Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători

Decizia civilă nr. 30/2017 - litigiu privind magistrații

Asupra recursurilor de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele;

La data de 25 mai 2016, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Cur?i de Casa?ie oi Justi?ie - Completul de 5
Judecatori recursurile declarate de A., B., C., judecatori în cadrul Tribunalului Carao-S oi D., judecator la
Judecatoria Reoi?a, în contradictoriu cu Inspec?ia Judiciara, împotriva Hotarârii nr. 39/J din 9 decembrie
2015, pronun?ata de Consiliul Superior al Magistraturii, sec?ia pentru judecatori în materie disciplinara.

Recurentele au solicitat, în esență, casarea în totalitate a hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea
acțiunii disciplinare.

În ceea ce le privește pe recurentele D., A. și B., acestea au solicitat în plus, în subsidiar, înlocuirea
sancțiunii aplicate de către secția pentru judecători, cu sancțiunea avertisment, prevăzută de art. 100 lit.
a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.

În susținerea recursurilor formulate, recurentele D., A. și B. au invocat incidența motivului de casare

prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autoarele acestor recursuri au susținut, în esență, cu referire punctuală la textele legale incidente și la
circumstanțele reale ale speței judecate, că hotărârea instanței de disciplină ar fi nelegală, fiind dată cu
aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește dispozițiile art. 99 lit. t) raportat la art.
991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, reținându-se, în mod eronat, faptul că în ceea ce le privește pe
fiecare în parte ar fi întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare reglementate de
prevederile legale menționate.

Recurenta D. a subliniat, în plus, faptul că aspectele examinate în speță ar viza modalitatea concretă de
soluționare a unei cauze și temeinicia soluției adoptate, ceea ce constituie atributul exclusiv al instanței
de control judiciar, neputând fi cenzurate, în opinia sa, în context disciplinar.
În cadrul unor critici comune, autoarele acestor recursuri au subliniat că, sub aspect subiectiv, nu se
regăsește forma de vinovăție cerută de lege pentru a se atrage răspunderea disciplinară, neputându-se
constata, în opinia acestora, caracterul grav al faptelor în discuție și nici existența unui rezultat
vătămător, care să le atragă sancțiunea aplicată.

Fiecare recurentă menționată a învederat o serie de circumstanțe personale, care ar fi de natură a

înlătura caracterul nescuzabil al pretinselor erori ce i-au fost stabilite în sarcină.

În subsidiar, aceste recurente pârâte au solicitat reindividualizarea sancțiunilor disciplinare aplicate,

fiecare apreciind că, în raport cu circumstanțele reale și personale, precum și cu criteriile legal prevăzute,
sancțiunea stabilită ar fi prea aspră.

În recursul său, pârâta judecător C. a invocat atât incidența cazului de casare reglementat de prevederile
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât și a celui prevăzut de pct. 5 al aceluiași articol.

Sub un prim aspect, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., această recurentă a
învederat faptul că între minuta exprimată în hotărâre și cea publicată pe site-ul Consiliului Superior al
Magistraturii ar exista o diferență, în sensul că, în cea publicată pe site, nu s-ar menționa existența
opiniei separate și, implicit, nici a celei majoritare, ceea ce ar contraveni dispozițiilor procedurale și
regulamentare incidente, precum și jurisprudenței instanței de disciplină în materie și ar avea asupra sa
consecințe grave.

Pe fondul cauzei, și această recurentă consideră, în esență, că s-ar fi făcut o greșită încadrare a faptei,
întrucât nu ar fi întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare în discuție.

Sub acest aspect, s-a susținut, cu referire și la considerentele expuse în opinia separată exprimată în
cauză, că s-ar fi reținut greșit caracterul grav al faptei, raportat la pretinsa temporizare a procedurilor
judiciare.

Partea recunoaște că a existat o greșeală neîndoielnică de a nu observa stabilirea incorectă a taxei de

timbru, însă, în opinia sa, aceasta ar avea, față de circumstanțele învederate, un caracter scuzabil, de
natură a înlătura pretinsa gravă neglijență și, ca atare, și răspunderea disciplinară.

Intimata Inspecția Judiciară nu a depus întâmpinare.