Interactiunea temperament - caracter

 Influenţele temperamentului asupra formării

însuşirilor caracteriale
   Dacă avem în vedere influenta  temperamentului asupra
caracterului, atunci constatăm următoarele situaţii tipice:
1.    temperamentul colorează modul de exprimare, de
manifestare în comportament a trăsăturilor caracteriale;
2.    temperamentul predispune la anumite manifestări
caracteriale;
3.    temperamentul avantajează sau provoacă dificultăţi în
formarea unor trăsături caracteriale.
EX. Într-un fel îşi exteriorizează generozitatea un coleric, altfel
un melancolic, asa cum colericul este predispus spre percepţii
rapide dar cu multe erori, tot aşa  temperamentul coleric va
predispune şi spre o anumită instabilitate caracterială.

 Influenţele caracterului asupra temperamentului

Influenţa caracterului asupra temperamentului constă, în
principal, în controlarea, reglarea acestuia din urmă şi se
concretizează în următoarele situaţii:
1.     Caracterul reţine, inhibă anumite însuşiri temperamentale
(mai ales pe acelea care se asociază în plan comportamental cu
apariţia unor efecte negative).
2.     Caracterul maschează şi compensează temporar însuşirile
temperamentale care, odată manifestate în comportament, ar
produce efecte dezadaptative.
3.     Caracterul valorifică la maxim trăsăturile temperamentale
care se asociază în plan comportamental cu efecte pozitive.
 Fiecare dintre cele 2 componente ale personalităţii deţine o
anumită ,,putere” asupra celeilalte, chiar dacă aceasta nu
este la fel de mare şi la fel de semnificativă.
CONCLUZII
Nu putem vorbi de temperamente bune sau rele. În funcţie de
context, o manifestare temperamentală poate fi bună sau rea. Nu
există temperamente bune. Nu putem spune despre un individ 
că are un temperament sangvinic. Vorbim de un temperament
dominant şi de temperamente secundare . O persoană poate
avea un temperament dominant coleric şi trăsături ale altor două
temperamente, de exemplu, melancolic şi flegmatic. Corecţia
temperamentului în timp, deşi este foarte limitată, poate fi
acceptată, ea vizând corelaţia temperamentului dominant cu cea
a temperamentelor secundare.
Între temperament şi celelalte laturi ale personalităţii există o
strânsă interacţiune.Temperamentul trebuie considerat ca
fiind subordonat  în raport cu aptitudinile şi caracterul care deţin
locul central în structura personalităţii, în sensul că el constituie
o premisă, o condiţie şi nu cauza lor, nu le predetermină nici
conţinutul , nici felul, nici valoarea. Deşi el nu predetermină,
poate avantaja formarea unor aptitudini sau trăsături de caracter
sau provoca dificultăţi în dezvoltarea lor.
        Temperamentul suportă largi influenţe şi condiţionări mai
ales din partea caracterului. Prin efort voluntar, conştient, prin
organizarea superioară a caracterului, omul îşi poate lua în
stăpânire propriul său temperament, în sensul că el îşi poate
reţine sau inhiba, dezvolta sau amplifica anumite trăsături. Prin
caracter pot fi compensate  sau chiar mascate  o serie de însuşiri
temperamentale, pot fi reţinute sau modificate acele manifestări
‘’ spontane’’ ale tipului care scapă, de obicei, controlului
conştient. Se evidenţiază in felul acesta rolul reglator al
caracterului în raport cu temperamentul. Data fiind influenţa
reciprocă dintre temperament şi celelalte laturi ale personalităţii
este necesară cunoaşterea şi mai ales educarea corespunzătoare a
însuşirilor temperamentale în vederea valorificării lor adecvate
în procesul de formare şi dezvoltare atât a aptitudinilor, cât şi a
caracterului.
  

 
Aplicatii

1.Este posibil ca o persoană să-și schimbe tempermentul în

funcție de mediul de viață?
2.Cum credeți că am fi dacă temperamentul ar fi exclusiv
înnăscut?
3.În încercarea de a surprinde cât mai bine specificul
temperamentului, psihologii au recurs la o serie largă de
comparaţii şi metafore. Consultând orice sursă bibliografică
inclusiv internetul construiți propria metaforă și explicați
asemănări /deosebiri-
( in scris)