comutator. Componentele unei astfel de reţele sunt situate la distanţe relativ mici (de la
câţiva metrii până la 5 km), amplasate într-o clădire sau un grup de clădiri învecinate. Reţelele
metropolitane (MAN –Metropolitan Area Network) sunt reţele care acoperă ca întindere aria unui mare
oraş (metropolă) fiind folosite, de asemenea, pentru conectarea LAN–urilor. Distanţele acoperite pot
ajunge până la 75 km. În funcţie de arhitectura reţelei, viteza de transmisie poate fi mai mare pe distanţe
mai mici. Reţelele mari (WAN – Wide Area Network) sunt reţele care acoperă distanţe foarte mari şi
asigură utilizarea în comun a resurselor de calcul ale unor sisteme foarte complexe de către utilizatori
plasaţi într-o astfel de arie.

Reţelele locale de calculatoare. Pentru a fi operaţională o reţea conţine o combinaţie de componente hard
şi soft:
 sisteme de calcul ce se interconectează;
 plăci de interfaţă reţea (NIC - Network Interface Card) prezente în fiecare sistem de calcul
interconectat la reţea, cu funcţii hard necesare pentru comunicaţii;
 sistemul de cablare care asigură interconectarea plăcilor NIC (adaptorilor), incluzând unităţi de
cuplare a acestora la cablu; la unele sisteme cablarea este asigurată prin comunicaţii radio, prin
microunde sau în infraroşu;
 unităţi de accesare, concentratoare, hub-uri (HUB – Host Unit Broadcast) care permit conectarea la
sistemul de cablare printr-un punct central a mai multor sisteme de calcul;
 soft de reţea.
Aşadar, arhitectura de reţea este un concept de organizare hard şi soft care apelează, aşa cum vom vedea
în continuare, la structuri ierarhizate stratificate. Plăcile NIC îndeplinesc funcţii de nivel inferior ce
permit comunicaţia fizică, iar softul de reţea asigura funcţii de nivel înalt, folosite de utilizatori pentru a
realiza aplicaţiile dorite.

Funcţii şi protocoale de comunicaţie în reţea. O reţea locală îndeplineşte următoarele cinci funcţii de
bază:

3
- partajarea componentelor fizice - rentabilizarea reţelei printr-o mai bună utilizare a tuturor
componentelor hard; de exemplu, este cert că nu toate fişierele de tip text pot fi tipărite, simultan, la
aceeaşi imprimantă, caz în care sistemul trebuie să asigure gestiunea firelor de aşteptare;
- partajarea datelor şi a fişierelor – posibilitatea mai multor utilizatori de a lucra simultan cu datele
comune;
- partajarea componentelor logice – realizarea unei veritabile munci în timp real. Este posibilă
copierea unui software pe diferite staţii de lucru ale reţelei, programele permiţând mai multor
utilizatori să lucreze simultan la aceeaşi aplicaţie;
- mesajerie şi alte funcţii birotice - curierul electronic este trimis în “cutia de scrisori” a utilizatorului,
pe care îl poate consulta atunci când este liber;
- conexiunea către alte reţele – comunicarea cu alte reţele este foarte utilă pentru a „profita” de
resursele externe şi pentru a facilita transferurile de date.

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că o reţea de calculatoare este alcătuită dintr-un ansamblu de
mijloace de transmisiune şi de sisteme de calcul pentru a realiza atât funcţii de transport a informaţiei cât
şi funcţii de prelucrare a acesteia. Întrucât fiecare sistem de calcul are modul său specific de stocare a
datelor şi de interfaţare cu exteriorul, o reţea care interconectează diferite sisteme de calcul poate
funcţiona numai dacă există o convenţie (protocol) privind transmiterea şi interpretarea informaţiilor. Un
protocol de comunicaţie se constituie din regulile pe care sistemele de calcul trebuie să le respecte atunci
când comunică între ele. Este dificil de elaborat şi implementat un singur protocol care să includă toate
funcţiile necesare într-o reţea de comunicaţii între calculatoare. Soluţionarea acestor probleme poate fi
uşurată prin ordonarea lor pe baza principiilor de ierarhizare şi descentralizare. Pentru compatibilitate
maximă, minimizând în acelaşi timp constrângerile impuse fiecărui sistem, ISO (International Standard
Organization) a stabilit un model de referinţă al interconectării sistemelor deschise OSI (Open Systems
Interconnection). În modelul OSI funcţiile de comunicaţie sunt partiţionate într-o structură verticală pe
niveluri, fiecare nivel realizând un subset de funcţii de comunicaţii cu alte sisteme. Fiecare nivel se
bazează pe nivelul imediat inferior pentru a realiza o serie de funcţii primitive şi pentru a “ascunde”
detaliile acestor funcţii. Acelaşi nivel asigură o serie de servicii nivelului imediat superior. În figura care
urmeaza sunt prezentate cele şapte niveluri ale modelului OSI: fizic, legătură de date, reţea, transport,
sesiune, prezentare şi aplicaţie. La stabilirea celor şapte niveluri ale modelului de referinţă s-au avut în
vedere:
- să se creeze o frontieră între două niveluri;
- pentru fiecare nivel să se creeze frontiere numai cu nivelurile imediat inferior şi /sau superior;
- să se creeze niveluri separate pentru funcţii care diferă prin specificul prelucrării sau a tehnologiei
utilizate;
- să se grupeze funcţiuni similare în acelaşi nivel;
- să se creeze un nivel acolo unde este nevoie să se distingă o modalitate de administrare a datelor;
- să fie posibilă efectuarea de modificări ale funcţiilor sau protocolului fără a afecta alte niveluri.

4
 Figura 9. Modelul ISO - OSI
Procesare Distribuita, Retele fara fir 5G si Inteligenta Artificiala
Inițial, microprocesoarele convenționale implicau doar un procesor pe un cip. Pe măsură ce tehnologia de
microprocesor a evoluat, producătorii au descoperit că pentru a accelera procesele, mai mult de un
procesor poate fi combinat pe o singură unitate. Multe procesoare moderne implică un design multi-core,
cum ar fi un design quad-core pionierat de companii precum Intel, unde patru procesoare separate oferă
viteze extrem de mari pentru execuția și logica programelor.De asemenea, procesarea distribuită poate fi
folosită ca un sinonim grosier pentru procesarea paralelă, în care programele sunt făcute pentru a rula mai
rapid cu mai multe procesoare. Cu strategia de a include mai mult de un procesor pe un cip de
microprocesor, utilizatorii de hardware pot, de asemenea, conecta mai multe computere împreună pentru
a implementa procesarea paralelă cu aplicații cunoscute sub numele de software de procesare
distribuit.Conceptul de procesare distribuit este însoțit de legea lui Moore, care prevede că numărul de
tranzistoare pe un circuit integrat individual (IC) se dublează la fiecare doi ani. Deoarece această teorie s-
a dovedit în mare măsură corectă în ultimele patru decenii, strategiile de inginerie precum procesarea
distribuită s-au adăugat, de asemenea, la viteza dispozitivelor logice pentru unele progrese uimitoare în
capacitatea computerelor de a efectua sarcini funcționale.

Rețelele mobile 5G, vor oferi și mai multă viteză și o calitate mai mare decât predecesorii săi. De
asemenea, este important să introducă o soluție de arhitectură nouă care să permită crearea unui set de
rețele independente din punct de vedere logic care să ruleze pe o infrastructură fizică comună. Fiecare
dintre aceste rețele independente din punct de vedere logic (felii de rețea) poate fi proiectată pentru a
satisface nevoile specifice ale afacerii, făcând 5G o rețea cu adevărat inteligentă. Tranzacționarea rețelei
5G va oferi mai multe modalități de gestionare, monitorizare și repartizare a fiecărui aspect al serviciului
de comunicații oferit. Toate componentele care alcătuiesc o propunere de comunicații - cum ar fi lățimea
de bandă, puterea dedicată de procesare a datelor colectate, modelul de securitate și așa mai departe - pot
fi variate în funcție de sistemele de management. Acest lucru înseamnă că clienții pot obține exact
cantitatea de performanță și funcțiile pe care le solicită. Pentru clienții care necesită ca datele lor să fie
extrem de sigure și să nu fie expuse altor clienți (izolare), operatorii pot crea o felie de rețea separată
logic, care este văzută ca un dedicat rețea fizică de către client. GSMA își propune să lucreze îndeaproape

5
cu diferite industrii pentru a colecta cerințele de afaceri și apoi să sprijine operatorii de telefonie mobilă în
generarea descrierilor tehnice ale feliilor de rețea necesare pentru a le satisface.

Deoarece operatorii pot crea eficient o rețea privată pentru fiecare client, devine mai ușor să instalați și să
executați aplicații în numele lor. Mai mult, operatorii pot colecta date relevante relevante pentru aplicație
și pot utiliza instrumente avansate precum învățarea automată și inteligența artificială (AI) pentru a
prezice tendințele viitoare / îmbunătăți analitica și, în general, pentru a îmbunătăți performanța și eficiența
aplicației întreprinderii găzduite. De exemplu, un operator de telefonie mobilă care găzduiește o aplicație
de rețea de livrare a conținutului poate furniza astfel de informații specifice rețelei de aplicație despre
când, unde și de la cine a fost consumat conținut. Pe baza acestor informații, aplicația poate aplica
algoritmi predictivi pentru pre-poziția datelor la marginea rețelei unde este probabil să fie utilizată. Dacă
o afacere are propria sa rețea privată existentă și procesele de afaceri care utilizează date de rețea mobilă
(de exemplu în spațiile proprii), această infrastructură poate fi integrată într-o felie de rețea furnizată de
operator. Acest lucru va face în general rețeaua privată și procesele de afaceri mai eficiente. O fabrică de
producție ar putea, de exemplu, să integreze sistemul lor de comunicații interne cu rețeaua mobilă pentru
a avea acces la funcționalități și sisteme de gestionare suplimentare și mai sofisticate pe care operatorul
mobil le are la dispoziție.

5G a devenit o platformă de conectivitate omniprezentă care interconectează mai multe tehnologii de

comunicare, oameni și mașini. Sistemele 5G de obiecte inteligente interconectate au permis funcțiile
cognitive distribuite, inclusiv capacitățile de inteligență artificială (AI). Analiștii au prevăzut 5G ca fiind
combustibilul care ar propulsa revoluția digitală și că 5G ar perturba lanțurile de valoare tradiționale și
ecosistemele din toate industriile verticale, nu doar în industria comunicațiilor ... Și, chiar, au fost
jucătorii de succes din toate industriile verticale din această nouă revoluție industrială au avut câteva
lucruri în comun: o viziune incluzivă care înțelege potențialul 5G; inovat în colaborare; a încercat și a
eșuat rapid; și, am învățat până nu au reușit corect.

Suntem încă la începutul erei 5G, doar câțiva producători de echipamente au lansat versiuni comerciale
ale tehnologiei, iar 5G trebuie să urmeze o foaie de parcurs de dezvoltare, testare și desfășurare pentru a-
și atinge potențialul. Versiunea standard care este implementată în prezent (configurația independentă)
este doar prima etapă a acestei foi de parcurs. Există exemple de laborator interesante de rețele private,
precum schema de testare și teste 5G sponsorizate de guvern în Regatul Unit, sau cele care sunt
implementate de consorții de universități. Aceste baze de testare sunt folosite de firme inovatoare pentru a
dezvolta și testa aplicații care beneficiază de caracteristici unice 5G, cum ar fi adaptarea rețelei,
softwarizarea completă, arhitectura orientată către servicii, oferind servicii web ca API-uri și așa mai
departe. Rezultatele acestor teste sunt dezvoltarea de aplicații care ajută la stabilirea unui set de funcții și
caracteristici standard ale 5G în arhitecturi de rețea care vor susține dezvoltarea de software și hardware
în cazuri de utilizare la fel de diverse precum orașele inteligente, conectivitatea rurală sau turismul
inteligent. Rețelele private 5G vor fi caracterizate de securitate și confidențialitate, control și flexibilitate,
favorizate de adaptarea rețelei, lățime mare de bandă, costuri reduse și latență scăzută. Așadar, este
rezonabil ca plaja de utilizare să acopere multe domenii, dintre care unul dintre cele mai mari va fi, fără
îndoială, automatizarea și IoT. Producția conectată implică mașini de pe linia de asamblare conectate fără
fir la rețeaua privată 5G. Un mediu de fabrică conectat permite generarea de cantități uriașe de date, care
pot fi apoi utilizate de tehnologii precum inteligența artificială (AI) pentru a obține o perspectivă mai
profundă asupra afacerii și a permite o întreținere predictivă. În general, evoluții precum automatizarea,
AI / ML și procesele conectate vor permite organizațiilor în următorii ani să-și transforme operațiunile în
bine, permițându-le să profite de noi oportunități, să reducă riscurile și să utilizeze ecosistemul mai larg
pentru a-și îmbogăți ofertele de produse.

6
TAS7.
1. Precizati notiunile de baza privind retelele de calculatoare
2. Prezentati o clasificare a retelelor de calculatoare
3. Caracterizati tehnologia 5G (avantaje si dejavantaje) si impactul ei asupra
viitoarelor procese de afaceri. Exemplu.
4. Care este rolul Inteligentei Artificiale in cresterea capacitatii de rezolvare a
unor probleme din domeniul financiar-bancar? Exemplu