Cuvinte alese la începutul postului Nașterii Domnului
Iubiți credincioși,
Aflându-ne atât de aproape de începutul postului Nașterii Domnului, am socotit de cuviință
să pun în scris câteva cuvinte despre acesta. Și cum orice aș scrie despre post ar păli în fața celor care au practicat și au cules roadele acestuia, și mă refer aici strict la Sfinții Părinți ai Bisericii, am gândit că cel mai bine este să îi las pe aceștia să vă vorbească. Cuvintele lor nu sunt altceva decât cuvinte întrupate, exersate până la cele mai înalte culmi, experiență dumnezeiască și hrană duhovnicească. Rolul terapeutic al postului trupesc este astăzi subiect de medicină, demonstrat de descoperirile acesteia și utilizat aproape în orice terapie. Anatomia ne spune că stomacul nu este un balon, așa cum am fi tentați să credem, ci atunci când este gol este asemeni unui balon care nu a fost utilizat niciodată, cu pereții lipiți, și că această stare a lui este cea naturală. Ba chiar umplerea acestuia până la refuz ne face leneși, somnolenți și predispuși la diverse patimi, și că, pe măsură ce exagerăm cu umplerea lui senzația de foame se accentuează. Însă toate acestea nu ne-ar fi de nici un folos dacă nu ar fi folosul duhovnicesc al acestuia. Și asta pentru că omul nu este un animal, orientat către nevoile primare, ci este ființă rațională, spirituală, mai presus decât acestea și care își caută în permanență arhetipul, predispoziția spre asemănarea cu Dumnezeu fiind sădită în acesta încă de la crearea lui. Dar să nu ne pierdem în cuvinte, ci să citim și să medităm în cele ce urmează la cuvintele încercate ale Sfinților Părinți, pentru a pune astfel început bun postului care urmează, să punem râvnă în al duce până la capăt pentru a ne bucura pe deplin de roadele lui, și pentru a fi pilde vii și altora: De aceea, chiar de la început, creând Dumnezeu pe om, îndată l-a dus și l-a predat în mâinile postului și i-a încredințat acestuia mântuirea lui ca unei maici iubitoare și celui mai bun dascăl.” „Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai necesar este în afara Raiului. Dacă era de folos leacul mai înainte de rană, cu atât mai de folos este după rană.” (Sfântul Ioan Gură de Aur) „Fiindcă nu am postit, am căzut din Rai. Așadar, să postim acum, ca să ne întoarcem în Rai.” „Postul este armă împotriva oștirii demonilor.” (Sfântul Vasile cel Mare) „Postul veștejește pofta, prin rugăciune curățește mintea și o pregătește pentru adevărata contemplare.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul) „Să postim? Desigur, ca să oprim pornirile trupului și să ne înmuiem inimile.” (Sfântul Simeon Noul Teolog) „Tot binele și frumosul se săvârșește și se făptuiește prin post.” (Sfântul Grigorie Palama) „Mare armă este postul împotriva ispitelor, după cum desfătarea de mâncări este începutul a tot păcatul.” (Theofylact al Bulgariei) „Mare cale spre tot binele este postul cu discernământ , iar cel ce nu se îngrijește de el, smulge tot binele.” “Postul: o școală a caintei. Postul adevarat este abținerea de la orice lucru rău.” (Sf.Teodor Studitul) “Fecioria trupului apartine câtorva, dar fecioria inimii trebuie sa apartina tuturor.” (Fericitul Augustin) 1 “Esti stapân pe pântece ? Fii atunci stapân și pe limbă !” (Sf.Nil Sinaitul) “Postul ocrotește orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătați, frumusețea fecioriei și sfințeniei, strălucirea cumințeniei, începutul vieții creștine, mama rugăciunii, izvorul smereniei. Postul te învață liniștea și el precede celelalte fapte bune.” (Sf.Isaac Sirul) “Postul acela este adevarat, care este prezent în toate; pe toate le curățește și pe toate le vindecă.” (Sf.Grigorie Palama) “Postul îi învață pe toți nu doar cumpătarea de la mancare, ci și înstrăinarea de iubirea de argint, de nesaț și de orice răutate.” (Sf.Vasile cel Mare) “Postul este marea armă împotriva ispitelor, precum plăcerea este începutul tuturor păcatelor.” (Teofilact al Bulgariei) “Postul, acest doctor al sufletelor noastre, (…) îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuși și-l învață să-și amintescă de păcatele și de lipsurile sale. (Sf. Simeon Noul Teolog) “Ne-am îmbolnăvit prin păcat, dar ne vindecăm prin pocaință. Iar pocăința fără post este neputincioasă. (Sf.Vasile cel Mare) “Postul ne îngreunează pe dinafară, dar ne curăță pe dinlăuntru. (Sf.Ioan al Antiohiei) “Câti saraci ar putea fi hrăniti datorită unei zile de post ?! (Fericitul Augustin) “Postul este mama sănătătii.” (Sf.Ioan Gura de Aur) “Postul este izvor de bucurie.” (Sf.Vasile cel Mare) “Postul trupului este hrana sufletului. (Sf. Ioan Gura de Aur) “Daca nu îti schimbi viața, la ce mai postesti ? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic. (Sf.Ioan Gura de Aur) “Să nu pierdem rodul postului, după ce am răbdat truda postului ! Cel ce nu cunoaște postul, nu cunoaște crucea. (Sf .Ioan Gura de Aur) “Fiți cu luare aminte să nu vi se îngreuieze inimile de mâncare și băutură peste masură și de grijile vieții acesteia.” (Sfânta Scriptură) “Să începem deci cu eforturi mici, ca să ajungem și la cele mari. Cu adevărat înțelept este cel care este atent la cele mici, pentru că, după aceea, va fi atent și la cele mari. Omul nu se poate desfăta în toate și totodată să creadă că va putea să biruiască ușor patimile sale. Taie câte puțin, ca să poți după aceea să tai mai mult. Mânâncă cu măsură și atunci vei reuși multe lucruri în virtute. Când omul nu are masură, devine mai rău decât animalele. Răbdând o amărăciune mică, prin lipsa unor mâncăruri gustoase, vei răbda în continuare și marile amărăciuni ale acestei vieți.” (Sf. Isaac Sirul) “Harul te ajută să mănânci puțin, pe când dracul te împinge la îmbuibare și la îndulcire cu hrana. Trupul sătul te-mpiedică a te ruga curat și Duhul lui Dumnezeu nu vine într-un trup sătul. Totuși, trebuie să-ți cunoști măsura postului, ca să nu slăbești înainte de vreme, căci atunci nu-ți vei mai putea săvârși lucrarea.” (Sf. Siluan Athonitul) “Să nu ne temem să postim, căci postul ne scoate din multe rele. Mai văd oameni care, înainte şi după post, se îmbuibă cu hrană şi cu băutura, pierzând astfel folosul postului. Este ca şi cum trupul nostru abia şi-ar reveni dintr-o boală şi când ar da să se ridice din pat, cineva l-ar lovi tare cu piciorul şi l-ar îmbolnăvi şi mai tare. Ceva asemănător se întâmplă şi cu sufletul nostru, atunci când, înainte şi după post, nu suntem cumpătaţi.” (Sf. Ioan Gură de Aur) Iată deci, în câteva rânduri, roadele și folosul postului. Să așezăm aceste îndemnuri în mintea și inima noastră, să ne desfătăm duhovnicește cu ele, să le folosim atunci când râvna noastră slăbește. Să cercetăm în acest post literatura duhovnicească, să stăm de vorbă cu Sfinții, pentru că numai așa vom înțelege și vom gusta din roadele dulci ale postului. Să sporim rugăciunea, iar meditația la cele duhovnicești să ne fie nelipsită din programul fiecărei zile. Toate acestea au nevoie de liniște: de liniște în casă, în familie, la locul de muncă, dar, cel mai important, de liniștea interioară. Liniștea interioară nu se poate dobândi decât în urma unei atente spovedanii, pentru că “sufletele care nu-și spovedesc niciodată tainele, sunt asemeni odăilor care nu se aerisesc niciodată.” Post binecuvântat și plin de roade duhovnicești!