APTITUDINILE

1. Definire şi caracterizare generală

Def: Aptitudinea reprezinta latura instrumental operationala a personalitatii

Caracteristici ale aptitudinilor

Nu orice însuşire psihică este aptitudine, ci numai aceea care favorizează desfăşurarrea unei
activităţi cu rezultate supramedii;
Nivelul de dezvoltare şi funcţionare a aptitudinilor poate fi analizat şi evaluat după următorii
indicatori ai comportamentului acţional: rapiditate, volum, precizie, originalitate, eficienţă;
Aptitudinile conduc la dezvoltarea eficientă a deprinderilor, priceperilor şi cunoştinţelor.
Talentul este forma superioară de dezvoltare a aptitudinilor, precum şi combinarea lor originală
care asigură creaţia de valori noi şi originale;
Geniul – genialitate este nivelul cel mai înalt de dezvoltare a aptitudinilor manifestate într-o
activitate creatoare de importanţă istorică pentru viaţa societăţii şi procesului cunoaşterii.
Clasificarea aptitudinilor

După structura şi gradul lor de complexitate :

1. Aptitudini simple – se referă la o serie de însuşiri dezvoltate peste medie, care permit
desfăşurarea cu un randament sporit a unor activităţi. Exemplu: sensibilitate kinestezică,
acuitate vizuală, distribuţia atenţiei, discriminarea culorilor etc.
2. Aptitudini complexe – rezultă din îmbinarea şi organizarea specifică a unor aptitudini simple şi
nu doar din însumarea acestora.

După specificul activităţii solicitante:

1. Aptitudini speciale – sunt necesare pentru desfăşurarea anumitor activităţi cu ahitectonică
operaţional-funcţională specifică. Exemplu: aptitudini tehnice, ştiinţifice, matematice, artistice,
sportive, literare etc.
2. Aptitudini generale – sunt cele care participă şi ajută la desfăşurarea cu succes a mai multor forme
de activitate. Exemplu: inteligenţa, spiritul de observaţie etc.

2.. Inteligenţa ca aptitudine generală: - conceptul de inteligenţă - abordări ale inteligenţei

Inteligenţa ca aptitudine exprimă faptul ca reuşita într-o activitate nu poate fi asigurată de
o singură aptitudine, fie ea şi generală, ci de un complex de aptitudini care îmbinate original
conferă comportamentului caracteristica de inteligent.

Abordări ale inteligenţei

1.Spearman, psiholog englez care a dezvoltat teoria bifactorială a inteligenţei potrivit

căreia reuşita într-o activitate este pusă pe seama a doi factori: factorul „g” corespunzător
inteligenţei generale şi factorul „s” corespunzător inteligenţelor specifice.
 2.În 1938 americanul Thurstone preia ideile lui Spearman subliniind faptul că inteligenţa
nu poate fi explicată doar prin invocarea a doi factori ci că în spatele comportamentului
inteligent stă un număr de 7 factori, motiv pentru care abordarea sa se numeşte multifactorială.

Astfel autorul susţine că performanţa într-un domeniu poate fi explicată prin intervenţia
următorilor factori: rapiditate perceptuală factor spaţial factor numeric tip de
raţionament înţelegere verbală fluenţa cuvântului memorie

3.H. Gardner care propune teoria inteligenţelor multiple :

1. Inteligenţă lingvistică- capacitatea de a vorbi, de a asculta, de a avea deprinderi de citit-

scris, de a pătrunde sensul cuvintelor;
2. Inteligenţă muzicală- aptitudine de a crea, de a comunica şi a înţelege sensul suntelelor
şi mecanismelor implicate în calităţile acestora: înălţime, timbru, ritm;
3. Inteligenţa logico-matematică- folosirea şi evaluarea relaţiilor dintre obiecte, dar în
absenţa acestora folosirea gândirii abstracte şi a tipurilor de raţionament;
4. Inteligenţa spaţială- uşurinţa de a percepe vizual, spaţial, cap de a crea şi înţelege
imaginile tridimensionale;
5. Inteligenţa corporal-kinestezică- abilitatea de a folosi corpul sau părţi ale acestuia pt a
rezolva anumite probleme;
6. Inteligenţa intrapersonală- cap de a te cunoaşte, de a-ţi stabili motivele acţiunii şi de a-ţi
înţelege propriile emoţii şi sentimente;
7. Inteligenţa interpersonală- abilitatea de a cunoaşte şi înţelege motivele celorlalţi,
emoţiile şi sentimentele celorlalţi în scopul de a-i ajuta sau a te folosi de ei;

Aplicatie:

- Încercaţi să realizaţi portretul aptitudinal propriu.