MACROECONOMIE

 Cap. 10.Externalitățile și drepturile divergente

 Cap. 11. Piețele și guvernul
 Cap. 12. Măsurarea performanțelor globale a sistemelor
economice
 Cap. 13. Avuția națiunilor: globalizare și creștere economică
 Cap. 14. Banii
 Cap. 15. Performanțele economice și situația politică
 Cap. 16. Șomajul
 Cap. 17. Inflația
 Cap. 18. Piața Financiară
 Cap. 19. Introducere în relațiile economice internaționale
Cap. 10
Externalitățile și drepturile divergente
Obiective
 Ce sunt externalitățile și cum apar ele
 Negocierea și adjudecarea în reducerea externalităților
negative
 Procesul de legiferare: metode și impact
 Poluarea ca problemă socială
Externalități pozitive și externalități
negative
 Decizia de acțiune: raportul beneficii marginale-
costuri marginale
 Fiecare acțiune are și efecte asupra terților, neluate în
calculul economic: efecte externe (externalități)
 Costurile: externalități negative
 Beneficiile: externalități pozitive
 Exemple
Justificare
 Dezbaterea ideologică pe marginea implicării publice în problema
mediului este de mare actualitate deoarece exploatarea resurselor
afectează calitatea mediului natural.
 Justificarea intervenției statului prin reglementări de mediu, taxe și
subvenții.
 Indivizi separați care își apără proprietatea și interesele și negociază
compensații.
 Cu cât problema mediului este mai mult timp neglijată cu atât daunele
provocate sunt mai mari și reducerea poluării devine mai costisitoare.
 De exemplu, în SUA se estimează că sunt necesare5-6% din PIB pentru
prevenirea poluării, în timp ce pentru reducerea ei ar trebui cam 8-10%.
CREŞTEREA ECONOMICĂ ŞI POLUAREA
ÎN CHINA
Probleme
 Cum pot fi măsurate costurile în termeni de daune
supra vieții/sănătății oamenilor?
 Cum pot fi estimate daunele aupra mediului?
 Poate fi lăsată problema poluării doar la latitudinea
autorităților naționale?
 Poate societatea suporta diminuarea producţiei?
 Creşterea preţului nu este un nou efect extern negativ?
 Care sunt implicaţiile asupra profitului firmei?
 Dar asupra veniturilor salariaţilor?
 Ce alternative de reglementare există?
Drepturile de proprietate
 Drepturile de proprietate reprezintă dreptul de a
beneficia, utiliza și transfera proprietatea.
 Majoritatea bunurilor economice au drepturi de
proprietate foarte clare.
 În schimb alte bunuri, cum ar fi aerul, apele, pădurile
sau mările, nu au un status al proprietății foarte clar,
aceasta fiind problema resurselor comune.
 Dacă aerul pe care îl respirăm ar avea un proprietar, cu
siguranță acesta ar pretinde despăgubiri de la toți
poluatorii pentru faptul că îi degradează proprietatea.
Tragedia bunurilor comune
 Vine din lipsa motivației de a prezerva și proteja
resursele respective.
 Exemplu: Aventurile lui Jonathan Gullible, capitolul 3.
O tragedie comună.
Concesionarea
 Abuzurile asupra mediului se produc acolo unde
firmele poluatoare dețin drepturile de exploatare a
resurselor nu prin proprietate ci prin concesionare.
 Rezultatul este maximizarea profitului și exploatarea
resursei fără prezervare/regenerare.
 Se obține astfel un drept asupra usufructului fără a
avea concomitent și obligațiile care rezultă din
proprietate.
 Concesionarea este o stimulare a distrugerii și nu a
creativității (Salin, 2013).
 Câștigători sunt firmele concesionare și statul care își încasează o
perioadă redevențele.
 Corupția ușurează la rândul său lucrurile, prin acordare de licente sau
autorizații în baza unor rapoarte de mediu falsificate.
 Perdanții sunt primii ocupanți, nativii din zonă, care timp de mai multe
generații au de suferit de pe urma epuizării resurselor și compromiterii
mediului.
 Dacă din contra firma explotatoare este proprietarul resurselor ea este
motivată să inoveze tehnologic continuu și se să se comporte ca un
antreprenor inventiv, care are interesul să se integreze în comunitate și
să conlucreze la prosperitatea generală.
 Altfel se expun riscului de a-și compromite propria afacere și de a-și
consuma profiturile plătind daune.
Taxe sau responsabilitate?
 Doar proprietarii sunt responsabili, creativi și buni
investitori.
 Cel care realizează abuzul asupra mediului este de fapt
statul care acordă concesiuni.
 În sistemul liber al pieței indivizii au responsabilitatea
să aprecieze conform propriului sistem de valori ce are
are mai multă valoare.
 În sistemul drepturilor de proprietate clare individul
lezat se poate adresa instanței împotriva firmei
poluatoare.
Externalitățile negative – cazul combinatului poluator
 combinat chimic care degajă în aer substanțe chimice
periculoase, provocând apariția ploilor acide.
 Acestea cresc costurile pentru fermele vecine.
 Atunci când costurile externe (costurile suplimentare
ale fermierilor) nu sunt internalizate de către
combinat, costul marginal privat este mai mic decât
cel social.
 Echilibrul firmei în absența poluării și a oricărei
intervenții se realizează la un nivel mai mare al
producției și mai mic al prețului.
 o creștere a costului marginal determină deplasarea
paralelă a ofertei spre origine, în sensul diminuării ei.

 De aceea producţia firmei poate fi considerată excesivă

din punct de vedere social, deoarece combinatul
produce și ploi acide care afectează agricultorii sau
sănătatea locuitorilor.

 Obligarea firmei să ia în calcul externalităţile va duce

la creşterea costului marginal şi respectiv la
diminuarea ofertei.
Problema firmei poluatoare
•Cele două drepte ale ofertei reflectă costurile
P
marginale private și costurile marginale sociale mai
O1 mari, deoarece includ și costul eliminării poluării.
Cmg sociale
•Astfel, în situaţia în care cererea rămâne
O0 neschimbată, producţia optimă din punct de vedere
Cmg private social, Qs, va fi mai mică decât producţia eficientă
pentru firmă, Qe.
•Corespunzător cu diminuarea producţiei, nivelul
poluării scade, dar scad și surplusurile
producătorului și consumatorilor firmei, care vor
obține o cantitate mai mică la un preț mai mare.
•Scăzând cantitatea produsă, firma își diminuează
C necesarul de materii prime şi materiale,
determinând o micșorare a producţiei şi pentru
firmele din amonte.
QS QE Q
•Nivelul total al poluării scade.
Externalitățile pozitive – cazul educației

 când consumul din bunul respectiv este considerat

benefic pentru populaţie, statul poate acorda subvenţii
consumatorilor care vor putea astfel consuma mai
mult.
 Se pornește de la premiza că educația are beneficii
private (deoarece indivizii educați câștigă mai bine, au
satisfacții profesionale și personale diverse), dar și
sociale (deoarece indivizii educați sunt mai productivi,
își îngrijesc mai bine sănătatea, sunt alegători avizați,
părinți și cetățeni responsabili).
Cazul subvențiilor pentru educație
Prețul •Curba inițială a cererii reflectă
educației beneficiile private care sunt mai mici
decât cele sociale.
Oferta
(costul privat)
•Cantitatea optimă din punct de
vedere social Qs este mai mare decât
S
cea optimă din punct de vedere privat
Qe.
E
Valoarea socială • Curba ofertei reflectă costul educației.
(valoarea privată și beneficiile
externe)
•Deoarece costul crește odată cu
durata sau numărul beneficiarilor,
Cererea guvernul acordă subvenții astfel încât
(cantitatea privată)
prețul să permită accesul pe piață a
Cantitatea unui număr cât mai mare de solicitanți
QE QS de educație
ai bunului respectiv.
Rolul negocierii
 Negocierea – metodă socială de reducere a
externalităților
 Concluzie: negocierea, prin schimbul voluntar
generează câștiguri reciproce
 Condiție: existența unor drepturi de proprietate bine
definite (pentru ca schimburile voluntare/negocierile
să funcționeze eficient)
Rolul adjudecării
 Adjudecarea: proces prin care se decid drepturile de
proprietate - DP: cine ce drepturi are
 Condiții în schimbare modifică sau fac neclare drepturile
de proprietate necesitatea adjudecării pentru
clarificarea DP
 Important în adjudecare: continuitatea așteptărilor
(stabilitatea regulilor jocului)
 Adjudecarea descoperă, nu creează drepturi de
proprietate
Ce se întâmplă când apar schimbări
radicale?
 Schimbările radicale creează situații noi (noi
tehnologii, noi nevoi);
 Situațiile noi cer noi drepturi de proprietate (exemplu:
dreptul la un mediu curat; valoarea marginală a
bunurilor devine mai mică decât valoarea marginală a
aerului curat creșterea cererii pentru noi reguli )
 Drepturile noi presupun reguli noi pentru reducerea
externalităților
Crearea de noi reguli – procesul de
legiferare
 Spre deosebire de adjudecare, legiferarea creează
drepturi noi (schimbă drepturile de proprietate)
 Probleme cheie: corectitudinea schimbării, costul,
amploarea ajustărilor
 Nevoia de legiferare decurge din faptul că indivizii
ignoră costurile externe, deoarece par să nu conteze
(beneficiul personal este mai mare decât costul
suplimentar pentru alții)
 Scopul legiferării îl constituie internalizarea
externalităților
 Metode de legiferare - Metoda ”comandă
și control” (exemplu: efectele de poluare)
 introducere de restricții: plafonarea emisiilor;
 Problemă: stabilirea corectă și eficientă a plafonului (raportul
beneficiu marginal/cost marginal)
 Exemplu: fie 3 fabrici,cu unitățile de poluare specificate; se
decide plafonarea emisiilor totale la 45.000 unități/lună

Unități de Costul reducerii emisiilor/unitate

poluare/ de poluare
lună
Fabrica A 15.000 1 dolar
Fabrica B 30.000 2 dolari
Fabrica C 45.000 3 dolari
Determinarea costului legiferării
 Măsuri posibile: a. plafonarea emisiilor la 15.000 de
unități/fabrică; b. reducerea emisiilor de fiecare fabrică
la 50%; c. reducerea emisiilor de către fiecare fabrică
cu 15.000 de unități
 Problemă: să se determine cea mai eficientă măsură
(costul cel mai mic) rolul ridicat al arbitrariului:
a.120.000; b.105.000; c.90.000
 Concluzie: costul scade pe măsură ce povara reducerii
emisiilor pe fabrica A crește
Întrebări/concluzii
 Cine poluează mai mult?
 Pe cine punem povara reducerii poluării?
 Care este raportul corectitudine – cost – beneficiu pe care îl
stabilește procesul de legiferare?
 Raportul cost-beneficiu are limite dpdv. al corectitudinii;

 Rolul ridicat al arbitrariului în procesul de legiferare;

 Necesitatea respectării unor principii, complementar
raportului cost – beneficiu
 Care este abordarea ce mai ieftină?
 Despre taxa pe emisii
 Costul reducerii poluării nu poate fi cunoscut exact de către
autorități
 Soluție: stabilirea unei taxe pe emisie (argument: poluarea are un
cost extern; nu este suportată de cel ce o produce)
 Taxa internalizează costul poluării, creează venituri ca despăgubiri
pentru cei afectați
 Dificultate: fixarea taxei (exemplu: fie o taxă de 2,01 dolari pe
unitate de poluare)
 Taxa pe emisii este similară unor permise de poluare

Concluzie: externalitățile se mențin atâta timp cât costurile

marginale sunt mai mici decât beneficiile marginale: autoritățile
trebuie să stabilească raportul cost marginal/beneficiu marginal
 Eficiență și corectitudine
 Activitățile produc poluare, dar produc beneficii
(inclusiv externalități pozitive)
 Întrebare: cât de corectă este taxarea producătorilor de
beneficii, a întreprinzătorilor?
 Relevant: echilibrul eficiență – corectitudine

 Abordarea reducerii emisiilor bazată pe taxe este

superioară abordării bazată pe restricții
 Poluarea poate avea loc atâta timp cât beneficiile sunt mai
mari decât costurile
Poluarea ca problemă socială
 Moralitate și etică
 Mediul curat ca valoare/bun necesar
 Au producătorii dreptul să polueze și cât? Cine stabilește?
 Despre nevoia de principii:
- luarea în calcul a elasticității cererii pentru bunuri;
- nevoia de libertate de decizie în corelarea intereselor prin
cooperare (rolul sistemului prețurilor);
- drepturi de proprietate stabile
Politici de mediu
 trei valuri ale politicilor de mediu care au la bază trei
mecanisme:

 statul prin reglementare,

 piața prin taxe corectoare și permise negociabile
 comunitățile și cetățenii prin plângeri și dezvăluiri
publice
Reglementările

 cele în care statul monitorizează nivelul poluării şi interzice depăşirea

anumitor standarde privind calitatea aerului și apei;

 cele prin care statul monitorizează faze sau întreaga producţie, ca

atunci când impune un anumit tip de tehnologie, urmărește circuitul
deșeurilor toxice sau când monitorizează prin standarde de calitate
întreaga producție ( ca în cazul țigărilor, când impune ca pachetul de
ţigări să aibă o anumită dimensiune sau fitilul unei ţigări să aibă o
anumită lungime sau compoziţie)
Taxele corectoare
 soluţia internalizării efectelor externe o reprezintă impunerea de taxe
corectoare (taxele Pigou), sau acordarea de subvenții în cazul efectelor
pozitive.

 Rolul acestora este de a transforma costul marginal privat în cost social

atunci când firma nu poate internaliza voluntar costurile poluării
externe (prin inovație și tehnologie).

 taxele corectoare fixează un preț pe dreptul de a polua, iar firmele sunt

stimulate să reducă poluarea, deoarece taxele scad pe măsură ce
tehnologiile utilizate sunt mai nepoluante.
Taxele corectoare
•Statul fixează prețul printr-o ofertă
Prețul
poluării
perfect elastică, cererea fixează cantitatea
vândută și totodată nivelul poluării.

•Cu cât prețul este mai mic, cu atât firmele

Taxă
corectoare vor prefera să polueze și invers.

•Qe este concomitent producția și nivelul

poluării.

• Statul nu poate fixa și prețul și cantitatea.

Cererea pentru drepturile de
poluare
• Determinând nivelul taxelor optime,
statul fixează prețul, iar piața fixează
Qe Poluarea cantitatea.
Permisele negociabile
 cazul invers taxelor, în care statul fixează nivelul poluării,
respectiv cantitatea, iar piața fixează prețul.

 permisele constituie o modalitate de a controla poluarea

fără a restricționa accesul pe piață al firmelor care au
posibilitatea de a investi în tehnologii și în reducerea
costurilor.

 fiind o modalitate voluntară de internalizare a costurilor

externe ale poluării, permisele asigură posibilitatea firmei
poluatoare de a produce la costuri mici şi de a cumpăra mai
multe permise dacă are costuri mici.
Permisele negociabile
•stabilind nivelul dorit al poluării, oferta
Prețul este perfect inelastică, iar cererea
poluării determină prețul.

Oferta de permise •piața tinde să se eficientizeze atunci

când firma mai rentabilă poate produce o
cantitate mai mare, comparativ cu o
Pe firmă care produce la costuri mari și care,
pentru a cumpăra noi permise, ar trebui
să-şi diminueze considerabil profitul.

•impunerea unor standarde maxime

Cererea pentru drepturile de poluare
Q Poluarea
pentru poluare prin această metodă se
bazează într-o măsură destul de mare pe
capacitatea agențiilor specializate ale
guvernului de a determina acel nivel
acceptabil pentru toți membrii
comunității.
Taxe sau permise?
 taxele nu produc decât venituri la bugetul de stat, pe
când permisele aduc beneficii și recompense
producătorilor care dețin avantaje competitive în
materie de tehnologii nepoluante, firmele fiind practic
stimulate să continue inovarea.
Dezvăluirile publice
 când daunele produse asupra mediului sunt flagrante, comunitățile
locale și cetățenii pot colecta și transmite informații despre firme și
daunele asupra mediului într-un mod mai eficient decât ar putea-o face
o agenție locală de mediu.

 opinia publică poate exercita presiune directă asupra firmei și indirectă

asupra cadrului formal, determinând schimbarea acestuia.

 dezvăluirile publice nu sunt eficiente atunci când agențiile

guvernamentale sunt corupte iar instituțiile formale nu sunt respectate
sau credibile.
 Concluzii
 Externalitățile negative sunt costuri asupra celorlalți
 Externalitățile negative se multiplică în societățile
urbanizate, industrializate
 Reducerea externalităților negative generează costuri de
tranzacție
 Negocierea și adjudecarea pot reduce externalitățile
 Drepturile de proprietate fac negocierile mai ușoare
 Externalitățile se reduc prin legislație în cazul schimbărilor
majore (noile reguli reduc costurile de tranzacții)
 Metodele orientate pe piață sunt mai eficiente decât cele de
comandă și control
REFERINȚE
 Baciu, L., Iacobuţă, A.O., Botezat, A., Ifrim, M.,
Probleme actuale de economie publică, Ed.
Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2014.
 Baciu, L., Iacobuţă, A.O., “Once again on negative
externalities: between regulation and liability”,
Procedia Economics and Finance, vol. 20, 2015, pp. 53-
58.
 Heyne, P., Boettke, P., Prychitko, D., Modul de gândire
economic, traducere în lb. română, Ed. Bizzkit, 2011.
 Salin, P., Liberalismul, Editura Universitatii Alexandru
Ioan Cuza, Iasi, 2013.