Formele pietei capitalurilor

Piața capitalurilor este spațiul economic în care se întâlnește și se confruntă cererea și

oferta de active financiare ai căror purtători sunt
 Emitenții și posesorii de titluri în calitate de vânzători
 Deținătorii de economii în calitate de cumpărători 

Piața capitalurilor se constituie deci din ansamblul operațiilor cu active financiare pe

termen mediu și lung.
Oferta provine de la câțiva mari categorii de agenți economici: 
 statul și colectivitățile locale care au nevoie de finanțări pe termen mediu și lung
pentru susținerea cheltuielilor lor și acoperirea deficitului bugetar
 Societățile comerciale private
 Firmele de stat care au nevoie de finanțarea investițiilor în diferite sectoare
economice
 Băncile și societățile financiară

Cererea provine de la cei care economisesc: agenții economici care dispun de

economii persoane fizice sau juridice, și doresc să le fructifice sub o formă de plasament
(Investiții) financiare, prin achiziționarea de titluri.
Pe piața capitalurilor, întâlnirea deținătorilor de titluri cu deținătorii de capital bănesc nu
se realizează în mod direct ci prin intermediul băncilor, al agențiilor de schimb și altor Instituții
financiare.
Deși la fel ca în cazul oricărei alte piețe, prețurile sunt și aici determinate, în ultimă
instanță, de raportul dintre cerere și ofertă, formarea lor este sensibil diferită în cazul titlurilor
nou emise, respectiv acelor care nu se mai iasă la primul act de vânzare-cumpărare.
Piața capitalurilor are două forme:
 Piața primară;
 Piața secundară.
 Piața primară a capitalelor lor este cea pe care se vând și se cumpără titluri
nou emise.
Pe această piață purtătorii ofertei sunt emitenții de titluri în calitate de vânzători, iar
purtătorii cererii sunt posesorii de economii în calitate de cumpărători, care devin practic
investitori. Întâlnirea lor și derularea operațiilor specifice se realizează prin intermediul băncilor
și a SVM (Societate de Valori Mobliare).
Specifică acestei piețe este faptul că prețul titlurilor, numit curs, este egal cu valoarea
lor nominală adică suma înscrisă pe titlu și este un preț ferm. Cu alte cuvinte el nu se negociază
și nu se modifică pe durata emisiunii. 

Piața secundară a capitalurilor este cea pe care se vând și se cumpără titluri emise
anterior.
Pe piața secundară, purtătorii ofertei sunt deținătorii de titluri mobiliare(Acțiuni,
obligațiuni) În calitate de vânzători, iar deținătorii de economii în calitate de cumpărători.
Operațiunile de vânzare-cumpărare se efectuează prin agenții de schimb numiți și
agenți de bursă.
Principala instituție în cadrul acestei piețe este Bursa de Valori. Datorită importanței
deosebite pe care o are pentru funcționarea economiei, activitatea bursă este controlată public
și reglementată strict prin prevederi legale, diferite de la țară la țară.
 problema fundamentala tranzacțiilor la bursă este formarea prețului, cursului sau
cotației titlurilor. Aceasta poate fi sensibil diferit de valoarea lor nominală, fiind influențat de
numeroși factori economici și extra economici. Dintre aceștia un rol semnificativ îl au:
 Situația economică financiară a firmei emitente
 Mărimea veniturilor anterioare aduse de titlu și perspectivele de viitor
 rata dobânzii pe piața monetară
 rata inflației
 previziunile privind evoluția firmei emitente
 Așteptările în ceea ce privește evoluția de ansamblu a economiei.
Toți acești factori determină stabilirea fiecare moment a unui anumit raport între
cererea și oferta pentru un anumit titlu care, la rândul lui, duce la formarea unui anumit curs. La
bursă tranzacțiile se pot realiza prin două genuri de operațiuni:
 Operațiuni la vedere
 Operațiuni la termen
Operațiunile la vedere sunt cele în care cedarea titlurilor de către vânzător și plata
sumei de către cumpărător se realizează în momentul încheierii tranzacției sau în cel mult două
zile lucrătoare, și la cursul existent adică cel afișat.
Operațiunile la termen sunt cele în care în momentul încheierii tranzacției, se convine
asupra componentelor ei adică numărul de titluri și cursul, dar executarea propriu-zisă a
contractului urmează să aibă loc ulterior, la odată convenită de părți, numită zi de lichidare sau
scadentă.
Specific operațiunilor la termen este caracterul lor speculativ:
 Vânzătorul, care de regulă nu deține titlurile momentul încheierii tranzacției,
mizează pe faptul că până las cadență, cursul titlurilor va scădea, urmând să le achiziționeze de
pe piață la cursul existent și să le cedeze cumpărătorii la cel convenit adică mai mare: el fiind un
speculator  „bear”(la Bursa din New York)
 Cumpărătorul care de regulă nu dispune de lichidități în momentul încheierii
tranzacției, mizează pe faptul că până la   scadență, cursul titlul lor va crește, dar întrucât le va
primi de la vânzător la cursul convenit în momentul încheierii tranzacțiilor adică mai mic,
urmează să realizeze un câștig din această diferență; el este speculator „bull” (la Bursa din New
York).