Proiect ADER: 10.2.1.

Elaborarea și implementarea unui program de minitorizare, pentru

reducerea riscurilor patologice în acvacultură, diminuarea pierderilor și asigurarea
bunăstării animale

FAZA 2

CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE

Activitatea II.1.

Cartarea stărilor patologice din unităţile

amenajate din România. Identificarea
factorilor de risc. Constituirea bazei de date
 CAPITOLUL I. EPIDEMIOLOGIA.

• În 1983 Last propune următoarea definiţie pentru epidemiologie: studiul distribuţiei şi

determinanţilor stărilor şi evenimentelor din populaţii diferite, precum şi aplicarea rezultatelor la
controlul problemelor de sănătate. Aşadar Last adaugă o componentă cu caracter aplicativ.
Obiectul preocuparilor epidemiologiei îl constituie grupul populational NU individul.

Obiectivele epidemiologiei
1. Descrierea distribuţiei de boli
2. Explicarea etiologiei bolilor sau a modului de transmitere a
acestora.
3. Predicţia în legatură cu numarul probabil al bolilor dintr-o
populaţie ( piscicolă) data şi cu caracterul distribuţiei bolilor în aceea
populaţie.
4. Fundamentarea programelor de prevenire şi combatere a bolilor
într-o populaţie dată.
 I. 2 ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE A BOLILOR INFECŢIOASE

• Procesul epidemiologic

Izvorul de
1. Căile de eliminare ai agenţilor patogeni de la Infecţie/sursa Căile de
nivelul sursei pot fi reprezentate de: de transmitere
- secreţiile purulente şi produsele cutaneomucoase, infecţie
în stafilocociile sau streptocociile cutanate,
- materiile fecale în infecţiile digestive,
- sânge infectat cu virusuri, bacterii,
rickettsii,protozoare;

2. Căile şi mijloacele de transmitere a infecţiei.

Transmiterea, a doua componentă majoră a procesului Masa
epidemiologic se referă la mişcarea agentului patogen de la sursa de receptivă
infecţie la animalul receptiv. Transmiterea unui agent patogen se poate
face direct sau indirect.
-Trasmiterea directă: se face prin contact de imediată vecinătate.
-Transmiterea indirectă se face prin intermediul unor elemente din
mediul extern: simplu, când este implicat un singur element din mediu;
complex, când sunt implicaţi mai mulţi factori de transmitere.
 I. 2 ELEMENTE DE EPIDEMIOLOGIE A BOLILOR INFECŢIOASE

3. Masa (populaţia) receptivă

Starea de receptivitate, a treia verigă principală a procesului epidemiologic, reprezintă capacitatea organismului de
a face (susceptibilitate) sau nu (rezistenţă, imunitate) o boală infecţioasă. Receptivitatea la infecţie este influenţată
de numeroşi factori: vârstă, sex, rasă, status hormonal, alimentaţie şi stare de nutriţie, climaterici, de mediu etc.
Factori favorizanţi ai procesului epidemiologic.

Factorii determinanţi ai procesului epidemiologic sunt influenţaţi, activator sau limitativ, de o serie de
factori favorizanţi (secundari).
Forme de manifestare a procesului epidemiologic :
Periodicitatea: Aceasta se referă la evoluţia epidemică multianuală a unei boli infecţioase şi este legată
de factori biologici şi sociali. Astfel, apariţia periodică, multianuală a unor epidemii depinde de gradul de
imunitate lăsat de boală, de specificitatea acesteia, de dimensiunile masei receptive, de persistenţa
surselor de infecţie în colectivitate, etc.
Sporadicitatea: Este caracterizată de apariţia unui număr redus de cazuri de îmbolnăvire, dispersate în
spaţiu şi timp, fără legătură aparentă între ele. Sporadicitatea reflectă o situaţie epidemiologică bună.
Endemicitatea: Aceasta se caracterizează prin apariţia într-un teritoriu a unui număr redus, dar
constant de îmbolnăviri, fără legătură evidentă între ele.
Epidemia: Este definită de apariţia într-un teritoriu sau într-o colectivitate a unui număr mare de cazuri,
care depăşeşte nivelul de expectanţă, într-un interval de timp variabil (săptămâni,luni).
Pandemia: Este definită de extinderea procesului epidemiologic în populaţia unei arii geografice întinse
(ţară, continent sau chiar la nivel planetar).
 CAPITOLUL II CARTAREA IHTIOPATOLOGICĂ

II. 1 CARTARE. GENERALITĂŢI

• CARTARE = Totalitatea operaţiunilor de urmărire şi delimitare în teren şi de transpunere, prin semne şi culori
convenţionale, pe hărţi sau fotograme a răspândirii şi a caracterelor diferitelor elemente din natură.
• În cadrul Activităţii 2.1 Cartarea stărilor patologice din unităţile piscicole amenajate din România. Identificarea
factorilor de risc. Constituirea bazei de date, obiectul activităţii de cartare îl constituie identificarea îmbolnăvirilor
din unităţile piscicole amenajate din România, orientată în principal pe zonele de sud, est şi centru.

II.2. MARCAREA
JUDEŢELOR ŞI
PREZENTAREA
UNITĂŢILOR ÎN CARE S-A
REALIZAT CARTAREA
2016
În cele ce urmează
vom prezenta cele 19 judeţe
şi 29 unităţi piscicole din
Sudul şi Centrul şi Estul
României, în care s-a
realizat cartarea
ihtiopatologică şi s-a
întocmit distribuţia spaţială a
bolilor şi a factorilor de risc.
 III.1. Conduita generală de diagnostic în examenul ihtiopatologic

Diagnosticul este ansamblul de investigații clinice şi paraclinice care au ca obiectiv definirea stării patologice.
Diagnosticul prezumtiv
Este prima etapă a oricărui diagnostic. Reprezintă suspiciunea existenței unei anumite afecțiuni. Se stabileşte în baza
tabloului clinic prezent, a simptomelor subiective, a examenului obiectiv, a istoricului îmbolnăvirilor adică
a anamnezei. Acest diagnostic poate fi confirmat sau infirmat prin investigații clinice şi paraclinice suplimentare.
Există cazuri în care după investigații suplimentare diagnosticul rămâne prezumtiv în continuare şi/sau în observaie.
Diagnostic definitiv, sau de certitudine este etapa finală a unui diagnostic. Reprezintă definirea clară a afecțiunii de
care suferă pacientul şi include diagnosticul diferențial. Acest diagnostic este stabilit în urma investigaților clinice,
de specialitate şi paraclinice stabilite de specialist.
Diagnosticul definitiv poate fi stabilit adesea doar în baza simptomatologiei clinice.
Diagnosticul diferențial
Este etapa de diagnostic în care diagnosticul prezumtiv este comparat cu tablourile clinice şi paraclinice a altor afecțiuni
cu simptomatologie asemănătoare.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Diagnostic_medica)l
Monitorizarea / evaluarea prezenţei agenţilor patogeni în efectivele piscicole investigate s-a făcut utilizând tehnicile
curente de diagnostic ihtiopatologic, respectând conduita generală de diagnostic în examenul clinic şi examenele
de laborator (V. Oţel ş.a., 1989; Svobodova Z., 1991; Paul Dăscălescu ş.a., 2014) .
 Conduita de diagnostic în examenul clinic

• Investigațile clinice şi clinice de specialitate sunt efectuate de către specialist. Acesta stabileşte diagnosticul sau diagnosticul prezumtiv
care este bazat pe simptomatologia subiectivă (ceea ce descrie operatorul) sau obiectivă (constatările făcute de specialist). Cuprinde
următoarele:
• -semne şi simptome,
• -istoricul bolii,
• -antecedente fiziologice şi patologice,
• -mediul de viață,
• -examenul.fizic.al.aparatelor.şi.sistemelor. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Diagnostic_medical)
• Dialogul. Primul pas în monitorizarea şi evaluarea prezenţei agenţilor patogeni în efectivele piscicole din fiecare unitate de acvacultură
monitorizată, a fost realizat prin iniţierea unui dialog cu proprietarul/managerul societăţii de acvacultură şi a avut în vedere următoarele
puncte de interes:
• cunoaşterea tipului de acvacultură practicată;
• cunoaşterea specificului unităţii şi a ciclurilor de producţie;
• originea peştilor din crescătorie;
• cunoaşterea asocierilor piscicole practicate în formulele de populare (amestecul de specii şi/sau de vârste);
• situaţia alimentării cu apă, calitatea apei, etc.;
• hrănirea peştilor, tipuri de furaje administrate;
• istoricul îmbolnăvirilor cu care unitatea s-a confruntat până în prezent.
• Examenul clinic / ihtiopatologic se face pe câte 10 exemplare din fiecare specie, începe cu observarea macroscopică a suprafeţei
corporale, ochi, branhii, se prelevează sânge pe anticoagulant (pentru determinarea Hb, numărul de eritrocite) prin puncţie caudală şi se
efectuează frotiuri de sânge. În funcţie de situaţia din teren au fost examinate şi câte 2 loturi. Se examinează în stare proaspătă şi după
colorare (May Grunwald – Giemsa), şi se continuă cu examinarea microscopică în stare proaspătă a raclatelor din tegument şi branhii. cu
ajutorul bisturiului/foarfece peştele se secţionează pe abdomen (cu atenţie pentru a nu secţiona organele interne), se examinează la
suprafaţă iar intestinul se secționează pe toată lungimea lui, se examinează conţinutul şi aspectul mucoasei.
• Examenul macroscopic este orientativ în stabilirea diagnosticului. Specialistul, familiarizat cu aspectul normal al suprafeţei corporale, a
branhiilor, ochilor, organelor interne, sesizează imediat modificările: hipersecreţie de mucus, hipo- sau hipertrofii şi/sau atrofii ale
organelor, necroze, chişti, modificări de culoare, paraziţi macroscopici şi trece la examinarea microscopică în stare proaspătă /colorată în
primul rând şi cu mai mare atenţie a preparatelor efectuate din zonele modificate, unde, de cele mai multe ori se poate întâlni agentul
primar al bolii.
 Conduita de diagnostic în examenul paraclinic

• Se bazează pe explorarea paraclinică a individului şi cuprinde:

• laborator clinic de: hematologie, biochimie, bacteriologie, imunologie, citologie
• imagistică
• Se bazează pe utilizarea de aparatură specială, fiind efectuat la cererea specialistului
• (https://ro.wikipedia.org/wiki/Diagnostic_medical)
• Examenul microscopic indispensabil diagnosticului ihtiopatologic, se realizează din material biologic proaspăt
(preparate native): raclate (tegument, branhii, mucoasa intestinală), preparate strivite (squashuri) realizate din
organe între lamă şi lamelă, sau material biologic întreg (larve de peşte, icre, membrane).
• Examenul microscopic al materialului prelucrat. Coloraţiile May Grunwald – Giemsa, coloraţia Gram, sunt cele mai
indicate coloraţii pentru toţi paraziţii microscopici, inclusiv ciuperci şi bacterii, sunt coloraţii rapide şi uşor de
executat. Se aplică asupra raclatelor, squashurilor, frotiurilor şi amprentelor.
• Examenul bacteriologic implică examinarea morfologică a bacteriilor, fie prin efectuarea de frotiuri direct din
ţesuturi cu modificări patologice sau din culturi bacteriene, urmat de colorarea acestora prin diferite metode (Gram
/ May Grunwald – Giemsa), precum şi evidenţierea caracterelor biochimice prin punerea în contact a bacteriilor
izolate cu anumiţi reactivi sau colorarea acestora în medii de cultură ce conţin anumite zaharuri.
• Examenul hematologic. Prin prelevare de probe de sânge prin puncţie caudală, făcut necoagulabil cu EDTA,
pentru determinarea hemoglobinei (Hb) şi a numărului de eritrocite. Evaluarea cantitativă a hemoglobinei oferă o
imagine mai reală asupra anemiilor decât tehnica numărării eritrocitelor, întrucât, deşii acestea se pot regăsi
numeric, pot fi mai slab încărcate în hemoglobină, mai ales în anemiile cronice.
• Examenul hemaologic între lamă şi lamelă dă posibilitatea de diagnostic rapid în ce priveşte prezenţa unor
protozoare flagelate.
III. 2 Legenda. Elaborarea codului de simboluri pentru factorii de
risc

LEGENDĂ FACTORI DE RISC

ÎMBOLNĂVIRI
ÎMBOLNĂVIRI TEHNOPATII
INFECTO-
PARAZITARE
CONTAGIOASE
extensivitate % 0-20
20-40
40-60

60-80
80-100

MICOZE LIPSĂ FACTORI

DE RISC
Grad de
infestare:
slab +
mediu + +
masiv + + +
Exemplu de transpunere prin semne şi culori convenţionale a factorilor de risc
în Judeţul Ifov

20-40
40-60

60-80
80-
100

izolat

0-20

20-40

40-60

60-80

80-100
 Examenul clinic

• Datele anamnetice scot în evidenţă faptul că, de 2 săptămâni în urmă, pe timpul zilei, exemplarele cele mai mari
de crap ies la suprafaţa apei, înaintează molatec, în derivă, pentru ca iarăşi să coboare în masa apei şi ieşeau la
suprafaţa apei la câteva zile, după ce se instala moartea. Au murit astfel cîteva zeci de exemplare.
• Au fost pescuite şi examinate 4 ex. de crap reproducător
• Specia de peşti Cyprinus carpio R
• Lungimea standard (cm) 56,7 – 63,0
• Masa corporală (g) 9 – 13
• Coeficient Fulton 4,9 – 5,2
• Hbg/dl 8,8 – 12,4
• Nr.eritrocitemil./mmc 1,720 – 2,195

• . Examenul macroscopic
• Crapul reproducător examinat prezintă integritate corporală, tegumentul cu exces de mucus (rulouri)
grupate pe anumite zone ale organismului, branhiile cu ţesut epitelial în diferite grade de necroză (distrus complet
la inserţia arcului branhial pe istm, până la zone albicioase în curs de degradare). Se observă hipersecreţie de
mucus cu sudarea foiţelor branhiale, necroze branhiale severe cu mâlirea zonelor distruse.
• Cavitatea generală fără ascită, cu aderenţe ale viscerelor la cavitatea abdominală, ficat hipertrofic,
megalo/melanosplenie, vezica biliară cu lichidul biliar lipsit de claritate, intestin cu conţinut redus (în masa
conţinutului intestinal – furaj), rinichi fără modifcări.
 Examenul paraclinic

Examenul microscopic
1. La specia Cyprinus carpio R

Specia de paraziţi Organ Grad de

Nr.crt. Extensivitate %
identificată afectat infestare
1. Trichodina spp. T izolat 10
2. Branchiomyces spp. B izolat-slab 90
3. Argulus foliaceus T izolat 100

Legendă: Î- Înotatoare T- Tegument; B- Branhii; F- Ficat; R – Rinichi; O- Ochi

Examen bacterioscopic : pozitiv pentru mixobacterii , evidenţiate pe frotiurile şi amprentele

realizate din branhie de crap reproducător. Mixobacteria Flexibacter columnaris, a fost pusă în
evidenţă prin coloraţie Gram, ob x 100,
Examenul bacteriologic – 24.06.2016 – 26.04.2016
Negativ pentru germeni condiţionat patogeni.
 Parametrii fizico – chimici ai apei

Parametrii Sursă alimentare Bazin Optim

Chimismul apei în bazin hidrochimici Hermes piscicol
înregistrează un pH alcalin 8,4, ( GH od) la Temperatura apă 24,0 24,5
limita de optimum piscicol şi (KH od) cu 5 od
peste limita de optimum piscicol. NO3- (mg/l) 10,0 10,0 0 - 25
Parametrul (NO3- mg/l) se află în NO2- (mg/l) 0,5 0,2 0
zona de optim atât în sursă cât şi în bazin, GH od >14,0 >14,0 >4 - >14
dar azotiţii (NO2- mg/l) au depăşit cu 0,5, KH od 15,0 15,0 6 - 10
respectiv 0,2 mg/l, nivelul de optim piscicol. pH 8,6 8,4 6,8 – 7,8
Cl2 (mg/l) 0,5 0,5 0 - 0,8

CONCLUZII:
Îmbolnăvirea cu înregistrarea de mortalităţi, este catalogată drept tehnopatie.
Contaminarea branhiilor cu bacteria Flexibacter columnaris s-a produs de la exterior, prin existenţa unor cauze
favorizante, pe fondul unor deficienţe tehnologice.
Deficienţele tehnologice: pescuiri repetate la apă mică în bazine cu strat de mâl consistent, parcări provizorii
înainte de livrare, transportul peştelui viu fără adaos de NaCl (1,5 - 3%o - funcţie de distanţa de transport) care să
asigure diminuarea stresului şi, nu în ultimul rând, popularea materialului biologic peste o populaţie piscicolă deja
existentă (de specii şi vârste diferite), conduce la favorizarea apariţiei de îmbolnăviri în general, în cazul de faţă
latehnopatie.
Acţiunea mecanică a suspensiilor şi a mâlului organic rămase între foiţele branhiale au erodat epiteliul branhial
ajungând până la distrugerea acestuia, unde, bacteria Flexibacter columnaris ,,bacteria de nămol ” a găsit substrat
propice pentru dezvoltare.
 IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC:

• Ignorarea respectarii codului de bune practici privind bunăstarea animalelor

din acvacultură, prin atenţia scăzută acordată în realizărea fiecărei operaţiuni
de tehnologie piscicolă privitoare la : pescuit, transportul peştelui viu, populare
etc.;
• Suprapopularea bazinului piscicol;
• Furajare defectuasă (cantitate mare / administrată o dată la 3 zile, fără controlul
consumului de furaj).
• Prognostic: rezervat - grav

Recomandări:
• Înlăturarea deficienţelor tehnologice;
• Evitarea suprapopulărilor prin extragerea de material piscicol cu orice ocazie ;
• Adoptarea măsurilor de profilaxie generală/speciale ce se impugn în situaţia dată:
curent de apă, aerarea mecanică a apei, sistarea furajării, până la stabilizarea
situaţiei.
• intervenţia cu clorură de var în apa cu peşti (15 kg/ha/, cantitate împărţită în 3 şi
administrată ,,ploaie” pe suparafaţa bazinului, funcţie de chimismul apei).
 CONCLUZII

• În unităţile carpicole, la nivelul regiunilor Est, Sud şi Centrul României, situaţia parazitară pe întreg sezonul de
creştere nu a atins cote alarmante în nici una dintre fermele cercetate. S-a constatat că, în primăvară spectrul
parazitar este relativ restrâns. Gradul de infestare (intensitatea parazitării pe exemplar) este redusă, de la izolat la
slab, în timp ce, pe timpul verii apar intensivizări ale parazitării de la slab la mediu cu creşterea extensivităţii.
Dacă intensivitatea parazitării se află în zona mediu şi extensivitatea a urcat la 70 – 90% le putem numi
parazitoze. Parazitozele semnalate sunt provocate de următoarele entităţi parazitare: Branchiomyces spp. şi
Lernaea sp., ce au provocat branhiomicoza - infestare fungală cu grad mediu, extensivitatea 70 – 80% ( populaţia
piscicolă din Călăraşi, şi lernăoză provocată de atacul crustaceului parazit Lernaea sp la nivel mediu de
infestare, în extensivitate 70% - la Pescarul Hobaia – Giurgiu.
• Sistemele recirculante de acvacultură care au fost evaluate sunt recent date în folosinţă, capacitatea lor de
producţie nu este pe deplin exploatată şi acest fapt este încă o explicaţie pentru absenţa factorilor de risc
deocamdată.

• Referitor la îmbolnăvrile infecto-contagioase, actual, se supune atenţiei pericolul utilizării necontrolate a

antibioticelor cu repercusiuni asupra siguranţei alimentare şi consecinţe directe privind biorezistenţa. La nivel
european se preconizează un control riguros al utilizării antibioticelor în tratamentele veterinare. În judeţele din
estul şi centrul României luate în studiu, nu au apărut probleme de natură bacteriană septicemică la peşti, în nici
una dintre unităţile analizate.

• În ceea ce priveşteşte zona de sud:

• Singura îmbolnăvire bacteriană (care nu a generat mortalităţi notabile), a fost înregistrată la o unitate din sudul
ţării SC HERMES PERIŞ - ILFOV, la crapul reproducător, populat în primăvară. Îmbolnăvirea branhiilor a fost
determinată de mixobacteria Flexibacter columnaris ,,bacteria de nămol ” pusă în evidenţă prin coloraţie Gram.
Rezultatul examenului bacteriologic realizat prin însămânţări din intestin şi rinichi a fost negativ pentru germeni
condiţionat patogeni de natură septicemică.

• Având în vedere că această îmbolnăvire s-a produs pe fondul unor deficienţe tehnologice, prin existenţa unor
cauze favorizante (achiziţionarea de material biologic care a suferit mai multe manipulări şi parcări intermediare,
absenţa tratamentului cu NaCl pe timpul transportului, popularea lui direct în bazinul cu peşti de specii şi vârste
diferite), ne face să catalogăm îmbolnăvirea, ca TEHNOPATIE.
 CONCLUZII

• Îmbolnăviri nespecifice. În această categorie de boli intră bolile provocate de agenţii fizico-chimici, nutriţionali şi
constituţionali.

• Agenţii fizichimici nu au fost de natura provocării îmbolnăvirilor/intoxicaţiilor sau mortalităţilor directe în rândul
populaţiei piscicole în unităţile investigate, dar indirect, nivelul ionului amoniu (NH4+) şi substanţa organică mare,
de multe ori peste limita maximă a optimului piscicol, a întreţinut un mediu favorabil dezvoltării protozoarelor
parazite, a monogenilor şi nu în ultimul rând, a parazitului fungal Branchiomyces spp. Pe lângă toate astea,
amoniacul produs de peşte se elimină 95% prin branhii şi un dezechilibru la acest nivel face să se producă
inflamaţii şi ectazii ale lamelelor secundare care „se topesc”şi fuzionează cu cele primare. Ca remediu imediat –
îndepărtarea cauzei primare, prin optimizarea condiţiilor de mediu pentru peşti şi prin menţinerea sub control a
paraziţilor branhiali.

• Din punct de vedere nutriţional, în unităţile de creştere a crapului se administrează în general furaje echilibrate
nutriţionl. În unele amenajări există tendinţa administrării furaje cu proteină mai multă. Astfel, Ferma Comana,
Ferma Bila, şi SC Pelicanul Distribution Bucureşti, practică hrănirea continuă a peştilor cu furaj cu nivel ridicat de
proteină (peste 32%) în fazele tinere şi hrănirea intensivă a peştilor pentru consum, a condus la apariţia
hipertrofiilor hepatice, degenerescenţe lipoide si steatoză hepatică. O măsură de remediere a acestei situaţii, a
fost luată de Ferma Comana pentru puietul de crap de o vară, schimbând la începutul lunii august treptat, până la
înlocuire furajul Aqua Garant administrat, cu un alt furaj autohton (amestec echilibrat de cereale cu proteină 27 %
şi procent de lipide mai mic), realizat FNC Crevedia. O astfel de măsură a luat-o şi Ferma Bila care foloseşte furaj
de la firma Kralex (Soprofish), numai că, utilizând acelaşi tip de furaj a scăzut procentul de proteină la 29, apoi
27% şi pe cel de lipide de la 9, la 7%.
 CONCLUZII

• În urma controlului epizootologic întreprins la unităţi piscicole din România am identificat unele probleme ce se
pot identifica a fi factori de risc întâlniţi în sectorul pescăresc alături de cei reprezentaţi de patologii:

• intrările necontrolate de material piscicol, pe calea achiziţiilor ; 90 % din probleme apar odată cu alegerea agenţilor
economici să îşi populeze bazinele, cu peşti aduşi de oriunde şi să-i introducă peste o populaţie deja existentă,
fără a trece prin bazinele de carantină;

• populări necontrolate (suprapopulări) realizate de proprietarii de bazine piscicole, care au ca obiect de activitate,
pescuit recreativ ;

• Îmbolnăvirile nespecifice şi/sau parazitare apar pe fondul menţinerii peştilor timp îndelungat într-un mediu
neprietenos, ajuns în această situaţie, din cauza absenţei unei surse de alimentare cu apă permanentă, sau dacă
ea există, se face prin pompare necorelată cu necesităţile tehnologice;

• Nerespectarea măsurilor de igienă piscicolă;

• Nedeclararea mortalităţilor

• Rezolvarea problemei mortalităţilor ar fi aceea de a notifica mortalităţile anormale, de anunţat medical veterinar
care trebuie să recolteze probe şi în caz de confirmare a unei îmbolnăviri infecto – contagioase să se facă
antibiogramă, pentru aplicarea tratamentului ştiinţific la îndrumarea specialistului, nu după sfatul altor proprietari
de bazine piscicole . Este nevoie ca tratamentul medicamentos să se facă în urma analizelor de laborator,
deoarece numeroşi agenţi cauzatori au căpătat rezistenţă la antibiotic.