UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

Programul de formare psihopedagogica in vederea certificarii competentelor pentru

profesia didactica

Nivel II – modul comasat

PROIECTAREA ȘI MANAGEMENTUL PROGRAMELOR EDUCAȚIONALE

Exemple și bune practici de educație nonformală care combină mai

mulți actori: școala, familia, cluburile
școlare și alte organizații
Profesor: Prof. Univ. Dr. Traian Vrășmaș
Cursant: Tisianu Georgiana

Introducere

Crenguța Oprea (2003), într-o amplă abordare comparativă a celor trei forme ale
educației, consideră că, din punct de vedere etimologic, termenul de educație nonformală își
are originea în latinescul „nonformalis”, preluat cu sensul „în afara unor forme special/oficial
organizate pentru un anume gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci
desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna
cu efecte formativ-educative.
Educația nonformală cuprinde ansamblul activităților si al acțiunilor care se desfăsoară
într-un cadru instituționalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului școlar, constituindu-se
ca „o punte între cunostințele asimilate la lecții și informațiile acumulate informal” 1
M. Stefan (2000, p. 15) apreciază că educația nonformală se realizează atât sub egida
unităților sistemului de învățămant (în care caz mai este numită educație extradidactică sau

1
Văideanu.G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Bucureşti, Bucureşti, 1988;, p.232)
extrașcolară), cât și în cadrul unor organizații cu caracter educativ, organizații independente
de sistemul de invățămant, dar ale căror obiective educaționale sunt în consonanță cu cele
ale școlii.
Sintetizând, dintre trăsăturile importante ale educației nonformale, putem aminti:
 Se desfăsoară intr-un cadru instituționalizat;
 Cuprinde activități extraclasă/extradidactice (cercuri pe discipline, interdisciplinare
sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri școlare, olimpiade, competiții
etc.) și activități de educație și instruire extrașcolare, denumite parașcolare și
perișcolare. Cele parașcolare se dezvoltă în mediul socioprofesional, cum ar fi, de
exemplu, activitățile de perfecționare și de reciclare, de formare civică sau
profesională. Activitățile perițcolare evoluează în mediul socio-cultural ca activități de
autoeducație și de petrecere organizată a timpului liber în cadrul universităților
populare, al cluburilor sportive, la teatru, în muzee sau în cluburile copiilor, în
biblioteci publice, în excursii, acțiuni social-culturale sau în familie, ori prin
intermediul mass-media, denumită adesea „școală paralelă” 2
 Valorifică activitatea de educație/instruire organizată în afara sistemului de invățământ
sau în interiorul acestuia, sub îndrumarea unor cadre didactice specializate;
 Cadrele didactice sunt mai mult animatori, moderatori, cu multă flexibilitate,
entuziasm, adaptabilitate etc;
 Conținutul și obiectivele sunt diverse, în funcție de vârstă, sex, categorii profesionale,
interes, aptitudini, inclinații etc.;
 Activitățile nonformale au un caracter opțional, în vederea realizării unui antrenament
intelectual, creativ, original;
 Ambianța desfășurării este relaxată, calmă, stenică.

Educaţia nonformală oferă un set de experienţe sociale necesare, utile pentru fiecare copil,
tânăr sau adult, complementarizând celelalte forme de educaţie prin:

• valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaţional;

• oportunităţi pentru valorificarea experienţelor de viaţă ale elevilor, prin cadrul mai flexibil şi
mai deschis şi prin diversificarea mediilor de învăţare cotidiene;
• participare voluntară, individuală sau colectivă;
• modalităţi flexibile de a răspunde intereselor elevilor - gama largă de activităţi pe care le
propune şi posibilitatea fiecărui elev de a decide la ce activităţi să participe;

• dezvoltarea competenţelor pentru viaţă şi pregătirea tinerilor pentru a deveni cetăţeni activi;
pe lângă informaţiile şi competenţele specifice anumitor domenii de activitate în care se
încadrează proiectele sau activităţile nonformale, elevii îşi dezvoltă şi capacităţi
organizatorice, capacităţi de autogospodărire, de management al timpului, de gândire critică,
de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme;

2
Cerghit.I.,Metode de învățământ, 1988, p. 28
• un cadru de exersare şi de cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de
manifestare a talentelor în artă, cultură, muzică, sport, pictură, IT etc.