Medierea: concept, forme, etape, modalități de realizare

Medierea reprezintă, potrivit definiţiei sale,o modalitate de soluţionare alternativă a conflictelor

pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de
neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate în temeiul liberului consimţământ al părţilor.

Forme ale medierii:

1. negocierea;
2. arbitrajul;
3. concilierea.

Negocierea este metoda de soluţionare a disputelor prin care părţile angajate în conflict încearcă să
ajungă la un acord de rezolvare a neînţelegerilor, utilizând tehnici de comunicare, aplicate într-un
dialog direct. Părţile negociatoare au nevoie de implicare reciprocă pentru a-şi atinge rezultatul dorit.
Negocierea are sens dacă părţile adverse au ceva de oferit în schimb. Negocierea este un proces de
întâlnirea diferenţelor. În cazul în care ajungi la o completă înţelegere cu cealaltă parte, atunci nu mai
este nimic de negociat. Fiecare parte trebuie să creadă că există o posibilitate de a o convinge pe
cealaltă să-şi modifice poziţia iniţială şi să agreeze un ,,compromis” acceptabil de ambele parţi.
Negocierea şi medierea se identifică una cu cealalta, dar fiecare dintre ele are şi o existenţă de sine
stătătoare, astfel negocierea poate fi practicată separat ca modalitate alternativă sau ca etapă în
procesul de mediere iniţiat de către mediator.

Concilierea reprezintă o formulă de sine stătătoare a soluţionării amiabile a disputelor prin

intervenţia celei de a treia părţi şi se bazează,în primul rând, pe evidenţierea intereselor comune şi
asigurarea unei distribuţii cât mai corecte a acestora între părţi. În cadrul concilierii, părţile sunt
asistate de către specialişti, consultanţi/conciliatori, care sunt în cele mai multe cazuri cei care
stabilesc de comun acord regulile concilierii şi mai mult, au un rol important în atingerea obiectivului
concilierii, şi anume, acela de a relansa relaţiile dintre părţi.

Arbitrajul reprezintă o jurisdicţie alternativă cu caracter privat şi este una din metodele deja
tradiţionale de soluţionare a disputelor, care a cunoscut o evoluţie spectaculoasă la nivel
internaţional, fiind în prezent calea pe care se soluţionează cele mai importante (inclusiv sau, mai
ales, din perspectiva economică) dispute dintre profesionişti. Arbitrajul presupune existenţa unui
acord între părţi, fie sub forma unei clauze inserate în contractul dintre acestea, fie sub forma unei
convenţii separate, pentru a soluţiona disputa dintre ele. Soluţionarea pe calea arbitrajului are loc
după o procedură prestabilită, similară procedurii de judecată, de către unul sau mai multe persoane
având calitatea de arbitri, care funcţionează în capacitate cvasijudiciară şi care, de obicei, sunt
profesionişti recunoscuţi într-un anumit domeniu.

ETAPE DE REALIZARE ALE MEDIERII:

1. Stabilirea unei legături relaţionale cu părţile în dispute;

2. Selectarea unei strategii privind desfăşurarea medierii;
3. Strângerea de informaţii şi analiza acestora;
4. Crearea unui plan detaliat pentru mediere;
5. Construirea încrederii şi cooperării;
6. Începerea sesiunii de mediere;
 7. Identificarea aspectelor conflictuale şi stabilirea unui mod de lucru;
8. Descoperirea intereselor ascunse ale părţilor;
9. Generarea opţiunilor pentru a ajunge la o înţelegere;
10. Evaluarea opţiunilor pentru ajungerea la o înţelegere;
11. Negocierea finală;
12. Obţinerea şi încheierea acordului privind înţelegerea părţilor.

Făcând referire la fazele enumerate mai sus se poate trece la etapizarea procesului de mediere:

Prima etapă este reprezentată de aranjamentele preliminarii sau pregătirea ședinței de mediere.
Mediatorul este cel care se ocupă întotdeauna de aspectele preliminarii ale medierii, ținând cont de
faptul că de acestea depinde și succesul procesului. Se va ocupa de aceste aranjamente în scopul
asigurării unui mediu legal și optim pentru desfășurarea discuțiilor. Acesta stabilește primul contact
cu părțile, verificând autoritatea acestora, culegând informații și informând la rândul său asupra
drepturilor pe care le au în termeni conciși, explicând rolul mediatorului, modalitatea de desfășurare
a procesului cât și avantajele acestei metode de soluționare a conflictelor, încheie contractul de
mediere stabilind locul, data și cadrul de desfășurare al procesului.

Cea de-a doua etapă constă în întâlnirea în sesiune comună cu părțile atunci când mediatorul face
cunoștiință cu susținătorii și disputanții prezenți, având loc purtarea discuțiilor premergătoare
deschiderii și consolidării canalelor de comunicare. Mediatorul realizează declarația de început,
executată într-un mod autentic, agreabil și cuprinzător, care să conțină definiția, scopul cât și
avantajele medierii, etapele, principiile, rolul mediatorului, dar și regulile de conduită. Identifică
așteptările și nevoile părților implicate cu ajutorul întrebărilor deschise, favorizând comunicarea.
Aceasta având rol de informare cât și de obținerea unui maxim de informații de la cei implicați

Cea de-a treia etapă este aceea a sesiunilor separate.

Se poate spune că rolul acestor sesiuni separate este clarificarea nevoilor și intereselor unei părți în
contradicție cu pozițiile și dorințele celeilalte părți, realizarea unei oferte de opțiuni care să fie
bazată, cât mai mult cu putință pe nevoile părții și nu pe dorințele acesteia. Scopul acestor întâlniri
este acela de a facilita îndeplinirea propriilor necesități fără a nu lua în considerare cerințele
celorlalți, preîntâmpinând astfel resemnarea sau frustrarea și facilitând parcurgerea procesului spre
înțelegere.

Etapa sesiunii comune finale coincide cu încheierea medierii, aceasta având posibilitatea de a se
încheia în patru variante:

Părțile ajung la un acord comun;

Părțile stabilesc o înțelegere parțială;

Contractul de mediere este denunțat de una dintre părți;

Nu se stabilește niciun fel de acord.