Fiziologia exerciţiului ne permite înţelegerea

fenomenelor şi adaptărilor care au loc în

principalele organe implicate în efort şi conduc la
apariţia supracompensarii şi performantei!
 Medicina sportiva reprezinta singura
specialitate medicala a carei curricula de
pregatire cuprinde aspectele specifice adaptarilor
fiziologice in efortul fizic ( Ergofiziologie)

Fundamenteaza din punct de vedere biologic

exercitiul fizic ca factor sanogenetic!
www.medicinasportiva.ro
 SPORTS MEDICINE
www.efsma.net

Multidisciplinary clinical and academic specialty of

medicine dealing with:
 Health promotion for the general population by
stimulating an active lifestyle
 Pre-participation clinical screening and examination
before exercise and competition as well as medical
assistance to the elite athletes
 Diagnosis, treatment and rehabilitation following
injuries or illnesses from participation to physical
activities, exercises and sport at all levels
 Research in basic science (effort physiology)
Terminologie
 Activitatea fizica reprezinta orice miscare
corporala care presupune un consum
energetic superior starii de repaus.

 Activitatea fizica devine exercitiu printr-un proces de

repetitie planificata si structurata care amelioreaza
conditia fizica si starea de sanatate, fara a constitui
insa un risc major pentru organism.
 Fitness-ul (conditia fizica) concept multidimensional
capacitatea organismului de a efectua exercitiu in
mod organizat pentru:
- imbunatatirea sanatatii (fitness cardiovascular)
- ameliorarea abilitatilor (forta, putere, viteza,
mobilitate musculara).

 Sportul de performanta inseamna eforturi fizice

intense, antrenamente structurate si planificate, cu
caracter competitiv.
 EFORTUL FIZIC
Repetare sistematica de actiuni motrice,
care au ca obiectiv ameliorarea performantei fizice

Din pdv energetic efortul= transformarea energiei

chimice in energie mecanica

Din pdv biologic efortul = stimul, excitant adecvat

care duce la acumulari calitative si cantitative ale
organismului si obtinerea performatei
 Din punct de vedere al performantei sportive ne
intereseaza acel efort care prin parametrii sai volum,
intensitate, complexitate obliga organismul sa
reactioneze intens si generalizat!
■ Prin caracterul sau de stress efortul sportiv modifica
homeostazia organismului, ai carui parametrii
functionali capata valorile mult superioare celor de
repaus

■ Dezvoltarea si perfectionarea functiilor organelor

implicate in efort face posibila desfasurarea efortului la
paramerii optimi.

Organism ↔ Efort relatie biunivoca

 ORGANE IMPLICATE IN EFORT
 muschiul scheletic (unic in ceea ce priveste
amploarea proceselor metabolice!)
 sistemul cardio-vascular si respirator
 sistemul nervos
 sistemul endocrin
 sistemul digestiv
 sistemul excretor
Clasificarea eforturilor
După tipul dominant de contracţii musculare eforturile sunt:
Eforturi dinamice ( contractii izotonice):
Fibrele musculare se scurteaza deplasand
segmentele corpului si realizand lucru
mecanic.
Eforturi statice (contractii izometrice):
Segmentele corporale nu se deplaseaza
şi nu se efectueaza lucru mecanic/ 6-8s
energia se elibereaza sub forma de caldura
Eforturi combinate
După caracterul repetării efortului se descriu:
Eforturi ciclice ( miscare repetata identic in unitatea de
timp ↔ economie fuctionala)
Eforturi aciclice

Eforturile din antrenamante care au drept scop

cresterea performantei si atingerea formei sportive

Eforturi competiţionale care presupun valorificarea

formei sportive in paralel cu o buna mobilizare psihica.
Funcţie de similitudinea efortului din antrenament cu cel din
competiţie
Eforturi specifice ( cele din competitie)
Eforturi nespecifice ( pregatire fizica generala)

Funcţie de intensitate:
Efort maximal pana la 1 min
Efort submaximal pana la 6 min
Efort intensitate mare pana la 60 min
Efort intensitate moderată si mică 60 min - câteva
ore
Efortul de intensitate maximala se caractetizează prin cea
mai mare energie eliberată în unitatea de timp. Sistemul
energetic solicitat este sistemul anaerob iar substratul
energetic este reprezentat de ATP si CP
Efortul de intensitate submaximală – sistemul energetic
solicitat este tot cel anaerob – dar pe lângă ATP şi CP
intervine şi substratul glucidic prin glicoliza anaerobă.
Efortul de intensitate mare -
substratul energetic este in
cea mai mare parte aerob,
glicoliza aeroba.
Efortul de intensitate moderată – substratul energetic
este cel glucidic si lipidic, în condiţii aerobe, în stare de
stabilitate (steady state) intre cerintele si aportul de
oxigen. La aceasta stare se ajunge dupa minutul 3-4 de
efort.
Efortul de intensitate mică – substratul energetic este cel
aerob in proporţie de 99%, fiind reprezentat de glucide,
lipide si proteine.
După criteriul aprovizionării cu oxigen a organismului:

Eforturi anaerobe se desfasoara in datorie de oxigen,

sunt de intensitate maximala si de scurta durata.
Eforturi aerobe, de intensitate submaximala, medie si
mica, de lunga durata si care se petrec in echilibru intre
cerintele si aportul de oxigen
Eforturi mixte, cu dubla componenta aeroba si anaeroba
(jocuri sportive, canotaj, caiac, box, scrima tenis de camp etc)
Efortul anaerob
Durata: 5-10 sec efort anaerob alactacid
10-45 sec efort anaerob lactacid
Intensitate: maximala
Substrat biochimic: compusi fosfageni [compusi ATP-CP] si
glicoliza anaeroba
Calitati biomotrice implicate: forta-viteza
Sisteme solicitate: neuropsihic si neuromuscular
Se desfasoara in datorie de O2
Economie energetica: NU- produs final acidul lactic , care are
energie potentiala
Efortul aerob
Durata: 1min- cateva ore
Intensitate: mica, medie si submaximala
Substrat biochimic: oxidare in ciclul Krebs [glicoliza aeroba,
lipoliza, proteinoliza]
Calitati biomotrice implicate: anduranta-sisteme solicitate:
cardiorespirator, metabolic si muscular
Echilibrul aport/cerinta de O2:
-real FC 120-130b/min
-aparent FC 160-170b/min
Economie energetica: DA-produsi finali CO2 si H2O fara
energie potentiala
In funcţie de sistemele energetice şi funcţionale implicate în
efort, durata şi solicitarea acestora:
Anaerob Alactacid (1-10s, intensitate maximala, ATP,CP)
- eforturi cu solicitare predominant de forta: ex. haltere, probe de aruncari
atletism ( greutate, sulita, ciocan);
- eforturi cu solicitare impulsiva: ex. gimnastica sarituri;
- eforturi cu solicitare propulsiva : ex. atletism 100 m si natatie 50m.

Anaerob Lactacid (10-35s, intensitate maximala, glicoliza

anaeroba ) ex: alergare 200m plat; inot 100m; alergare 110 m garduri;
 Anduranta scurta - STE (35s -2min, intensitate mare,
Sursa de energie este reprezentata de glicoliza anaeroba 80%
si aeroba 20%, ex: alergare 800m plat, alergare 400m garduri; inot
200m)

Anduranta medie - MTE (2-10min, intensitate mare

Sursa de energie este reprezentata de calea anaeroba 40% si
aeroba 60%, ex : alergare 1500m si 3000m plat; inot 800m;
caiac-canoe 500m; canotaj.
Efortul de anduranta lunga: intensitate mica si medie, in conditii
de echilibru real sau aparent intre cerintele si aportul de oxigen
si cu activitate a sistemelor cardio-vascular, respirator si
metabolic la nivele functionale inalte.

Anduranta lunga I - LTE I ( 10-35 min): atletism 5000/10000m

Anduranta lunga II - LTE II ( 35-90 min): jocuri sportive
Anduranta lunga III - LTE III (90-360min): schi fond, ciclism;
Anduranta lunga IV - LTE IV (> 360 min): maraton
In funcţie de aparatele şi sistemele implicate eforturile pot fi :
Neuro-musculare , Neuro-psihice - solicitare
predominanta la nivel sistemului nervos si muscular , eforturile
anaerobe de forta/viteza
Cardio-respirator eforturi aerobe ( 6-60 min) performanta
depinde de capacitatea sist. respirator si cardio-vascular
Endocrino-metabolic eforturi aerobe (60 min - 8 ore),
performanta depinde de posibilitatile organismului de a
resintetiza , chiar in timpul efortului substratul energetic
metabolizat.
Clasificare si Proprietati
 SISTEMUL MUSCULAR

 Corpul uman are sute

de muschi de forme si
marimi diferite.

 Sistemul muscular
reprezinta 40-50% din
greutatea totala a
organismului.
 Rolul sistemului muscular
1. Producerea miscarii
miscarea se realizeaza prin
functionarea integrata a oaselor,
articulatiilor si muschilor atasati.

2. Sustinerea scheletului- postura

3. Producerea de caldura
(termogeneza) - contractia
musculara produce caldura

4. Protectia articulatiilor si a
organelor vitale
 Clasificarea Biochimica a fibrelor musculare

 Fibre lent-oxidative care contin doar enzime

oxidative (slow-twitch oxidative –SO)
 Fibre rapide-glicolitice care contin doar enzime
glicolitice (fast-twitch glycolitic - FG),
 Fibre rapide-oxidative care contin atat enzime
glicolitice cat si enzime oxidative (fast-twitch
oxidative – FOG)
 Principalele caracteristici ale fibrelor musculare
(după McArdle, 2010)
SO (Fibre de tip I) : rezistenţa la oboseală mare, continut de
mioglobina ( culoare roşie) si enzime oxidative
crecut, rezeve mari de trigliceride, activitate
ATP-azică joasă, viteza de contracţie lenta,
forţa mică, sustin eforturi aerobe
FOG (Fibre de tip IIa): Viteza de contracţie rapida, forţa medie
conţinut enzimatic glicolitic si oxidativ,
rezistenţa la oboseală medie,, activitatea
ATP-azică inaltă, conţinut de mioglobină
mare, culoare roşie
FG (Fibre de tip IIb): cele mai rapide fibre, conţinut enzimatic
glicolitic, forţa si viteza mare, rezerve mari de
glicogen, activitatea ATP- azică inaltă, rezistenta
la oboseală mica, conţinut de mioglobină
scazut, culoare alba, sustin eforturi anaerobe
 Clasificare dupa Proprietatile contractile
Fibre rapide FG Fibre rapide FOG Fibre lente SO
Forta mare Forta moderata Forta scazuta
Oboseala rapida Rezistenta medie la oboseala Rezistenta mare la oboseala
De retinut
 Muschii scheletici sunt formati dintr-o
combinatie de fibre rapide si lente.
 Distributia si proportia fibrelor in muschi
prezinta variabilitate individuala.

TIPUL DE ANTRENAMENT DETERMINA MODIFICAREA

PROCENTULUI DE FIBRE DIN MUSCHIUL ANTRENAT
De retinut

TIPUL DE ANTRENAMENT DETERMINA

MODIFICAREA PROCENTULUI DE FIBRE DIN
MUSCHIUL ANTRENAT
Adaptarea musculară la efort se realizează
diferit la femei față de bărbați!
Mecanism probabil

Răspunsul diferit pentru femei și bărbați

la antrenament este datorat diferenței
de compoziție musculară între cele două
sexe, existentă încă înainte de
antrenament.
 Compoziţia fibrilară musculară
Brooke şi Engel; Nygaard şi Ingjer; Simoneau et al

FEMEILE au nativ in lipsa antrenamentului o musculatura

mai adaptata pentru eforturi aerobe – proportie crescuta
de fibre oxidative lente (SO sau I)

BARBATII neantrenați au o musculatura cu calitati

biomotrice de tipul fortei si vitezei superioara femeilor -
proportie crescuta de fibre mixte, glicolitice si oxidative
(FOG sau IIA)
MULTUMESC!