ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Administrarea medicamentelor este una din cele mai mari responsabilităţi al asistentului medicale.
Pentru a asigura pacientului o terapie corectă şi eficientă asistentul medical trebuie să fie materializat cu:
- Indicaţiile, dozele, şi efectele medicamentoase prescrise;
- Trebuie să aibă cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru a minimaliza anxietatea pacientului şi a
maximiza eficienţa actului medical;
- Să aplice terapiile antişoc dacă este nevoie;
- Trebuie să interogheze pacientul asupra eventualelor adverse înaintea administrării oricărui
medicament;
- Prescrierea medicamentului este prescrisă de către medic:
o în reţetă pentru pacienţii în sistem ambulatoriu;
o în foaie de observaţie pentru pacienţii internaţi.
Prescrierea cuprinde:
1. numele comercial al medicamentului;
2. doza, cantitatea şi concentraţia;
3. calea de administrare;
4. ora administrării şi durata tratamentului;
5. administrarea în raport cu alimentaţia.
- Reţeta medicală - dispoziţie scrisă a medicului care prescrie tratamentul medicamentos administrat
unui pacient;
- Condica medicală – registru în care se ţine evidenţa medicală a fiecărui pacient internat sau înscris pe
listele medicului de familie;
- Foaia de observaţie – act medico-legal conceput la internarea într-o unitate spitalicească care conţine
toate datele legate de istoricul patologic al pacientului, de starea de prezentă a acestuia, precum şi alte date
fiziologice caracteristice şi particulare;
- Foaia de observaţie are anexată foaia de temperatură şi toate actele medicale care demonstrează
investigaţiile clinice şi paraclinice.

Reguli generale de administrare a medicamentaţiei:

1. Prin respectarea acestor reguli se evită greşelile care pot avea efecte nedorite asupra pacientului
uneori efecte mortale.
2. Identificarea prealabilă a medicamentelor şi verificarea calităţii lor (după etichetă, culoare, miros,
consistenţă, aspect, forma de prezentare, concentraţie, termen de valabilitate, integritatea acestuia,
sedimentarea, convalescenţa, claritatea.
 3. Respectarea întocmai a medicamentului prescris (se consultă prescripţia medicală).
4. Respectarea căilor de administrare, dozajului, orarul şi ritmul de administrare (soluţiile uleioase –
administrarea intravenoasă a acestora produc embolia şi moartea pacientului).
5. Soluţiile hipertonice administrate în ţesutul muscular şi subcutanat produc necroză.
6. Respectarea somnului pacienţilor cu excepţia medicamentelor etiologice (antibiotice,
chimioterapice, antimicotice).
7. Evitarea incompatibilităţilor dintre medicamente (unele medicamente devin ineficiente sau chiar
toxice, prin asociere în aceeaşi seringă, flacon sau aceeaşi oră de administrare).
8. Administrarea imediată a medicamentelor al căror flacon a fost deschis şi conţinutul a fost dizolvat
şi aspirat în seringă.
9. Luarea medicamentelor în prezenţa asistentului medical (în special la bătrâni);
10. Respectarea măsurilor de asepsie şi antisepsie pentru a preveni infecţiile nosocomiale.
11. Anunţarea imediată a greşelilor survenite în asistenţa medicală.
12. Întocmirea obligatorie şi corectă a anamnezei (sensibilitatea la un alt medicament, alergii, interdicţii
ale unor medicamente sau căi de administrare, tendinţa spre flegmon, sensibilitate gastrică, antecedente
digestive, hepatice şi renale).
13. Pregătirea psihică a pacientului înainte de administrarea medicamentaţiei şi obţinerea
consimţământului al pacientului sau a aparţinătorilor.
14. Supravegherea atentă a pacientului după efectuarea tratamentului şi informarea imediată a
medicului în cazul apariţiei unor modificări patologice în starea generală a pacientului.
15. Respectarea următoarei succesiuni a căilor de administrare:
i. Administrarea pe ros, peroral, se administrează prima dată medicamentele solide apoi
cele lichide;
ii. Parenteral (prin injecţie intravenos, intramuscular, subcutanat);
iii. Intravaginal;
iv. Intraanal (ovule sau spălături, supozitoare şi clisme).
Asepsia – metoda profilactică (prevenirea a infecţiilor) şi reprezintă totalitatea mijloacelor de
distrugere şi îndepărtare a germenilor. Prin asepsie evităm contaminarea materialelor sterile.
Antisepsia – metoda curativă care se realizează prin sterilizarea care duce la distrugerea totală a
microbilor
Principalele căi de administrare a medicamentelor:
1. Calea enterală sau digestivă – cea mai utilizată cale pe tractul oro-gastro-intestinatal
- administrare perorală (pe gură);
- administrare rectală (clism şi supozitoare)
2. Calea mucodermică:
 - administrare ocurală sau oftalmică;
- administrare nazală;
- administrare auriculară sau otică;
- administrare vaginală;
- administrare orofaringiană (inhalaţii);
- administrare sublinguală;
- administrare transdermală sau cutanată
3. Calea parentală sau injectabilă:
A. Injecţiile:
- intradermică;
- subcutanată;
- intra-musculară;
- intravenoasă;
- intraarterială;
- intraosoasă;
- intraarticulară;
- intracardiacă;
- intrapleurală;
- epidurală.
B. Perfuziile
C. Transfuziile
4. Calea respiratorie;
5. Calea urinară când se administrează medicamentul cu ajutorul sondei vezicale montată în vezica
urinară
Calea de administrare este aleasă de către medic în funcţie de:
- scopul urmărit;
- acţiunea medicamentului asupra mucoaselor;
- necesitatea acţiunii mai lente sau mai rapide a medicamentului;
- în funcţie de toleranţa organismului la medicamentul respectiv
Calea de administrare determină efectele medicamentelor astfel: medicamentul administrat intravenos
acţionând instant deoarece intră imediat în circulaţia sanguină. Este recomandat ca: antibioticele, analgezicele
şi antisepticele să fie administrate intravenos pentru că răspunsul acestora să fie imediat şi constant.
Definiţie: Medicament
Orice produs prin care se pot ameliora sau vindeca bolile şi simptomele lor. Totodată medicamentele
sunt considerate produsele administrate în scopul diagnosticării bolilor şi cele care înlătură durerea la naştere
sau în timpul intervenţiilor chirurgicale. Ele pot fi de natură minerală, vegetală, animală, biologică sau de
sinteză.
În funcţie de cantitatea administrată medicamentul poate acţiona diferit:
1. doza terapeutică, adică cantitatea de medicament care determină obţinerea efectului terapeutic dorit;
2. doza maximă, adică cantitatea maximă de medicament care poate fi administrată fără a provoca efecte
nocive;
3. doza toxică este cantitatea de medicament care determină efecte nocive;
4. doza letală este cantitatea care produce moartea pacientului;
Locul de conservare a medicamentelor este:
- în farmacii (în dulap, în loc uscat, ferit de lumină);
- în dulapuri închise (se păstrează stupefiante şi otrăvurile);
- în frigider (serurile imune, vaccinurile, insulina, unele antibioltice)
În spital circuitul medicamentelor este:
- se completează condica de medicamente în triplu exemplar cu data, numele pacientului, salonul, nr. foi
de observaţie, numele medicamentului, doza pe 24 ore, forma de prezentare
- se predă condica la farmacie;
- se preiau medicamentele de către asistenta şefă care verifică ambalajul, etichetele şi menţiunile privind
păstrarea medicamentelor;
- depozitarea în secţia de spital se face în dulapuri compartimentate, denumite aparat de medicamente
sau în cutii pentru fiecare pacient, iar flacoanele prefuzabile se păstrează în frigider.