Rezonanța este tendința unui sistem de a oscila cu o amplitudine mai mare la unele frecvențe decât

la altele. Frecvențele la care amplitudinea este maximă se numesc frecvențe rezonante sau
frecvențe de rezonanță. La aceste frecvențe chiar și forțe mici pot produce oscilații cu o amplitudine
mare, deoarece sistemul acumulează energie cinetică, numită aici energie oscilantă.
Rezonanța are loc atunci când un sistem poate stoca și transfera ușor energie între două sau mai
multe stări(de exemplu energie cinetică și potențială în cazul unui pendul). Totuși există pierderi de
energie la fiecare ciclu, numite amortizare. Când amortizarea este redusă, frecvența rezonantă este
aproximativ egală cu frecvența naturală a sistemului. Unele sisteme au mai multe frecvențe de
rezonanță, distincte între ele.
Exemple de rezonanțe: Unul din cele mai familiare exemple de rezonanță este leagănul pentru copii,
care acționează ca un pendul. Împingând leagănul în concordanță cu frecvența rezonantă îl va face
să atingă o amplitudine din ce în ce mai mare, în timp ce împingând leagănul într-un alt ritm va duce
la o amplitudine scăzută. Motivul este că energia acumulată de leagăn este maximă la frecvența
rezonantă, în timp ce alte frecvențe de împingere vor scădea cantitatea de energie acumulată.
Rezonanțe au loc în natură si pot fi exploatate în multe obiecte produse de oameni, fenomenul de
rezonanță având loc la orice tip de unde, fiind mecanismul prin care toate undele sinusoidale sunt
create. Multe dintre sunetele pe care le auzim, cum ar fi lovitura într-un metal, lemn sau sticlă, care
sunt produse de scurte rezonanțe în obiect. Lumina și alte radiații electromagnetice de undă scurtă
sunt produse de rezonanță la nivel atomic, în special a electronilor. Alte exemple de rezonanță ar fi:
• mecanismul multor ceasuri moderne, de exemplu: roata de balans într-un ceas mecanic și cristalul
de cuarț într-un ceas cu cuarț
• rezonanța mareică în golfurile cu maree înalte, un bun exemplu fiind Golful Fundy de la granița
dintre SUA și Canada
• rezonanța acustică a corzilor vocale și instrumentelor muzicale
• spargerea unui glas de cristal din cauza unui ton sonor de frecvență corectă(frecvența sa
rezonantă)
• rezonanța electrică a circuitelor din radiouri și televizoare care permite selectarea undelor radio
adecvate
• crearea luminii coerente de către un laser
• rezonanța orbitală evidențiată de unii sateliți ai giganților gazoși din sistemul solar
• rezonanțe la scală atomică care stau la baza unor tehnici spectroscopice: rezonanța electronilor,
efectul Mössbauer și rezonanța magnetică nucleară

Tipuri de rezonanțe:
Rezonanța mecanică este tendința unui sistem mecanic de a acumula mai multă energie când
frecvența oscilațiilor este egală cu rezonanța naturală a sistemului decât la orice altă frecvență.
Poate cauza vibrații violente sau chiar distrugere completă în cazul unor structuri prost construite,
incluzând avioane, mașini, trenuri, vapoare, clădiri, platforme petroliere și poduri. În timpul proiectării
unui obiect, inginerii trebuie să se asigure că frecvențele rezonante mecanice ale părților
componente nu sunt egale cu frecențele oscilatoare ale motoarelor sau altor părți oscilatoare, un
fenomen cunoscut ca rezonanță distructivă.

Evitarea rezonanței distructive este un obiectiv major pentru construirea oricărei structuri:poduri,
turnuri și clădiri. Ca o contramăsură, amortizoare pot fi amplasate ca să absoarbă frecvențele
rezonante și astfel să disipeze energia acumulată. Taipei 101, un zgârie-nori de 509 metri se
bazează pe un pendul de 660 de tone ca să amortizeze rezonanța. Mai mult, structurile sunt
realizate astfel încât rezonanțele se produc la frecvențe greu de atins. Clădirile în zone seismice
sunt în general construite astfel încât să nu se producă rezonanțe la frecvențe de așteptat în cazul
unui cutremur.

Exemple de structuri care s-au prăbușit ca urmare a rezonanței distructive sunt Podul Boroughton,
un pod suspendat care s-a prăbușit ca urmare a marșului soldaților care a creat oscilații rezultând în
rezonanță. Din fericire, din cei 60 de oameni de pe pod în acel moment, nimeni nu a murit. Un alt
pod suspendat, Podul Angers s-a prăbușit din aceeași cauză, dar acesta a provocat 226 de morți.
Turnul central Königs Wusterhausen s-a prăbușit la rândul lui ca urmare a oscilațiilor. Un eveniment
asemănător, dar prevenit la timp a fost Oscilația Millenium Bridge din Londra.

Rezonanța acustică este o ramură a rezonanței mecanice care analizează oscilațiile mecanice
produse la frecvențe auzite de urechea umană, altfel zis de sunete. Pentru oameni, auzul este limitat
între frecvențe de 20 Hz și 20kHz. Rezonanța acustică este foarte importantă pentru manufacturierii
de instrumente muzicale, deoarece majoritatea instrumentelor muzicale folosesc rezonatori, cum ar
fi coarda unei vioare sau chitări, lungimea tubului unui flaut sau fluier și forma și tenisunea aplicată
pe membrana unei tobe. La fel ca și rezonanța mecanică, rezonanța acustică poate distruge obiecte
supuse rezonanței.

Rezonanța electrică este rezonanța care are loc într-un circuit electric la o frecvență rezonantă
atunci când impedanța circuitului este minimă pentru un circuit în serie și maximă pentru un circuit în
paralel.

Rezonanța optică este un aranjament de oglinzi care produce cavități rezonatoare pentru unde
luminoase. Aceste cavități sunt o componentă majoră a laserelor și a oscilatoarelor optice și
interferometre.

Rezonanța orbitală are loc atunci când două obiecte cerești, dintre care unul îl orbitează pe celălalt,
manifestă o influență gravitațională periodică asupra celuilalt datorită perioadei orbitale. În cele mai
multe cazuri, interacția dintre cele două corpuri este instabilă în care corpurile își schimbă orbita
până când rezonanța încetează să mai existe. În unele cazuri, sistemul poate să fie stabil, corpurile
rămânând în rezonanță.

Prăbușirea podului Tacoma Narrows Podul Tacoma Narrows , numit și Galloping Gertie a fost un
pod suspendat aflat în SUA, statul Washington, care traversa strâmtoarea Tacoma Narrows. A fost
deschis în 1 iulie 1940 și s-a prăbușit pe 7 noiembrie 1940. La deschidere era al treilea cel mai lung
pod suspendat din lume, după Golden Gate Bridge și George Washington Bridge, la 1810 metri.
Din cauza unui defect de proiectare, anume grinzi scurte și înguste, podul a avut serioase probleme
cu oscilațiile rezonante produse de vânt. Au fost făcute multe încercări de a stabiliza podul, dar
niciuna dintre cel aplicate nu a avut efectul scontat. În mod ironic, lucrările la o altă schimbare,
schimbarea formei secțiunii transversale a podului într-o formă mai aerodinamică trebuiau începute
la 8 noiembrie, o zi după prăbușire, această schimare fiind aplicată în mai multe poduri cu probleme
asemănătoare cu rezultate excepționale.
Din cauza oscilațiilor, podul a fost închis în multe dintre zilele cu vânt puternic. Totuși în ziua în care
s-a prăbușit, podul nu era închis, deoarece vântul avea o viteză de numai 64km/h(40mph) care nu
era considerat periculos pentru integritatea structurii. El s-a prăbușit pe 7 noiembrie 1940 la ora 11
dimineața. Ultima persoană care a traversat podul a fost editorul unei reviste locale, Leonard
Coatsworth, el scăpând cu viață de pe pod. Astfel, singurele pierderi au fost mașina și câinele
acestuia, un cockerel spaniel, nicio viață omenească fiind pierdută.
Importanța podului a fost realizarea de către ingineri a pericolului rezonanței, astfel devenind un
punct de cotitură în proiectarea structurilor de mari dimensiuni.