Efortul fizic constituie o parte importantă a cheltuielii energetice zilnice. Aproximativ
30% din totalul consumului zilnic de energie se datoreaza efortului, dar marimea sa este extrem de variabilă de la o zi la alta și de la un individ la altul. Atunci cand omul se înfrânează în ceea ce privește mâncarea, el devine stăpânul trupului, nu se mai lasă ispitit de el și nu mai este robul lui și aparent efortul fizic este pus în dificultate. Dar și consumul exagerat de alimente fără un efort fizic constant este nociv atât pentru trup cât și pentru suflet. Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe arată că lăcomia păntecelui este primul păcat capital, din care izvorăsc toate patimile. Într-adevar, imbuibarea duce adesea la beție si lene, iar acestea aprind trupul spre desfrânare.Toate acestea, având nevoie de bani, conduc la furt, înșelăciune, avariție. Cine nu poate dobândi bani se întristează, se mânie și invidiază pe cei care au și, astfel, rezultă păcate mari a căror urmare este moartea sufletească și trupească. Postul este, în schimb, spre folosul trupului și al sufletului, pe care le purifică și le întărește prin harul lui Dumnezeu. Din aceste motive și legea Vechiului Testament recomandă postul și arată foloasele lui: “Nu fi nesățios întru toată deșertăciunea ș nu te aplecă spre mâncăruri multe… pentru nesaț mulți au pierit, iar cel înfrânat își va spori viața”. (SIRAH 37, 32-34) Osteneala fizică atrage asupra noastră Duhul Sfant și alungă lucrarea diavolească din jurul nostru. Munca, împreună cu postul, au un efect conjugat. Ca urmare a efortului, arderile sunt mai intense, organismul consumă energie din orice, nevoile energetice sunt mai mari, oferta nutritivă fiind mai mică. Sfinții Părinți ne învață că Duhul Sfant nu vine decat intr-un trup istovit (obosit). Prin atragerea Duhului Sfant asupra noastra, deschizandu-ne mintea si inima catre Dumnezeu, nu facem decat sa compensan lipsa de energie, cauzata de aportul alimentar scazut, cu Energiile Harice Necreate pe care ni le ofera Duhul Sfant. In esenta, indemnam organismul uman sa utilizeze ENERGIA HARICA DUMNEZEIASCA, realizand, cu mila si atotbunatatea proniei ceresti, minunea vindecarii asupra noastra si, in acelasi timp, devenim si lucratori ai asemanarii noastre cu Dumnezeu. Amintim aici faptul ca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, prin cele trei dimensiuni pe care le are personalitatea sa: vointa, ratiunea si sentimentul, si totodata ne putem asemana cu Dumnezeu numai prin Sfintenie. Iar sfintenia nu o putem dobandi decat prin chemarea si tinerea Duhului Sfant asupra noastra pe o perioada cat mai mare de timp.