CURS 1

1. Introducere. Politici energetice.

Surse neconvenţionale de energie – prezentare generală.

Anii ’70 au adus pe plan mondial o problemă acută pentru lumea

industrializata şi pentru oameni – ca beneficiari ai civilizaţiei moderne, şi anume
prima criză energetică majoră. Circa un deceniu mai târziu a urmat şi cea de-a
doua criză a petrolului, astfel încât s-a impus de la sine, ca obiectiv fundamental,
găsirea unor soluţii care să înlăture acest neajuns. În consecinţă, problema
asigurării resurselor energetice a ajuns să fie o prioritate atât pentru “legiuitorii”
ţărilor (puternic industrializate, în special) cât şi pentru marile organisme
ştiinţifice internaţionale, respectiv a literaturii tehnice de specialitate. Dezbaterile
comune au avut un rol impotant în conturarea soluţiilor viitoare.

Problema energiei are un caracter internaţional: ea nu mai reprezintă

problema unei ţări sau a unor grupuri de ţări, ci devine o problemă a întregii
lumi, relevându-se astfel şi caracterul ei umanist. Împreună, trebuie conjugate
eforturile pentru a oferi soluţii reale acestei probleme.
 CURS 1
Această mobilizare generala a dat rezultate:
 s-au descoperit noi zăcăminte fosile (în special petrol, dar şi gaze, cărbune);
 s-a raţionalizat utilizarea celor existente prin elaborarea unor tehnologii
moderne, cu consumuri reduse de energie;
 s-a extins ponderea utilizării energiei cursurilor de apă (hidro), a celei nucleare;
 şi deosebit de important, s-au depus eforturi pentru găsirea unor surse noi,
neconvenţionale de energie.
În urma Conferinţei de la O.N.U. de la Montreal (1979), s-a desprins o idee
optimistă, şi anume aceea că “potenţialul energetic al planetei este considerabil,
trebuie numai reorientată exploatarea lui”. Astfel, când “marile energii” devin
nesigure, se acordă o atenţie deosebită “micilor energii”. Răspândirea lor mare în
spaţiu, precum şi micimea purtătorilor – suport, constrâng la o instrumentare
specială în cazul evaluarilor cantitative. Acest neajuns le-a acordat statutul de
nepreferate atâta timp cât natura oferea din abundenţă energii concentrate sau
uşor de concentrat. Dificultăţile de concentrare, captare, stocare, transport şi
valorificare a energiilor neconvenţionale sunt depăşite azi datorită efortului
global, declanşat, de ce să nu recunoaştem, de instinctul de conservare al
omenirii.
 CURS 1

Legat de utilizarea surselor noi, se impune să accentuam faptul că,

soluţiile oferite de tehnicieni nu pot fi globale, ci vor fi în concordanţă cu
condiţiile şi potenţialul specific fiecărei zone de pe glob, respectiv din fiecare
ţară. De aceea, cercetarea naţională capătă un rol important, acela de a adapta
soluţiile generale pentru cazuri concrete, locale. Pentru că o parte din aceste
surse de energie pot avea caracter variabil, se recomandă ca în fiecare ţară să
existe mai multe variante de producere a acesteia. Legat de acest aspect, a
apărut conceptul de rezilienţă a sistemelor de energie, care exprimă
rezistenţa la şoc a sistemelor de energie în situaţii excepţionale.

Pornind de la observaţia că cca 35-40% din consumurile energetice

globale se datorează construcţiilor (construcţia propriu-zisă, încălzirea,
climatizarea, consumul de energie electrică, etc.), proiectanţii din acest
domeniu au conştientizat importanţa utilizării surselor alternative de energie, cu
scopul de a îmbunătăţi bilanţurilor energetice ale clădirilor.
 CURS 1
Principalele surse neconvenţionale de energie sunt:
(1) Energia hidraulică  prin energie hidraulică se înţelege capacitatea unui lichid
de a produce energie, în urma efectuării unui lucru mecanic, adică la trecerea
dintr-o stare dată în altă stare. Altfel spus, energia hidraulică este o energie
mecanică formată din energia potenţială a apei şi energia cinetică de mişcare a
apei.
Omul a observat, din cele mai vechi timpuri, puterea apei şi a folosit-o în
avantajul sau. Astfel, s-au utilizat roţile hidraulice la morile de apă pentru
diverse utilităţi gospodăreşti, cum ar fi: măcinarea cerealelor, acţionarea
gaterelor pentru tăiat lemne, iar mai apoi la extracţia minereurilor, producţia
textilă, sisteme de irigaţii etc.
În secolul XIX s-au construit primele amenajări hidroenergetice, care au avut
ca scop producerea energiei electrice.
Amenajările hidroenergetice necesită soluţii diferite ce ţin cont de configuraţia
geografică şi topografică, de caracteristicile geologice ale amplasamentului, de
forma şi debitul cursului de apă, de materialele de construcţii disponibile, care
se corelează cu dimensiunile amenajării şi cu posibilităţile economice.
 CURS 1

O amenajare hidroenergetică cuprinde mai multe componente, numite uvraje,

enumerate în continuare:
• barajul de acumulare sau derivaţie prevăzute cu sistem de golire în caz de
avarie şi pentru curăţire;
• priza de apă situată în baraj sau pe versanţi;
• aducţiunea, în care curgerea se face sub presiune sau cu nivel liber;
• instalaţiile de acces ale apei în centrală;
• centrala hidroelectrică care cuprinde inclusiv castelul de echilibru sau
camera de încărcare şi casa vanelor;
• sala de maşini, în care se află turbina şi generatorul electric;
• sistemul de evacuare al apei uzinate, galeriile de evacuare ale apei şi lacul
de liniştire la ieşirea din turbină;
• staţia electrică de alimentare pentru pornire (din reţeaua existentă);
• staţia electrică de evacuare a energiei produse în reţeaua naţională.
 CURS 1
Fig. 1 reprezintă schema unei Fig. 2 reprezintă schema unei
centrale hidroelectrice pe firul apei centrale cu baraj de acumulare şi
similară cu cea de pe Dunăre, de la cădere mare, cum este la noi în ţară
Porţile de Fier I. centrala Râul Mare din Retezat .

Figura 1 Figura 2
Schema unei amenajări pe firul apei Schema unei amenajări cu baraj şi cădere mare
 CURS 1
Energia hidraulică prezintă următoarele avantaje:
 este cea mai importantă sursă nepoluantă de energie exploatată;
 este regenerabilă în mod natural, fără intervenţia omului;
 nu emite noxe în mediul înconjurător;
 are timp de pornire scurt, respectiv se adaptează cu uşurinţă cerinţelor
consumatorilor;
 este ieftină şi permite amenajarea unor zone agricole cu mari producţii.

Ca dezavantaj al utilizării acesteia ar fi dezechilibrele ecologice care rezultă

la construcţia amenajărilor hidroenergetice. Dar, dacă se iau măsurile
indicate pentru evitarea coroziunii solului, a regimului apelor care să nu
afecteze fauna şi flora, acestea vor acţiona în favoarea omului, al unui nou
echilibru om-natură.

În ţara noastră energia obţinută prin hidrocentrale acoperă o parte

semnificativă a necesarului energetic, respectiv 22-33% din producţia totală
internă de electricitate.
 CURS 1
(2) Energia nucleară  obţinerea energiei prin două metode:
 fisiunea nucleară  nucleul, format din protoni şi neutroni, captează un
neutron, nucleul devenind instabil fisionează, adică se rupe în mai multe
fragmente, având ca rezultat degajarea unei cantităţi semnificative de energie.
Până în prezent se cunosc două nuclee fisionabile, care pot fi considerate drept
combustibil nuclear: uraniu U 235 (se găseşte în natură) şi plutoniu Pu 239
(nu se găseşte în natură). Reactoarele nucleare de la Cernavodă au la bază
această metodă, respectiv tehnologia canadiană, având numele comercial
CANDU.
 fuziunea nucleara (fenomen opus fisiunii), prin care nuclee uşoare se unesc,
producându-se nuclee compuse, mai grele şi energie. Astfel, prin fuziunea a
două nuclee de hidrogen se obţine deuteriu şi energie; prin unirea a doi
deutroni se obţine un neutron, un izotop al heliului şi energie.

Există o reticenţă în privinţa implementării energiei nucleare, datorită unei

supraevaluări a riscurilor, care trebuie să recunoaştem că există, începând cu
extracţia uraniului, prepararea combustibilului nuclear, continuând cu
funcţionarea centralelor nucleare şi tratamentul reziduurilor. Cercetătorii caută
soluţii pentru reducerea şi monitorizarea acestora.
 CURS 1
Ţinând cont că energia nucleară este singura dintre sursele
neconvenţionale care este apropiată structural de cele clasice (petrol,
cărbune şi gaze naturale), se poate grefa fără schimbări majore pe cea
existentă si este curată, respectiv nu produce poluarea pe care o datorăm
altor tipuri de energie (de circa 1000 ori), putem afirma că va reprezenta
sursa viitorului. Orientativ, putem aminti ca Unităţile I şi II de la Cernavodă
(finalizate din cele cinci prognozate) asigură aproximativ 18 - 20 % din
consumul electric al ţării.
Sursele (1) si (2) nu reprezintă obiectul cursului actual.

(3) Energia solară  este o sursă inepuizabilă pe întreaga suprafaţă a Terrei

şi se datorează reacţiilor termonucleare de transformare a hidrogenului în
heliu care au loc in Soare, în urma cărora se degajă în mod continuu, în
spaţiul cosmic, un flux de energie radiantă. Face parte din categoria
energiilor curate, nepoluante, iar utilizarea ei implică reducerea drastică a
emisiilor de substanţe, respectiv de gaze poluante.
Ca dezavantaje ale utilizării ei, ar fi: dispersia sa, energia redusă pe
unitatea de suprafaţă, prezentarea de fluctuaţii funcţie de perioade, zone
geografice şi condiţii climaterice.
 CURS 1
(4) Energia eoliană  reprezintă o sursă de energie neconvenţională generată de
puterea vântului, care practic este constantă în fiecare moment pe ansamblul
globului. Din cauza fenomenelor meteo este caracterizată prin neregularitate pe
loc şi moment. De asemenea, variază cu înălţimea de la sol şi cu altitudinea.
De aceea, este necesar un studiu riguros anterior amplasării staţiilor eoliene.
Reprezintă o alternativă care nu pune probleme din punct de vedere al
impactului asupra mediului. Un neajuns, dar totuşi rezolvabil, este acela legat
de nivelul de zgomot pe care îl determină montarea unui lanţ de
aerogeneratoare de mare putere.

(5) Energia valurilor. Prin energie marină se înţelege energia valurilor, a

curenţilor marini, a mareelor şi energia termică a apei. În zona litoralului
romanesc, cea care prezintă interes este energia valurilor de vânt. Utilizarea
energiei valurilor se află în faza de pionierat în întreaga lume, iar
implementarea unor asemenea sisteme nu este prevăzută prea curând datorită
unor dificultăţi tehnice, a necesităţii soluţionarii locale, a unui aport energetic
relativ redus şi necunoaşterii exacte a impactului asupra florei şi faunei marine.
Amplasarea corectă a captatoarelor ar putea favoriza şi alte trebuinţe, ca de
pildă apărarea costieră, adăpostirea navelor, realizarea de construcţii
hidrotehnice de larg.
 CURS 1

(6) Energia geotermală  Prin energie geotermală se înţelege

energia termică a scoarţei terestre şi a căldurii conţinute în
fluidele geotermale. Aceasta din urmă se poate exploata în zonele
bogate în ape geotermale, cu mijloace tehnice relativ simple şi
posibilităţi de aplicare la scară industrială. Rezultatele sunt în
armonie cu mediul. Pentru că sursa de energie o constituie căldura
conţinută în fluidele geotermale, se folosesc uzual pentru încălzirea
clădirilor şi pentru prepararea apei calde menajere.

Odată cu dezvoltarea tehnologică de la sfarşitul secolului trecut,

posibilitatea de extragere a căldurii din sol prin intermediul
pompelor de căldură a devenit atractivă, fiind în consens cu
politicile energetice de dezvoltare durabilă.
 CURS 1
(7) Energia din valorificarea deşeurilor şi a biomasei
 Pe măsura industrializării ţărilor şi a concentrării populaţiei în zonele
urbane, cantitatea de deşeuri industriale şi menajere a crescut într-un
ritm alarmant. Astfel, a devenit o problema acută tratarea şi eliminarea,
respectiv distrugerea acestora, într-o manieră în care să nu polueze
atmosfera, respectiv mediul înconjurator. Dezvoltarea unor tehnologii
performante care permit controlul arderii şi al emisiilor rezultate din ardere
au deschis calea spre construcţia unor centrale pentru producerea energiei
electrice şi termice (evident, prin utilizarea deşeurilor).

 Pe planeta noastră se produc anual 150 miliarde tone biomasă uscată.

Preţul biomasei (adică al combustibilului) este redus, în schimb instalaţiile
energetice bazate pe astfel de combustibil sunt costisitoare. Dintre
procesele de conversie ale biomasei în energie se amintesc:
• Procese biologice;
• Procese fizico- chimice.
 CURS 1
Produsul de bază ce poate fi valorificat din energia biomasei este biogazul
având componenţă şi capacitate calorică variabile, funcţie de materia primă
utilizată şi de procedeele de obţinere.
În cazul folosirii culturilor de plante rădăcinoase şi a materialului lemnos din
păduri, se acordă o atenţie deosebită păstrării unui echilibru ecologic.

(8) Energia degajata în procese chimice  în această categorie se

încadrează producerea H2 prin intermediul pilelor de combustie
(combustibil). Hidrogenul este cel mai simplu element chimic, care se
găseşte în univers în cantităţi abundente, sub forma unor combinaţii cu alte
elemente (cele mai cunoscute ar fi apa – H2O, hidrocarburi organice, etc.).
Tehnologiile de producere constau în descompunerea materiei prime sau a
unor compuşi care conţin hidrogen. Deocamdată singurul impediment este
acela legat de costurile de producţie. Astfel, datorită randamentului ridicat al
pilelor de combustie şi faptului că reprezintă o formă nepoluantă de energie,
producerea hidrogenului constituie o alternativă atractivă.
 CURS 1

Constatăm ca surse de energie alternative există, trebuie doar

dezvoltate în timp util tehnologiile de extracţie, captare, conversie,
stocare şi (eventual) transport. De asemenea, se impune un studiu
laborios privind impactul pe care aceste forme de energie îl au
asupra mediului.

România este una din ţările care a manifestat interes vis-a-vis

de valorificarea acestor energii şi a înţeles necesitatea utilizării
surselor neconvenţionale de energie. Unele dintre studii au rămas la
nivel de cercetare, dar altele au fost aplicate. Spre exemplificare, în
Figura 3 este redată distribuţia rezervelor de energie regenerabilă
pe teritoriul ţării noastre.
 CURS 1

Fig.3 Distribuţia rezervelor de energie regenerabilă pe teritoriul României

I-energie solară; II-energie solară, energie eoliană; III-energie eoliană, biomasă, hidro;
IV-potenţial ridicat în biomasă,hidro; V-potenţial ridicat în micro-hidro; VI- potenţial ridicat pentru
energia geotermică; VII- biomasă, micro-hidro; VIII- biomasă, energie geotermică, energie solară.