TEMA nr 2 pentru portofoliu SEMINAR

Mocioc Florentina Diana EPM III

FISA DE LECTURA 1;Strategii de rezolvare a conflictelor in clasa
Conflictul, o „opoziție deschisă”, o luptă între indivizi sau grupuri de indivizi care au interese
diferite, incompatibile, cu efecte distructive asupra interacțiunii sociale.

Strategii de rezolvare.

Dezacordul – apariția diferențelor între școlari.

Confruntarea – apariția acțiunilor care susțin convingerile, cerințele sau opiniile fiecărei părți.
Escaladarea – violența verbală trece în violență fizică sau morală
Descaladarea – se încep negocierile, eliminându-se tensiunea, iraționalitatea, spontaneitatea, lipsa
de logică și apărând discutarea normală a intereselor părților aflate în conflict.
Rezolvarea – intervine a treia parte a conflictului, obiectivă, neutră, imparțială -mediatorul.

Menţine comunicarea cu cei cu care pari să te afli în conflict (preferabil, încearcă să lămureşti
prompt lucrurile; nu amâna discuţia).
– Abţine-te de la a discuta despre alţii în absenţa lor (pentru a nu distorsiona realitatea).
- Dacă sesizezi semne ale unui conflict, încearcă să iniţiezi acţiuni la care să participe persoanele
implicate. Aşa nimeni nu se va mai simţi atacat sau ameninţat sau ignorat.
– Încearcă să eviţi toate fenomenele de tipul“eu câştig – tu pierzi”. Se recomandă abordarea unei
dispute din toate perspectivele posibile, ştiut fiind că de cele mai multe ori o echipă sau un individ se
comportă negativ numai dacă se simte ameninţat(ă) sau atacat(ă).
– Asigură -te că ştii să recunoşti rezultatele şi nu flatarea sau linguşeala.”
FISA DE LECTURA 2
Cauze ale comportamentului deviant
Analizând concepţia lui Durkheim despre devianţă, Sorin Rădulescu (1994, p. 31) arăta
că pentru Durkheim, fenomenele
normale
 sunt „acelea care sunt aşa cum trebuie să fie”, în timp ce fenomenele
  patologice
 sunt acelea „care ar trebui să fie altfel decât sunt”. Făcând această distincţie,Durkheim avea în
vedere conţinutul normei:
normalul 
 (cel ce trebuie să fie) se defineşte numai înraport cu regulile şi normele stabilite de o anumită
colectivitate pentru a orienta acţiunea şi conduitasocială; la rândul său,
  patologicul 
 este cel care ar trebui să fie altfel decât este.
Ambele fenomene au drept de existenţă în societate, fiecare definindu-se în raport cu norma. În
lucrarea sa „Regulile metodei sociologice”, Durkheim afirma că devianţa există chiar şi într-o
„societate de sfinţi”subliniind prin aceasta că atât conformismul cât şi devianţa sunt creaţii ale
aceleiaşi culturi.
Cauze ale comportamentului deviant
cauze interne- individuale si cauze externe- sociale

In prima categorie sunt incluse:

particularitatile si structura neuropsihica;

particularitati ale personalitatii in formare;

particularitati care s-au format sub influenta unor factori externi, mai ales a celor familiali.

Dintre cauzele externe, cele mai importante sunt:

cauze socio-culturale;

cauze economice;

cauze socio-afective;

Cauze educationale, la nivelul microgrupurilor in care trebuie sa se integreze treptat copilul,

incepand cu familia.

Cauze neuropsihice
Disfunctii cerebrale: a. retardare neuropsihica; b. stare de hiperexcitabilitate neuronala, consecutiva
unei disfunctii in dinamica cerebrala; c. anomalii de tip epileptic cu elemente de focar electrografic.
Tulburari ale afectivitatii: a. nivel insuficient de maturizare afectiva; b. stari de dereglare a afectivitatii
(stari de frustrare, instabilitate, ambivalenta si indiferenta afectiva, absenta emotiilor si a inclinatiilor
altruiste si simpatetice).

Tulburari caracteriale: a. autocontrol insuficient; b. impulsivitate si agresivitate; c. subestimarea

greselilor si a actelor antisociale comise; d. indolenta, indiferenta si dispret fata de munca; e. opozitie
si respingere a normelor social-juridice si morale; f. tendinte egocentrice; g. exacerbarea unor motive
personale egoiste, a unor trebuinte si tendinte inguste, de nivel redus; h. absenta sau insuficienta
dezvoltare a unor motive superioare, de ordin social si a sentimentelor etico-morale; i. dorinta
realizarii unei vieti usoare, fara munca. Climatul familial, climatul familial excesiv de permisiv;

divergenta metodelor educative si lipsa de autoritate a parintilor;

atitudinea rece/indiferenta a parintilor;

atitudinea autocratica/tiranica a parintilor.

Factori de natura sociala si economica

Intra in categoria factorilor de natura socio-economica: crizele politice, economice, sociale si morale
marcate de competitivitatea slaba a economiei; prabusirea sistemului de protectie sociala; scaderea
nivelului de trai; cresterea ratei somajului; cresterea inflatiei; confuzia sau absenta unor norme si
valori; slabirea controlului social; discrepanta dintre scopurile si mijloacele legale de satisfacere a
nevoilor personale, determinata de inegalitatea sociala, de diferentele de statut; relaxarea la nivelul
politicii penale si vidul legislativ; scaderea prestigiului si autoritatii instantelor de control social;
saracia infantila (cu fenomenul „copiii strazii”); coruptia si crima organizata; violenta, agresarea si
exploatarea minorilor.

Cauze de natura educationala

1. Esecurile de adaptare si integrare scolara, determinate de:

randament scolar slab (concretizat in insubordonarea fata de regulile si normele scolare), absenteism,
chiul de la ore, repetentie, conduita agresiva in raport cu cadrele didactice si colegii etc.;

lipsa unui nivel minimal de satisfactie resimtita de elev (motivatii si interese slabe in raport cu viata si
activitatea scolara) din cauza aptitudinilor scolare slab dezvoltate.

2. Greselile educatorilor:

de atitudine si relationare;

de competenta profesionala;de autoritate morala.

Massmedia