Roata lu Bernsetin

- Conceput de David Bernstein 1986

- Adaptat de Shirley Harrison 1995

Formata din:

- Organizatie -> centrul rotii

- Tipuri de public -> circumferinta externa a rotii
- Canalele de comunicare -> spitele

Tipuri de public

- Media
- Guvern
- Institutii financiar
- Clienti
- Publicul general
- Publicul intern
- Publicul local
- Grupurile de influenta
- Parteneri

Canale de comunicare

- Relatii media
- Intalniri tete-a-tete sau in grupuri restranse
- Prezentari
- Produse sau servicii
- Materiale tiparite
- Elemente standard de identificare
- Reclama
- Corespondenta
- Punctele de desfacere a produselor/serviciilor
 1 Ce sunt relatiile publice?
     PR sunt o forma specifica de comunicare interumana, care se
diferentiaza de alte forme de comunicare;

     PR sunt o forma specifica de persuasiune. Si propaganda si

publicitatea (advertising) sunt forme de persuasiune. PR se diferentiaza de
ele, pentru ca nu se manifesta 'agresiv', cel putin in aparenta;

     PR formeaza, promoveaza si mentine imaginea unei organizatii.

Cuvantul imagine este un cuvant-cheie in PR si chiar s-ar putea spune ca
este principalul lor obiect de activitate. departamentul PR este 'vocea'
organizatiei.

     PR nu vinde, profitul sau consta in bunavointa (good willing)

publicului. Scopul esential al comunicarii PR este castigarea simpatiei
publicului pentru organizatia pe care o serveste. In felul acesta
departamentul PR este, in acelasi timp, si 'urechea' organizatiei.

     PR sunt un mediator intre o organizatie si publicul sau existent

sau potential. PR prelucreaza mesajul brut al organizatiei, potrivit
asteptarilor si preferintelor publicului.

2. Ce nu sunt relatiile publice?

        PR nu suntrelatii cu publicul. Confuzia se datoreaza in mare
masura limbii, prepozitia cu indicand ea insasi o 'relatie', dar selectiva
(relatiile pot fi, asadar, si cu altcineva decat cu publicul). Un birou de
'relatii cu publicul' este insa un simplu birou de informare a publicului, mai
ales cu structura unei organizatii si cu drumul de urmat in solutionarea
unei solicitari. Comunicarea se face intr-o singura directie, de la
organizatie catre public; biroul de relatii cu publicul nu este interesat de
preferintele publicului si nu doreste sa-l seduca, ci doar, in conditii optime,
sa-i satisfaca doleantele. S-ar putea spune chiar ca, spre deosebire de PR,
un serviciu de relatii cu publicul doreste sa aiba cat mai putini solicitanti.

        PR nu sunt (numai) protocol. Inainte de 1989, singura forma

de mentinere a imaginii unei organizatii si comunicare cu publicul era ceea
ce se numea pompos 'protocol', dar se reducea in fapt la o tratatie sumara
in cursul unei discutii sau dupa aceea. Protocolul face parte din activitatile
PR si are o mare importanta in succesul unei comunicari, dar se poate
spune ca acesta se subsumeaza PR, dar nu se confunda cu ele.

        PR nu sunt (numai) publicitate (advertising). Multa lume

confunda PR cu publicitatea din cauza ca cele doua activitati au intr-
adevar ceva in comun si anume, promovarea imaginii, dar, in timp ce PR
sunt preocupate de imaginea unei organizatii si de explicarea politicii sale,
publicitatea are in vedere mai ales un produs in scopul cresterii vanzarilor.
In ultimele cinci decenii, diferentierea dintre PR si publicitate este din ce in
ce mai marcata, cele doua activitati ramanand totusi complementare.

        PR nu sunt marketing. Aceasta confuzie se datoreaza faptului

ca, in multe organizatii comerciale, activitatile PR sunt incluse in
departamentul de marketing. Pe de alta parte, se poate spune ca PR
practica un fel de 'marketing al imaginii'. Oricum, diferenta dintre
marketingul propriu-zis si PR este substantiala.

        PR nu sunt jurnalism. Datorita faptului ca, inca de la

inceputurile lor, in PR au activat persoane provenite din presa, iar in ziua
de azi situatia se perpetueaza - ceea ce nu este totdeauna spre binele
activitatilor PR, daca jurnalistul nu 'uita' ce a fost -, cat si datorita faptului
ca o functie PR, cum este cea de purtator de cuvant, este adesea
indeplinita de un fost jurnalist, se face adesea aceasta suprapunere.
Deosebirile intre cele doua domenii sunt, insa, fundamentale si, in unele
privinte, diametral opuse.