TEMA 3

SPATIUL ROMANESC INTRE DIPLOMATIE SI CONFLICT IN EVUL MEDIU SI LA

INCEPUTURILE MODERNITATII.

Introducere eseu.

In Evul Mediu statutul international al Tarilor Romane a depins in mare masura de raporturile
dintre marile puteri crestine si Imperiul Otoman, dar si de obiectivele politicii externe romanesti
privind pastrarea integritatii teritoriale si autonomia interna.

Caracteristicile politicii externe a conducatorilor romani, in context international

intre sec XIV-XVI.
Politica externa promovata de conducatorii romani se caracterizeaza prin alternarea actiunilor
diplomatice cu confruntarile militare directe.

In plan diplomatic, domnitorii romani s-au orientat spre aliante cu Polonia si Ungaria impotriva
Imperiului Otoman. Prin tratatele incheiate cu Ungaria si Polonia, domnitorilor romani le era
recunoscuta autoritatea asupra tarii. La randul lor, conducatorii romani recunosteau
suzeranitatea regelui Poloniei. Prin aceste aliante, domnitorii romani si puterile crestine se
angajau sa-si afere sprijin militar reciproc in luptele cu Hunii.

Relatiile cu Imperiul Otoman s-au caracterizat prin confruntari militare si actiuni diplomatice. In
conflictele cu Imperiul Otoman, domnitorii romani au alternat politica de rezistenta armata cu
acceptarea suzeranitatii otomane. Obiectivul acestor actiuni a fost intotdeauna acelasi:
pastrarea integritatii teritoriale si autonomiei interne.

In Evul Mediu, la baza relatiilor diplomatice romano-otomane, au stat tratatele de pace intre
"Capitulatii".Prin aceste capitulatii, Tarile Romane erau pbligate sa plateasca tribut Imperiului
Otoman, in schimbul pastrarii autonomiei interne. Imperiul Otoman nu avea voie sa stationeze
la N de Dunare. Pe parcursul Evului Mediu, dependenta politica si economica fata de Imp.
Otoman se accentueaza, pe langa plata tributului (haraci), domnitorii mai plateau si alte
obligatii:

-peschesuri (daruri) si mucareruri (Sumă de bani plătită Porții Otomane de către domnii Țărilor
Române, începând din sec. XVII, pentru a obține la fiecare trei ani reînnoirea domniei. – Din tc.
mukarrer.).

Relatiile militare cu turcii prezinta urmatoarele caracteristici:

-razboi de uzura

-razboi asimetric

-strategii militare defensive

-tactica militara - pamant parjolit.

Razboiul de uzura reprezinta o caracteristica a confruntarilor cu turcii caracterizata prin

hartuirea armatei otomane, atragerea acestuia intr-un loc stramt si mlastinos care se nu-i
permita desfasurarea trupelor.

In razboiul de uzura, domnitorii romani au aplicat tactica pamantului parjolit, armatele dusmane
au fost hartuite pe parcursul inaintarii, batalia decisiva desfasurata in conditii in care sa
dezavantajeze Poarta Otomana.

Tactica pamantului parjolit a constat in distrugerea asezarilor prin incendiere, infometarea

armatei dusmane datorita distrugerii recoltelor si otravirii fantanelor. Aceasta tactica militara a
fost folosita de Mircea cel Batran, Stefac cel Mare si Vlad Tepes.

In Evul Mediu, domnia a fost institutia centrala a Tarii Romanesti si a tarii Moldovei care s-a
implicat in intarirea sistemului de aparare a spatiului romanesc prin construirea de cetati si
folosirea "oastei cea mare" in confruntarile cu turcii. Au fost construite cetati la Poenari (Tara
Romaneasca ), iar in Moldova, domnitorul Stefan cel Mare consolideaza cetatile Neamt si
Suceava, Hotin, Cetatea Alba si Chilia.

A. Actiuni diplomatice in Evul Mediu.

1. Mircea cel Batran ( 1396-1418 ) - domn al Tarii Romanesti

La 7 martie 1395, la Brasov, Mircea cel Batran semneaza tratat de alianta cu regele Ungariei -
Sigismund de Luxembourg. Tratatul prevedea sprijin militar reciproc in luptele cu turcii. Prin
tratat, Mircea cel Batran obtinea recunoasterea autoritatii asupra Tarii Romanesti si dreptul de
stapanire asupra Almasului, Fagarasului si Banatului de Severin (Banatul de Severin este una
dintre cele mai interesante formațiuni politico-administrative care au funcționat în Evul Mediu
pe teritoriul actual al României.) Acest tratat a fost considerat primul tratat antiotoman din SE-
Europei.

Intre anii 1402-1413, Mircea cel Batran se implica in criza dinastica izbucnita in Imperiul Otoman
intre cei 3 fii ai sultanului Baiazid I. In timpul crizei dinastice, Mircea ii sprijina pe rand pe Musa
si Mustafa impotriva lui Mehmed. Conflictul se incheie cu victoria lui Mehmed care ajunge
sultan al Imperiului Otoman. In 1415 sau 1417 sultanul Mehmed I, organizeaza o campanie de
pedepsire impotriva Tarii Romanesti incheiata cu anexarea Dobrogei si acceptarea platii
tributului de catre Mircea cel Batran.

2. Stefan cel Mare (1457-1504) - domn al Moldovei

In politica externa, Stefan cel Mare a fost adeptul evitarii confruntarii militare cu doi dusmani in
acelasi timp. El a alternat actiunile diplomatice cu confruntarile militare.

In prima parte a domniei, Stefan cel Mare continua traditia inceputa de Petru I Musat prin
alianta incheiata in Polonia. Continua sa plateasca tribut Imperiului Otoman. Daca la inceputul
domniei relatiile cu Ungaria erau tensionate ( deoarece Ungaria ridica pretentii de suzeranitate
Moldovei, dar si sprijinul oferit fostului domnitor, Petru Aron, care se refugiase in Transilvania),
ele se vor normaliza dupa batalia de la Vaslui prin semnarea unui tratat de alianta antiotomana.

A doua parte a domniei se caracterizeaza prin luptele antiotomane, consolidarea aliantei cu

Polonia si incercarea de a incheia o alianta antiotomana cu alte state europene: Venetia,
Mangop, Caffa si Hanul Turkmen.

Spre sfarsitul domniei relatiile dintre Moldova si Polonia devin incordate. Noul rege al Poloniei,
Ioan Albert, ataca Moldova, dar este infrant in 1497 la Codrii Cosminului. Relatiile cu Polonia se
vor normaliza prin tratatul de pace de la Harlau, din 1499.

Aliantele cu Polonia.

In 1459, la Overchelauti, Stefac cel Mare semneaza un tratat de alianta cu regele Poloniei,
Cazimir al IV-lea. Acest tratat prevedea sprijin politic si militar impotriva Ungariei. Stefan cel
Mare accepta suzeranitatea regelui Poloniei. Tratatul a fost reinnoit in 1485, cand Stefan
reinnoieste juramintele de credinta fata de regele Cazimir , la Colomeea. Tratatul de la
Colomeea a fost semnat in urma infrangerii suferite de Stefan la Chilia si Cetatea Alba, in 1484.
Prin acest tratat, Stefan urmarea recucerirea cetatilor.

Tratatul de la Harlau, semnat in 1499 intre Stefan cel Mare si regele Ioan Albert, anula tratatul
de la Colomeea, din 1485. Tratatul a fost semnat in conditii de egalitate, era anulata
suzeranitatea Poloniei fata de Moldova, Regele Poloniei recunoaste independenta Moldovei.
Aliantele cu Ungaria.

In 1475, ca urmare a victoriei obtinute la Vaslui, in fata turcilor si a scrisorii adresata principilor
crestini (25 ianuarie 1475 ), Stefan cel Mare semneaza in vara anului 1475 un tratat de alianta
antiotoman cu regele Ungariei, Matei Corvin.

Tratatul prevedea sprijin militar reciproc in luptele cu turcii. Regele Ungariei renunta la orice
pretentie de suzeranitate asupra Moldovei. De asemenea, regele Ungariei recunostea
autoritatea domnitorului asupra Moldovei.

3. Mihai Viteazul ( 1593-1601) - domn al Tarii Romanesti

In 1594, Mihai Viteazul adera la "Liga Crestina", alianta antiotomana organizata la initiativa
Imperiului Habsburgic si din care faceau parte Statul Papal, Transilvania, Moldova, ducatele
italiene: Toscana, Mantua si Ferrara. Contextul aderarii lui Mihai la Liga Crestina s-a caracterizat
prin refuzul platii tributului, declansarea actiunilor antiotomane si incursiunile militare
intreprinse impotriva turcilor si tatarilor.

La 20 mai 1595, la Alba Iulia, o delegatie de boieri semneaza un tratat de alianta cu principele
Transilvaniei, Sigismund Bathory.

Tratatul incalca autoritatea domnitorului deoarece, Mihai, prin tratat, devenea loctiitorul
principelui Sigismund, pe tronul Tarii Moldovei; conducerea Tarii Romanesti era incredintata
unui sfat boieresc format din 12 membri; erau mentionate prevederi referitoare la biserica
ortodoxa din Transilvania care este subordonata mitropoliei Tarii Romanesti.

In 1598, Mihai Viteazul semneaza, la manastirea Dealul, un tratat de alianta cu imparatul

Imperiului Habsburgic, Rudolf al II lea.

Acest tratat anula tratatul de la Alba Iulia, din 1595. Tratatul recunoaste autoritatea
domnitorului Mihai Viteazul asupra Tarii Romanesti. Imparatul Rudolf al II lea se angaja sa
sprijine actiunile antiotomane desfasurate de Mihai. Imparatul acorda domnitorului bani pentru
un corp de oaste format din 5000 de soldati.

DIPLOMATIA IN SPATIUL ROMANESC LA SFARSITUL EVULUI MEDIU SI

INCEPUTURILE MODERNITATII ( sec XVII-XVIII ).
a). Diplomatia romaneasca in sec.XVII.

In sec. XVII situatia internationala in SE Europei se schimba ca urmare a aparitiei unor noi mari
puteri europene: Imperiul Habsburgic si Imperiul Tarist.

Imperiul Otoman continua politica expansionista spre centrul Europei desi, pe plan intern incep
sa apara primele semne de criza politica, economica si sociala. In acest context international,
domnitorii romani promoveaza o relatie de echilibru in relatia cu Imperiul Otoman si incearca sa
incheie actiuni diplomatice cu Rusia si Austria.

Cele mai importante domnii au fost: domniile lui Matei Basarab si Serban Cantacuzino in Tara
Romaneasca; Vasile Lupu in Moldova.

In sec. XVII Transilvania se afirma pe plan international ca urmare a politici promovate de

principii Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi si Gheorghe Rakoczi al II lea. In timpul razboiului de
30 de ani, Transilvania participa la razboi si se implica in tratativele de pace de la Westfalia.
Principele Gabriel Bethlen, cu acordul Imperiului Habsburgic, incearca sa refaca unirea politica a
Tarilor Romane in cadrul unui regat al Daciei, dorind sa se proclame rege al Daciei. Acest proiect
nu a fost realizat, dat a atras atentia marilor puteri europene.

Domnitorii Matei Basarab si Vasile Lupu au incheiat tratate de aliante cu principii Transilvaniei,
Gheorghe Rakoczi si Gheorghe Rakoczi al II lea.

Prestigiul Transilvaniei pe plan international e demonstrat si de tratatele de alianta cu Franta

( din 1645 si 1677 ). Aceste tratate au fost semnate in contextul afirmarii Imperiului Habsburgic
pe plan european si a amestecului habsburgilor in tarile Romane.

Tratatul semnat cu Franta in 1677, la Fagarasi, prevedea sprijin politic si militar Transilvaniei, in
contextul expansiunii Imperiului Habsburgic. Semnarea acestui tratat a impiedicat patrunderea
armatei austriece in Transilvania, in 1687 si anexarea deplina a Transilvaniei la Imp.Habsburgic
prin pacea de la Karlowitz (1699).

La sfarsitul sec. XVIII, Serban Cantacuzino, domnitorul Tarii Romanesti, initiaza legaturi
diplomatice cu Austria si Rusia. Pentru a nu atrage interventia Imperiului Otoman, Serban
Cantacuzino intretine relatii foarte bune cu Poarta. In anul 1688, prin intermediului
arhimandritului Ioan, incheie un tratat de alianta cu Rusia pentru o viitoare actiune
antiotomana, actiune care nu a mai avut loc. Incercarea de a incheia un tratat de alianta cu
Austria se incheie cu un esec, deoarece, moartea domnitorului determina delegatia trimisa la
Viena sa se intoarca in Tara Romaneasca.
b). Diplomatia romaneasca in sec.XVIII

In sec.XVIII continua criza orientala care determina schimbari politice in tarile romane,
determinate de razboaiele ruso-austro-turce si de instaurarea regimului fanariot. La inceputul
sec.XVIII, ultimii domni pamanteni: Dimitrie Cantemir in Moldova si Constantin Brancoveanu in
Tara Romaneasca, promoveaza o politica de echilibru cu Imperiul Otoman si incep negocierile cu
Austria si Rusia in vederea incheierii unei aliante antiotomane.

In 1711, la Lutk, Dimitrie Cantemir incheie un tratat antiotoman cu tarul Rusiei, Petru cel Mare.
Prin acest tratat, tarul Rusiei recunoastea autoritatea lui D.Cantemir asupra moldovei; in
schimb, domnitorul moldovean se angaja sa participe alaturi de tar la luptele impotriva turcilor.
In 1711 are loc lupta de la Stanilesti, unde coalitia ruso-moldoveana este infranta de catre turci.
Domnitorul D. Cantemir se refugiaza in Rusia, iar in Moldova se instaureaza regimul Fanariot.

Actiunile diplomatice antiotomane desfasurate de domnitorul Constantin Brancoveanu, care

incearca sa se alieze cu Austria si Rusia, determina Imp. Otoman sa il inlature de la conducerea
Tarii Romanesti, iar in 1716 se instaureaza regimul Fanariot.

In timpul regimului Fanariot, autoritatea domnitorilor in politica externa e limitata deoarece,

deciziile cu privire la principatele romane sunt luate de catre sultan.

In timpul razboaielor ruso-austro-turce, operatiunile militare se desfasoara pe teritoriul

principatelor romane, iar tratatele de pace determina pierderi teritoriale. Astfel, Tara
Romaneasca pierde temporar Oltenia ( teritoriu anexat de Austria intre anii 1718-1739).
Moldova pierde, in 1775, Bucovina, teritoriu anexat de catre Austria, iar Basarabia este anexata
de Rusia, in 1812.

Basarabia si Bucovina revin in granitele Romaniei in anul 1818.

B. ACTIUNI MILITARE IN EVUL MEDIU SI LA INCEPUTURILE MODERNITATII

1. Mircea cel Batran

Lupta de la Rovine are loc in 1394/1395. In aceasta confruntare militara, Mircea folosste tactica
pamantului parjolit. Lupta se inscrie in categoria razboiului asimetric desi, la lupta, Mircea a
mobilizat oastea cea mai mare. In timpul luptei, Mircea reuseste sa dezorganizeze armata
otomana deoarece, confruntarea militara se da intr-o zona mlastinoasa. Lupta se incheie cu
victoria lui Mircea in fata sultanului Baiazid I.
Cruciada de la Nicopole (1396) - a fost organizata la initiativa papalitatii. Conducerea armatei
cruciatilor a fost condusa de regele Ungariei, Sigismund de Luxembourg. La cruciada au
participat cavaleri burgunzi, cavaleri valahi si un corp de oaste condus de Mircea cel Batran.
Cruciada incepe cu o serie de victorii obtinute de catre armata crestina. Confruntarea decisiva
cu armata sultanului Baiazid I are loc la Nicopole, unde crestinii sunt infranti.

Cruciada de la Nicopole se inscrie in cadrul cruciadelor tarzii; nu-si atinge obiectivul privind
alungarea turcilor in Europa.

In sec. XV, papalitatea organizeaza noi cruciade antiotomane.

2. Iancu de Hunedoara ( 1441-1456) - voievod al Transilvaniei

A fost cel mai important voievod roman al Transilvaniei; marea majoritate a luptelor
antiotomane au avut loc pe teritoriul Imp.Otoman. A detinut si alte functii politice si militare in
cadrul regatului Ungariei: guvernator al Ungariei si capitan general al armatei.

Cruciada de la Varna(1444): a fost organizata la initiativa papalitatii si condusa de regele

Ungariei. Pentru desfasurarea acestei cruciade, regele Ungariei incalca pacea incheiata cu
Imperiul Otoman la Seghedin (1444). Cruciada debuteaza cu o serie de victorii, dar in
confruntarea decisiva de la Varna, regele Ungariei moare, iar armata crestina este infranta. In
acest context, Dieta Ungariei il desemneaza pe Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei.

Batalia de la Belgrad (1456) a fost ultima campanie antiotomana organizata de Iancu de

Hunedoara. Obiectivul acestei campanii era apararea Belgradului si impiedicarea expansiunii
otomane spre Vestul Europei. Campania s-a desfasurat pe parcursul mai multoe zile. Iancu
reuseste sa respinga asediul turcilor si ii invinge in cele din urma. Cateva zile mai tarziu, Iancu
moare rapus de ciuma, la Zemun, in apropiere de Belgrad.

3. Vlad Tepes (1448;1456-1462;1476) - domn al Tarii Romanesti

In 1459, Vlad Tepes refuza plata tributului fata de Imp. Otoman, iar in 1460 incep operatiunile
militare impotriva turcilor prin atacarea garnizoanelor turcesti de la Dunare.

In 1462 Sultanul Mehmet al II lea organizeaza o campanie militara impotriva Tarii Romanesti. Pe
parcursul inaintarii armatei otomane, Vlad Tepes aplica o strategie defensiva si tactica
pamantului parjolit. In noaptea de 16/17 iunie 1462, Vlad, impreuna cu un corp de oaste
deghizati in soldati turci, patrund in tabara otomana de la Targoviste cu scopul uciderii
sultanului.
Incursiunea lui Vlad Tepes nu isi atinge obiectivul, dat panica creata in randul turcilor provoaca
mari pierderi umane. Aceasta victorie obtinuta de Vlad Tepes la Targoviste nu este o victorie
deplina, domnitorul roman retragandu-se din calea turcilor in asteptarea ajutorului regelui
Matei Corvin.

Vlad Tepes este arestat din ordinul regelui maghiar Matei Corvin, sub pretextul unor scrisori
falsificate in care Vlad, promitea turcilor sprijin impotriva Ungariei. Campania militara condusa
de sultanul Mehmed al II lea isi atinge obiectivul, inlaturarea lui Vlad Tepes de la conducerea
Tarii Romanesti , desi atacul de noapte de la Targoviste a fost castigat de domnitorul roman.

Vlad Tepes va reveni la conducerea Tarii Romanesti cu ajutorul lui Stefan cel Mare, dar, la scurt
timp va fi asasinat din ordinul fostului domnitor Laiota Basarab.

4. Stefan cel Mare ( 1457-1504)

De-a lungul domniei, Stefan cel Mare s-a luptat atat cu Ungaria si Polonia cat si cu Imperiul
Otoman.

Cu Ungaria, cea mai importanta confruntara militara are loc la Baia unde Stefan cel Mare il
invinge pe regele Ungariei, Matei Corvin si inlatura pretentiile de suzeranitate ale Ungariei fata
de Moldova.

In 1497, Stefan cel Mare il invinge la Codrii Cosminului pe regele Poloniei, Ioan Albert. Conflictul
cu Polonia se incheie in 1499 prin tratatul de la Harlau.

Luptele cu turcii incep dupa 1470 ca urmare a refuzului platii tributului.

Lupta de la Vaslui are loc in 1475. Campania militara organizata de turci a fost condusa de
Soliman Pasa. In timpul campaniei, Stefan cel Mare foloseste o strategie defensiva si tactica
pamantului parjolit, iar in timpul confruntarii decisive, Stefan se bazeaza pe "oastea cea mare".

La Vaslui, Stefan cel Mare obtine o stralucita victorie in fata turcilor. Principii crestini primesc
vestea victoriei lui Stefan prin intermediul scrisorii adresata la 25 ianuarie 1475. In aceasta
scrisoare anunta victoria sa si afirma dorinta realizarii unei aliante antiotomane.

Lupta de la Razboieni (1476): Dupa infrangerea de la Vaslui, sultanul Mehmed al II lea

organizeaza o noua campanie militara impotriva Moldovei. Patrunderea turcilor in Moldova e
precedata de patrunderea tatarilor in Moldova care provoaca mari distrugeri tarii. In timpul
campaniei militare, lupta decisiva are loc la Razboieni (Valea Alba), unde Stefan cel Mare este
infrant de sultanul Mehmed al II lea . Stefan se retrage in munti iar armata turca se risipeste in
Moldova asediind cetatile. Stefan cu armata refacuta reia luptele si reuseste sa ii alunge pe turci
din tara. Campania militara condusa de sultanul Mehmed al II lea nu isi atinge scopul privind
cucerirea Moldovei, desi confruntarea decisiva de la Razboieni este castigata de catre turci.

4. Mihai Viteazul (1593-1601)

In anul 1594, Mihai Viteazu incepe actiunile militare impotriva turcilor ca urmare a refuzului
platii tributului si aderarii la Liga Sfanta, dar si ca urmare a atacurilor garnizoanelor turcesti de
pe linia Dunarii. In 1595 Imp.Otoman decide organizarea unei campanii militare impotriva Tarii
Romanesti. Confruntarea militara are loc la Calugareni (23 august 1595) unde Mihai Viteazu
aplica o strategie defensiva, atragerea armatei otomane in mlastinile Neajlovului. Armata
otomana condusa de Sinan pasa este infranta. Mihai nu reuseste sa valorifice victoria datorita
numarului mare de turci si se retrage in asteptarea ajutorului lui Sigismund Bathory. In acest
timp, Sinan pasa patrunde in capitala tarii si incepe pregatirile pentru a transforma Tara
Romaneasca in pasalac turcesc. In octombrie 1595, Mihai reia luptele impotriva turcilor si ii
infrange la Giurgiu, la 20 oct 1595. Campania militara organizata de Imp.Otoman nu isi atinge
obiectivul privind transformarea Tarii Romanesti in pasalac deoarece Mihai Viteazul reuseste sa
ii invinga pe turci la Calugareni si Giurgiu.

UNIREA TARILOR ROMANE DE LA 1600

In 1599 contextul international se schimba datorita venirii la conducerea Transilvaniei a
cardinalului Andrei Bathory care era considerat un aliat al Imp.Otoman si al Polonoiei. In
Moldova, domnitor era Ieremia Movila care era sprijinit de catre polonezi, cu acordul turcilor.
Acest context extern nefavorabil il determina pe Mihai Viteazul sa decida realizarea unui front
antiotoman prin unirea celor 3 tari romane.

In oct 1599, Mihai Viteazul patrunde cu armata in Transilvania si il invinge pe Andrei Bathory la
Selimbar. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul patrunde in Alba Iulia si ia primele masuri in
calitate de voievod al Transilvaniei. Astfel, se realizeaza prima etapa a Unirii. Mihai mentine
privilegiile nobilimii maghiare, a sasilor si secuilor. Acorda unele concesii si romanilor
transilvaneni. In primavara anului 1600, Mihai decide actiunea militara impotriva Moldovei cu
scopul inlaturarii lui Ieremia Movila. In luna mai 1600, Mihai trece in Moldova dar nu intampina
nicio rezistenta armata deoarece domnitorul moldovean se refugiaza in Polonia.

Unirea dureaza doar cateva luni deoarece in Transilvania, nobilimea maghiara se revolta
impotriva lui Mihai. In septembrie 1600, Mihai este infrant la Miraslau de armata nobilimii
maghiare si de trupele generalului Gheorghe Basta. In aceeasi perioada, Mihai Viteazul pierde
controlul asupra Moldovei si Tarii Romanesti deoarece, cu sprijin polonez, Ieremia Movila si
Simeon Movila ajung la conducerea Moldovei si Tarii Romanesti.

In aceste conditii, Mihai Viteazul pleaca in Imp. Habsburgic pentru a se intalni cu imparatul
Rudolf al II lea, cu scopul obtinerii sprijinului sau in realizarea frontului antiotoman. In Tara
Romaneasca boierii Buzesti reusesc sa il alunge pe Simeon Movila si sa readuca tara sub
controlul lui Mihai Viteazul. In vara anului 1601, Mihai Viteazul, cu ajutorul generalului Basta,
invinge la Guruslau armata nobilimii maghiare. Cateva zile mai tarziu, Mihai Viteazul este
asasinat in tabara militara de la Campia Turzii din ordinul generalului Basta, avand acordul
imparatului Rudolf al II lea.

Unirea de la 1600 a devenit in epoca moderna un ideal pentru natiunea romana care sustine
ideea de unire a tuturor romanilor intr-un stat. Dupa moartea lui Mihai, o serie de domnitori
(Radu Mihnea, Radu de la Afumati), au continuat politica antiotomana si au sustinut ideea
realizarii unui front antiotoman.