A MEDIULUI PE PLAN NAłIONAL Reglementarea mediului pe plan naŃional a evoluat de la reguli cutumiare care vizau aspecte mai puŃin semnficative de ocrotire a naturii până la reglementările actuale complete care au în vedere armonizarea cu legislaŃia comunitară şi globală în materie de mediu.
Intr-o fază iniŃială, unele reglementări care se refereau la
instituŃii juridice generale, precum proprietatea, deşi urmăreau în principal scopuri economice, contribuiau în mod indirect şi la ocrotirea unor factori de mediu, precum pădurea, apele, solul, aerul. Primele dovezi legate de initiative in domeniul ocrotirii naturii datează din secolul al XIV – lea şi se gasesc in operele cronicarilor Ion Neculce si Dimitrie Cantemir.
Una dintre primele reglementări datează din timpul domniei lui
Stefan cel Mare (1457 - 1504), fiind cunoscută sub denumirea de „instituŃia sau legea braniştei”. Legea braniştei a instituit un fel de rezervaŃii pe teritoriul căreai erau interzise vânătoarea, pescuitul, păşunatul vitelor şi doborârea arborilor fără acordul proprietarului fondului respectiv.
SancŃiunile prevăzute de „legea braniştei” aveau în
vedere pedeapsa corporală şi confiscarea bunurilor. Se poate spune că primele „arii protejate” au apărut o dată cu înfiinŃarea braniştilor. Aceste forme de organizare se întâlneau la nivel domnesc, mânăstiresc şi boieresc. O reglementare mai complexa a regimului apelor este dată de Codul Calimach (1817) şi în Legiuirea Caragea din anul 1818, consacrându-se dreptul statului asupra fluviilor, râurilor şi insulelor.
În lucrarea "Descriptio Moldavae" (1751), în capitolul dedicat
vegetaŃiei şi faunei din Moldova, Dimitrie Cantemir descrie răspândirea pădurilor, unele adaptări suferite de animale în funcŃie de condiŃiile de mediu, etc.
În secolul al XIX-lea apar societăŃile ştiinŃifice:
Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi (1833) "AsociaŃia ardeleană pentru ştiinŃele naturii" (1848) Societatea medicală ştiinŃifică din România (1857), în Muntenia.
Pe lângă noŃiunile de specialitate, membrii acestor asociaŃii,
biologi, medici şi agronomi, au tratat în lucrările lor şi aspecte ecologice. • Prima lege silvică românească, tipărită în anul 1786 este considerată “Orânduiala de pădure” pentru Bucovina dată de împăratul Iosif al II-lea şi cuprindea norme de ocrotire a pădurilor, realizarea amenajamentelor silvice, precum şi pentru întreŃinerea şi tăierea pădurilor.
• În anul 1872 apare prima lege a vânătorii, „Legea
pentru vânat” care reglementa dreptul la vânătoare, interzicerea vânătorii pe timpul nopŃii, utilizarea numai a armelor cu foc pentru vânătoare, prohibiŃia vânătorii în anumite perioade şi la anumite specii. • Primul Cod silvic al României este adoptat la 19 iunie 1881 şi cuprindea reglementări privind exploatarea pădurilor în scopul asigurării de lemn pentru lucru şi industrie, în vederea acoperirii necesităŃilor generale ale Ńării.
• In anul 1895, Parlamentul României, adopta
legea minelor, care reglementa exploatarea bogatiilor subsolului şi introducea masuri privind ocrotirea sociala.
• La 10 octombrie 1896 se adoptă “Legea
asupra pescuitului” ce reglementa pescuitul în apele teritoriale. • In anul 1898, apare prima lege a apelor care prevedea ca principalele cursuri de ape, precum si apele marii, pana la distanta de "o bataie de tun de la tarm", apartin domeniului public. • Prima rezervaŃie naturală din spaŃiul românesc este reprezentată de Codrul secular Slătioara şi a fost recunoscută în anul 1904. • Societatea pentru ProtecŃia Animalelor se înfiinŃează în anul 1905. • In anul 1920, Emil RacoviŃă, înfiinŃează la Cluj, primul Institut de Speologie din lume.
• In anul 1930 apare prima Lege nr. 213 pentru
protectia monumentelor naturii din Romania. Pe baza acestei legi se infiinteaza "Comisiunea Monumentelor naturii“.
• Primele monumente ale naturii sunt aprobate în anul
1931 (floarea de colt si nufarul termal), iar primul parc naŃional, Parcul NaŃional Retezat, se înfiinŃează în anul 1935, la iniŃiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca şi a lui Emil RacoviŃă. • Prima conferinŃă mondială a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite asupra mediului din iunie 1972 desfăşurată la Stockholm impune o nouă viziune asupra problemelor de mediu referitoare la conservarea, protecŃia şi ameliorarea mediului.
• Acest moment reprezintă unul dintre cele mai importante
aspecte ale politici globale de mediu. Statele lumii consŃiintizează şi recunoaşte importanŃa protecŃiei mediului la nivel global.
• În România este adoptată prima lege cadru privind
protecŃia mediului înconjurător la 20 iunie 1973. Legea cadru protecŃia mediului are o viziune integratoare şi priveşte protecŃia tuturor factorilor de mediu.
• Legea nr. 9 din 20 iunie 1973 privind protecŃia mediului
înconjurător stabileşte la art. 1 faptul că „protectia mediului inconjurator este parte integranta, de importanta deosebita, a activitatii generale de dezvoltare economico-sociala”. • In anul 1974 se înfiinŃează Consiliul NaŃional pentru ProtecŃia Mediului, organ central al AdministraŃiei de Stat.
• Parcul NaŃional Retezat şi RezervaŃiile ştiinŃifice Pietrosul
Mare (MunŃii Rodnei) şi Roşca – Letea (Delta Dunării) sunt propuse ca RezervaŃii ale Biosferei în anul 1979, în cadrul celei de a IV – a sesiuni a Consiliul internaŃional de coordonare a Programului „Om – Biosfera”, de către U.N.E.S.C.O. – OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură.
• În acest sens au loc primele recunoasteri internationale
ale valorii ariilor protejate din România • Transformările social-politice şi economice ce au avut loc după anul 1989 au creat premisele unei noi abordări a problematicii protecŃiei şi conservării mediului, în concordanŃă cu progresele înregistrate în statele occidentale ale Europei şi nu numai.
• In România, datorită schimbării regimului politic, are loc o
reorganizare instituŃională iar o serie de acte normative devin caduce sau sunt abrogate.
• In anul 1991, Romania a aderat la Conventia asupra
zonelor umede de importanta internationala, aprobata prin Legea nr. 5/1991 pentru ratificarea • Conventiei asupra zonelor umede de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor acvatice, incheiata la Ramsar la 2 februarie 1971, sub egida UNESCO – ConvenŃia RAMSAR. • Din anul 1991 Delta Dunarii a intrat in patrimoniul mondial al UNESCO ca rezervatie a biosferei, dobandind maxima recunoastere internationala prin acceptarea de a figura pe Lista UNESCO a Patrimoniului Natural si Cultural Mondial. Delta Dunării intrând în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervaŃie a biosferei la nivel naŃional în România şi ca parc naŃional în taxonomia internaŃională a IUCN.
• La 29 decembrie 1995 s-a adoptat noua “Lege - cadru pentru
protecŃia mediului” nr. 137. Legea protecŃiei mediului nr. 137/1995 consacră o serie de principii şi elemente strategice.
• După anii 2000, procesele de integrare a României în NATO
(OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord) şi în UE (Uniunea Europeană) îşi pun amprenta semnificativ şi asupra regelementărilor în materie de mediu. • OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei salbatice este aprobată prin Legea nr. 49/2011.
• Procesul de preaderare a Românie la UE a impus
adoptarea unor noi reglementări în materie de mediu, în concordanŃă cu angajamente asumate.
• Astfel, în anul 2005, este adoptată o ordonanŃă
cuprinzătoare ce are caracterul unei legi – cadru în domeniul protecŃiei mediului, OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecŃia mediului aprobată, cu modificări prin Legea 265/2006). Principalele acte normative privind protectia mediului:
• Legea muntelui nr.347 din 14 iulie 2004
• Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător
• Legea nr. 107/1996 privind apele
• Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor
• • Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecŃia mediului
• Legea nr. 278 din 24 octombrie 2013 privind emisiile
industriale • Legea nr. 407 din 9 noiembrie 2006 vânătorii şi a protecŃiei fondului cinegetic
• Legea nr. 49/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
• Legea nr..111 din 10 octombrie 1996 privind desfăşurarea în
siguranŃă a activităŃilor nucleare
• Legea nr.132 din 30 iunie 2010 privind colectarea selectivă a
deşeurilor în instituŃiile publice • Legea nr.220 din 27 octombrie 2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie
• Legea nr.238 din 7 iunie 2004 petrolului
• Legea nr.46/2008 - Codul silvic
• Ordin Nr. 1798 din 19 noiembrie 2007 pentru aprobarea
Procedurii de emitere a autorizaŃiei de mediu
• OrdonanŃă de UrgenŃă nr.34 din 23 aprilie 2013 privind
organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 • Principalele acte normative privind protectia mediului
• În prezent, cadrul legislativ privind ecologia şi protecŃia
mediului din România este deosebit de complex, într-o continuă dinamică, apropiindu-se de exigenŃele şi criteriile Uniunii Europene:
• Directiva 1999/30/CE privind valorile limită pentru dioxidul de
sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, pulberile în suspensie şi plumbul din aerul înconjurător
• Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul
înconjurător
• Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului înconjurător şi
un aer mai curat pentru Europa • Directiva 2008/98/CE privind deșeurile
• Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice
• • Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea șși controlul integrat al poluării)
• Directiva 2012/19/UE privind deșeurile
ș de echipamente ș electronice (DEEE) electrice și • Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului
• Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale