Organizarea structurală a interprinderii – Structura funcională

Organizarea structurală preia rezultatele organizării procesuale – funcţiunile, activităţile,

atribuţiile şi sarcinile – încadrându-le în structuri organizatorice adecvate caracteristicilor şi
posibilităţilor fiecărei unităţi economice în parte.

            Structura organizatorică este definită ca fiind ansamblu persoanelor, al

subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea, astfel constituite încât, să asigure
premisele organizatorice adecvate realizării obiectivelor prestabilite.

            Structura organizatorică este un subsistem important al sistemului de management.

Ea prezintă două mari părţi:

 structura de conducere sau funcţională;

 structura de producţie sau operaţională.

            Structura de conducere (funcţională) reuneşte ansamblul persoanelor,

compartimentelor şi relaţiilor organizaţionale astfel constituite şi plasate încât să asigure
condiţiile economice, tehnice şi de personal necesare desfăşurării procesului managerial şi a
proceslor de execuţie

În ansamblul ei structura functionala este abordata ca un sistem si cuprinde:

I. Componente – postul, functia, compartimentul

II. Relatii organizatorice
III.Ordinea componentelor (nivelul, treapta ierarhica, ponderea ierarhica)

Structura functionala
Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica, putând fi definit prin
ansamblul obiectivelor, cu atributiile, sarcinile, competentele si responsabilitatile asociate,
care revin spre exercitare, în mod regulat, unei persoane angajate în întreprindere.

Trasaturi obligatorii ale postului

• autonomia formala – exprima limitele în care titularul postului are dreptul de a actiona
pentru realizarea obiectivelor individuale postului.
•  Competenta profesionala – exprima nivelul de pregatire, experienta, prestigiul
profesional care permit realizarea obiectivelor individuale si implicit a celor
fundamentale si derivate ale firmei. 
• Responsabilitatea – reprezinta obligatia titularului postului de a îndeplini sarcini si
atributii derivate din obiectivele individuale ale postului.
Functia reprezinta factorul de generalizare a unor posturi asemanatoare din punct de vedere
al ariei de cuprindere, autoritatii, responsabilitatii.

Analizate dupa competente, responsabilitati si atributii functiile pot fi grupate în :

• Functii de conducere - caracterizate prin ponderea mare a competentelor, atributiilor,

responsabilitatilor implicate de exercitarea atributiilor sau functiilor conducerii
(previziune, organizare, coordonare, control, antrenare, evaluare).
• Functii de executie – a caror competenta se regasesc competentele, atributiile si
responsabilitatile, a caror desfasurare impune transpunerea în practica a deciziilor
emise de titularii functiilor de conducere.
Compartimentul reprezinta un grup închegat de persoane reunite sub aceeasi autoritate
ierarhica carora le revin atributii, sarcini cu caracter permanent, bine precizate.

Compartimentele sunt grupate dupa doua criterii:

1) În functie de individualitatea atributiilor, sarcinilor, de volumul lor si de nivelul de

delegare a autoritatii pot fi:

• Compartimente elementare - cele în care se realizeaza, de regula, o activitate omogena,

managerul acestor compartimente aflându-se pe ultima treapta de delegare a
autoritatii, toti ceilalti fiind executanti.
• Compartimente complexe – grupeaza sub o autoritate unica fie mai multe compartimente
elementare, fie compartimente elementare si executanti nemijlociti.
• Compartimente ierarhice – se caracterizeaza prin dreptul de dispozitie si control pe care-l
au sefii acestora asupra sefilor compartimentelor direct subordonate.
Exemplu: Director General-Director adjunct

Departamentul economic – Departamentul financiar, contabil, tehnic

• Compartimente financiare – se caracterizeaza prin dreptul conducatorilor acestora de a
formula prescriptii si formulari în domeniul specialitatii lor.Exemplu: Departamentul
de marketing – Departamentul de cercetare-dezvoltareDepartamentul juridic si
celelalte departamente.
• Compartimente de stat major – au un rol consultativ, de specialitate pentru
compartimentele ierarhice, referitor la controlul, pregatirea si realizarea deciziilor.
sefii acestor compartimente nu dispun de autoritate ierarhica asupra celorlalte
compartimente.Ex.: Departamentul juridic – celelalte departamenteCompartimentul
de management

Relatiile organizatorice
Relatiile organizatorice sunt alcatuite din ansamblul legaturilor dintre componentele
structurii organizatorice instituite prin reglementari oficiale; ele reflecta complexitatea
raporturilor ce se stabilesc între compartimentele primare (post - functie) si agregate
(compartimente ale structurii organizatorice).

Relatiile organizatorice pot fi grupate în functie de continutul lor în:

Relatiile ierarhice sunt legaturi de autoritate si se stabilesc între manageri si executanti, între

sefi si subordonati, ele se concretizeaza în dispozitii transpuse în sens descendent si rapoarte
efectuate cu sens de circulatie ascendent.

Exemplu: sef sectie-sef atelier

Contabil sef – contabil

Relatiile functionale servesc la transmiterea reglementarilor, îndrumarilor, sugestiilor

privind modul de actiune într-un anumit domeniu de activitate; ele se stabilesc între
compartimente/persoane care exercita o autoritate functionala si precizeaza cum trebuie facut.

Exemplu: directorul general – departamentele economic-comercial-juridic-de productie.

Relatiile de stat major se stabilesc între persoanele din compartimentele de stat major si
celelalte persoane încadrate în oricare alt compartiment al întreprinderii.

Exemplu: sef compartiment de management cu alte compartimente

Relatiile de cooperare sunt legaturi între persoanele ce detin functii situate pe aceeasi treapta
ierarhica dar în compartimente diferite pentru realizarea în comun a unor actiuni complexe.

Exemplu: aprovizionare cu productie

Relatiile de control apar si functioneaza între compartimente specializate în efectuarea

controlului si celelalte compartimente ale structurii organizatorice.

Exemplu: control tehnic si productie

Relatiile de reprezentare sunt relatii între managerii de nivel superior ai întreprinderii si

reprezentantii unor organizatii profesionale, sindicate din interiorul firmei sau persoane
fizice, juridice din afara acesteia.

Exemplu: directorul de personal – reprezentantii acestuia

Manageri-sindicat

Directorul comercial în relatia cu furnizorii.

Ponderea ierarhica
Ponderea ierarhica reprezinta numarul de persoane ce pot fi coordonate nemijlocit si
eficient de un manager.

Factorii principali:
1) Natura problemelor si a lucrarilor care se executa si care pot fi:

• de conceptie (cercetare, studii, proiectare, analize) – situatie în care aria de control este mai
mica
• gradul de independenta al sarcinilor care le revin executantilor – în acest caz ponderea
ierarhica poate fi mai mare daca nu sunt legati între ei prin natura atributiilor,
sarcinilor, lucrarilor executate.
2) Dispersia teritoriala a locurilor de munca în care actioneaza subordonatii

În cazul în care personalul este grupat în acelasi loc (geografic, arie de lucru) – aria de control
poate fi mai mare, invers în cazul activitatii unor subordonati dispersati pe arii geografice mai
mari.

3) Capacitatea organizatorica si nivelul de pregatire a managerului si a subordonatilor.

Treapta ierarhica reprezinta ansamblul subdiviziunile organizatorice plasate pe linii

orizontale la aceeasi distanta fata de managerii de vârf ai firmei.

Factorii care influenteaza numarul de niveluri ierarhice:

• dimensiunea firmei
• diversitatea activitatii si a atributiilor, complexitatea productiei factori cu influenta direct
proportionala aupra numarului de niveluri ierarhice
• competenta managerilor care influenteaza invers proportional numarul nivelurilor ierarhice.