Parcul Naţional Cheile Nerei -

Beuşniţa este situat în sud-vestul

ţării, în sudul Munţilor Aninei,  în
judeţul Caraş – Severin, regiunea
biogeografică Continentală.
Altitudinea minimă este de 152 m
iar cea maximă, de 1162 m.
Peisajul este deosebit de
complex, determinat de alternanţa
platourilor calcaroase cu depresiuni
largi, văi puternic adâncite şi pereţi
stâncoşi abrupţi, la care se asociază
o gamă largă de fenomene carstice:
lapiezuri, doline, chei, ponoare,
peşteri, avene, izbucuri, depuneri
de travertin în albii, sub formă de
trepte şi cascade.
Dintre resursele natural –
turistice, cuprinde Cheile Nerei (o
zona carstică pe cursul mijlociu al
râului Nera), cursul pârâului
Beu/Bei şi lacul Ochiul Beiului,
faimoasele cascade ale Beușniței,
Lacul Dracului, Cascada Șușara,
punţi suspendate, tunele săpate în
stâncă, aşadar unele dintre cele mai
cunoscute destinaţii turistice în
Banat, dar şi unele dintre cele mai
vechi rezervaţii naturale din ţară.
  Această regiune se remarcă prin relieful carstic, cu
numeroase forme de manifestare, peste 470 de peşteri şi
avene, specii şi habitate subtermofile, caracteristice stâncilor
calcaroase, peisaje deosebite, râuri şi lacuri cu ape albastru
turcoaz, fenomene unice în ţară aşa cum sunt Lacul Dracului
(cu adâncimea de 12 m, format prin surparea tavanului unei
peşteri) şi Ochiul Bei (lac mic cu 3,6 m adâncime şi renumita
culoare verde-albăstrui, alimentat de un izvor submers).
Dintre resursele cultural – istorice, se cunosc 6 situri de
suprafaţă şi 30 de situri în zona limitrofă parcului. Se remarcă
Cetatea Beiului de la Socolari, Mănăstirea Călugăra, construcţii
romane, Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa (în stil
baroc vienez, cel mai vechi din ţară şi sud-estul Europei), etc.
Siturile subterane sunt situate în 24 de peşteri din Cheile Nerei
şi reprezintă urme de locuire umană (fragmente ceramice,
vetre de foc, necropole) din paleolitic până în prezent. Cel mai
important sit arheologic este situat într-o peşteră din Cheile
Minişului unde au fost identificate resturi scheletice umane
   considerate cele mai vechi din Europa. Printre cele mai
Teatrul din Oravița cunoscute situri arheologice de aici se numără Peştera Rolului
(locuire preistorică, lângă Şopotu Nou), Peştera Urzicari (cu
urme de locuire din paleolitic şi neolitic, la Cărbunari), Situl
Coţofeni de la Cărbunari (Tâlva Bălanului - cu urme de locuire
din epoca bronzului).
În apropierea Parcului există şi
Rezervaţia Naturală Cheile Rudăriei
cu Rezervaţia Mulinologică ce
constituie cel mai mare parc
mulinologic din sud-estul Europei,
cu 22 de mori de apă foarte vechi,
cu roată orizontală. Acestea sunt
construcţii din lemn, de dimensiuni
reduse, utilizate încă de către
locuitorii satului Eftimie Murgu,
pentru măcinarea grânelor.
Întreaga zonă conservă numeroase
obiceiuri străvechi, printre care
potcovitul tradiţional al cailor,
costume şi dansuri populare, feluri
de mâncare şi produse locale,
Morile de apă de pe Cheile Rudăriei (© Alma Nicolin)
activităţi şi sărbători legate de
păstorit.
Istoric, regiunea s-a dezvoltat mult în timpul stăpânirii Imperiului Austro-Ungar, datorită
resurselor naturale exploatate aici: lemn, cărbune, uraniu. S-a construit astfel, între 1847-
1863, prima cale ferată din România şi printre primele căi ferate montane din Europa (între
Oraviţa şi Anina, sector al liniei ferate care lega această regiune minieră de Baziaş, la intrarea
Dunării în ţară), traseu deosebit de frumos, săpat în munte într-o zonă sălbatică şi accidentată,
cu spectaculoase terasamente, 14 tuneluri strâmte şi 10 viaducte, gări, astăzi monumente
istorice. Azi se păstrează, în Reșița, muzeul locomotivelor în aer liber.
Nu departe de această zonă, se găseşte staţiunea Herculane (complex de băi termale
cunoscute încă de pe vremea romanilor şi frecventate şi de către austrieci), în cadrul Parcului
Naţional Domogled – Valea Cernei. În sud, pe Dunăre, se află Parcul Natural Porţile de Fier iar,
la nord, Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului. Astfel, Parcul Naţional Cheile Nerei –
Beuşniţa se află în mijlocul acestor mari areale protejate, întreaga zonă având şi un puternic
potenţial turistic.
Uimitoare sunt numeroasele poteci şi tunele săpate manual în pereţii stâncoşi care
mărginesc râurile, pe trasee care fac legătura între sate şi sălaşe. Cele mai cunoscute sunt cele
de pe Cheile Nerei, inclusiv Dealul Cărăula, traseu lung de cca. 25 de km care face legătura
între Sasca Montană şi Şopot.