Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Termenul „Noul Management Public”(NMP) a fost pentru intaia oara folosit de catre
Christopher Hood in anul 1990, cand a comparat schimbarile petrecute in stilurile de management din
administratiile publice din tarile OECD in anii ´80. Hood a observat un numar substantial de schimbari
care au avut loc si a evidentiat similitudinile dintre ele, fapt ce l-a determinat sa le reuneasca sub un
singur concept, desi a observat ca tarile analizate si-au reformat administratia in moduri diferite.
Cu toate ca s-au constatat numeroase asemanari, NMP nu este un model de reforma coerent si
consistent, motiv pentru care adesea a fost prezentat ca „un grup de idei, variatii ale unei teme sau un
conglomerat de idei.1
Ideea „reinventarii guvernarii” s-a manifestat atat in Statele Unite, Canada, Noua Zeelanda,
Australia, cat si in Europa. Asa cum remarcau Osborne si Gaebler, aparitia unei guvernari
antreprenoriale „constituie o evolutie inevitabila”, iar „reinventarea guvernarii ramane singura optiune
posibila”. Noile abordari in materie de management public sunt descrise ca o „modernizare” a
organizatiilor publice: „guvernele din tarile cele mai dezvoltate sunt pe cale de a reconsidera sau
revedea ipotezele fundamentale in ceea ce priveste sectorul public/privat”. Putem vorbi din acest punct
de vedere de descoperirea unui “nou model” in ceea ce priveste sectorul public, un model de
„managerialism” care se distinge de administratia birocratica traditionala. Principalele componente ale
noii tendinte sunt urmatoarele:
• libertatea managerilor de a coordona, actiona si garanta rezolvarea problemelor;
• punerea in practica a criteriilor si masurilor de performanta explicite;
• importanta semnificativa acordata controlului si rezultatelor;
• intensificarea concurentei datorita contractelor pe durata determinata si a procedurilor
publice de ofertare;
• adaptarea stilului de management din sectorul privat;
• introducerea disciplinei si controlului in utilizarea resurselor.
1
Kerstin Sahlin-Anderson, National, International and Transnational Constructions of New Public Management
in New Public Management – The Transformation of Ideas and Practice, Edited by Tom Christensen and Per
Lægreid”, England, Cornwall, Editura Ashgate, 2003, p. 51.
2
Kerstin Sahlin-Anderson, op. cit., p. 48 si urm.
3
http://www.oecd.org/document/15/0,2340,en_2649_37405_35405455_1_1_1_37405,00.html
4
Osborne si Gaebler.
Din perspectiva administratiei publice a Romaniei, doua sunt abordarile principale de luat in
considerare.
Pe de o parte, pe temeiul „unicitatii” statutului si situatiei societatii romanesti (ipoteza ca am fi
diferiti si ca nici un model, oricat de viabil s-ar arata in alte administratii din vestul sau estul Europei si
din Statele Unite nu poate fi aplicat in Romania) se justifica un conservatorism excesiv care se manifesta
prin lipsa curajului si pregatirii necesare initierii unor schimbari pe baza unor principii moderne ce
raspund nevoilor actuale din societatea romaneasca. Aceasta abordare, extrem de prezenta in cadrul
multor centre de putere ce influenteaza evolutia sistemului administrativ romanesc, reprezinta unul din
pericolele majore la adresa unei evolutii pozitive a administratiei publice din Romania.
Pe de alta parte, exista alternativa intelegerii unui fenomen, nu numai vizibil, ci si inevitabil in
orice democratie ce doreste sa isi eficientizeze sistemul administrativ, sa raspunda noului tip de
asteptari ale cetateanului si noilor realitati ale unei societati globale, informatizate.
Aceasta ultima abordare nu poate fi conceputa in afara promovarii unui model de management
public modern, distinct de modelul birocratic traditional si integrat intr-un nou tip de cultura axata pe
rezultate intr-un sector public mai putin centralizat. Concentrarea in directia reformelor manageriale in
administratia publica determina o serie de schimbari fundamentale, cel putin in urmatoarele directii:
limitarea dimensiunilor sectorului public;
deconcentrarea in interiorul serviciilor guvernamentale;
cresterea responsabilitatii manageriale;
promovarea mecanismelor de piata;
noi roluri/ abilitati pentru entitatile guvernamentale;
competente decizionale mai mari la nivelul operational;
descentralizare si autonomie financiara la nivel local;
limitarea influentelor politice asupra managementului public;
accentuarea rolului managementului performantei, managementului resurselor umane,
managementului tehnologiei informationale si comunicatiilor;
imbunatatirea relatiei cu cetateanul si a serviciilor in interesul lui.
Dincolo de aceste tehnici particulare este insa extrem de necesara constientizarea tipului de
logica ce sta la baza schimbarilor sectorului public (necesitatea „modernizarii”, „integrarii” etc.) si a
directiei inspre care este orientata reforma (limitarea dimensiunilor sectorului public/ameliorarea
performantelor etc.). Mai mult decat orice, este insa necesara o vointa politica vizibila, coerenta si
ferma in directia reformei administrative. Mijloacele la care face apel acest proces de reforma pot fi
diferite, dar ele nu au nici o semnificatie si nicio finalitate in lipsa initiativelor reale de reformare a
serviciului public din Romania.
In abordarea schimbarilor in administratia publica, sunt avute in vedere mai multe coordonate
fundamentale:
separarea functiilor politice de cele administrative;
crearea si consolidarea unui corp al functionarilor publici profesionisti si neutri din punct
de vedere politic;
definirea clara a rolului, responsabilitatilor si relatiilor intre institutii;
subsidiaritatea;
autonomia decizionala, administrativa si financiara;
transparenta in procesul politicilor publice;
simplificarea procedurilor si legislatiei;
respectul fata de cetatean si preocupare fata de problemele acestuia.
In scopul simplificarii si optimizarii procesului decizional, o serie de schimbari au avut loc in
ultimii ani. Obiectivele urmarite in administratia publica romaneasca au vizat: eficientizarea actului de
guvernare, reorientarea activitatii unor ministere si reducerea unui numar important de agentii
guvernamentale, trecerea agentiilor guvernamentale, in vederea asigurarii unor activitati coerente si
eficiente, a unor relatii functionale normale, infiintarea unor ministere noi, pentru a raspunde
prioritatilor de relansare economica si de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana,
transformarea unor agentii guvernamentale dovedite ca ineficiente, infiintarea in structura
organizatorica a ministerelor a unor compartimente specializate. La nivel local, noul pachet legislativ
contine un set de modificari reflectate de NMP, dintre care enumeram: numirea conducatorilor
institutiilor publice si a celor prestatoare de servicii publice de interes general din subordinea sau
coordonarea consiliilor locale in urma a unei competitii si pe baza unui contract de management;
infiintarea functiei de administrator public (city/county manager) la nivelul comunelor si oraselor si,
respectiv a judetelor la propunerea primarului/ presedintelui de consiliu judetean; infiintarea
asociatiilor de dezvoltare comunitara – structuri de cooperare cu personalitate juridica, de drept public,
fara elementele constitutive ale unei unitati administrativ-teritoriale.
III. Coordonate ale Noului Management Public si impactul acestora
asupra administratiei publice din Romania
NMP integreaza o serie de principii si valori esentiale si necesare pentru a determina obtinerea
de performante dupa modelul managementului din sistemul privat: aplicarea principiului
responsabilitatii manageriale, concentrarea asupra culturii specifice administratiei publice, autonomie
manageriala si financiara, preocupare pentru respectarea regulii „celor 4 C”: Coerenta, Curaj,
Claritate, Considerare5.
In ceea ce priveste responsabilitatea manageriala, aceasta este determinata de nevoile si
asteptarile „clientilor” administratiei publice de astazi care sunt profund diferite fata de cele cultivate
si afisate in vechiul sistem romanesc si bazate pe o inversare a rolurilor: asteptarile nu mai vin din
partea administratiei care, in trecut, se concentra pe respectarea regulilor de catre „cei condusi”, ci ele
vin din partea „consumatorilor – clienti, cetateni” care au asteptari diferite fata de serviciile publice si
fata de modul in care sunt tratati de administratie. Elementele de baza fata de acest aspect sunt:
consultarea persoanelor care vor trebui sa puna in aplicare o decizie inainte ca aceasta sa fie luata,
responsabilizarea asupra realizarii unor obiective (si nu asupra indeplinirii unor sarcini), delegarea
deciziilor operationale la primul nivel de competenta existent (principiul subsidiaritatii), favorizarea
unei reduceri a rigiditatii si separarii in functionarea administratiei atat pe plan vertical (in ceea ce
priveste informatia), cat si orizontal (in ceea ce priveste concertarea si coordonarea actiunilor).
Trebuie sa se tina seama de „regula celor 4 C”, baza caracteristicilor comune ale diferitelor
stiluri de management. Este vorba de coerenta declaratiilor si faptelor, a deciziilor, a obiectivelor si a
mijloacelor. Curajul pentru un manager public, semnifica luarea deciziilor, initiativa, tenacitate,
perseverenta pentru punerea lor in practica, capacitatea de a rezista multiplelor presiuni. Claritatea pe
5
Iftimoaie, Cristina; Verdinas, Virginia; Sandu, Gabriela-Todora; Urziceanu, Carmen, Administratia publica
locala in Romania in perspectiva integrarii europene, Bucuresti, Editura Economica, 2003, p. 112.
care trebuie sa o manifeste un manager public se refera la clarificarea misiunii organizatiei, viziunii si
a „regulilor jocului”, precizarea obiectivelor urmarite pe parcursul perioadei curente, intrevederea
optiunilor strategice si a pericolelor ce trebuie evitate. Considerarea semnifica mai intai de toate
atentia acordata persoanelor, muncii colaboratorilor precum si ideilor si propunerilor primite.
Alaturi de acestea, managerii publici din tara noastra trebuie sa acorde o atentie deosebita
gandirii strategice – acea componenta a profilului managerului public care consta in largirea
orizontului imediat pentru a „gandi in perspectiva”.
Nu in ultimul rand, motivarea resurselor umane constituie una dintre functiile esentiale pentru
managerii publici, pentru ca ei sunt persoanele ce au datoria de a clarifica misiunea institutiei publice
si de a stabili obiectivele resurselor umane, sarcinile, competentele si responsabilitatile fiecaruia,
nivelurile de performanta determinate ce trebuie obtinute in procesele de management si de executie.
IV. Managerul Public din Romania – un nou model de functionar public de conducere
cu rol important in procesul schimbarilor administrative
Prin Ordonanta de Urgenta nr. 56/2004 privind crearea statutului special al functionarului
public denumit manager public6, acesta reprezinta noul model de functionar public, un adevarat agent
al schimbarii, menit sa introduca o noua mentalitate in administratia publica romaneasca.
Managerul public integrat in sistemul romanesc al administratiei publice reprezinta o categorie
distincta de functionar public care contribuie, pe de o parte, la asigurarea eficientei si continuitatii
reformei in administratia publica – de la nivelurile strategice la cele operationale – si, pe de alta parte,
la integrarea in structurile Uniunii Europene prin implementarea si urmarirea aplicarii acquis-ului
comunitar, in cadrul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
Profilul noului manager public include o serie de caracteristici esentiale din perspectiva NMP.
Astfel, el trebuie sa fie un agent al schimbarii, orientat catre rezultate prin planificare si prioritizare,
orientat catre identificarea si implementarea de solutii, cu o capacitate deosebita de evaluare a
riscurilor, adaptabilitate, creativitate, fire proactiva, abilitati de leadership, etica si comportament
moral.
Rolul managerului public din Romania este de a sprijini politicile de reforma menite sa
accelereze modernizarea administratiei si serviciilor publice. El conduce si coordoneaza sau asista
coordonarea unor procese care prin natura lor necesita o perspectiva generala sau specifica.
Managerii publici sunt recrutati dintre tinerii cu rezultate remarcabile in activitatea academica
si cu un potential intelectual deosebit pentru indeplinirea obiectivelor ce le revin si sunt formati pe o
perioada de un an sau doi in spiritul valorilor promovate de NMP. La sfarsitul formarii, ei sunt
repartizati in institutii pe pozitii asimilate celor de conducere.
Pentru indeplinirea atributiilor, managerii publici au o mare mobilitate in cadrul institutiei si
sunt retribuiti cu un salariu motivant, fiind primii functionari publici din Romania care beneficiaza de
un sistem de promovare rapida in cariera.
In acelasi timp, pentru functionarii cu pozitii de conducere care nu intra in categoria
managerilor publici, sunt organizate o serie de cursuri si traininguri de perfectionare in cadrul
Institutului National de Administratie – de exemplu, „Programul de Formare Specializata destinat
Functionarilor Publici de Conducere”. Acest fapt are ca obiectiv familiarizarea functionarilor cu
sistemele moderne de administratie publica precum NMP, utilitatea lor in cadrul reformei
administrative din Romania si modalitatile eficiente de implementare.
6
Publicat in Partea I a Monitorului Oficial nr. 590 din 01.07.2004.
Bibliografie:
7
Toffler, Alvin, Puterea in miscare, Bucuresti, Editura ALL 1998, p. 156 si urm.
8
„Noul Management Public in cadrul economiilor de tranzitie si a tarilor in dezvoltare” - suport de training in
cadrul Ciclului 2 al Proiectului Tinerilor Profesionisti, Institutul National de Administratie, Februarie, 2006.