1 Visări păgâne (1912), Eternităţi de-o clipă (1914), Amăgiri (1916).

2 Povestea celui din urmă sfânt (1912) şi Iubita de zăpadă (1916).

3 Delegaţia română, ajunsă la Paris la 11 ianuarie 1919, era formată din Ion I. C. Brătianu, primul-
ministru român şi şeful delegaţiei, Nicolae Mişu, ambasadorul nostru la Londra, Victor Antonescu,
ministrul român la Paris, Alexandru Vaida Voevod, ministru fără portofoliu din partea Consiliului Dirigent
al Transilvaniei (însoţit la rându-i de oameni politici şi experţi), generalul C. Coandă, C. Diamandy, fost
ministru la Petrograd, şi experţii: Gh. Crişan, Neagoe Flondor, Ion Pelivan, G. Danielopol, V. Stoica, C.
Brediceanu, Alex. Lapedatu, Traian Vuia (ultimii trei, specialişti în etnografie şi geografie), căpitanul I.
Pillat, în calitate de secretar, Mihai Şerban şi Eugen Neculcea, ca experţi financiari, C. Antoniade şi
Mircea Djuvara, specialişti în drept, Ionel Mocsoni, Ion Grigore, I. Iosif ş.a. Arhiva M.A.E., Fond
Conferinţa de Pace de la Paris, Guerre européene, p. 61, apud Mihai Racoviţan, Alexandru Vaida Voevod
între Memorand şi Trianon 1892—1920, Sibiu, 2000, p. 160.

4 Jertfa României reprezentase 11% din populaţia ţării, însumând 800 000 de oameni ucişi de război, de
foamete şi de epidemii.

5 La începutul lunii aprilie Brătianu nu fusese încă primit de preşedintele american Woodrow Wilson.
Acest fapt, dar şi multe alte detalii fine, îl vor face pe Vaida Voevod să îi scrie lui Iuliu Maniu cu
amărăciune: „E o farsă. Wilson are un fotoliu cu spate mai mare decât ceilalţi membri, iar noi, minorum
gentium, scaune. Aşa se subliniază egala îndreptăţire democratică şi autodeterminismul.” (Scrisoare din
14 aprilie 1919, apud Mihai Racoviţan, Alexandru Vaida Voevod între Memorand şi Trianon, Sibiu, 2000,
p. 168.)

6 Apud Mihai Racoviţan, op. cit., p. 205.

7 Horia Salcă, Legăturile lui Al. Vaida Voevod cu Loja „Ernest Renan” din Paris şi rolul jucat de
francmasonerie în consacrarea Marii Uniri, apud Dr. Alexandru Vaida Voevod, Corespondenţă 1918-
1919, Biblioteca Judeţeană „G. Bariţiu”, Ed. Transilvania Expres, Braşov, 2001, pp. 54-57; Daniela Comşa
şi Tudor Sălăgean, Alexandru Vaida Voevod şi Francmasoneria. Investigaţii masonice transilvane,
„Tribuna”, nr. 127, 15-31 decembrie 2007 etc.

8 Al. Vaida Voevod, Memorii, Cluj, Dacia, 1994-1998, vol. II, p. 100.

9 Al. Vaida Voevod, op. cit., vol. II, p. 100-101.

10 Al. Vaida Voevod, scrisoare către Iuliu Maniu, 21 mai 1919, apud Mihai Racoviţan, op. cit., p. 198-199.

11 Viorel Dănacu, Editorial, „Cuvânt masonic”, nr. 5, 1991, p. 8.

12 Al. Vaida Voevod, op. cit., vol. II, 1995, p. 119-120.

13 Apud Mihai Racoviţan, op. cit., p. 176.

14 Într-un rând, Vaida Voevod notează „Pillat a tradus toată după-masa, deşi a fost duminică.” (Scrisoare
din 14 aprilie 1919), apud Mihai Racoviţan, op. cit., p. 194.

15 Mihai Racoviţan, op. cit., p. 175.

16 Les Magyars peints par eux mêmes, Berger-Levrault Éditeurs, Nancy-Paris-Strasbourg, p. XIII-XIV.

1. National Geographic, Istoria ilustrată a lumii, Bucureşti,

Editura Litera, 2013; 2. Maior, Liviu, Alexandru Vaida Voevod-

Putere şi defăimare, Bucureşti,

Editura RAO, 2010; 3. Iorga, Nicolae, Istoria Românilor-

Vol X(1). Întregitorii, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2010;

4. Djuvara, Neagu, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Bucureşti, Editura

Humanitas, 2013;

5. Neagoe, Stelian, Istoria Guvernelor României, Bucureşti, Editura

Machiavelli, 2013;

6. Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2011;

7. Hitchins, Keith, România 1866-

1947, Bucureşti, Editura Humanitas, 2013

Surse Online

www.mlnr.ro