NASTEREA

ETAPELE NASTERII
1. TRAVALIUL – poate dura de la cateva minute pana la peste 30 de ore insa de obicei
dureaza 12-18 ore timp in care au loc contractii uterine iar cervixul se dilate suficent
de mult pentru a permite nasterea copilului.
2. NASTEREA PROPRIU-ZISA – dureaza de la 15 minute la 2 ore, interval in care
are loc explulzarea fatului
3. POSTNASTEREA – dureaza aproximativ 20 de minute si presupune eliminarea
placentei.

Tehnica de evaluare a nou-nascutului APGAR este o scala ce evalueaza semnele

vitale ale nou-nascutului ce se administreaza la 1 minut de la nastere si se repeat la interval
de 3-5-10 minute urmarindu-se 5 indicatori: culoarea pielii, pulsul inimii, grimasa, grad
de activism, respiratie.

EXPERIENTA NASTERII PENTRU COPIL

Din perspectiva unui adult, transformarea fatului in nou-nascut reprezinta un
traumatism natural, acesta fiind impins timp de cateva ore supus unei mari presiuni si,
ocazional si unei lipse de oxigen.
De asemenea, trecerea dintr-un mediu cald si protejat la un mediu rece si nesigur are
un impact psihologic nebanuit al nou-nascutului, startul in viata va fi marcat, la nivel
inconstient, de incertitudine, teama, nesiguranta, vid, s.a.
In timpul nasterii, copilul secreta adrenalina si alti “hormoni ai stresului” care il ajuta
sa faca fata experientei nasterii si sa supravietuiasca in afara pantecului matern. Copii nascuti
prin cezariana pot avea problem de respiratie la nastere, cauzate de lipsa adrenalinei care
faciliteaza absortia apei din plamani.
Secretarea acestor “hormoni ai stresului” induc o stare de alerta copilului dar care
faciliteaza relatia de atasament fata de mama din prima ora de viata.

DEPRESIA POST-NATALA
Reprezinta un fenomen comun, frecvent si natural ce apare la cateva zile dupa nastere.
Simptomele presupun iritabilitate, oboseala, tensiune, anxietate, episoade de tristete,
crize de plans, insomii, apetit scazut, sentimente de neajutorare si dezamagire, sentimental
inadaptarii.
In geral aceste simptome dureaza de la cateva zile pana la doua saptamani

CAUZE ALE DEPRESIEI POST-NATALE:

 Schimbarile hormonale
 Modificarea metabolismului
 Modificarea ritmului somnului
 Epuizarea fizica datorata nasterii
 Plansul persistent al copilului si incapacitatea de a-l alina
  Sentimentul de “incompetent” ce apare atunci cand copilul este luat de la
mama de catre personalul medical.
 Schimbarile oferite de noul statut de mama (unele femei pot simti ca si-au
pierdut independent sau se pot simti vinovate in elgatura cu nervozigtate pe
care o resimt atunci cand plange copilul).
 Responsabilitatea pe care o porta fiind raspunzatoare de viata noului nascut.

Teoriile psihanalitice afirma ca factorul principal in depresia postnatala este

conflictul inconstient aparut din identificarea cu propia mama. Astfel ca sentimentele
ambivalente de atractie-respingere fata de propira mama din copilarie sunt revendicate atunci
cand o femeie devine mama.

Astfel, se impune o pregatire psihologica a mamei pentru momenul nasterii care va

asigura reducerea anxietatii. De asemenea, important este si contacgtul direct cu copilul
imediat dupa nastere care va conferi celor doi sentimental unei legaturi unice si durabile.

Depresia post-natala apre frecvent si in cazul in care copilul este adoptat si apare, de
asemenea, si la unii dintre tati.

LEGATURA PARINTE-COPIL
Cercetarile lui John Bowlby sustin faptul ca o relatie calda mama-copil este esentiala
pentru sanatatea mentala a copilului intrucat nevoia sa pentru prezenta mamei este similara
celei de hrana. Asttel, absenta mamei imediat dupa nastere determina sentimente de pierdere,
abandon, furie. De asemenea, cercetarile au aratat ca mamele care au avut un contact imediat
cu copii au avut un comportament mai accentuat.

Brezelton si Cramer au identificat o serie de caracteristici ale relatiei mama-copil:

 Sincronizarea – abilitatea parintilor de a se adapta la comportamentul
copilului.
 Simetria – atentia copilului si modul de a raspunde la diverse influente de
mediu
 Contagiunea – modul in care comportamentul parintilor influenteaza starea
copilului
 Antrenarea – legatura care se realizeaza intre comportamentul parintilor si cel
al copilului.

Legatura parinte copil apare imediat dupa nastere si constituie prima forma de
atasament ce se exprima printr-o fascinatie reciproca si raspunsuri mutual de tipul atingere,
sarut, contact visual, zambet. Aceste interactiuni vor contribui la dezvoltarea relatiei parinte-
copil ce se vor amplifica si mai mult de-a lungul varstelor.
NOU NASCUTUL - STADIUL SUGARULUI (0-1 AN)

CARACTERISTICI GENERALE
Putem vorbi de 4 caracteristici ale copilului nou-nascut:
 APARENTA – Toti nou-nascutii au ochii albastri (ochi de lapte), glande
lacrimare inactive, gatul este foarte scurt, capul mare si mainile, picioarele si
corpul mici, s.a. La 4 luni are loc o crestere in greutate si inaltime, creste
simtiul visual si auditiv care permit achizitia coordonarii ochi-mana. Apar
primele eruptii dentare si are loc adaptarea copilului la rutina familiei. La 8
luni copilul incepe sa explorezde mediul si apar primele cuvinte in
vocabularul sau.

 DEPENDENTA copilului fata de cei ce il ingrijesc e aproape totala si ii

garanteaza supravietuirea. Adultul este cel ce ii asigura hrana, linistea, igiena,
recomfortarea si intreaga protective pe care o necesita.

 INDIVIDUALITATEA – Copilul este un individ unic, diferit de toti ceilalti.

Aceasta unicitate este rezultatul bagajului genetic unic.

 COMPETENTELE – Nou-nascutul poate sa stranute, sa sughite, sa planga,

sa suga, sa ridice capul, sa tremure, s.a. Desi activitatea lui motorie este
involuntara, acesta are un registru bogat de reflexe care-i asigura
supravietuirea.

Starile nou-nascutului pot fi schimbatoarea, acesta poate dormi iar apoi incepe sa
planga iar pana vine cineva sa-l linisteasca poate adormi la loc:
ADAPTAREA – Prima cerinta ce trebuie indeplinita dupa nastere este adaptarea
comportamentului parintior si copilului pentru ca trebuintele celui din urma sa fie indeplinite.
SOMNUL – Principala activitate a nou-nascutului este somnul. Acestia dorm 16 ore
sau mai mult la care se adauga si perioade de atipiri. Dupa 6 saptamani, copilul incepe sa
doarma mai ales noaptea si tot acum atipirile se raresc. In primele 2-3 luni de viata, copii au
un somn REM dupa care se trece gradual la somnul de tip NREM.
HRANIREA – Pe langa formarea unui program de somn, trebuie construit si un
program de hranire a copilului. Medicii pediatric recomanda ca nou-nascutii sa fie hraniti la
fiecare 2-3 ore. Laptele matern constituie alimentatia naturala, acesta sporeste imunitatea
nou-nascutului reducand riscul aparitiei infectiilor furnizand anticorpi si este bogat in
vitamine. De asemenea, alaptatul la san stabileste o legatura mama-copil mai puternica.
PLANSUL – Una dintre cele mai dificile problem in ingrijirea unui copil o constituie
interpretarea nevoilor sale. Astfel ca plansul unui copil are un efect puternic asupra celor ce il
aud. Plansul copilului determina cresterea pulsului, a presiunii sangelui si a nivelului
anxietatii la nivelul parintilor. De obicei un cipil plange atunci cand resimte un discomfort.

DEZVOLTAREA MOTORIE. REFLEXELE NOU-NASCUTULUI

Reflexele copiilor sunt comportamente innascute si repetitive, raspunzand unor
stimuli specifici din mediul exterior. Acestea beneficiaza de un control subcortical.

 Reflexul de baza – intoarcearea capului si deschiderea gurii atunci cand se atinge

obrazul copilului. Dispare la 3-5 luni si este o componenta importanta a hranirii.

 Reflexul Babinski – miscarea de extensie a degetelor de la picioare atunci cand talpa

este zgariata in zona calcaiului.

 Reflexul respiratiei – inspirarea si expirarea repetitive.

 Reflexul suptului – activat de orice obiect care ajunge in gura copilului.

 Reflexul pupilar – pupilele se vor micsora la lumina si se vor mari la intuneric

 Reflexul clipituli – inchiderea rapida a ochilui in vederea protejarii lui.

 Reflexul de apucare – se manifesta atunci cand un obiect apasa palma copilului prin
apucare stransa cu degetele a obiectului. Acesta dispare la 3-4 luni fiind inlocuit de
miscarea voluntara de a apuca.

 Reflexul de tarare – apare prin plasarea pe burta a copilul si apasarea talpilor

picioarelor. Imediat aparand si miscari ritmici ale mainilor si picioarelor.

 Reflexul pasitului – cand copilul este tinut in picioare deasupra unei suprafete plane
va pasi in directia spre care este indreptat.

 Reflexul Moro – apare la zgomot puternic sau la o miscare neasteptata de lasare a

copilului si se manifesta printr-o aruncare puternica a bratelor in lateral concomitant
cu arcuirea spatelui si readucerea bratelor impreuna la piept, ca si cum ar apuca ceva.

 Reflexul “ochilor de papusa” – atunci cand capul copilului este intors, ochii raman
atintiti drept inainte. Dispare in prima luna din viata.

 Reflexul de aparare – atunci cand copilul este intors pe o parte, apare o flexare a
piciorului si a bratului la nivelul cotului cu ducere spre cap.

 Reflexul innotului – Se manifesta la plasarea in apa a copilului, acesta realizand

miscari de inot asemanatoare unei broaste sau a unui caine.
 Unele reflexe sunt esentiale pentru supravietuirea copilului in timp ce altele nu, insa
evolutia tuturor reflexelor innascute reprezinta indicatorul principal de evaluare
neuropsihologica a normlaitatii dezvoltarii a copilului.

DEZVOLTAREA ABILITATILOR DE INVATARE

Pentru a se putea adapta, nou-nascutii sunt nevoiti sa invete despre noul lor mediu. In
acest sens, conditionarea clasica si cea operanta, imitatia si obisnuinta constituie modalitati
prin care copilul isi dezvolta abilitati de invatare.
Copii invata imitandu-i pe ceilalti insa foarte rar comportamentele se imita exact.
Adoptam ce vedem la ceilalti intr-un mod creative astfel se realizeaza un compromise intre
ceea ce vedem si ceea ce intelegem,

CAPACITATILE SENZORIALE reprezinta principalul mijloc prin care sunt

receptionate informatiile din mediul inconjurator. In mod normal, copii vin pe lume
”echipati” cu toate sistemele senzoriale functionale, dar capacitatile lor nu sunt la acelasi
nivel functional ca la adult.
 AUZUL – Un zgomot puternic il poate face pe copil sa tresara sis a planga, de
asemenea, acesta isi intoarce capul spre sursa zgomotului ceea ce inseamna ca a
fost localizata in spatiu. Nou-nascutii prefera vocile feminine datorita expunerii
puternice la vocea mamei din perioada pre-natala. Acestia prefera vocea umana
in detrimentul altor sunete. Totusi, auzul nor nu este atat de fin insa se
imbunatateste rapid, pe masura ce lichidul amniotic din ureche este absorbit.

 VAZUL – Elementele de baza ale vazului sunt presente inca de la nastere insa
ele nu sunt dezvoltate in totalitate si nu sunt bine coordinate. Cristalinul nu este
inca dezvoltat ceea ce face ca imaginea sa fie neclara, incetosata. De asemenea,
caile neuronale care transmit informatia de la retina la creier nu sunt dezvoltate.
 Perceptia culorilor – Desi copilul indeplineste aproape toate conditiile
psihologicie pentru a vedea in culori, acesta nu le poate percepe la fel ca
un adult.

 Acuitatea vizuala – Nou-nascutii pot percepe pana la distanta de 6

metri.

 Scanarea vizuala – Studiile au aratat faptul ca nou-nascutul poate scana

mediul inca din prima zi de viata.

DEZVOLTAREA PERCEPTIVA

PERCEPTIA VIZUALA
Copii care privesc spre anumite obiecte mai mult decat spre altele arata
discriminare perceptiva.
De asemenea, copii utilizeaza stimuli vizuali pentru a discrimina adancimea si
distanta inca din timpuriu.
 In acest sens putem aminti experimental “Visual Cliff” in cadrul caruia s-a
folosit o suprafata de tip tabla de sah acoperita cu sticla ce da iluzia adancimii,
jumatate din suprafata era la nivelul mesei iar cealalta la nivelului solului. In primele
luni, copii treceau fara probleme insa dupa, copilul refuza sa treaca cand este chemat.
Unii copii bat usor sticla insa in ciuda acestei “asigurari tactile” refuza sa treaca ceea
ce dovedeste clar nevoia acestora de a vedea.
PERCEPTIA FETEI UMANE
Imaginea preferata a nou-nascutului este aceea a fetei umane. Acestia
manifesta tendinta de a “inspecta” comtinutul fetei, urmarind pentru foarte mult timp
o anumita zona: parul, barbia, urechea, astfel ca la o luna poate face diferenta dintre
figura mamei si cea a unei persoane straine.

DEZVOLTAREA INTELECTUALA
Copilul duce totul la gura, nas, ochi, urechi, aceasta fiind modalitatea lui unica de a
cunoaste lumea.
J. B. Watson sustine ca daca parintii sunt centrati de timpuriu pe cresterea copilului, il
poate modela asa cum doreste, fiind o problema de conditionare.
Jean Piaget se opune radical, in opinia acestuia copilul isi construieste active perceptia
asupra lumii in primii ani de viata. Acesta sustine ca inteligenta precede dezvoltarea
limajului.

La 12 luni copilul capata permanenta obiectelor. Capacitatea de a realiza

categorizari se formeaza intre 6 si 9 luni.
In ceea ce priveste achizitiile lingvistice, un fundament al limbajului il constituie jocul
senzorio-motor. Astfel, copilul emite sunete, ulterior acestea devenind un mijloc de a actiona
asupra celorlalti.
Cercetatorii numesc “social referencing” noile comportamente ale copilului de a
verifica reactia celui care ii ingrijeste la anumite evenmente neobisnuite. De exemplu, copii
care incep sa mearga “de-a busilea” pot fi tematori daca observa ca mama este ingrjiorata.

Dezvoltarea limbajului este precedata de:

 Gangurit – Copiii incep sa gangureasca de la 10-12 saptamani ca raspuns la
auzul vocii celorlalti si in special in prezenta mamei si a persoanelor apropiate.

 Murmurul – Reprezinta o forma de vocalize care se apropie de cea utilizata in

vorbire ce incepe in jurul varstei de 4 luni. Copii vor descoperi bogatia de
sunete pe care oo pot produce cu limba, dintii, cerul gurii si coardele vocale.

La 9 luni acestia se vor opri din a folosi sunete care nu sunt prezente in limba lor si
vor incepe, eventual, sa vorbeasca.