Sunteți pe pagina 1din 286

REV.

JŌSHŌ ADRIAN CÎRLEA

CELE PATRU CONTEMPLAȚII


PROFUNDE CARE ÎNDREAPTĂ
MINTEA CĂTRE AMIDA DHARMA

CRAIOVA, 2020

1
Copyright © Adrian Gheorghe Cîrlea
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului. Reproducerea
parţială sau integrală a textului, prin orice procedeu, fără acordul scris al
autorului, este interzisă şi se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Copyright © Adrian Gheorghe Cîrlea


All rights reserved. No part of this book may be reproduced without prior
written permission from the author.

Templul Amidaji - Sangha Buddhistă Jodo Shinshu din România


www.josho-adrian.blogspot.com – siteul autorului

Adrian Gheorghe Cîrlea


Oficiul postal 3, ghiseul postal 3,
Casuta postala 615, cod 200900
Craiova, Dolj,
România

telefon: 0745038390; e-mail: josho_adrian@yahoo.com

Rev. Jōshō Adrian Cîrlea (Adrian Gheorghe Cîrlea) este reprezentantul


comunității budhiste Jodo Shinshu din România, și al templului Amidaji.

Alte cărți de Rev Jōshō:


Buddhismul Compasiunii, CBBEF, Taiwan (2007); Calea acceptării –
comentariu la Tannisho, CBBEF, Taiwan (2010); Învăţături buddhiste Jodo
Shinshu, CBBEF, Taiwan, 2013; Cele 48 Legăminte ale lui Buddha Amida,
CBBEF, Taiwan, (2015); Adevărata Învățătură despre Buddha Amida și
Tărâmul Pur, CBBEF, Taiwan, (2016), Credință şi Nembutsu în buddhismul
Jodo Shinshu, CBBEF, Taiwan, 2019, Commentary on the Sutra on the
Buddha of Infinite Life, Amidaji International Temple, 2020, Amida
Dharma, CBBEF, Taiwan, 2020

Printed and donated for free distribution by


The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation
11F., 55 Hang Chow South Road Sec 1, Taipei, Taiwan, R.O.C.
Tel: 886-2-23951198, Fax: 886-2-23913415
E-mail: overseas@budaedu.org
This book is for free distribution, it is not to be sold.
Această carte este pentru distribuţie gratuită.
Vânzarea ei este strict interzisă.

2
Dedic această carte lui Adelina Crișan, Bruce Barbour,
Cătălin Hălmăgeanu, Csaba Reman, Cristian Anton, C.Y.
Wang, Cheusa Wend, Eb Whipple, Emanoela Catalina
Marinescu, Daishin Andre Oude Wolbers, Gansen John
Welch, Hsu Liang Mei, Jim E, Maria Zita D’Abreu,
Jaime Salvador Guzman Valladares, Kosho Arana, Judy
Ng, Heng Ng, Hokai Sylvie Kirsch, Jinshin Cătălina,
Jufang Wong, Ken Mattholie, Phyllis Latham Stoner,
William Richard Stoner, Neal Oldham, Richard Laing,
Rick Lewis, Shushin Ioana Marinescu, Tamara Iovan
(Cîrlea), Yokusho Gheorghe Cârlea, Gheorghe Cârlea,
Cristina Cârlea, Constantin Iovan, Ioana Iovan, Maria
Zaharia, Valerie Whelan, Victoria Seu, Victor
Marinescu, Waldik D L Souza, precum și tuturor ființelor
din toate cele zece direcții. Fie ca ele să facă legături
indestructibile cu Buddha Amida, să se încreadă în El, să
rostească Numele lui (Namo Amida Bu) și să își dorească
să se nască în Tărâmul său Pur.

3
CUPRINS

Introducere....................................................................... 5
Câteva noțiuni generale de buddhism Jodo
Shinshu…………………………………………….........7
Nașterea în formă umană este prețioasă.........................17
Impermanența și moartea...............................................29
Karma – legea cauzei și efectului… ..............................39
Samsara este suferință....................................................80
Ființele născute în iaduri……………………….84
Spiritele/fantomele flămânde (preta)…………122
Lumea animalelor ……………………………153
Concluzie legată de suferințele ființelor din
zonele de jos ale existenței…………………..165
Lumea oamenilor……………………………..168
Semizeii (Asura)……………………………...186
Zeii……………………………………………189
Ființele din stadiul intermediary (bardo)……..210
Concluzii despre suferințele existenței
samsarice……………………………………..238
Avantajele nașterii în Tărâmul Pur al lui Buddha
Amida………………………………………………...254
Versuri finale despre cele patru contemplații profunde
care îndreaptă mintea către Amida Dharma………….285

4
Introducere

Cele patru contemplații profunde sunt o învățătură


de bază, premergătoare oricărei metode buddhiste.
Acestea au ca efect îndreptarea minții către Buddha
Dharma și trebuie să ne însoțească mereu pe Cale,
indiferent că suntem începători sau vechi practicanți.
Acestora li se mai spune și Cele patru înțelegeri
profunde, Cele patru gânduri profunde sau Cele patru
aduceri aminte. Pentru că în această carte le explic în
contextul Porții Dharma a Tărâmului Pur (Jodo
Shinshu/Amida Dharma), am considerat că e potrivit să
le numesc Cele patru contemplații profunde care
îndreaptă mintea către Amida Dharma. Acestea sunt:

1. Nașterea în formă umană este prețioasă


2. Impermanența și moartea
3. Karma – legea cauzei și efectului
4. Samsara este suferință

Dacă cineva contemplă, înțelege și nu uită niciodată


aceste patru elemente, putem spune despre el sau ea că
este un adept serios al lui Buddha Shakyamuni și Buddha
Amida. O astfel de contemplație, înțelegere și aducere
aminte nu este nimic special, ci o simplă cunoaștere a
faptului că situația noastră este definită de aceste
adevăruri. Scopul meu în scrierea acestor învățături este
să folosesc conștientizarea oferită de ele pentru a-i
convinge pe prietenii mei Dharma de importanța
refugierii în Buddha Amida și a aspirației de a renaște
după moarte în Tărâmul său Pur. Sper ca pasajele pe care
le-am ales cu grijă din diverse texte sacre și maeștri

5
buddhiști din vechime, precum și propriile explicații, vor
avea impact asupra lor la nivel intelectual și emoțional.

Amida Dharma nu este doar un simplu obiect de studiu,


ci medicamentul cel mai bun oferit vreodată ființelor
sensibile. Viața în formă umană, impermanența și
moartea, legea karmei precum și suferințele samsarice
sunt chestiuni vitale și trebuie tratate cu cea mai mare
seriozitate. De aceea, cititul acestei cărți nu trebuie să fie
doar un process de acumulare de informații, ci să-l
angajeze pe cititor într-o contemplație profundă a acestor
patru adevăruri.

Citiți și gândiți-vă profund la șansa extrem de rară de a


vă naște în formă umană. Citiți și gândiți-vă profund la
propria voastră impermanență. Citiți și fiți impresionați
de legea implacabilă a karmei și de diversele tipuri de
suferințe ale existenței samsarice. Citiți și conștientizați
faptul că nu aveți altă soluție decât să vă refugiați în
Buddha Amida și să aspirați la nașterea în Tărâmul lui
sigur și iluminat.

Namo Amida Bu

Jōshō Adrian Cîrlea


Mai, 2564 era buddhistă (2020 C.E.)
Templul Amidaji

6
Câteva noțiuni generale de buddhism Jodo Shinshu

1) Samsara și Nirvana
Samsara este ciclul naşterilor şi morţilor repetate.
Deoarece este efectul karmei1 personale și colective
(comune) a ființelor neiluminate2, nu are un alt creator3
decât propriile noastre iluzii, atașamente și patimi oarbe.
Există mai multe stări de existență samsarice, dintre care
amintim iadurile, domeniul spiritelor flămânde,
animalelor, oamenilor, asurașilor sau spiritelor combative
și cel al zeilor. Toate ființele se nasc, mor și renasc din
nou în respectivele tărâmuri în funcție de karma lor iar
existența acestora este însoțită de diferite tipuri de
suferințe, obstacole și iluzii.
Scopul Căii lui Buddha este evadarea din Samsara și
atingerea Buddheității (Nirvana4/Iluminarea perfectă).

1
Vezi capitolul ”Învățătura buddhistă despre om, karma și renaștere”
din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul
Pur, de Josho Adrian Cîrlea, publicată pentru distribuție gratuită de
CBBEF, Taiwan, 2016, p 10.
2
Vezi capitolul ”Câteva explicaţii buddhiste despre originea şi
existenţa universului” din cartea Adevărata învățătură despre
Buddha Amida și Tărâmul Pur, de Josho Adrian Cîrlea, CBBEF,
Taiwan, 2016, p 24.
3
Vezi capitolul ”Buddha Dharma nu recunoaste existenţa unui zeu
suprem şi creator al lumii” din cartea Adevărata învățătură despre
Buddha Amida și Tărâmul Pur, de Josho Adrian Cîrlea, CBBEF,
Taiwan, 2016, p 13
4
Nirvana vine de la termenul „nirv” – „a se stinge”, greşit înţeles de
către mulţi ca aneantizare. Reprezintă însă stingerea flăcării
patimilor, precum şi trezirea către adevărata realitate sau natură de
Buddha. Este echivalent cu termenii ”Iluminare Perfectă”,
”Buddheitate”, ”starea de Buddha” etc.

7
Aceasta este cea mai înaltă libertate și fericire care nu
depinde de nici un fel de condiții exterioare, ea existând
potențial în toate ființele, indiferent cât de jos ar fi ele
acum pe scara evoluției spirituale. Așa cum toate
semințele au potențialul de a deveni copaci, toate ființele
sensibile au potențialul natural de a deveni Buddhași,
adică de a se trezi către adevărata lor natură de Buddha.
Aceasta este ceea ce se înțelege în buddhism prin faptul
că “toate fiinţele au natura de Buddha”5. Dincolo de
diferitele straturi ale personalității noastre iluzorii, natura
de Buddha este adevărata realitate, necreată și imposibil
de distrus, comoara ascunsă în fiecare dintre noi. Odată
ce a fost descoperită, cauzele suferinței, ale nașterilor și
morților repetate sunt distruse iar cel ce a atins-o devine
la rândul lui un salvator și călăuză a tuturor ființelor
aflate încă în robia samsarei.
Starea de Nirvana sau Buddheitatea (starea de Buddha)
este supremă în univers. Toți cei care au atins-o sunt
numiți Buddha. Nici un zeu, spirit sau figură divină ale
diverselor religii nu este superioară unui Buddha și nici o
religie sau cale spirituală nu este egala învățăturii lui
Buddha. De aceea, noi, discipolii buddhiști, ne refugiem
numai în Buddha, în Dharma lui și în comunitatea
adevăraților săi discipoli (Sangha)6 și de aceea nu

5
Vezi capitolul ”Două întrebări despre natura de Buddha şi
Samsara” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și
Tărâmul Pur, de Josho Adrian Cîrlea, CBBEF, Taiwan, 2016, p 40
6
Vezi capitolul ”Înțelesul celor Trei Refugii în Jodo Shinshu” din
cartea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu, de Josho
Adrian Cîrlea, CBBEF, Taiwan, 2019, p. 217

8
venerăm și nu depindem de nicio figură religioasă din
afara Dharmei lui Buddha7.

Samsara este adeseori prezentată în textele sacre


asemenea unui vis colectiv, în timp ce ființele samsarice
(neiluminate) sunt descrise ca dormind adânc în lunga
noapte a ignoranței. Buddhașii, care sunt singurele
Persoane Trezite sau Iluminate (cuvântul ”Buddha”
înseamnă ”Cel Trezit”) au Înțelepciune Infinită și
Compasiune Infinită, acționând așadar, ca trezitori ai
celorlalți. Colecția de învățături și practici prin care
Buddhașii încearcă să-i trezească ori să ajute ființele
neiluminate se numește Buddha Dharma.

2) Învățătura lui Buddha Shakyamuni despre Buddha


Amida
În conformitate cu Dharma lui Buddha, istoria
omenească nu este decât o foarte mică porțiune din
timpul nesfârșit și nelimitat al universului. Asta înseamnă
că multe lumi și sisteme de lumi, împreună cu ființele ce
sălășluiesc în ele, au existat înainte de apariția acestui
pământ și vor continua să existe după dispariția lui. De
aceea, în trecutul fără de început nenumărați Buddha au
apărut în diverse lumi și vor continua să apară în viitorul
fără de sfârșit. Revenind la epoca de acum, Persoana
Iluminată care a propovăduit Dharma în istoria noastră
umană a fost Buddha Shakyamuni.

7
Vezi capitolul ”Credinţa într-un zeu creator este o piedică în
primirea shinjinului” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha
Amida și Tărâmul Pur, de Josho Adrian Cîrlea, CBBEF, Taiwan,
2016, p 43

9
În lunga sa viață, Buddha Shakyamuni a întâlnit persoane
cu evoluții și capacități spirituale diverse cărora le-a ținut
diferite discursuri. Aceste discursuri, numite sutre, au
fost transmise generațiilor viitoare prin diferite moduri,
inclusiv oral sau prin stări speciale ale conștiinței, numite
Samadhi, până când au fost puse la un moment dat, în
formă scrisă.

Diverse școli sau confesiuni buddhiste s-au format în


jurul anumitor sutre (discursuri). Școala buddhistă Jodo
Shinshu s-a format pe baza Celor Trei Sutre ale
Tărâmului Pur așa cum au fost ele explicate de Shinran
Shonin (1173-1262), maestrul fondator. Aceste sutre
sunt: 1) Sutra despre Buddha al Vieţii Infinite (Marea
Sukhavativyuha Sutra în sanskr/Bussetsu Muryoju Kyo în
jap.), numită pe scurt, Marea Sutră, 2) Sutra despre
viziualizarea lui Buddha al Vieţii Infinite
(Amitayurdhyana Sutra în sanskr/ Bussetsu Kanmuryoju
Kyo în jap) ori Sutra Contemplaţiei și 3) Mica Sutră
despre Buddha al Vieții Infinite (Mica Sukhavativyuha
Sutra în sanskr/ Bussetsu Amida Kyo în jap) sau Mica
Sutră.

În mod special, Marea Sutră a fost considerată de


Shinran Shonin ca fiind cea mai importantă învățătură a
lui Buddha Shakyamuni și principalul motiv a apariției
lui în lumea noastră. În această sutră El ne spune
povestea lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur8,

8
Vezi capitolul ”Învăţătura lui Buddha Shakyamuni despre Buddha
Amida” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și
Tărâmul Pur, de Josho Adrian Cîrlea, CBBEF, Taiwan, 2016, p 54

10
încurajându-ne să ne încredem în El și să ne dorim să ne
naștem acolo.

Spre deosebire de Shakyamuni, Amida nu este o figură


istorică, ci un Buddha transcendent care a atins
Iluminarea în urmă cu mulți eoni, în trecutul îndepărtat.
Cu toate acestea, El este la fel de real ca Shakyamuni sau
orice alt Buddha din orice eră, deoarece toți Buddha
rămân întotdeauna activi în salvarea ființelor sensibile.

Unicitatea lui Buddha Amida este că a făcut 48 de


legăminte și a manifestat un ținut iluminat numit Tărâmul
Pur (Sukhavati). Unele din aceste legăminte descriu
caracteristicile Lui speciale de Buddha (legămintele 12 și
13), altele se referă la calitățile Tărâmului Pur
(legămintele 31 și 32), în timp ce altele explică modul în
care ființele se pot naște acolo după moarte și cum vor
trăi și se vor comporta în acel loc extraordinar.
Printre legămintele sale, al 18-lea sau Legământul
Principal9 este considerat cel mai important. În el, Amida
promite că le va aduce în Tărâmul său Pur pe toate
ființele care se încred în El, îi rostesc Numele cu credință
și doresc să renască acolo. Alte legăminte promit de
asemenea, că cei născuți în Tărâmul Pur vor atinge
Nirvana supremă (al 11-lea Legământ) și că se vor
întoarce în această lume, în diferite forme, pentru a ajuta
toate ființele (al 22-lea Legământ).

9
Vezi capitolul ”Explicație detaliată a Legământuli Principal al lui
Buddha Amida” din cartea Credință și Nembutsu în buddhismul
Jodo Shinshu de Josho Adrian Cîrlea, CBBEF, Taiwan, 2019, p 8

11
Așa cum am explicat deja la începutul acestei introduceri,
mediul samsaric în care ne aflăm în acest moment este
efectul karmei noastre personale și al karmei colective
(comune) al tuturor ființelor neiluminate. Această karmă
negativă comună a dat naştere unui mediu impur care de
asemenea, ne influenţează şi în care este foarte greu să
avem o adevărată evoluţie spirituală. Noi înşine suntem
bolnavi, fiinţele alături de care trăim sunt bolnave şi de
asemenea, mediul este bolnav (neiluminat). Din acest
motiv suntem îndemnaţi să ne naştem după moarte în
Tărâmul Pur al lui Amida. Acesta este un mediu sănătos
şi iluminat, produs nu de vreo karmă negativă, patimi
oarbe sau atașamente, ci de Iluminarea şi virtuţile curate
ale lui Buddha Amida. Odată născuţi acolo, boala noastră
este vindecată imediat, iluziile se topesc asemenea gheţii
sub acţiunea focului iar Iluminarea apare natural.

Fiinţele din Samsara ori fiinţele neiluminate sunt


asemenea unor seminţe căzute într-un sol neroditor.
Chiar dacă potenţialul oricărei seminţe este să devină un
copac, dacă e plantată într-un pământ sărăcăcios, lipsit de
nutrienţii necesari şi în prezenţa multor buruieni, aceasta
nu se va dezvolta. Asemenea seminţelor, potenţialul
oricărei fiinţe este să devină un Buddha, însă deoarece ne
aflăm în această lume samsarică, ea însăşi efectul şi ecoul
karmei noastre negative, nu putem creşte şi nu ne putem
transforma în Buddhaşi. Exact din acest motiv, avem
nevoie să îl lăsăm pe Amida să ne ducă în Tărâmul său

12
Pur10. Acest Tărâm este cel mai bun sol pentru ca nişte
seminţe asemenea nouă să îşi dezvolte rapid potenţialul
lor natural şi să devină Buddha. Spre deosebire de
diferitele planuri de existenţă samsarice, Tărâmul Pur
este pământul Iluminării sau grădina perfectă manifestată
de Buddha Amida unde totul conduce la
Iluminare. Aşadar, trebuie să ne încredem pur şi simplu
în El şi să ne dorim să fim plantaţi (să renaştem) acolo,
unde primind toţi nutrienţii necesari şi nefiind împiedicaţi
de nici un fel de buruieni, ne vom transforma în Copaci
ai Iluminării.

3) Credința (Shinjin) și Nembutsu Legământului


Principal
Shinran a insitat mereu în învățătura lui că trebuie să fim
în armonie (în acord) cu Legământul Principal. A fi în
armonie cu Legământul Principal înseamnă a-l accepta ca
fiind adevărat şi efectiv în salvarea noastră; înseamnă că
rostim cu credinţă Numele lui Amida şi că ne dorim să ne
naştem în Tărâmul său.

A accepta faptul că Legământul Principal este adevărat,


înseamnă automat că acceptăm a fi reale şi adevărate
toate elementele sale componente. Care sunt aceste
elemente? Acestea sunt Buddha Amida şi Tărâmul său
Pur. Doar în legătură cu acest Buddha şi Tărâmul său
poate exista o credinţă, o rostire a Numelui şi o dorinţă
de a ne naşte. Credinţă în cine? Credinţă în Amida. A

10
Vezi capitolul ”Cele două aspecte ale Tărâmului Pur” din cartea
Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, de
Josho Adrian Cîrlea, CBBEF, Taiwan, 2016, p 85

13
rosti Numele cui? A rosti Numele lui Amida. A dori să
ne naştem unde? A dori să ne naştem în Tărâmul lui
Amida.
Dacă avem credinţă în cineva, înseamnă că suntem siguri
că acea persoană este de încredere şi că îşi va ţine
promisiunile. De asemenea, a crede în promisiunea cuiva
înseamnă şi că îi acceptăm existenţa. Adică suntem siguri
că acea persoană este reală, că există cu adevărat.
Promisiunile pot fi făcute şi respectate de persoane vii şi
reale, în cazul nostru de Amida care este un Buddha viu
şi real, iar nu de obiecte neînsufleţite sau de personaje
fictive. Astfel, doar dacă acceptăm existenţa lui Buddha
Amida şi a Tărâmului său putem avea credinţă autentică
în El, rosti Numele lui şi dori să ne naştem acolo.
Deoarece Buddha Amida şi Tărâmul său Pur sunt
adevărate şi reale, Legământul său Principal - în care ne
îndeamnă să ne încredem în El, să-i rostim Numele şi să
mergem acolo – este el însuşi adevărat şi real. Nu
discutăm aici despre o promisiune goală făcută de o
persoană neiluminată sau de un personaj fictiv dintr-o
carte de fantezie, ci de promisiunea unui Buddha real –
Amida, Cel Atot-Iluminat. Deoarece există şi pentru că
este un Buddha, înseamnă că putem avea încredere în El
şi că merită să ne lăsăm duşi în Tărâmul său Pur.

Când cineva are credință (shinjin), este convins de faptul


că Buddha Amida și Tărâmul său există iar că
promisiunea făcută în Legământul său Principal este
adevărată. De aceea, el se încrede pur și simplu în
Buddha Amida și dorește să se nască în Tărâmul său

14
după moarte. A rosti "Namo Amida Butsu"11 mai rar sau
mai des înseamnă exact asta - "mă încred în Buddha
Amida/mă refugiez în Buddha Amida; vreau să merg în
Tărâmul său Pur". De asemenea, înseamnă: "Mulțumesc
Buddha Amida pentru că mă salvezi și mă duci în
Tărâmul tău Pur la sfârșitul acestui trup iluzoriu".
”Namo” din ”Namo Amida Butsu” înseamnă ”slavă lui”,
ceea ce exprimă recunoștința și de asemenea, ”mă
refugiez în”, ceea ce exprimă credința (shinjin). ”Butsu”
sau ”Bu” (dacă preferați să-l rostiți ”Namo Amida Bu”)
înseamnă Buddha.

În exact momentul în care ne încredem în Buddha Amida


intrăm în stadiul de non-retrogresiune, adică indiferent ce
ni se va mai întâmpla de-a lungul acestei vieți, suntem
asigurați de nașterea în Tărâmul Pur. Precum toate râurile
se varsă în marele ocean, toate ființele care se încred în
Amida se vor naște inevitabil, după moarte, în Tărâmul
său Pur. Din moment ce ne încredem în Amida, nimic nu
ne poate împiedica să ne naștem acolo, nici măcar iluziile
sau karma noastră negativă. De aceea, stadiul se numește
”de non-retrogresiune”.

Nu există nici o indicație specială în ceea ce privește


rostirea Nembutsului. Trebuie doar să-l spunem pur și
simplu. Haideți așadar, să ne bucurăm de Numele lui
Amida și să-l rostim ori de câte ori vrem și în orice
situație ne-am afla. Buddha Amida vrea ca noi să ne

11
Namo Amida Butsu, Namo Amida Bu, Namandabu sau Namo
Amitabha sunt variante diferite pentru același Nembutsu.

15
bucurăm de Numele lui fără nici un fel de grijă. Acest
Nume nu necesită vreo inițiere ori stare specială a minții.
De aceea, indiferent că ne simțim bine sau rău, că suntem
calmi sau agitați, putem rosti Numele fără nici un fel de
problemă. Când spunem Numele nu ne refugiem în
propria noastră minte, în gândurile care apar în ea, în
sentimentele sau ideile personale, ci în Buddha Amida
care se află în afara minții noastre.

Motivul pentru care în Jodo Shinshu suntem învățați că


deși rostim Numele cu propriile buze, această rostire sau
recitare nu este ”practica noastră” se datorează faptului
că Numele lui Amida nu ne aparține și deci, nu poate fi
îmbunătățit sau deteriorat de nimic, bun sau rău, care se
află în personalitatea noastră. Numele este manifestarea
lui Amida și funcționează datorită lui Amida. Noi nu
oferim nimic din noi înșine acestui Nume pentru a-l face
funcțional. În timp ce alte școli buddhiste cer ca
practicantul ce rostește anumite formule sacre să aibă o
stare bună sau concentrată a minții, Jodo Shinshu se
bazează pe Amida și pe Puterea lui salvatoare. Când noi,
adepții Jodo Shinshu, rostim Numele doar ne exprimăm
credința și spunem ”mulțumesc Buddha Amida”.

16
Nașterea în formă umană este prețioasă

”Această formă umană plină de avantaje


este dificil de obținut.
Acum că aveți șansa de a realiza întregul potențial uman,
dacă nu vă folosiți bine de ea,
cum v-ați putea aștepta să o întâlniți din nou?"12

Prima contemplație care îndreaptă mintea către


Buddha Dharma în general și Amida Dharma în special
este importanța vieții omenești și nevoia de a o folosi
pentru a scăpa din samsara.
Dar ce este atât de extraordinar la nașterea în formă
umană? Există aici câteva elemente importante.
În primul rând, nașterea în formă umană este foarte rară.
În al doilea rând, viața în formă umană este un echilibru
favorabil între suferință și plăcere, ceea ce face mai
ușoară ascultarea Dharmei și devoțiunea către aceasta.

Pentru a ne face să înțelegem cât este de rară nașterea în


formă umană, Buddha Shakyamuni a spus următoarea
parabolă în Chiggala Sutra:

”’Călugări, să presupunem că acest mare pământ ar fi


acoperit în întregime cu apă și că un om ar arunca în ea
un jug cu o singură gaură. Un vânt dinspre est l-ar
impinge către vest iar un vânt dinspre vest l-ar impinge
către est. Un vânt dinspre nord l-ar impinge către sud iar
un vânt dinspre sud l-ar impinge către nord. Și să mai
presupunem că o broască țestoasă oarbă ar înota pe
acolo. Aceasta ar ieși la suprafață odată la o sută de ani.
12
Bodhicharyavatara.

17
Ce credeți: are acea broască oarbă vreo șansă ca odată
la o sută de ani când iese la suprafață, să nimerească cu
gâtul în jugul cu o singură gaură?’

‘Ar fi o pură coincidență Domnul nostru, ca acea


broască țestoasă oarbă ce vine la suprafață odată la o
sută de ani, să nimerească cu gâtul în jugul cu o singură
gaură.’

‚Exact atât de rare sunt șansele ca cineva să se nască în


starea umană.'”13

Iată o altă parabolă sugestivă:

”Atunci Cel Binecuvântat, luând o firimitură de praf cu


vârful unghiei, s-a adresat călugărilor: ‘Ce credeți?
Care este mai mare: firimitura asta de praf pe care
tocmai am luat-o de jos sau restul pământului?’

‘Restul pământului este mult mai mare, Domnul nostru.


Grăuntele ăsta de praf pe care Cel Binecuvântat l-a luat
cu vârful unghiei sale e o nimica toată, nu are nicio
importanță și nu se compară cu restul pământului.’

‘În același mod, o călugări, puține sunt ființele care,


după ce pleacă din sfera de existență umană, se nasc din
nou în trup uman. Mult mai multe sunt ființele care, după

13
Adaptare după Chiggala Sutta: The Hole (SN 56.48), translated
from the Pali by Thanissaro Bhikkhu. Access to Insight (Legacy
Edition), 1 July
2010, http://www.accesstoinsight.org/tipitaka/sn/sn56/sn56.048.than.
html

18
ce pleacă din sfera de existență umană se nasc în iad.’
[…]

”Atunci Cel Binecuvântat, luând o firimitură de praf cu


vârful unghiei, s-a adresat călugărilor: ‘Ce credeți?
Care este mai mare: firimitura asta de praf pe care
tocmai am luat-o de jos sau restul pământului?’

‘Restul pământului este mult mai mare, Domnul nostru.


Grăuntele ăsta de praf pe care Cel Binecuvântat l-a luat
cu vârful unghiei sale e o nimica toată, nu are nicio
importanță și nu se compară cu restul pământului.’

‘În același mod, o călugări, puține sunt ființele care,


după ce pleacă din sfera de existență umană, se nasc din
nou în trup uman. Mult mai multe sunt ființele care, după
ce pleacă din sfera de existență umană se nasc în formă
de animal sau în domeniul spiritelor flămânde.’ […]

În același mod, o călugări, puține sunt ființele care, după


ce pleacă din sfera de existență a zeilor, se nasc din nou
în trup de zeu. Mult mai multe sunt ființele care, după ce
pleacă din sfera de existență a zeilor se nasc în iad, în
formă de animal sau în domeniul spiritelor flămânde.’
[…]

În același mod, o călugări, puține sunt ființele care, după


ce pleacă din sfera de existență a zeilor, se nasc din nou
în trup de om. Mult mai multe sunt ființele care, după ce
pleacă din sfera de existență a zeilor se nasc în iad, în

19
formă de animal sau în domeniul spiritelor flămânde.’
[…]’".14

Așa cum am văzut în cele două citate de mai sus, foarte


puțini se nasc din nou în formă umană după ce mor iar
numărul ființelor non-umane este mult mai mare decât
cel al oamenilor. Putem verifica foarte ușor asta
comparând insectele de pe planeta noastră cu oamenii.
Chiar dacă am depășit deja șapte miliarde, insectele vor fi
întotdeauna mai numeroase decât noi. De asemenea,
stările de jos ale existenței (iaduri, zonele de existență ale
spiritelor flămânde sau animalelor) primesc mai multe
ființe decât planul uman. Când oamenii se focalizează pe
activități motivate de ură creează imediat o conexiune
karmică cu tărâmurile iadurilor, născându-se așadar, după
moarte, într-unul din ele. În același mod, este mult mai
ușor să ne lăsăm dominați de lăcomie sau avariție și să
deschidem poarta către domeniul spiritelor flămânde
(preta) ori să devenim dominați de instincte și să
renaștem în formă animală decât să plantăm semințele
karmice bune ale renașterii în lumea oamenilor.

Unii susțin ideea greșită că odată născut om, rămâi în


stadiul de om pentru totdeauna sau continui să evoluezi
până când atingi Nirvana sau Iluminarea supremă. Ei
consideră așadar, că evoluția spirituală este o linie
dreaptă de unde nu se poate retrograda. Însă aceasta este

14
Pansu Suttas: Dust (SN 56.102-113), translated from the Pali by
Thanissaro Bhikkhu. Access to Insight (Legacy Edition), 10
December
2011, http://www.accesstoinsight.org/tipitaka/sn/sn56/sn56.102-
113.than.html

20
o gravă iluzie. Ceea ce fac ei de fapt, este să se mintă
singuri proiectându-și propria dorință de a fi în siguranță
și creându-și astfel o așa zisă ”zonă sigură” pentru
mințile lor fricoase. Însă adevărul este că dacă ne uităm
cu atenție la oamenii din jurul nostru și chiar la noi
înșine, observăm că adeseori sentimente de ură, mândrie,
gelozie, avariție, etc ies la suprafața minții noastre. Unii
oameni chiar se comportă asemenea animalelor când e
vorba de sexualitate, uitând orice morală pentru câteva
ore de plăcere, sacrificând chiar o mulțime de bani pentru
asta ori pentru mâncăruri copioase și băuturi fine. Mințile
lor sunt focalizate exclusiv pe sex, mâncare și băutură,
așa că în ce fel mai seamănă ei cu niște ființe umane?
Unii au mereu un comportament plin de ură, ucigând și
torturând alte ființe iar alții sunt preocupați doar de
acumularea de bogății fără să dea un singur bănuț celor
aflați în nevoie. Cum ar putea astfel de indivizi să mai fie
numiți oameni? În timp ce trupurile lor se află încă în
tărâmul uman, fluxul mental a început deja să semene
cu animalele, cu locuitorii iadurilor sau cu spiritele
flămânde, așa că în momentul în care cauza karmică
a viețuirii în formă umană este epuizată (atunci când
mor), conștiința lor va intra în mod automat și natural
într-o formă (corp) și lume cu care rezonează. Nu este
deloc greșit să afirmăm că un om care se comportă
asemenea unui porc va deveni la un moment dat un porc
și va trăi alături de porci.

De asemenea, suferința care există în zonele de


jos ale existenței, în special în iaduri sau tărâmul
pretașilor (spiritelor flămânde) este prea mare în timp ce
în zonele asurașilor (semi-zeilor) sau zeilor plăcerile sunt

21
imense. În ambele cazuri este foarte greu sau chiar
imposibil să te gândești la Dharma.

Imaginează-ți că ai febră foarte mare și diaree iar eu te


chem la templu. Poți să vi cu adevărat? Poți veni aici, să
stai relaxat și să asculți cu o minte atentă și receptivă?
Acum imaginează-ți acea suferință multiplicată de
miliarde de ori, că trupul tău e ars, fiert, înghețat ori că ai
o foame și sete imposibil de satisfăcut asemenea ființelor
din iaduri sau spiritelor flămânde. De asemenea,
imaginează-te un animal vânat sau crescut pentru carnea
ta, trăind mereu cu frica de a fi ucis sau presat să ucizi
pentru a mânca. Imaginează-ți că ești mereu condus de
instincte și cu mintea unui copil, asemenea unui animal.
Cum ai putea să te concentrezi pe înțelegerea și
practicarea Dharmei în acea stare?
.
Apoi imaginează-ți că după mulți ani de sărăcie și lipsuri
îți petreci o săptămână cu cea mai frumoasă femeie din
lume, într-o stațiune de lux făcută special pentru tine cu
mâncăruri și băuturi dintre cele mai bune și unde tot ceea
ce îți dorești îți este adus imediat. Imaginează-ți că exact
atunci te chem la templu să asculți Dharma. Ești sigur că
vei veni? Acum imaginează-ți acele plăceri multiplicate
de miliarde de ori și că durează sute de mii de ani,
intoxicându-ți mintea și trupul.

Cât este de ușor să uiți Dharma în astfel de condiții


beatifice și cât de dureros va fi pentru acel zeu (sau zeiță)
când i se apropie sfârșitul vieții și devine conștient că
energia karmică ce l-a propulsat în acea zonă de existență

22
este epuizată, urmând să cadă înapoi în zonele de jos ale
existenței.
Știm din textele sacre că unii zei și chiar spirite puternice
sunt convertite la buddhism și practică Dharma,
acționând ca protectori neiluminați ai învățăturii și
discipolilor, însă cei care se lasă duși de plăcerile imense
ale zonei lor de existență sunt mult mai numeroși și de
aceea, Dharma rămâne destul de nepracticată în lumile
lor.

Spre deosebire de zonele de sus ori de jos ale existenței,


în lumea oamenilor suferințele și plăcerile sunt mult mai
echilibrate. Aici nu există atât de multă suferință precum
în iaduri, în zonele spiritelor flămânde sau ale animalelor
și nici atâta plăcere exagerată precum în tărâmurile
asurașilor și zeilor.

Totuși, de ce este viața în formă umană atât de


greu de obținut? Deoarece este nevoie de cauze karmice
foarte bune pentru asta. Nașterea în formă umană este
efectul acumulării unei mari cantități de merite în viețile
trecute prin efortul de a urma preceptele și atitudinea
altruistă față de ceilalți. Așadar, înseamnă că uneori, într-
una sau mai multe vieți trecute am cultivat astfel de
acțiuni merituoase iar acum, printr-o combinație a acelor
cauze și diverse condiții favorabile ne-am născut oameni.
Cu toate acestea, am plantat și plantăm în continuare
diverse alte tipuri de semințe karmice, unele fiind rele
sau egocentrice și care de asemenea, trebuie să se
manifeste și să ducă la alte renașteri viitoare. Așadar,
karma nu este de un singur tip sau de o singură culoare,
ci mai multe, combinându-se în diverse variante de cauze

23
bune, rele sau neutre iar noi nu știm niciodată ce se poate
manifesta la sfârșitul acestei vieți sau în timpul ei.
Deoarece suntem nesiguri de viitoarea noastră renaștere
trebuie să folosim la maxim această viață omenească
pentru a intra în stadiul de non-retrogresiune15, adică a
celor asigurați de nașterea în Tărâmul Pur prin credința în
Buddha Amida.

Deși folosim cuvintele ”prețioasa naștere în


formă umană”, asta nu înseamnă că orice viață în
formă umană este benefică din punct de vedere
buddhist. A te naște în trup de om dar a-ți petrece viața
concentrat doar pe mâncare, băutură, satisfacerea
dorințelor senzuale sau pentru a căuta faimă și bogății
fără a te gândi deloc la Dharma, nu poate fi considerată o
prețioasă naștere în formă umană, ci din contră, o irosire
a acestei șanse. De asemenea, a avea un handicap fizic
sau mental sever (facultăți fizice sau mentale incomplete)
care nu permite înțelegerea Dharmei, a trăi într-un loc
fără condițiile necesare întâlnirii Dharmei sau a urma
viziuni greșite și religii nebuddhiste nu poate fi
considerată o prețioasă naștere în formă umană.

Se spune că există opt libertăți și zece avantaje ale


unei vieți umane prețioase, adică ale unei vieți umane

15
În exact momentul în care ne încredem în Buddha Amida, intrăm
în stadiul de non-retrogresiune, adică indiferent ce ni s-ar întâmpla
suntem asigurați de nașterea în Tărâmul Pur. Precum toate râurile
ajung în ocean, toți cei care se încred în Amida se vor naște
inevitabil în Tărâmul său Pur după moarte. De îndată ce ne încredem
în Amida, nimic nu mai poate constitui un obstacol pentru nașterea
acolo, nici măcar karma noastră negativă. De aceea, acest stadiu este
numit de non-retrogresiune.

24
dedicate Dharmei. Cele opt libertăți reprezintă absența
celor opt stări în care nu există aproape nicio oportunitate
de a practica Dharma: 1) iadurile, 2) preta (spiritele
flămânde), 3) animalele, 4) zeii care trăiesc foarte mult,
5) țările sau ținuturile unde nu există Dharma, 6) facultăți
fizice sau mentale incomplete, 7 absența viziunilor
greșite și 8) a nu te naște într-o stare de existență sau
univers în care Buddha nu a apărut.

Așa cum am explicat mai devreme, dacă te-ai naște în


zonele de jos ale existenței (iaduri, preta, animale) ai
suferi de căldură imensă, frig, foame, sete, ai fi vânat și
ucis pentru carne iar dacă te-ai naște în zonele de sus ale
existenței (asura și zei) ai fi intoxicat de atâtea plăceri.
Facultăți incomplete înseamnă să ai un handicap fizic sau
mental sever ceea ce ar face imposibilă ori serios limitată
înțelegerea Dharmei. De asemenea, a fi sănătos dar a
adera la viziuni greșite de genul nihilismului (a susține că
doar materia există, a fi ateu, a nega existența reală a lui
Buddha Amida și a Tărâmului Pur, etc, sau
eternalismului (credința într-un zeu etern, creator și
judecător al lumii, etc) sunt obstacole de netrecut în
practica Dharmei și în a-ți împlini viața în formă umană.
Nu în ultimul rând, a te naște om într-un univers sau o
lume în care niciun Buddha nu a venit încă (asemenea lui
Shakyamuni) este inutilă deoarece nu ai putea întâlni
Dharma iar viața ta umană nu ar avea niciun sens. Este la
fel cu a trăi într-o țară unde nu există nicio șansă de a
asculta Dharma.

Cele zece avantaje sunt: 1) un Buddha a venit în lume, 2)


a propovăduit Dharma, 3) învățăturile Dharma au

25
supraviețuit, 4) există adepți ai Dharmei, 5) există
condiții favorabile ascultării Dharmei, 6) a te naște în
formă umană, 7) a te naște într-o zonă unde Dharma este
disponibilă, 8) a te naște cu facultățile fizice și mentale
intacte, 9) a avea o predispoziție karmică de a căuta
sensul vieții și împlinirea spirituală, 10) a avea credință
în sutre sau în cuvintele lui Buddha.

În cazul nostru, Buddha Shakyamuni a venit în această


lume și a propovăduit multe porți Dharma, dintre care
învățătura despre salvarea necondiționată a lui Buddha
Amida (Amida Dharma) este cea mai importantă.
Această Amida Dharma a fost transmisă de mulți maeștri,
învățători și adepți laici din trecut și prezent iar noi o
acceptăm acum în credință. De asemenea, chiar dacă
există multe locuri în care se predau viziuni greșite, se
pot încă găsi temple sau dojouri unde adevărata Amida
Dharma este prezentă. Să fim așadar, recunoscători că
trăim o viață de om într-un loc unde există Amida
Dharma, o putem asculta cu organele de auz, citii cu
ochii, înțelege cu mintea, pune întrebări pentru a risipi
îndoielile și putem primi credința în inimile noastre.

De asemenea, dacă nu simțim nevoia unei căutări și


împliniri spirituale, nu avem cum să ajungem în cel mai
important moment al vieții noastre când întâlnim Amida
Dharma și ne încredem în ea. Chiar dacă unii dintre noi
am încercat și schimbat mai multe căi religioase până am
descoperit Dharma și ne-am încrezut în ea, faptul că am
rămas serioși în căutările noastre a creat mai multe
cauze karmice care ne-au dus din ce în ce mai aproape de
adevărata învățătură despre Buddha Amida.

26
Una dintre cele mai importante caracteristici ale vieții
umane este că durează foarte puțin în comparație cu viața
zeilor, asurașilor și chiar a unor ființe din zonele de jos
ale existenței. De exemplu, Maestrul Genshin a descris în
Ojoyoshu faptul că, ”o sută de ani în termeni omenești
sunt egali cu o zi și o noapte în Cerul celor treizeci și
trei de zei iar în această zonă de existență viața durează
o mie de ani” sau că: ” o sută de ani în termeni omenești
sunt egali cu o zi și o noapte în Cerul celor treizeci și
trei de zei iar în această zonă de existență viața durează
o mie de ani, dar viața în cerul celor treizeci și trei de zei
este echivalentă cu doar o zi și o noapte în acest iad16
unde viața durează o mie de ani”.

De asemenea, în alte iaduri sau tărâmuri ale zeilor viața


durează chiar și o kalpa întreagă! În comparație cu astfel
de ființe care se bucură de plăceri imense ori suferă
dureri imposibil de descris în cuvinte, viața umană este
extrem de scurtă și impredictibilă, așa că trebuie să facem
tot ceea ce putem cu ce avem la dispoziție și să ne
concentrăm pe ascultarea Dharmei, să primim credința și
să intrăm astfel în stadiul de non-retrogresiune, fiind
siguri că aceasta este ultima noastră viață ca ființe
samsarice:

”Este foarte rar să te naști om


și dificil să întâlnești un Buddha în această lume;
greu este să atingi înțelepciunea credinței;

16
Vom vedea la capitolul special dedicat iadurilor la care din ele se
referă Maestrul Genshin.

27
însă odată ce ai auzit Dharma, fi perseverent în urmarea
ei".17

17
Shinran Shonin, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith,
and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 13

28
Impermanența și moartea

”Existența noastră e la fel de trecătoare


ca norii de toamnă.
A privi nașterea și moartea ființelor este ca și cum
te-ai uita la mișcările unui dans.
Viața se aseamănă cu strălucirea trecătoare
a unui fulger,
sau cu un torent vijelios ce coboară un munte abrupt".18

Nimic din ceea ce se află în samsara nu durează la


nesfârșit: universul exterior, trupurile ființelor din diverse
zone de existență, statutul social sau bogăția ori așa zisele
noastre ”realizări spirituale”.

Marile sisteme de lumi cu diversele tărâmuri și planete


care apar datorită karmei comune a ființelor ce trăiesc
acolo se vor dezintegra într-o bună zi. Apoi alte lumi vor
apărea și vor dispărea la rândul lor.19 Inclusiv zeii cu
viață lungă din zonele de sus ale existenței vor muri
asemenea oricărei ființe din samsara. Conducătorii de
vaste domenii cerești sau liderii oamenilor sunt supuși
morții în mod egal iar regatele și țările lor vor dispărea la
un moment dat. Bogați sau săraci, oameni de succes și
ratați, cu toții își vor părăsi trupurile de acum și nu vor
lua cu ei nimic din succesele sau eșecurile lumești.
Moartea este într-adevăr, marele egalizator:

18
Shakyamuni Buddha, Lalitavistara Sutra.
19
Vezi capitolul, "Câteva explicații buddhiste despre originea și
existența universului" din cartea mea, Adevărata învățătură despre
Buddha Amida și Tărâmul Pur, publicată pentru distribuție gratuită
de CBBEF, Taiwan, 2016, p 24.

29
”Asemenea unor munți de piatră înalți până la cer
care se aruncă unul asupra altuia din toate părțile,
zdrobindu-i pe cei prinși înauntru –
la fel bătrânețea și moartea năvălesc peste ființele vii –

Războinici, brahmani, negustori, vânători, intangibili20 și


căutători prin gunoaie:
nu iartă pe nimeni, ci înaintează mereu, zdrobind totul în
calea lor.
Nu există nicio speranță de victorie împotriva bătrâneții
și morții nici chiar dacă am folosi trupe cu elefanți, care
de luptă și infanterie.
Nici nu le putem învinge prin șiretenie ori să le mituim cu
bogății.

Așadar, cel care este înțelept și știe ce e mai bine pentru


el, să se încreadă imediat din toată inima lui în Buddha,
Dharma și Sangha21."22

Așa cum am menționat anterior, viața umană este


foarte scurtă în comparație cu a zeilor, asurașilor și chiar
a unor ființe din zonele de jos ale existenței și nu are o
durată fixă. Așadar, putem muri oricând, chiar și când
suntem tineri. Bodhisattva Nagarjuna a spus:

20
Casta intangibililor din India – aceștia erau în afara oricărei caste
și nu puteau fi atinși de ceilalți, fiind considerați impuri. Bineînțeles,
Buddha nu a fost de acord cu o astfel de împărțire a oamenilor.
21
Vezi capitolul ”Înțelesul celor Trei Refugii în buddhismul Jodo
Shinshu” din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo
Shinshu, tipărită pentru distribuție gratuită de CBBEF, Taiwan, 2019,
p.217
22
Shakyamuni Buddha, Samyutta Nikaya, 3:25

30
"Viaţa pâlpâie în rafalele de vânt a o mie de boli,
mai fragilă chiar decât o bulă de apă dintr-un râu.
În somn fiecare respiraţie iese şi intră din nou;
ce minune că ne trezim încă vii!"23

Într-adevăr, chiar dacă viața umană este imprevizibilă,


trebuie să privim ca un miracol faptul că am ajuns la
vărsta de acum, să ne străduim și mai mult să înțelegem
Amida Dharma și să primim credința.

Patrul Rinoche a dat următorul sfat despre cum să


aducem contemplația asupra morții (să conștientizăm
moartea) în fiecare clipă a vieții noastre:

”Meditați cu seriozitate asupra morții tot timpul și în


orice împrejurare. În timp ce stați în picioare, așezați sau
întinși, spuneți-vă: ‘aceasta ar putea fi ultima mea
acțiune în această lume‘ și meditați asupra acestui gând
cu convingere totală. Pe drumul vostru oriunde v-ați
duce, spuneți-vă vouă înșivă: ‘Poate voi muri acolo. Nu
am nicio siguranță că mă voi întoarce vreodată’. Când
plecați într-o călătorie sau vă opriți pentru odihnă,
întrebați-vă: ‘Oare voi muri acolo?‘
Oriunde v-ați afla, ar trebui să vă întrebați dacă ar putea
fi acesta locul în care veți muri. Noaptea, când stați
întinși, întrebați-vă dacă s-ar putea să muriți în pat, în
timpul nopții sau dacă puteți fi siguri că vă veți trezi
dimineața. Când vă treziți, întrebați-vă dacă s-ar putea
să muriți cândva în timpul zilei și reflectați că nu există,

23
Bodhisattva Nagarjuna citat de Patrul Rinpoche in Cuvintele
desăvârșitului meu învățător. The Words of My Perfect
Teacher (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), page 41

31
de fapt, nicio certitudine că vă veți mai duce la culcare
deseară”.24

Dacă reflectăm profund la cele de mai sus și devenim


conștienți că putem muri oricând, ar fi cazul să nu mai
amânăm ascultarea Dharmei despre Amida și să punem
întrebări sincere învățătorilor noștri pentru a ne rezolva
îndoielile și a fi siguri că avem credință în El.

Rennyo Shonin a spus:

”Dacă ținem cont de faptul că tărâmul oamenilor este un


loc al impermanenței atât pentru tineri cât și pentru
bătrâni, cu siguranță că la un moment dat ne vom
îmbolnăvi și vom muri. Toți trebuie să înțelegem că din
cauza condițiilor unei astfel de lumi, este esențial să
atingem cât mai repede o credință stabilă și să fim în
acest fel, siguri de nașterea care va veni în Tărâmul
Beatitudinii Supreme.”25

”Deoarece impermanența acestei lumi ne face să nu


putem fi siguri de nimic atât în ceea ce-i privește pe
tineri cât și pe bătrâni, trebuie să luăm imediat în calcul
chestiunea de cea mai mare importanță a vieții de după

24
Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher (Boston:
Shambhala, Revised edition, 1998), page 54.
25
Rennyo Shonin Ofumi: The Letters of Rennyo, translated from the
Japanese (Taisho, Volume 74, Number 2668) by Ann T. Rogers and
Minor L. Rogers, Numata Center for Buddhist Translation and
Research, Berkeley, California, 1996, p.102

32
moarte, să ne încredem din toată inima noastră în
Buddha Amida și să spunem Nembutsu.”26

Conștientizarea morții și a impermanenței este cel mai


bun prieten pe calea buddhistă și un semn al
înțelepciunii, chiar dacă suntem analfabeți ce nu știu să
citească nici măcar o singură literă:

”Aceia care nu se preocupă de viaţa lor de după moarte


sunt consideraţi ignoranţi chiar dacă ar fi experţi în cele
optzeci de mii de învăţături Dharma; aceia care şi-au
rezolvat problema vieţii de după moarte sunt consideraţi
înţelepţi chiar dacă sunt mireni27 ce nu ştiu să citească.
Aşa se spune.”28

Dacă înțelegem cu adevărat moartea și conștientizăm că


este mereu aproape, gata să lovească în orice clipă, atunci
nu vom pierde timpul degeaba în chestiunile legate de
Dharma.
Până când ajungem să ne încredem în Amida și să intrăm
astfel în stadiul de asigurați de nașterea în Tărâmul Pur
trebuie să ne concentrăm cât mai mult posibil pe
ascultarea învățăturii, să punem întrebări pentru a ne
rezolva îndoielile și să discutăm despre credință cu

26
Rennyo Shonin Ofumi: The Letters of Rennyo, translated from the
Japanese (Taisho, Volume 74, Number 2668) by Ann T. Rogers and
Minor L. Rogers, Numata Center for Buddhist Translation and
Research, Berkeley, California, 1996, p.118-119
27
Laici.
28
Scrisorile Maestrului Rennyo (Gobunsho) - Seria traducerilor din
buddhismul Jodo Shinshu, nr 8, traducere de Rev Josho Adrian
Cirlea, IABC, Kyoto, 2005, p.59

33
colegii și învățătorii noștri. De asemenea, chiar și după ce
primim credința și suntem stabili în credință, trebuie să
tratăm chestiunile legate de Amida Dharma ca fiind de
cea mai mare importanță și să continuăm s-o ascultăm cu
atenție profundă toată viața noastră. Știind că moartea
poate veni oricând, trebuie să ne găsim stabilitatea în
Nembutsul credinței și să tânjim după ceeea ce este cu
adevărat veșnic și nepieritor – Tărâmul Pur al Păcii și
Beatitudinii:

”Dacă vreți să atingeți credința în Amida, mai întâi


deveniți conștienți de faptul că viața umană durează cât
un vis sau o iluzie și că viața de după moarte în Tărâmul
Pur este într-adevăr, rezultatul beatific în eternitate;
că viața umană înseamnă a te bucura de numai cincizeci
până la o sută de ani și că viața de după moarte este
chestiunea de cea mai mare importanță.”29

În timp ce devenim conștienți de impermanența


trupurilor noastre și a lumii în care trăim, nu trebuie să
uităm nici de impermanența așa-ziselor noastre ”realizări
spirituale”.
Acest adevăr ar putea fi unul destul de greu de înghițit,
însă Jodo Shinshu ne învață că evoluția spirituală este o
iluzie. Ceea ce credem că am obținut acum, putem pierde
în următorul moment. Egoul nu poate evolua; tot ceea ce
face de fapt, este să se adapteze constant la diverse
atașamente grosiere sau subtile. De la plăceri materiale la
satisfacții spirituale și false nirvana, posibilitățile de
iluzie și autoînșelătorie sunt infinite pentru cei care se
bazează pe puterea personală.
29
Idem p.23

34
Dacă ne uităm la viața noastră din perspectiva
impermanenței fizice și a așa-ziselor noastre ”realizări
spirituale”, putem vedea lucrurile clar și ne putem pune
întrebările corecte. Ce se va întâmpla cu mine dacă
mor azi? Tu, cititorul acestor rânduri, ar trebui să te
întrebi – ce se va întâmpla cu tine dacă mori azi? Așa-
zisele tale virtuți sunt superficiale și nesemnificative,
ceea ce înseamnă că următoarea ta renaștere, care poate
surveni chiar acum când citești aceste rânduri, este
nesigură dacă nu te bazezi pe Amida. Acesta este
singurul lucru care contează acum. Ești omul din fața
celor două râuri de foc și apă30, ești înconjurat din toate
părțile de diverse tipuri de pericole pe care nu le poți
îndepărta tu însuți, iar Amida te strigă. Cum să nu
răspunzi chemării sale?

Mai ales pentru că ești un om obișnuit nu îți poți permite


să nu fi sigur de locul unde vei merge după moarte. Dacă
ai întâlnit ajutorul oferit de Amida, acceptă-l imediat fără
nicio ezitare. Nu trebuie să îți asumi niciun risc și nu
trebuie să-i permiți morții să te găsească nepregătit, adică
fără credință (shinjin). Lasă-i pe băieții deștepți și pe
practicanții ”virtuoși” să trăiască în așa-zisul ”aici și
acum”, să realizeze vacuitatea, ”oneness” sau ce mai cred
ei că realizează, dar tu rămâi smerit și agață-te de
mânecile lui Amida. Noi, adepții căii Jodo Shinshu
știm că nu avem timp să ne jucăm cu practici sau
concepte care sunt dincolo de capacitățile noastre și
care nu rezolvă rapid problema morții și a renașterii.

30
Vezi parabola celor două râuri și a căii albe de Maestrul Shantao și
explicațiile mele de pe siteul http://josho-
adrian.blogspot.com/2008/10/parabola-celor-dou-ruri-i-cii-albe.html

35
Noi nu suntem genul de oameni care să ne permitem
vreun risc în această chestiune.

Unii susțin că Nembutsul credinţei este prea legat de


moarte şi viaţa de după moarte şi că ar prefera ceva (o
practică sau învățătură) pentru „aici şi acum”. Lumea
căutătorilor spirituali de azi e plină cu astfel de idei de
genul ”aici și acum” ca și cum aceasta ar fi scopul
suprem ar oricărei religii. ”Trebuie să învățăm să trăim în
‚aici și acum’ și să nu ne gândim la moarte sau la ce se
întâmplă după moarte, spun ei. Dar această diferenţă este
o iluzie. De fapt, moartea nu este separată de „aici şi
acum”, pentru că respiraţia care iese poate oricând să nu
mai fie urmată de respiraţia care intră. În exact „aici şi
acum” putem pierde totul; în „aici şi acum” noi sau cei
dragi nouă pot muri instantaneu, în „aici şi acum” ne
putem găsi deodată în viaţa următoare, pierzând această
formă umană, şansa de a asculta Amida Dharma și a
primi credința.

Precum în filmul ”Ziua hârciogului” (Groundhog Day)31,


mințile ființelor neiluminate se află mereu într-un
perpetuu ”aici și acum”. Din păcate, le place atât de mult
acest ”aici și acum” încât creează ideologii
pseudospirituale care să-i mențină focalizați pe el. Fiind
atât de atașați de ”aici și acum”, ei refuză să vorbească
despre moarte și renaștere32 sau despre aspirația de a

31
Un film în care personajul principal repetă mereu aceeași zi.
32
Uneori i se mai zice ”reîncarnare” dar termenul corect din punct de
vedere buddhist este renaștere. Vezi capitolul ”Învățătura buddhistă
despre om, karmă și renaștere” din cartea mea Adevărata învățătură

36
ajunge în Tărâmul Pur al lui Amida, numind-o pe aceasta
o reminiscență a unor credințe populare sau o abatere de
la ”aici și acum”. Din păcate, și ei vor muri într-o bună zi
în exact momentul în care visează despre ”aici și acum”
și se vor naște din nou, într-un alt ”aici și acum” – același
aici și acum dar pictat diferit. Cât de trist este acest
lucru...

Știu că Buddhașii trăiesc mereu în aici și acum deoarece


ei au transcens cu adevărat viața și moartea, precum și
orice fel de limitare a spațiului și timpului, dar putem
spune oare același lucru despre acei practicanți ale căror
guri sunt pline de ”aici și acum”, că se află în același aici
și acum al Buddhașilor? Este extrem de important să
înțelegem că fiinţele neiluminate nu sălăşluiesc
niciodată în adevăratul "aici şi acum", ci numai în
visul de "aici şi acum". Ele se mişcă, trăiesc, mor şi se
nasc din nou în visul samsaric de acum şi dintotdeauna.
Fără naşterea în Tărâmul Iluminat al lui Amida, nu există
Trezie adevărată pentru ființele obișnuite.

Copii să nu se comporte asemenea adulților. De


asemenea, ființele neiluminate să nu imite vorbirea și
acțiunile Buddhașilor sau Maeștrilor iluminați din trecut.
Până nu transcendem cu adevărat nașterea și moartea și
nu atingem Buddheitatea, să nu mai vorbim atât de mult
despre ”aici și acum” și să nu mai neglijăm problema
morții și a vieții de după moarte.

despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, tipărită pentru distribuție


gratuită de CBBEF, Taiwan, 2016, p.10

37
Din nou, îi îndemn pe toți prietenii mei Dharma să
conștientizeze faptul că NU există timp pentru evoluția
spirituală. Tot ceea ce avem cu adevărat este acest
moment fragil, această scurtă pauză de dinainte de
moarte și încă o renaștere incertă. În acest moment fie
acceptăm ajutorul lui Amida, fie îl refuzăm și ne irosim
viața umană atât de greu de obținut. Profund impresionat
de impermanența vieții omenești și a așa-ziselor noastre
realizări spirituale, am compus aceste versuri spontane:

Nu există timp! Nu există timp pentru așa-zisa ta


”evoluție spirituală”!
Tot ceea ce ai cu adevărat este această clipă fragilă
dintre viață și viitoarea renaștere incertă,
așa că te rog, nu te baza pe ”realizările” sau ”virtuțile”
egoului tău aflat în iluzie!
Cum nu poți face o oglindă lustruind o cărămidă,
tot așa nu te poți transforma pe tine însuți într-un
Buddha!
După ce ai înțeles cele două tipuri de impermanență:
a trupului tău și a așa-ziselor tale ”realizări spirituale”,
nu-ți mai pierde timpul aiurea și încrede-te în Amida.
Doar născându-te în Tărâmul său Pur după moarte
vei putea evada din Samsara și deveni capabil să ajuți
toate ființele sensibile.

38
Karma – legea cauzei și efectului

”Nici în ceruri, nici în mijlocul oceanului, nici în


peșterile din munți, nicăieri în această lume nu există
vreun loc unde să te poți ascunde de consecințele
faptelor tale.”33

Voi împărți acest capitol în două:


a) învățătura generală despre karma
b) karma și salvarea oferită de Buddha Amida

a) Învățătura generală despre karma


Karma este legea cauzei și efectului. Termenul
”karma” provinde din cuvântul sanscrit ”karman” ceea ce
înseamnă acțiune cu gândul, fapta și cuvântul. Există
așadar, trei tipuri de karmă: 1) karma gândirii, 2) karma
vorbirii și 3) karma acțiunii sau a corpului. Tot ceea ce
gândim, vorbim sau facem ne afectează istoria personală.
Ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce am gândit,
vorbit și făcut în trecut, în alte vieți sau în viața prezentă
iar ceea ce gândim, spunem sau facem în prezent dă
naștere la noi cei din viitor. Buddha a spus:

”Bucuriile și suferințele ființelor


provin din propriile acțiuni.
Diversitatea acțiunilor creează diversitatea ființelor
și impulsionează diversele lor rătăciri în samsara.
Cu adevărat imensă este această rețea a faptelor!"34

33
Shakyamuni Buddha, Dharmapada.
34
Sutra celor o sută de acțiuni citată în Cuvintele desăvârșitului meu
învățător, Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised edition,
1998), p. 118

39
În momentul morții, karma personală determină forma
sau vehiculul, adică trupul pe care fluxul nostru mental îl
va avea în viitoarea naștere. Dorințele au nevoie de un
vehicul pentru a fi urmate într-o nouă viață. Mediul în
care ne aflăm acum și cel în care vom renaște într-o nouă
viață sau forma (trupul) de azi și cel viitor depind de
karma:

În Sutra învățăturilor către rege, se spune:

”Când vine momentul să pleci, o rege,


nici posesiunile tale, nici prietenii și nici familia nu te
vor urma.
Însă de oriunde ființele ar apărea și oriunde s-ar duce
faptele lor le urmează asemenea umbrei.".35

Învățătura despre karma ne învață că suntem singurii


responsabili de ceea ce suntem și de ceea ce vom deveni.
Nimeni în afara noastră, fie om, zeu sau orice altă ființă
nu poate fi trasă la răspundere. Merităm ceea ce ni se
intâmplă chiar dacă ne este greu să acceptăm asta:

”Ființele sunt proprietarii și moștenitorii karmei lor,


karma le este rudă și strămoș, adăpost și casă. Karma
este cea care face diferența între ființe inferioare și
superioare".36

35
Conform cu citatul din Cuvintele desăvârșitului meu învățător,
Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), p. 119
36
Buddha Shakyamuni, Majjhima Nikaya 135: The Shorter
Exposition of Kamma

40
De asemenea, în comentariul Atthasalini de
Buddhagosha, se spune:

”Datorită diferențelor karmice nașterea ființelor este


diferită, superioară sau inferioară, josnică sau înaltă,
fericită sau mizerabilă. În funcție de karmă apar
diferențe în înfățișare precum frumos sau urât, sănătos și
bine făcut sau diform. În funcție de karmă apar și
diferențe în condițiile lumești ale ființelor, precum câștig
sau pierdere, dizgrație, laudă sau învinuire, fericire sau
suferință."37

Contemplând profund învățătura despre karma ajungem


să înțelegem nașterea, viața și moartea din perspectiva
legii cauzei și efectului . Tot ceea ce există are o cauză
iar orice cauză va avea un efect. În fiecare secundă a
vieții noastre culegem fructele gândurilor, cuvintelor și
faptelor noastre și plantăm semințe noi prin ceea ce
gândim, facem și vorbim. Acesta este modul corect de a
privi lumea din jur și ceea ce ni se întâmplă.
Într-adevăr, în locul expresiei ”mama natură” ar trebui să
spunem ”mama karma”. Ne naștem și renaștem din
karma noastră, adică din propriile acțiuni. Chiar și natura
exterioară nu e decât o reflecție a karmei colective.
Lumea noastră, planul acesta de existență precum și
celelalte apar din karma38.

37
Cf cu citatul din Buddha și învățăturile lui de Ven Narada Maha
Thera,
http://www.buddhism.org/Sutras/BuddhaTeachings/page_18.html#_
edn9
38
Vezi capitolul "Câteva explicații budhiste despre originea și
existența universului" din cartea Adevărata învățătură despre

41
Nu doar că învățătura despre karma explică modul de a fi
al lucrurilor acestei lumi, de ce suntem ceea ce suntem,
de ce avem această formă (trup), ci ne asigură de
asemenea, de liberul arbitru. Suntem ceea ce gândim
(karma gândirii), ceea ce spunem (karma vorbirii) și ceea
ce facem (karma acțiunii sau a trupului) și putem
schimba această karmă și crea în acest fel, un mod mai
plăcut de viețuire.

Karma poate fi pozitivă, negativă sau neutră.


Faptele, gândurile și cuvintele care dau naștere la karma
pozitivă duc la propria fericire și la fericirea celorlalți.
Dacă intenția este de a-i ajuta pe ceilalți, dacă acționăm,
vorbim și gândim cu acest scop, atunci creăm karma
pozitivă. Dar dacă suntem motivați de diverse otrăvuri
mentale karma va fi negativă:

”Vă spun, o călugări, voința (intenția) este karma.


Intenționând și voind omul acționează cu trupul,
vorbirea și gândirea.” 39

Acțiunile, gândurile și cuvintele care nu sunt motivate


nici de intenții bune, nici de intenții rele, creează karma
neutră. Totuși, pentru că o astfel de karma neutră nu are
niciun efect pozitiv asupra noastră sau a celorlalți este de
asemenea, considerată nevirtuoasă iar discipolii buddhiști
sunt încurajați să creeze doar karma pozitivă.

Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of Buddha


Educational Foundation (CBBEF), Taiwan, 2016, p.24
39
Buddha Shakyamuni, Anguttara Nikaya

42
*

În învățătura buddhistă există multe clasificări ale


acțiunilor pozitive și negative ca de exemplu, cele zece
păcate grave și reversul lor – cele zece fapte virtuoase,
cele cinci păcate de moarte40, cele zece tipuri de acțiuni
40
”În conformitate cu Tzu-chou există două tradiții în ceea ce
privește cele cinci păcate de moarte.
Prima tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate de moarte
a celor trei vehicole:
1 ) a-ți ucide tatăl în mod intenționat, 2) a-ți ucide mama în mod
intenționat, 3) a ucide intenționat un arhat (eliberat în viață), 4) a
distruge armonia în sangha prin viziuni greșite, 5) a cauza
(intenționat ) vărsare de sânge din trupul unui Buddha.
Cei care fac aceste păcate se vor naște după moarte în iadul Avici
unde timp de o mare kalpa vor trece prin suferințe neîntrerupte; de
aceea, aceste păcate sunt numite ‚fapte ce duc la suferință
neîntreruptă’.
Abhidharma-kosa ne oferă o listă de cinci tipuri de acțiuni care duc
la suferințe neîntrerupte. Se spune:
1) a viola propria mamă sau o călugăriță aflată în stadiul de
dincolo de învățare [echivalent cu răul karmic al uciderii propriei
mame], 2) a ucide un bodhisattva care sălășluiește în meditație
[echivalent cu răul karmic al uciderii propriului tată] ori 3) un
înțelept aflat în stadiul învățării sau cel de dincolo de învățare
[echivalent cu uciderea unui arhat, 4) a distruge cauza fericirii unei
sangha [echivalent cu răul karmic al distrugerii armoniei în sangha]
și 5) a distruge stupe [echivalent cu a cauza intenționat vărsare de
sânge din trupul unui Buddha].’
A doua tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate din
Mahayana. Sutra propovăduită Nigrantașilor spune:‘1) a distruge
stupe, a da foc la depozitele cu sutre sau a jefui proprietatea celor
Trei Comori, 2) a vorbi de rău învățătura celor trei vehicole, a spune
că acestea nu sunt învățăturile sacre, a le împiedica și a le cenzura
sau a încerca să le ascunzi, 3) a-i bate pe cei care au părăsit viața
de familie, fie că observă preceptele, nu au primit preceptele ori
încalcă preceptele; a-i persecuta, a le enumera greșelile, a-i închide,

43
karmice care scurtează viața, etc. De asemenea, sunt
multe precepte care să ne îndepărteze de la rău și să ne
încurajeze să facem ceea ce este bine, ca de exemplu,
cele cinci precepte pentru laici (mireni), cele zece
precepte principale de Bodhisattva, cele 227 precepte
pentru călugări și cele 311 precepte pentru călugărițe, etc.

Cele zece păcate grave sunt: 1) a ucide, 2) a fura, 3) a


avea un comportament sexual incorect, 4) a minți 5) a
folosi un limbaj agresiv, 6) a-i vorbi de rău pe ceilalți,
7) a bârfi, 8) a fi lacom/avar, 9) a fi furios, 10) a susține
și a răspândi viziuni greșite.

O faptă complet negativă are patru părți. De exemplu, a


ucide înseamnă 1) a identifica o ființă, 2) a avea intenția
s-o omori, 3) a comite actul uciderii, 4) moartea victimei.
Dacă se întrunesc toate aceste patru elemente atunci
apare karma negativă completă a uciderii. La fel stau
lucrurile cu furtul, viața sexuală incorectă, minciuna, etc.

a-i forța să se întoarcă la viața laică, a-i pune la muncă de slugi, a-i
taxa sau a le lua viața, 4) a-ți ucide tatăl, a-ți răni mama, a fi cauză
de vărsare de sânge din corpul unui Buddha, a distruge armonia în
sangha sau a ucide un arhat, 5) a vorbi rău, adică a afirma că nu
există cauză și efect, precum și a îndeplini în mod constant cele zece
păcate grave de-a lungul nopții pline de ignoranță
Sutra celor zece roți spune:
1) a ucide un Pratyeka Buddha cu intenție rea, 2) a viola o
călugăriță care a atins starea de Arhat, 3) a fura sau distruge ceeea
ce a fost oferit Celor Trei Comori, 4) a distruge armonia în sangha
prin viziuni greșite’”
Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, capitolul III, The Collected Works
of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu
Hongwanji-ha, Kyoto, p.149-150

44
Dacă avem intenția uciderii cuiva, a furtului sau a unui
comportament sexual incorect și contemplăm această
faptă în mintea noastră dar nu o îndeplinim efectiv,
generăm doar jumătate din karma asociată cu acea faptă
negativă, acumulând doar primele două elemente din cele
patru de mai sus. Așadar, fluxul nostru mental este deja
afectat de contemplarea faptei și satisfacția ce decurge
din posibilitatea îndeplinirii diverselor acțiuni negative și
dăunătoare sau de faptul că am fost fericiți să-i vedem pe
alții făcându-le. Probleme mentale sau deficiențe
interioare pot apărea ca efect al unei astfel de gândiri
nesănătoase. Întrebați-vă pe voi înșivă, de câte ori ați
dorit moartea cuiva, v-ați uitat cu lăcomie și invidie la
posesiunile lui sau ați dorit soțul sau soția altcuiva? De
asemenea, de câte ori ați aprobat sau ați simțit plăcere
când ați văzut faptele rele ale celorlalți? De câte ori le-ați
suținut prin argumente? Doar făcând asta în minte puteți
fi siguri că nu mai aveți în voi semințele karmice ale
renașterii în lumea umană sau în vreo lume mai presus de
ea. Cu atât mai rău dacă le-ați și pus în practică!

A ucide este extrem de rău deoarece toate ființele


se identifică cu trupurile lor, însă a încuraja pe cineva să
ucidă, a lăuda uciderea sau a fi pricină de ucidere41 este și
mai grav. Dacă faci asta vei cădea nu doar tu în păcatul
uciderii, ci și ceilalți. A încuraja și promova uciderea
influențază mințile altora care vor transmite mai departe
ideea că uciderea este bună, ceea ce duce la și mai multe
omoruri și la creearea unei atmosfere de iad pe pământ.

Buddha Shakyamuni a spus:


41
De exemplu, a cere cuiva să ucidă în numele tău.

45
”Toți tremură când văd violență;
viața este dragă tuturor.
Privindu-i pe ceilalți ca pe tine însuți,
nu ucide și nu-i încuraja pe alții să ucidă."42

”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să ucidă el însuşi,


să îi încurajeze pe alţii să ucidă, să ucidă prin diferite
metode, să preamărească uciderea, să se bucure la
vederea uciderii ori să ucidă prin incantaţii sau mantre
negative. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile,
metodele sau karma uciderii şi să nu ucidă în mod
intenţionat nicio fiinţă vie43. Ca discipol al lui Buddha, el
trebuie să cultive o minte plină de compasiune şi pietate
filială, întotdeauna căutând metode potrivite pentru a
salva şi proteja toate fiinţele.”

Cel mai Onorat din lume a menționat în Suka Sutra zece


tipuri de acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții, toate
acestea fiind legate de păcatul uciderii:

”Există zece tipuri de acțiuni karmice care duc la


scurtarea vieții44: 1) a ucide tu însuți, 2) a-i încuraja pe

42
Dhammapada, 130
43
Mintea este factorul cheie în toate preceptele Bodhisattva. ”A
ucide prin diferite metode”: se referă la metodele folosite pentru a
facilita uciderea unei fiinţe sensibile, precum a arăta celorlalţi locul
unde se află o găină, a o încolţi, a-i lega picioarele, a-i pune capul pe
butucul măcelarului, etc.
44
Scurtarea vieții de aici este efectul karmic din prezent. Efectul
karmic de după moarte este renașterea în zonele de jos ale existenței.
Uneori însă este posibil ca cei care au făcut cele zece fapte de mai
sus să se căiască sincer și să își schimbe comportamentul, să salveze
vieți, etc, ceea ce duce la schimbarea karmei.

46
alții să ucidă, 3) a lăuda uciderea și diverse moduri de a
ucide ființele, 4) a te bucura la vederea uciderii, 5) a dori
să ucizi pe cineva din ură 6) a te bucura la vederea
distrugerii celui pe care îl urăști, 7) a răni fetusul în
burta mamei (avort), 8) a-i învăța pe alții să distrugă și
să rănească ființele, 9) a ridica temple ‚cerești’ pentru
uciderea ființelor ca ‚ofrande’,45 10) a-i învăța pe ceilalți
să poarte război, să se ucidă și să se rănească unii pe
alții. Acestea sunt cele zece acțiuni karmice care duc la
scurtarea vieții."46

A consuma carne, inclusiv a animalelor care nu au fost


ucise în mod special pentru tine, deși este un păcat mai
mic decât uciderea, întreține karma uciderii deoarece fără
cerere din partea consumatorilor nu ar mai fi nimeni care
să ucidă ființe și să le ofere carnea la vânzare. Cu toate
acestea, chiar dacă nu consumăm carne deloc, vegetalele
pe care le mâncăm, cafeaua sau ceaiul pe care îl bem au

De asemenea, cei care se întreabă de ce unii criminali ajung totuși la


bătrânețe trebuie să înțeleagă faptul că pe lângă karma de acum,
aceștia pot beneficia și de influența unei karme bune din alte vieți
care nu s-a epuizat încă. Așadar, chiar dacă trec de șaizeci de ani
sunt chinuiți de diferite boli fizice sau suferințe psihice ascunse
(inclusiv coșmaruri, frici, etc). La asta adaug faptul că ceea ce nouă
ni se pare viață lungă nu înseamnă că nu a fost scurtată deloc.
Probabil că un bătrân criminal ce moare la 70 ani ar fi trebuit sa mai
trăiască încă 20 sau 30 ani dacă nu ar fi făcut vreunul din cele zece
acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții.
45
A aduce sacrificii de animale sau oameni spiritelor sau diverselor
zeități.
46
Sutra în care Buddha i-a vorbit bătrânului Suka despre diferitele
retribuții karmice (Suka Sutra), pasaj tradus din chineză la cererea
mea, de către profesorul Shen Shi'an, moderator al siteului
http://thedailyenlightenment.com

47
fost produse prin uciderea multor insecte atunci când
plantele respective au fost îngrijite și recoltate, așadar cu
greu putem găsi o activitate în această lume care să nu
implice mai mult sau mai puțin uciderea altor ființe. Pe
scurt – nu există nicio ființă în această lume sau în altele,
față de care să nu avem o datorie karmică de plătit.
Contemplând toate acestea înțelegem și mai profund
nevoia de a evada din samsara și de a atinge
Buddheitatea pentru noi și ceilalți.

Furtul, care se definește prin a lua ceea ce nu a


fost oferit este, de asemenea, foarte grav, deoarece
ființele sunt foarte atașate de lucrurile lor iar uneori a lua
banii sau proprietatea cuiva poate fi echivalentul uciderii.
Imaginează-ți că ai fura venitul pe o lună al unei mame
sărace cu trei copii bolnavi. Acei copii ar putea muri de
foame sau din lipsa medicamentelor iar mama s-ar putea
îmbolnăvi și ea din cauza suferinței provocate. Asemenea
uciderii, efectul karmic al furtului duce foarte ușor la
renașterea în zonele de jos ale existenței

Buddha Shakyamuni a spus:

”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fure ori să îi


încurajeze pe alţii să fure, să nu fure prin niciun fel de
metode, nici prin incantaţii ori mantre negative. El nu
trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma
furtului. Nu trebuiesc furate nici un fel de obiecte
valoroase ori proprietăţi, chiar şi acelea aparţinând
fantomelor şi spiritelor sau hoţilor şi jefuitorilor, fie ele
atât de mici cât un ac sau un fir de iarbă.

48
Ca discipol al lui Buddha, adeptul trebuie să aibă o
minte plină de milă, compasiune şi pietate filială –
întotdeauna ajutând fiinţele să dobândească merite şi
fericire."47

Energia sexuală este foarte puternică iar dacă nu


este ținută sub control sau nu este sublimată, atunci se
transformă într-un obstacol imens pentru eliberarea din
samsara. Există mai multe tipuri de comportament sexual
incorect menționate în sutre și în tratatele diverșilor
maeștri, ca de exemplu: a-ți înșela soțul sau soția48, a face
sex cu partenerul sau partenera altcuiva, cu cei sub
vârsta normală pentru a-și începe viața sexuală, cu
persoane de același sex, cu ființe neumane, cu proprii
părinți, copii sau rude de sânge, cu un călugăr sau
călugăriță care au primit preceptele de abstinență, a face
sex în locuri nepotrivite (de ex, în temple, în afara casei,
etc), la timpul nepotrivit (în timpul zilei), în orificiile
nepotrivite (anus sau gură), adică cele nefăcute pentru
sex49, a avea relații sexuale care produc răniri ori sunt
dăunătoare fizic sau psihic, etc. Iată câteva citate din

47
Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), also known as
Brahma Net Sutra.
48
Din momentul în care un bărbat și o femeie sunt împreună toate
regulile de comportament se aplică automat, indiferent dacă aceștia
sunt căsătoriți civil sau religios. Menționez că pe vremea prezenței în
trup a lui Buddha Shakyamuni nu existau ceremonii buddhiste de
căsătorie, acestea fiind o invenție recentă.
49
”Care sunt părțile trupului nepotrivite? Gura, anusul […]”
Maestrul Asvagosa citat în Marele Tratat despre etapele căii ce duc
la Iluminare”, The Great Treatise on the Stages on the Path to
Enlightenment, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca,
New York, p. 220

49
Buddha Shakyamuni despre sexualitatea incorectă și
consecințele acesteia:

”A face sex la timpul și locul nepotrivit, cu cineva care


nu este soția ta sau nu este femeie, înseamnă a fi vinovat
de comportament sexual incorect. [...]
A face sex cu sine însuși ori cu cineva pe marginea
străzii, lângă un templu sau într-o adunare, înseamnă a fi
vinovat de comportament sexual incorect.
A face sex cu cineva care, deși se află sub protecția
regelui, a părinților sau fraților, a acceptat o întâlnire,
invitație sau plată, înseamnă a fi vinovat de
comportament sexual incorect.
A face sex lângă o statuie, pictură sacră sau lângă un
cadavru, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual
incorect.
A face sex cu soția ta și a te gândi la ea ca la o altă
femeie sau a face sex cu soția altcuiva și a te gândi la ea
ca la propria soție înseamnă a fi vinovat de
comportament sexual incorect.

Comportamentul sexual incorect poate fi grav sau minor.


Dacă e cauzat și însoțit de patimi puternice care întunecă
mintea50 este grav; dacă e condus de patimi mai mici,
este minor.”51

Vorbind despre soțiile care își înșeală soții, Buddha


Shakyamuni spune:

50
Dacă este condus de emoții distructive și negative, dorințe
exacerbate, furie, gelozie puternică, etc.
51
Sutra preceptelor upasaka (Upasakasila Sutra), fascicolul 6,
capitolul 24a.

50
”Cu mintea plină de ură, rece și fără de inimă.
tânjind după alții, își disprețuiește soțul.
O astfel de soție merită să fie numită ucigașă.
[…]

Genul de nevastă asemenea unei ucigașe


după moarte va renaște în cele mai adânci iaduri.”52

De asemenea, cu referire la homosexualitate și pedofilie,


Shakyamuni face următoarele afirmații:

”Nenumărate pedepse [karmice] în viața viitoare sunt


descrise pentru fapta greșită a sexului între doi bărbați.

Cel care face sex cu băieți53 vede băieți în râul de acid


din iad care strigă după el. Din cauza atașamentului față
de aceștia se aruncă după ei, suferind îngrozitor."54

Descriind câteva tipuri de iaduri, Maestrul Genshin, al


șaselea Patriarh al tradiției noastre, citează din
Saddharmasm tyupasthana Sutra (Shobonenjogyo), și
ajunge la așa-numitul Loc al Suferinței extreme unde
”sunt condamnați bărbații vinovați de sodomie. Aici
victima, după ce vede bărbatul cu care a făcut sex, îl
îmbrățișează cu patimă asemenea focului care îi
consumă corpul în întregime. După ce moare, învie la loc
și fuge terorizat de cele întâmplate, însă cade într-o

52
Anguttara Nikaya, II, 41
53
Cu copii în general.
54
Saddharma-smrtyupasthana Sutra. Shantideva a citat de
asemenea, acest pasaj din Saddharma-smrtyupasthana Sutra în
lucrarea Śikṣāsamuccaya (Compendiu de precepte).

51
prăpastie adâncă unde este devorat de ciori cu ciocuri de
foc și de vulpi cu botul de foc.”55

Al treilea precept Bodhisattva legat de sexualitate spune:

”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să înfăptuiască


acte imorale ori să îi încurajeze pe alţii să le
îndeplinească. Într-adevăr, el nu trebuie să aibă cu
nimeni un comportament sexual nepotrivit.
Un discipol al lui Buddha trebuie să aibă pietate filială –
salvând toate fiinţele sensibile şi instruindu-le întru
Dharma purităţii şi castităţii. Dacă în loc să procedeze
astfel, dovedeşte că nu are compasiune şi îi încurajează
pe alţii să se implice în relaţii sexuale imorale, inclusiv
cu animale şi chiar cu mamele, fiicele, surorile sau alte
rude apropiate lor, el comite un păcat Parajika
(principal)."56

Indiferent dacă unii sunt de acord sau nu, sutrele


(cuvintele lui Buddha Shakyamuni însuși) precum și
instrucțiunile maeștrilor, asemenea lui Genshin, sunt
foarte clare în ceea ce privește definirea
comportamentului sexual incorect și rezultatele karmice
ale unui astfel de act. Precum în toate chestiunile

55
Pasaj citat de Maestrul Genshin în lucrarea Ojoyoshu din Sutra
conștientizării Dharmei celei adevărate (Saddharmasm tyupasthana
Sutra in Skr, Shobonenjogyo in Jpn). Vezi Ojoyoshu, în The
Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, translated from Japanese by A.K. Reischauer,
http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-
ojoyoshu-free-english-edition.html
56
Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), also known as
Brahma Net Sutra.

52
Dharma, ceea ce Buddha a spus cântărește infinit mai
mult decât opiniile ființelor neiluminate din diverse
timpuri.

A minți, a folosi un limbaj agresiv sau a vorbi de


rău pe ceilalți, a bârfi și a pălăvrăgi inutil constituie
karma vorbirii nevirtuoase. Dintre minciuni, cea mai
gravă este a minți despre realizările spirituale, însă orice
minciună crează iluzie și neîncredere în familie, cercul de
prieteni și în relațiile cu ceilalți oameni. Folosind cuvinte
agresive îi rănim pe ceilalți iar suferința provocată poate
lăsa urme grave sau duce chiar la moarte. De asemenea,
vorbind alți oameni de rău și bârfindu-i ponegrim și
separăm prieteni, familii sau chiar sangha (comunitatea
buddhistă) iar pălăvrăgind ne consumăm inutil timpul și
energia care ar putea fi folosite pentru ascultarea
Dharmei.
Buddha Shakyamuni a spus:

”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să folosească el


însuşi cuvinte neadevărate, să mintă prin orice fel de
mijloace ori să îi încurajeze pe alţii să mintă. Nu trebuie
să se implice el însuşi în cauzele, condiţiile, metodele sau
karma minciunii, spunând că a văzut ceea ce nu a văzut
sau vice-versa ori minţind indirect prin mijloace fizice
sau mentale.57 Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să
aibă întotdeauna o vorbire şi viziune corectă şi să îi
ghideze pe toţi ceilalţi către acestea. Dacă în loc să
procedeze astfel, ajunge pricină de vorbire incorectă,

57
Spre exemplu, a da din cap, etc. Un caz de minciună prin mijloace
mentale este atunci când cineva care a comis o greşeală tace atunci
când este întrebat cine este vinovatul.

53
viziuni greşite sau karmă negativă pentru ceilalţi, el
comite un păcat Parajika (principal).”58

”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să se laude pe sine


şi să îi vorbească de rău pe ceilalţi sau să îi încurajeze
pe alţii să procedeze în acest fel. El nu trebuie să creeze
cauzele, condiţiile, metodele sau karma laudei de sine şi
a discreditării celorlalţi. Ca discipol al lui Buddha, el
trebuie să fie gata să se pună în locul tuturor fiinţelor
sensibile şi să îndure umilinţa şi defăimarea – să accepte
toate învinuirile şi să lase fiinţele să aibă parte de toată
gloria. Dacă în loc să procedeze astfel, îşi etalează
propriile sale virtuţi şi ascunde punctele bune ale
celorlalte fiinţe, atrăgând asupra lor defăimarea, el
comite un păcat Parajika (principal)”.59

A fi lacom și zgârcit ne face să simțim încă din


această viață o parte din suferințele pretașilor
(spiritelor/fantomelor flămânde) și este cauza renașterii
după moarte în sfera lor de existență. Lacomul și
zgârcitul trăiește numai pentru el și suferă de o foame
mentală imposbil de satisfăcut.
Buddha Shakyamuni a spus:

”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fie avar sau să


îi încurajeze pe alţii să fie avari. El nu trebuie să creeze
cauzele, condiţiile, metodele sau karma avariţiei. Ca

58
Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), cunoscută și sub
denumirea de Brahma Net Sutra.
59
Idem.

54
bodhisattva60, ori de câte ori un nevoiaş vine să îi ceară
ajutorul, să îi dea aceluia tot ce are nevoie. Dacă în loc
de asta, mânat de furie şi indignare61, refuză să îi acorde
orice fel de sprijin – neajutându-l nici măcar cu un
bănuţ, un ac, un fir de iarbă, un singur vers sau o
propoziţie Dharma, ci îl ocărăşte şi îl insultă, comite un
păcat Parajika (principal)”.62

Se spune de asemenea, că un singur moment de


furie distruge binele făcut de-a lungul mai multor ani.
Aceasta poate duce chiar la uciderea sau rănirea altor
ființe pentru că nu se știe de ce poate fi capabil un om
cuprins de furie.

Buddha Shakyamuni a spus:

”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fie furios şi nici


să îi încurajeze pe alţii să fie furioşi. El nu trebuie să
creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma furiei. Ca
discipol al lui Buddha, el trebuie să fie plin de
compasiune şi filial, ajutând toate fiinţele sensibile să îşi
dezvolte bunele rădăcini ale împăcării. Dacă în loc de
asta, el insultă şi ponegreşte fiinţele sensibile sau chiar
fiinţele născute prin transformare [precum zeităţile şi
spiritele], adresându-le cuvinte grele, lovindu-le cu
pumnii sau cu picioarele, ori atacându-le cu un cuţit sau

60
”Ca bodhisattva” – ca discipol buddhist ce aspiră la atingerea
Buddheității pentru el și ceilalți.
61
Discipolul devine furios şi îşi pierde cumpătul din cauză că celălalt
continuă să îi ceară ajutorul.
62
Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), also known as
Brahma Net Sutra.

55
topor – sau poartă ranchiună chiar şi atunci când
victima îşi recunoaşte greşelile şi cere cu umilinţă iertare
cu o voce moale şi împăciuitoare – discipolul comite un
păcat Parajika (principal).”63

”Nu vorbi aspru cu nimeni. Cei cărora le vorbești cu


asprime s-ar putea să se răzbune. Cuvintele mânioase
rănesc sentimentele celorlalți iar ceea ce oferi, vei primi
înapoi."64

A ponegri Dharma, a susține și a răspândi viziuni


greșite, este cel mai rău lucru cu putință, chiar mai rău
decât uciderea trupului, deoarece distrugând Dharma se
ia șansa ființelor de a se elibera din nașterile și morțile
repetate. Este ca și cum ai ucide toate ființele din nou și
din nou, la infinit.
Buddha Shakyamuni a spus:

”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să vorbească de


rău Cele Trei Comori65 sau să îi încurajeze pe alţii să
procedeze astfel. El nu trebuie să creeze cauzele,
condiţiile, metodele sau karma ponegririi lor. Dacă
discipolul aude chiar şi un singur cuvânt de defăimare
împotriva lui Buddha din partea externaliştilor66 sau
fiinţelor rele, el simte o durere asemănătoare cu aceea
provocată de trei sute de suliţe care îi străbat inima.
Cum ar putea atunci să ponegrească el însuşi Cele Trei

63
Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), cunoscută și sub
numele de Brahma Net Sutra
64
Buddha Shakyamuni, Dhammapada, 133
65
Buddha, Dharma și Sangha.
66
Externaliști – cei care nu sunt buddhiști.

56
Comori? Astfel, dacă un discipol nu are credinţă şi
pietate filială faţă de Cele Trei Comori şi chiar îi asistă
pe cei răi sau cei ce împărtăşesc viziuni aberante în
ponegrirea lor, el comite un păcat Parajika
(principal)”.67

Maestrul T'an-luan a spus:

”A spune că nu există Buddha, Buddha-Dharma,


Bodhisattva sau Bodhisattva-Dharma. A te decide
asupra unor astfel de viziuni, fie prin propria ta judecată
sau primindu-le de la alţii, se numeşte ponegrirea
Dharmei celei adevărate.”68

„Deşi doar a ponegrit Dharma cea adevărată însă nu a


comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur nu va putea
atinge naşterea în Tărâmul Pur. De ce?
Mahaprajnaparamita Sutra69 spune:

‘Cel care ponegreşte Dharma cea adevărată va cădea tot


în iadul Avici însă când acea kalpa se epuizează, va
cădea într-un iad Avici din altă lume. În acest fel trece
prin o sută de mii de mari iaduri Avici unul după altul’.

67
Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo) cunoscută și ca
Brahma Net Sutra.
68
Maestrul T’an-luan Comentariu la Discursul lui Vasubandhu
despre Tărâmul Pur (Ojoronchu), The Collected Works of Shinran,
Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha,
Kyoto, 1997, p.145
69
Daibonhannyaharamitsukyo.

57
Buddha nu menţionează vre-un moment când acesta
poate scăpa, deoarece ponegrirea Dharmei este un păcat
extrem de grav.
Mai mult decât atât, Dharma cea adevărată este
Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-
o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar
aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha70? Acest
lucru nu ar avea nicio logică.”71

Fiecare acțiune negativă are patru tipuri de efecte


karmice: 1) efectul maturizat complet, 2) efectul similar
cu cauza, 3) efectul condiționat sau efectul de mediu și 4)
efectul multiplicativ.

1) Efectul maturizat complet


A face oricare dintre cele zece păcate grave fiind
motivat de ură și cruzime duce la renașterea în iaduri,
motivat de dorință, lăcomie și atașament, duce la
renașterea ca preta (spirite flămânde) iar dacă motivul
este ignoranța (de exemplu, dacă ucigașul nu știa că este
rău să ucidă acea ființă), efectul este renașterea ca
animal. De asemenea, faptele virtuoase dar amestecate cu

70
Se referă la Tărâmul Pur al lui Buddha Amida.Cum ar putea
cineva care zice că nu există Amida să își dorească să renască după
moarte în Tărâmul său Pur?
71
Maestrul T’an-luan Comentariu la Discursul lui Vasubandhu
despre Tărâmul Pur (Ojoronchu). T’an-luan’s Commentary on
Vasubandhu’s Discourse on the Pure Land (Ojoronchu), a study
and translation by Hisao Inagaki, Nagata Bunshodo, Kyoto, 1998,
p.196-197

58
toate tipurile de otrăvuri mentale, însă cu nicio patimă
anume care să fie majoritară, duce la renașterea în lumea
oamenilor. Faptele virtuoase amestecate cu gelozie și
rivalitate, de exemplu, a face foarte mult bine doar pentru
a dovedi propria superioritate, duc la renașterea ca asura
(semizeu) iar faptele foarte virtuoase amestecate cu
mândrie duc la renașterea printre zeii din lumea dorinței.
Dacă facem oricare din cele zece păcate timp îndelungat
și motivați de o intenție foarte puternică, de exemplu, de
dorință, furie sau ignoranță extremă, ajungem în iaduri.
Dacă intenția nu este atât de puternică iar perioada nu e
foarte lungă, atunci renaștem după moarte ca preta
(spirite/fantome flămânde) iar dacă intenția nu este foarte
puternică însă fapta este făcută încontinuu și timp
îndelungat rezultatul este renașterea ca animal.

2) Efectul este similar cu cauza


Când cei care s-au născut într-una din zonele de jos
ale existenței (iaduri, spirite flămânde, animale) din
cauza efectului maturizat complet al karmei lor, ajung să
renască din nou în formă umană, aceștia întâlnesc
efectele similare cauzei. Efectele similare cauzei sunt de
două tipuri: acțiuni similare cauzei și experiențe similare
cauzei.

Acțiunile similare cauzei sunt inclinația de a face fapte


care au fost cauza nașterilor trecute într-una din zonele de
jos ale existenței. De exemplu, dacă am ucis avem încă
tendința de a ucide, dacă am furat avem tendința de a
fura, dacă am avut un comportament sexual incorect
suntem încă atrași de un astfel de comportament, etc.
Asta explică de ce, chiar din primii ani ai copilăriei,

59
unora le place să omoare animale și insecte, să fure
lucrurile altora ori simt nevoia de a face oricare din cele
zece păcate. Tendințele înnăscute ne arată de obicei exact
ce obișnuiam să facem în mod constant în viețile trecute.

Experiențele similare cauzei înseamnă că deoarece am


făcut unul sau mai multe din cele zece păcate grave într-
una din viețile trecute ne întâlnim în cea de acum cu
unele nenorociri cauzate de ele. De exemplu, dacă am
ucis, viața de acum va fi scurtă sau plină de boli. Astfel,
unii mor de mici iar alții trăiesc bolnavi toată viața lor din
cauza karmei uciderii.

Dacă într-o altă viață am luat ceea ce nu ni s-a oferit,


acum trăim în sărăcie ori suntem prădați de hoți sau avem
parte de diferite nenorociri care ne fac să nu avem
niciodată de ajuns ori să pierdem ce am câștigat prin
muncă grea.

Dacă am avut un comportament sexual incorect vom


avea parte de relații dezechilibrate cu multe certuri,
contraziceri sau diverse alte dificultăți.

Dacă am mințit, suntem acum mințiți de alții, suntem


criticați, neapreciați, neluați în serios ori acuzați pe
nedrept.

Dacă am folosit un limbaj agresiv suntem acum loviți


înapoi cu vorbe grele și insulte iar ceea ce spunem va fi
pricină de necazuri în viața prezentă.

60
Dacă i-am vorbit de rău pe ceilalți și am semănat
semințele discordiei ne este foarte greu să ne înțelegem
cu prietenii, colegii sau oamenii cu care încercăm să
avem relații sociale sau de muncă. De asemenea,
angajații sau subordonații noștri nu se înțeleg bine, nu
ascultă ceea ce li se spune, sunt recalcitranți și mereu
puși pe contraziceri.

Dacă am pălăvrăgit inutil, cuvintele noastre din această


viață nu vor avea nicio greutate și nu vom fi crezuți nici
dacă spunem adevărul. De asemenea, vom avea
dificultăți când încercăm să vorbim în fața unei mari
adunări de oameni.

Dacă am fost lacomi și zgârciți într-una din viețile


trecute, vom continua să simțim o foame nestăvilită după
posesiuni și vom întâlni diverse situații potrivnice care ne
vor pune piedici în împlinirea acestor dorințe.

Dacă am fost furioși și am dorit răul celorlalți vom trăi în


frică și vom suferi diverse vătămări sau pagube de mai
multe ori în viața de acum.

Dacă am susținut viziuni greșite într-una din viețile


trecute, după ce am petrecut o vreme în zonele de jos ale
existenței, vom continua să fim influențați de credințe
false și vom fi ușor de prostit în chestiunile spirituale sau
tulburați de diverse concepții greșite.

3) Efectul condiționat sau efectul de mediu


Din cauza fostei noastre implicări în cele zece păcate

61
grave, ne naștem în medii și locuri rele. De exemplu,
dacă am ucis renaștem în locuri cu pericole mortale.
Dacă am luat ceea ce nu ni s-a oferit renaștem în locuri
afectate de foamete, unde recoltele sunt distruse de
elementele naturii. Dacă am avut viață sexuală incorectă
renaștem în locuri nămoloase, respingătoare și pline de
mizerie. Minciuna duce la renașterea în medii cu care nu
suntem deloc în armonie și alături de oameni care vor
avea mereu tendința să ne păcălească și escrocheze, ceea
ce duce la atacuri de panică, nesiguranță materială,
paranoia și anxietate. Dacă i-am vorbit de rău pe alții și
am semănat discordie, renaștem în locuri dificil de
traversat din cauza peisajului sălbatic. Dacă am folosit un
limbaj agresiv, renaștem în locuri pustiite, fără vegetație
și expuse elementelor naturale. Dacă am pălăvrăgit inutil
renaștem în zone cu pământ nefertil, vreme nepotrivită și
imprevizibilă. Dacă am fost lacomi și zgârciți renaștem în
zone inospitaliere cu recolte slabe și diverse situații
adverse. Dacă am fost mânioși și am dorit răul altora
renaștem în zone dominate de stăpâni puternici și răi care
ne asupresc. Legumele și fructele acestor locuri sunt
amare și iuți, trupurile noastre sunt fragile iar dezastrele
naturale apar adeseori. Dacă am susținut viziuni greșite
renaștem în locuri unde nu avem niciun fel de refugiu sau
protector și unde suntem mereu în pericol din cauza
inamicilor și forțelor răuvoitoare.

4) Efectul multiplicativ
Acesta se referă la faptul că indiferent ce păcat grav
din cele zece sau orice păcat în general am făcut înainte,
avem tendința să-l repetăm din nou și din nou. În acest
fel, faptele rele și semințele negative pe care le generăm

62
au tendința să se multiplice și să se diversifice, făcându-
ne să ne adâncim și mai mult în samsara.

b) Karma și salvarea oferită de Buddha Amida


Am oferit explicațiile precedente de la secțiunea
învățătura generală despre karma pentru a-i ajuta pe
colegii mei de practică să înțeleagă importanța
gândurilor, faptelor și vorbelor de fiecare zi. Dacă un
discipol contemplă cu sinceritate cele scrise acolo se va
simți copleșit de mulțimea tendințelor sale de a face rău.
Într-adevăr, de câte ori nu am dorit moartea cuiva sau
chiar am ucis diferite ființe (a ucide ființe non-umane
precum insecte sau animale este de asemenea o faptă care
generează karma negativă) ori am făcut avort sau am
încurajat/am fost pricină de avort? De câte ori nu am
privit cu invidie ceea ce aveau alții ori am fost furioși, am
folosit un limbaj agresiv, am avut un comportament
sexual incorect, am mințit sau am fost lacomi și zgârciți?
Probabil unii dintre noi chiar au răspândit viziuni greșite
care sunt împotriva Dharmei!

Trebuie să ne întrebăm pe noi înșine toate acestea și după


ce înțelegem cât de incapabili suntem să ducem o viață
virtuoasă și echilibrată, să ne refugiem imediat în
Buddha Amida, să rostim Numele lui cu credință și să ne
dorim să renaștem în Tărâmul lui Pur după moarte.

Să ne refugiem în Buddha Amida cu atitudinea unuia


care este pe cale să moară acum, în chiar acest
moment, fără să aibă nici măcar un minut în plus și
nici puterea de a-și purifica faptele și karma negativă.
Într-adevăr, NU există timp pentru așa-zisa ”evoluție

63
spirituală” iar consecințele karmei noastre negative nu
pot fi oprite. Dacă am făcut deja unul din cele zece
păcate grave (cine oare nu a făcut măcar câteva, dacă nu
chiar pe toate în viețile trecute și continuă să le facă și
acum?) ne va fi imposibil să le purificăm prin puterea
personală și să trăim asemenea unor sfinți în mediul
samsaric și agitat de fiecare zi. Nu avem așadar, niciun
fel de garanție că vom ajunge la un moment dat, în
această viață care se poate sfârși oricând, să fim complet
detașați, puri și fără de iluzii. Ceasul impermanenței
ticăie neîncetat iar depozitul mental de karmă negativă e
deja plin până la refuz.

Susținând că fiinţele sensibile nu se pot elibera


prin ele însele de naştere şi moarte, s-ar părea că Jodo
Shinshu înţelege greşit ori nu acceptă pe deplin
învăţătura despre karma. Însă lucrurile nu stau deloc
astfel. Jodo Shinshu acceptă în totalitate învăţătura
despre karma şi existenţa liberului arbitru, numai că face
lumină asupra unui aspect foarte important pe care mulţi
buddhişti au tendinţa să-l uite.

Da, teoretic vorbind, există posibilitatea să ne schimbăm


karma şi să decidem cutare sau cutare lucru,
influenţându-ne propriul destin, însă chiar putem spune
cu mâna pe inimă că întotdeauna acţionăm exact aşa cum
dorim? Să presupunem că cineva bea în cantităţi uriaşe
începând din copilărie şi are acum 40 ani de alcoolism.
Este el capabil să se lase pur şi simplu de alcool numai
printr-un act de voinţă? Ori un fumător înrăit, poate
renunţa la viciul său peste noapte?

64
Observăm în jurul nostru că mulţi fumători, alcoolici sau
dependenţi de droguri nu se pot lăsa prea uşor de ceea ce
dăunează vieţii şi sănătăţii lor, unii dintre ei chiar murind
după eforturi prelungite de abstinenţă. Imaginaţi-vă însă
cu cât mai puternică este influenţa karmei habituale din
trecut! Această karma habituală din trecut nu reprezintă
ceea ce am făcut în mod repetat numai într-o singură
viaţă, ci faptele şi obsesiile noastre din multe vieţi. Dacă
este atât de greu să punem capăt karmei habituale şi
obiceiurilor distructive din această viaţă, imaginaţi-vă cât
de greu, ori chiar imposibil, este să oprim diferitele tipuri
de karmă habituală din trecutul fără de început! De
asemenea, așa cum am explicat la efectul multiplicativ al
karmei, avem tendința automată de a repeta mereu și
mereu faptele rele din trecut, adâncindu-ne și mai mult în
samsara.

Aşadar, Jodo Shinshu nu neagă liberul arbitru şi


posibilitatea generală de a schimba karma, însă
insistă pe adevărul că voinţa noastră este atât de
slăbită de karma habituală a vieţilor trecute, încât
devine incapabilă de a mai schimba ceva.

Când ne-am obişnuit timp de nenumăraţi eoni să trăim în


ignoranţă, ură, furie, gelozie, ataşamente şi multe alte
patimi oarbe, cum am putea să nu fim influenţaţi de
această rea şi teribilă karmă habituală inclusiv în viaţa
prezentă, şi cum am putea să punem capăt acestor mizerii
perpetue doar prin forţa voinţei? Ştim cu toţii că un
îndelungat abuz de droguri duce la dependenţă, o stare în
care voinţa personală de schimbare este extrem de
limitată, iar cel afectat are nevoie urgentă de ajutorul

65
unui specialist. Însă noi am luat drogul diverselor iluzii
timp de nenumărate vieţi, din trecutul fără de
început!
Învăţătura şi metoda buddhistă Jodo Shinshu nu începe
cu holbatul la ideal: avem cu toţii în noi înşine natura de
Buddha şi putem deveni Buddhaşi, ci de la starea mentală
în care sălăşluim aici şi acum.
Aşadar, a intra pe Calea buddhistă Jodo Shinshu este
ca şi cum te înscrii la Alcoolicii Anonimi şi recunoşti:
„Salut, sunt Josho Adrian, şi sunt alcoolic”. Jodo
Shinshu nu afirmă nimic de genul: „Sunt Josho
Adrian şi pot deveni un Buddha”, ci „Mă numesc
Adrian şi sunt plin de iluzii şi patimi oarbe, incapabil
de a mă vindeca pe mine însumi (atinge
Buddheitatea/Nirvana)”.

Aşadar, în Jodo Shinshu începem cu a ne recunoaşte


incapacităţile, după care acceptăm medicamentul –
Legământul Principal al lui Buddha Amida. Recunoaştem
că suntem atât de bolnavi încât nu ne mai putem baza pe
noi înşine și suntem gata să aplicăm singurul tratament
care dă rezultate în cazurile de dependenţă cronică în care
ne aflăm.

Cel care afirmă că poate deveni un Buddha în această


viaţă pentru că adevărata sa natură este Buddheitatea
însăşi, este cel care „nu înţelege influenţa karmei bune
sau rele din vieţile anterioare” şi că „orice faptă rea pe
care a făcut-o, fie ea şi una atât de mică precum un fir de
praf îşi are cauza în karma din trecut”, așa cum explica
Shinran în al 13-lea capitol din Tannisho.

66
La fel cum cineva care a luat droguri timp de mulţi ani
crede că poate renunţa imediat la dependenţă iar după
câteva încercări sfârşeşte prin a lua o supradoză, la fel
„un om îşi poate dori să nu facă rău nimănui şi totuşi să
sfărşească prin a omorî o sută sau o mie de oameni”.
Aceasta este influenţa apăsătoare şi profundă a karmei
din vieţile trecute şi motivul pentru care avem atât de
mare nevoie de salvarea lui Amida. Această salvare
promisă în Legământul Principal nu depinde de voinţa
noastră slăbită şi influenţată de karma bună sau rea din
vieţile trecute, ci numai de Puterea lui Amida de a ne
vindeca de bolile noastre şi a ne transforma în Buddhaşi:
„suntem salvaţi numai datorită lucrării de neconceput a
Legământului”.72

Contemplând învățătura despre karma și conștientizând


incapacitatea noastră de a avea mereu gânduri, fapte și
vorbe curate, ne hotărâm să ne îndreptăm mintea și inima
către Amida Dharma și să primim salvarea
necondiționată pe care acest Buddha numit Amida ne-o
oferă nouă, ființelor obișnuite care nu pot scăpa din
nașterile și morțile repetate prin ele însele73. Dacă
procedăm astfel, rădăcinile karmei noastre sunt tăiate și

72
Shinran Shonin, Tannisho.
73
Cu toate acestea, Amida Dharma nu este un instrument pentru a ne
justifica patimile oarbe și nici de a le instituționaliza ca și
comportament normal. Într-adevăr, în activitatea sa de a salva toate
ființele, Buddha Amida nu face nicio distincție între cei virtuoși sau
nevirtuoși, dar asta nu înseamnă că El susține sau încurajează răul.
Nu trebuie să confundăm Compasiunea lui Amida și faptul că ne
salvează așa cum suntem, cu ideea că tot ceea ce facem este bun și
frumos. În loc să ne justificăm și lăudăm patimile, ar trebui să ne
rușinăm și să fim recunoscători pentru ajutorul lui necondiționat.

67
cu toate că rămânem plini de patimi oarbe și iluzii până la
moarte și continuăm să experimentăm rezultatele karmei
trecute, aceasta nu își mai poate planta semințele într-o
altă viață.
*

Pentru a explica modul în care funcționează


salvarea oferită de Buddha Amida în termeni de cauză și
efect, trebuie să înțelegem învățătura despre transferul de
merit.

De obicei, în practicile bazate pe puterea personală


adeptul ”câștigă” merite sau virtuți pe care le transferă
către propria Iluminare, însă în cazul căii Puterii Celuilalt
(Tărâmului Pur), transferul de merite are loc de la Amida
către cei care se încred în El (în Legământul său
Principal). Acest transfer de merite (eko) este asemenea
unui combustibil care duce credinciosul în Tărâmul Pur
unde atinge Nirvana sau Iluminarea perfectă.
Shinran Shonin spunea într-unul din imnurile sale:

„Când fiinţele sensibile ale acestei lumi a celor cinci


pângăriri
se încred în Legământul Principal,
virtuţi inexplicabile şi de nedescris
îi umplu pe acei practicanţi".74

74
Shinran Shonin, Imnurile epocilor Dharma, The Collected Works
of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu
Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.406

68
Shinran explică transferul de merite de la Amida către
credincios ca având două aspecte:

1) transferul de merit al mersului înainte (Oso-Eko)


și
2) transferul de merit al întoarcerii în această lume
(Genso-Eko)

„În ceea ce priveşte transferul de merit (virtuții) prin


Puterea Legământului Principal, acesta are două
aspecte: transferul de merit al mersului înainte către
Tărâmul Pur şi transferul de merit al întoarcerii în
această lume.”75

”Când contemplu cu smerenie adevărata esență a căii


Tărâmului Pur, înțeleg că transferul de merit de la
Amida are două aspecte: primul este aspectul mersului
înainte iar al doilea, aspectul întoarcerii în această
lume".76

Primul înseamnă că prin transferul de merit de la Amida,


renaștem în Tărâmul său Pur după moarte, atingând
acolo Buddheitatea supremă, iar al doilea, că după ce am
devenit Buddhași ne întoarcem în această lume și lucrăm
la salvarea tuturor ființelor:

”Prin avantajul transferului de merit al mersului înainte,

75
Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha,
Kyoto, 1997, p.633
76
Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and
Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 5

69
intrăm în transferul de merit al întoarcerii în această
lume.

Datorită marii Iubiri și Compasiuni, care este transferul


de merit de la Amida al mersului înainte,
atingem noi înșine marea Compasiune, care este
transferul de merit al întoarcerii în această lume.
Dacă nu ar fi existat transferul de merit de la Buddha
Amida,
cum am fi putut atinge Iluminarea în Tărâmul Pur?”77

”’Transferul de merit' înseamnă că după ce renaștem în


acel tărâm se trezește în noi marea Compasiune datorită
căreia ne întoarcem în lumea nașterii și morții pentru a
învăța și călăuzi ființele sensibile.”78

Cum primim meritele infinite și atotputernice ale lui


Buddha Amida? Crezând în El, rostind Numele lui cu
credință (Nembutsu) și dorind să renaștem în Tărâmul
său Pur. Aceste trei lucruri: credința, Nembutsul credinței
(adevăratul Nembutsu este expresia credinței) și dorința
de a ne naște în Tărâmul Pur sunt ceea ce Buddha Amida
ne-a cerut să facem în Legământul său Principal dacă
vrem să evadăm din samsara:

77
Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan)
in The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation
Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.411
78
Shinran Shonin, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith,
and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 98

70
”Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, ființele sensibile
din cele zece direcții care se încred în mine cu o credință
sinceră79, doresc să se nască în tărâmul meu și îmi
rostesc Numele chiar și numai de zece ori, nu se vor
naște acolo, fie să nu ating Iluminarea supremă”.80

Credința, Nembutsu și dorința (aspirația) de a ne naște


sunt cele trei aspecte ale credinței, deoarece dacă ne
încredem cu adevărat în Amida, atunci vom spune
Numele lui și ne vom dori să renaștem în tărâmul său
iluminat.

Pentru a înţelege mai bine transferul de merit de la


Buddha Amida către noi, putem să-l comparăm cu
transfuzia de sânge ori cu un transplant de organe. Când
un bolnav primeşte o transfuzie de sânge ori un organ
sănătos viața lui merge mai departe deşi până atunci era
condamnat la moarte. Astfel, sângele bun sau organul
sănătos devine parte a propriului corp şi funcţionează ca
şi cum ar fi fost mereu acolo.

În acelaşi mod, noi, cei care merităm să ne naştem în


zonele de jos ale existenţei dacă am fi lăsaţi în voia
karmei noastre negative, deoarece ne încredem în
Buddha Amida primim automat meritele lui karmice,
acestea imprimându-se în fluxul nostru mental şi
79
În alte cărți am folosit și varianta: ”care se încred în mine din
toată inima lor”.
80
The Sutra on the Buddha of Immeasurable Life, The Three Pure
Land Sutras, Hongwanji Jodo Shinshu Translation Series, volume II,
Kyoto, 2009, p.22 și The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life,
translated by Hisao Inagaki, Horai Association International,
Malaysia, 2012, p.19

71
ducându-ne în siguranţă către Tărâmul său Pur. Chiar
dacă vom avea în continuare iluzii şi patimi oarbe până
murim şi renaştem acolo, devenim uniţi cu Buddha
Amida din această viaţă (intrăm în stadiul de non-
retrogresiune), deoarece propriul lui ”sânge” sau merite
circulă acum prin venele noastre.

Este imposibil pentru noi, oamenii obișnuiți, să atingem


mari realizări spirituale și chiar dacă am putea face asta,
nu avem cum să fim siguri că le vom păstra pentru
totdeauna și că nu vom cădea înapoi în mizeriile de
fiecare zi, dar dacă ne încredem în Amida suntem
asigurați de faptul că vom scăpa de samsara la sfârșitul
acestor trupuri iluzorii.

Imaginează-ți că vrei să mergi pe jos până într-un anume


loc situat la mii de kilometri distanță. Poate ai senzația că
dacă ești suficient de serios și insistent vei putea ajunge
la destinație, dar ești sigur că vei fi în stare să înduri toate
greutățile unei astfel de călătorii, precum animalele
sălbatice, tâlharii sau furtunile puternice? Dacă te
îmbolnăvești și mori înainte să îți termini călătoria?
Bazându-te doar pe tine însuți nu va exista niciodată un
moment în care să poți fi liniștit că vei ajunge la locul
propus.

Acum imaginează-ți că cineva se oferă să te ducă acolo


cu avionul personal. Dacă accepți, doar intri în avion și
vei fi dus la destinație în siguranță și în cel mai scurt
timp. În cazul nostru, pilotul este Buddha Amida iar
avionul este Legământul său Principal. A accepta să intri
în avion este credința (shinjin) și Nembutsul credinței. A

72
fi într-un asemenea avion și cu un astfel de pilot bine
pregătit înseamnă că ești sigur că vei ajunge la destinație
sau altfel spus, că ești asigurat de nașterea în Tărâmul Pur
și de atingerea acolo a Buddheității.
Salvarea oferită de Buddha Amida are loc în cadrul legii
cauzei și efectului. El îți întinde mâna să te ajute iar tu ai
două opțiuni: accepți sau refuzi. Această mână întinsă și
faptul că tu o accepți este cauza iar efectul că ești salvat
și adus în siguranță81. Buddha Amida vrea să ne salveze
pe toți dar nu ne duce în Tărâmul Pur cu forța, de aceea,
dacă nu dorim să mergem acolo ori nu acceptăm
existența acestuia sau a lui Buddha Amida atunci nu vom
merge acolo. Nimeni nu poate ajunge într-un loc pe care
îl consideră imaginație și nici nu poate fi salvat de cineva
a cărui existență o neagă.

Spre deosebire de lumea în care trăim acum, Tărâmul Pur


nu este rezultatul karmic al propriilor fapte și gânduri, ci
manifestarea Iluminării perfecte a lui Buddha Amida. Nu
noi am creat acel loc, nu noi îl controlăm și nu putem
merge acolo prin puterea personală. De aceea spunem
Namo Amida Bu, care înseamnă ”mă încred/mă refugiez
în Buddha Amida”. Rostind Nembutsul credinței suntem
asigurați de nașterea în Tărâmul Pur de aceeași Putere și
Buddha care l-a creat.

Pe căile bazate mai mult sau mai puțin pe puterea


personală a practicantului, căința este o metodă foarte
importantă de distrugere a karmei negative. Cu toate
81
Devi asigurat de nașterea în Tărâmul Pur.

73
acestea, adevărata căință nu este doar o simplă
confesiune a greșelilor, ci o conștientizare profundă ce
cuprinde trupul și inima noastră. De aceea, Maestrul
Shan-tao spunea că există trei tipuri de căință:

”Cel mai înalt grad de căință este a vărsa sânge din ochi
și din pielea corpului.
Gradul mijlociu de căință este a elimina transpirație
fierbinte din corp și a curge sânge din ochi.
Cel mai de jos grad de căință este a avea corpul cuprins
de febră și lacrimi în ochi".82

Răspunzând la întrebarea dacă este căința necesară în


buddhismul Tărâmului Pur, Shan-tao spune în aceeași
lucrare (Liturghia Nașterii în Tărâmul Pur) că deși este
dificil să verși sânge și lacrimi, dacă adeptul are credință
în salvarea oferită de Amida, el va atinge același rezultat:
ca în cazul căinței:

”Deși nu poate vărsa lacrimi și sânge, cel care


atinge credința adevărată (shinjin) va avea același
rezultat precum cel descris mai sus.”83

Shinran spune de asemenea, în Imnurile Maeștrilor


Tărâmului Pur:

82
Citat de Shinran în Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice,
Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata
Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 247
83
Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and
Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 247

74
“Aceia în care adevărata credință este pe deplin
stabilită,
fiind ea însăși mintea precum diamantul,
sunt egali cu cei care se căiesc de karma lor negativă
în cele trei moduri; așa spune maestrul nostru, Shan-
tao."84

și în Explicații ale inscripțiilor de pe scrolurile sfinte:

”A spune Namo Amida Butsu este a te căi de toate relele


karmice pe care le-ai făcut din trecutul fără de
început."85

În capitolul III din Kyogyoshinsho, Shinran prezintă un


dialog foarte important86. Cineva întreabă cum este
posibil ca o karmă atât de negativă precum cea rezultată
din înfăptuirea celor cinci păcate de moarte și cele zece
păcate grave și care ar duce la renașterea în tărâmurile de
jos ale existenței timp de multe kalpa, să fie anihilată
prin Nembutsul credinței, iar respectiva persoană să
renască înTărâmul Pur? Cum poate fi explicată această
situație ”din perspectiva legii karmice în conformitate cu
care o karmă grea te trage automat în jos? Mai mult
decât atât, din trecutul fără de început, ființele sensibile
s-au dedat la diverse acțiuni mizerabile, fiind așadar,
legate de cele trei lumi ale transmigrării. Dacă ar fi cum

84
The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation
Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.380
85
Idem. p.504
86
Acest dialog a fost luat de Shinran din Comentariu asupra
discursului ținut de Vasubandhu despre Tărâmul Pur de Maestrul
T'an-luan.

75
zici tu iar ele s-ar putea elibera de cele trei lumi doar
gândindu-se la Buddha Amida și repetându-i Numele
chiar și numai de zece ori, cum explici atunci puterea
înrobitoare a karmei?".87

Răspunsul este minunat:

”Să presupunem că într-o cameră a fost întuneric o mie


de ani. Dacă o lumină este aprinsă chiar și pentru puțin
timp, camera se va ilumina imediat. Cum ar putea
întunericul să refuze să plece deoarece a fost acolo o
mie de ani?"88

Întunericul poate părea adânc și puternic atunci când


trăim înconjurați de el din trecutul fără de început, însă
devine ca și inexistent când întâlnește Lumina lui Buddha
Amida. Putem compara diferitele patimi oarbe între ele și
să afirmăm că unele sunt mai grele sau mai întunecate
decât altele, dar cu ce putem compara Iluminarea și
Lumina lui Buddha Amida?
De asemenea, dacă vorbim în termeni de tărie și
slăbiciune, unele ființe sunt mai puternice decât altele,
însă cine este cu adevărat mai puternic decât un Buddha?
Chiar și cei mai mari dintre zei care trăiesc mulți eoni, nu
se pot compara cu un Buddha în înțelepciune, putere,
curățenie spirituală și capacitatea de a salva ființele.

87
Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and
Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 162
88
Idem, p. 162

76
Pentru a scăpa din gaura neagră a existenței samsarice
avem nevoie de energia infinit de puternică a lui Buddha
Amida. Numai aceasta ne poate trage afară din ciclul
nașterilor și morților repetate. Nu putem construi nimic la
fel de puternic prin noi înșine. Pur și simplu regretele
sau căința noastră nu sunt suficiente pentru a elimina
karma negativă a nenumăraților eoni în care am pus
munte peste munte de lăcomie, furie și ignoranță.
Karma care ne leagă de samsara este prea puternică
pentru oameni ca noi, plini de iluzii și patimi oarbe, însă
pentru cineva care a atins deja eliberarea (Buddha
Amida), nimic din ceea ce aparține de samsara nu are
vreo putere asupra lui ori a salvării pe care o oferă:

”Cele zece repetări ale Numelui sunt mai puternice


decât cele cinci păcate de moarte sau cele zece păcate
grave. Așadar, această karma mult mai puternică [a
rostirii Numelui] răzbește, făcându-l pe adept să scape
de cele trei stări de existență pline de suferință."89

Doar câteva rostiri ale Numelui lui Buddha Amida și


chiar o singură rostire făcută pe baza încrederii în Puterea
salvatoare a lui Buddha Amida (Nembutsul credinței)
este capabilă să distrugă rădăcinile karmei noastre rele
din trecutul fără de început. Iar asta se întâmplă nu doar
pentru că noi rostim Numele (ca și cum Numele ar
depinde de noi), ci pentru că acest Nume este chiar
Numele lui Buddha Amida în care El și-a manifestat
toate virtuțile și energia karmică iluminată:

89
Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and
Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 164

77
“Cele zece repetări ale Numelui apar din credinţa de
neîntrecut care ia ca obiect al său Numele lui Tathagata
Amida în corpul de slavă al metodelor potrivite90; acest
corp al slavei conţine merite nemăsurate, pure şi
curate".91

Așadar, dacă cineva se încrede în Buddha Amida și-i


rostește Numele cu credință este ca și cum am așeza
pe un cântar un luptător de sumo și o pană. Care
dintre ei este mai greu și îl va trage în jos pe celălalt?
Samsara cu toate lumile și universurile ei, precum și
cu tărâmurile diverselor ființe, de la locuitorii
iadurilor până la cei mai mari zei, nu cântărește mai
mult decât o pană în comparație cu Numele lui
Buddha Amida.

Înțelegând profund toate aceste lucruri, fie ca mințile


noastre să se îndrepte către Legământul Principal al lui
Buddha Amida și să fim recunoscători pentru
Compasiunea lui nediscriminativă:

”Dacă nu am fi întâlnit
transferul de merit de la Amida pentru a merge în
Tărâmul Pur și a ne întoarce în această lume,
transmigrația noastră în nașterile și morțile repetate nu
s-ar fi sfârșit niciodată;
90
Sambhogakaya - vezi capitolul ”Cele trei corpuri (aspecte) ale lui
Buddha Amida” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha
Amida și Tărâmul său Pur, Corporate Body of Buddha Educational
Foundation, Taiwan, 2016, p. 73
91
Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and
Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.163

78
ce am fi putut face atunci, prinși fără de scăpare în acest
ocean al durerii?
[...]

Abandonând suferința nașterii și morții ce ne-a ținut


prizonieri din trecutul fără de început,
suntem siguri că vom atinge Nirvana supremă.
Aceasta se face prin transferul de merit de la Amida care
ne duce în Tărâmul Pur și ne ajută să ne întoarcem în
această lume.
Recunoștința noastră față de bunăvoința lui Buddha este
greu de răsplătit și exprimat în cuvinte".92

92
Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan)
in The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation
Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.410

79
Samsara este suferință

Așa cum spunea Shinran în Tannisho: ”Ne este


foarte greu să abandonăm această veche casă a durerii
unde am migrat până acum timp de nenumărate kalpa”.

Mințile noastre sunt condiționate de karma habituală din


trecutul fără de început să creadă că putem găsi fericire și
împlinire aici în stările de existență samsarice și de aceea
continuăm să proiectăm false imagini de frumusețe în
diferite obiecte ale dorinței de care devenim apoi
dependenți. Cu toate acestea, dacă ne uităm cu atenție la
existența samsarică cu ochii influențați de învățătura lui
Buddha ajungem să înțelegem că totul, de la lumea zeilor
și până la iaduri, nu este altceva decât un ocean de
suferință și insatisfacție. Această conștientizare, precum
și cele trei contemplații profunde explicate anterior (1.
nașterea în formă umană este prețioasă, 2. impermanența
și moartea, 3. karma sau legea cauzei și efectului) ne vor
ajuta în mod natural să ne dorim singurul lucru care
merită dobândit – evadarea din samsara și atingerea
Buddheității pentru noi și toate ființele, inclusiv cele de
care suntem atașați în această viață.

Pentru a ne susține în conștientizarea realității dureroase


a existenței samsarice și a necesității de a scăpa din ea,
Buddha Shakyamuni și maeștrii liniei noastre de
transmisie precum și din alte linii au descris în amănunt
cele șase zone de existență:

80
”A părăsi lumea impură înseamnă a fi dezgustat de ea și
o abandona93. Înseamnă a abandona nu numai această
lume a oamenilor dar și toate cele șase tărâmuri. Acestea
împreună reprezintă cele trei lumi.
Nu există niciun fel de pace în cele trei lumi94. Buddha
le-a asemuit cu o casă arzând iar a face parte din ele cu
a locui într-o casă cuprinsă de flăcări. Trebuie neapărat
să ne îndepărtăm de acestea cu scârbă și dezgust".95

Haideți așadar, să contemplăm diferitele suferințe ale


existenței samsarice până când ajungem să fim profund
impresionați de ele. Apoi să ne îndreptăm mintea către
Buddha Amida, să ne încredem în El din toată inima
noastră și să dorim să ne naștem în Tărâmul său Pur după
moarte. Așa cum spunea Maestrul Genshin:

”Această lume este o închisoare. Doar Tărâmul Pur este


adevărata noastră țară. Trebuie neapărat să evadăm din
această pușcărie și să ne îndreptăm către țara noastră
cea adevărată.”

93
Adică a nu mai dori să faci parte din samsara, a vrea sa atingi
Buddheitatea pentru tine și celelale ființe. Așadar, nu exclude
întoarcerea în samsara ca Buddha, pentru a salva și călăuzi ființele,
ci doar a nu mai face parte din samsara ca ființă neiluminată, supusă
samsarei și diverselor iluzii și suferințe.
94
Cele trei planuri ale existenței. Vezi explicațiile de pe paginile
următoare.
95
Ojoyoshu de Maestrul Genshin, Genshin’s Ojoyoshu, Collected
Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by
A.K. Reischauer and published in The Transactions of the Asiatic
Society of Japan, second series, volume VII, 1930, http://amida-ji-
retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-
english-edition.html Toate citatele din Maestrul Genshin din această
carte sunt luate din ediția din 1930.

81
Moartea nu ocolește pe nimeni. Și noi vom muri la un
moment dat, când karma ce a dus la nașterea în trup
uman se va epuiza, iar dacă nu ne-am pus deja credința în
Buddha Amida ne vom naște din nou într-unul din
diversele tărâmuri samsarice, purtați acolo de forța
karmei noastre. De aceea, vă rog, contemplați suferința
inerentă tuturor celor șase tărâmuri și încercați să vă
puneți pe voi înșivă acolo. De fapt, nu există loc în
samsara, inclusiv iadurile cele mai adânci unde, de-a
lungul trecutului fără de început, să nu ne fi născut măcar
odată și unde să nu renaștem din nou dacă refuzăm
ajutorul oferit de Amida.

Ca sclavi ai propriilor iluzii, patimi oarbe și


karmei, ființele neiluminate se nasc mereu și mereu în
trei moduri:

1) în ceea ce privește cele trei planuri de existență,


se nasc în lumea dorinței (kamadhatu), lumea formei
(rupadhatu) și lumea non-formei (arupyadhatu);

2) în ceea ce privește tipurile de ființe, se nasc în


șase moduri: în iaduri (naraka), sub formă de
spirite/fantome flămânde (preta), animale (tiryanc),
oameni (manusya), semizei (asura) și zei (deva);

3) în ceea ce privește tipurile de naștere, se nasc în


patru moduri:
- din burtă, asemenea oamenilor, unor categorii de
animale și preta (spirite flămânde);
- din ou pentru unele categorii de animale;
- din umezeală și căldură pentru alte animale;

82
- prin apariție spontană, asemenea zeilor, ființelor din
starea intermediară (bardo), celor născuți în iaduri și unor
categorii de preta (spirite flămânde) și animale (unele
naga și garuda).

Lumea dorinței (kamadhatu) este cea mai de jos din cele


trei planuri de existență și conține tărâmurile iadurilor,
ale spiritelor flămânde, animalelor, oamenilor, semizeilor
(asurasilor) și unele tărâmuri ale zeilor. Lumile formei
(rupadhatu) și non-formei (arupyadhatu) conțin doar
tărâmuri ale unor zei superiori.

Le voi descrie acum pe toate, în detaliu și vă invit să


contemplați alături de mine diversele suferințe și
insatisfacții prezente în fiecare dintre ele.

83
Ființele născute în iaduri

Există opt iaduri arzătoare și opt iaduri


înghețate. În conformitate cu Buddha Shakyamuni și
diverși Maeștri buddhiști care le-au explicat, aceste opt
tipuri de iaduri principale își au propriile lor iaduri
învecinate (ustada96):

”Există opt iaduri din care e greu de ieșit, pline de ființe


rele și crude, fiecare având șaisprezece utsada. Acestea
au patru ziduri și patru porți, sunt atât de înalte pe cât
sunt de largi. În jurul lor sunt ziduri de foc, acoperișul
este din foc, soarele de acolo arde cu scântei de foc iar
ele însele sunt pline de flăcări înalte de sute de yojana.”97

Alte tipuri de iaduri sunt așa numitele iaduri temporare


(ocazionale) sau efemere (pradesikanakara), care au
fost create de acțiunile unei singure ființe, două sau mai
multe. Așa cum explică Bodhisattva Vasubandhu,
varietatea lor este foarte mare iar locul în care se află nu
este fix, ceea ce înseamnă că pot exista în râuri, munți,
deșerturi sau în alte părți.98
Înainte de a prezenta în amănunt aceste iaduri trebuie să
precizez faptul că toți gardienii, torționarii sau monștrii

96
Jeffrey Hopkins explică în Tibetan-Sanskrit-English Dictionary,
termenul ”utsada” ca ”iad învecinat” . Bodhisattva Vasubandhu
folsește și el același termen în lucrarea Abhidharmakosabhasyam.
97
Bodhisattva Vasubandhu, Abhidharmakossabhasyam, English
translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities
Press, 1991; vol 2, p 457.
98
Bodhisattva Vasubandhu, Abhidharmakossabhasyam, English
translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities
Press, 1991; vol 2, p 457, p 459

84
îngrozitori ce aplică diverse pedepse NU sunt ființe vii de
sine stătătoare, ci manifestări ale karmei negative a
persoanelor născute acolo. Așadar, chiar dacă par reali
pentru locuitorii iadurilor, nu au de fapt o existență a lor.
Maestrul Vasubandhu explică acest aspect foarte clar în
Vijnaptimatravimsaka99 și în Abhidharmakosabhasyam.
Shantideva spune de asemenea, in
Bodhisattvachariavattara:

”Cine a creat intenționat


toate armele celor din iaduri?
Cine a creat pământul de fier înroșit?
Înțeleptul100 a zis că toate aceste lucruri
sunt lucrarea (manifestarea) minții rele a ființelor.”101

În descrierea iadurilor m-am ghidat în mod special după


Yogacarabhumisastra (Yugaron) de Maestrul
Asangha, Abhidharmakosabhasyam (Kusharon) de
Maestrul Vasubandhu și Ojoyoshu102 de Maestrul

99
Edition translated in Muse'on, 1912, 53-90; the Tibetan, edited and
translated by S. Levi, 1926
100
Buddha.
101
Maestrul Shantideva citat de Maestrul Ganpopa în Giuvaerul
eliberării - The Jewel Ornament of Liberation; The Wish-fulfiling
Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by
Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications,
Ithaka, New York, 1998, p.100
102
Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure
Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer and published in
“The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series,
volume VII, 1930” Rearranged and republished for free distribution
on http://amida-ji-retreat-temple-
romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-
edition.html

85
Genshin, care la rândul lui a citat pe Maeștrii de mai sus
și lucrările lor, precum și diverse alte sutre și tratate
importante.

Cele opt iaduri arzătoare

1) Iadul repetiției sau iadul reînvierii


Locuitorii acestui iad se percep unii pe alții ca
dușmani de moarte și se luptă între ei folosind arme
uriașe create de propria karmă până când se taie în bucăți.
Maestrul Genshin spune:

”Ascuțindu-și ghiarele de fier își scot ochii unii altora și


își sfâșie carnea până când se scurge tot sângele din ei și
li se văd oasele […] se taie unii pe alții în bucăți cu
săbii ascuțite așa cum e tăiat peștele în bucătărie.”

După ce mor o voce din cerul acelui iad strigă: ”Înviați!”


iar ei se întorc din nou la viață și reiau lupta.
În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra
toți cei care au ucis un om sau o ființă neumană vor
cădea în acel iad103.

Timpul petrecut acolo este descris de Maestrul Genshin


după cum urmează:

”O zi și o noapte în tărâmul celor patru regi deva


(zeilor104) echivalează cu cincizeci de ani de viață

103
Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The
Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe
Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston &
London, 2010, p 161

86
omenească iar viața în tărâmul celor patru regi deva
durează cinci sute de ani. Însă o singură zi și noapte în
acest iad este echivalentă cu toată durata vieții din
tărâmul celor patru regi iar victimele trebuie să rămână
acolo cinci sute de ani.”

2) Iadul funiei negre


Ființele născute aici sunt înșfăcate de gardieni
monstruoși care îi marchează pe tot corpul cu funii de
fier înroșit după care îi taie în bucăți cu săbii și fierăstraie
de foc de-a lungul liniilor apărute. După ce își termină
treaba, trupurile se reîntregesc iar procesul este luat de la
capăt.

Maestrul Genshin a descris și alte chinuri pentru cei


născuți în acest iad:

”Uneori paznicii monstruoși din iaduri aruncă plase din


funii de metal înroșit peste ființele născute acolo. Un
vânt rău începe să bată din senin și le înfășoară strâns în
jurul păcătoșilor, arzându-le carnea și sfărâmându-le
oasele. De asemenea, de-a dreapta și de-a stânga lor
sunt munți de fier incredibil de înalți. Pe vârfurile lor
sunt așezate bârne de care sunt prinse funii de fier și
care se întind astfel de la un munte la altul. Sub aceste
funii sunt așezate cazane imense pline cu o substanță
fierbinte și aburindă. Păcătoșii, care au prinse de spate
greutăți mari, sunt forțați să traverseze distanța dintre
vârfurile muntoase pe această funie și cad în cazanele de
dedesupt în care sunt fierți timp îndelungat până când

104
Tărâmul celor patru regi deva. Lumile zeilor vor fi explicate mai
încolo.

87
oasele și carnea li se transformă într-o grămadă amorfă
unde nu se mai poate distinge nicio mână sau picior.”

În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra105,


cauza nașterii în acest iad este rănirea și mințirea
părinților, rudelor și prietenilor, precum și provocarea de
discordie între ei. După Genshin, aici ajung de asemenea,
hoții și ucigașii106. Acesta descrie timpul petrecut acolo
după cum urmează:

”O sută de ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în


Toriten107 iar viața în acest tărâm al zeilor durează o mie
de ani. Însă o viață în Toriten este echivalentă cu doar o
zi și o noapte în acest iad unde ființele trăiesc o mie de
ani. Cei care au ucis ori au furat cad în acest iad.”

3) Iadul zdrobirii
Maestrul Genshin l-a descris în felul următor:

”În acest iad există numeroși munți aranjați pe perechi


și diverși gardieni monstruoși cu cap de bou sau de cal
înarmați cu tot felul de bâte sau țepușe de fier pe care le
folosesc la torturarea celor născuți acolo. Cu aceste
instrumente îi împing pe păcătoși înainte și îi fac să
treacă printre perechile de munți care se apropie unul de

105
Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The
Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe
Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston &
London, 2010, p 162
106
Motivul pentru care ucigașii sau alte tipuri de păcătoși apar în mai
multe iaduri, se datorează probabil gravității faptelor, motivației și
intensității acestora.
107
Toriten este tărâmul celor treizeci și trei de zei.

88
altul și îi zdrobesc până când sângele li se prelinge peste
tot.
Apoi mai sunt și alți munți de fier care cad din cer și îi
transformă în bucățele atât de mici precum firele de
nisip. Există de asemenea, și victime care sunt zdrobite
între două stânci”.

Alte texte spun că uneori perechile de munți se


transformă în capetele pline de flăcări ale diverselor
animale pe care ființele din iaduri le-au ucis în viețile
trecute și care se aruncă unul asupra celuilalt, prinzându-i
la mijloc și zdrobindu-i. Asemenea tuturor iadurilor,
locuitorii de acolo sunt reînviați și tortura o ia de la capăt.

În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra108,


cauza nașterii în acest iad este uciderea animalelor –
capre, oi, porci, iepuri, șoareci, căprioare și așa mai
departe iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv
hoții și cei care își înșeală partenerii sau partenerele de
viață.

Timpul petrecut în acest iad este descris de Maestrul


Genshin în felul următor:

”Două sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și


noapte în Yamaten109 unde viața durează două mii de
ani, însă o zi și noapte în acest iad este echivalentă cu

108
Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The
Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe
Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston &
London, 2010, p 162
109
Yamaten este tărâmul zeilor Yama (cerul timpului minunat)

89
întreaga viață a zeilor din Yamaten iar în acest iad
victimele trebuie să rămână două mii de ani. Ucigașii110,
hoții și adulterii cad în iadul zdrobirii.”

4) Iadul tânguirilor
Aici ființele sunt prăjite în clădiri de metal încins cu
niciun fel de ieșire ori sunt fierte și li se toarnă cupru
topit în gură, arzându-le organele interne. Ele strigă,
plâng și se tânguiesc în chinuri îngrozitoare. În
conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra111,
cauza nașterii în acest iad este faptul că au torturat fizic,
psihic și verbal pe alții, i-au rătăcit și i-au corupt din
punct de vedere moral iar după Maestrul Genshin aici se
găsesc inclusiv ucigașii, hoții, adulterii și bețivii112.
Timpul petrecut în acest iad este descris de Genshin în
felul următor:

110
Presupun că Maestrul Genshin se referă aici în primul rând la
ucigașii de animale.
111
Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The
Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe
Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston &
London, 2010, p 162
112
Să nu ne mirăm dacă găsim bețivani în iaduri. Uneri alcoolismul
împinge omul la fapte violente și chiar ucidere. De asemenea, să nu
ne mirăm dacă găsim adulteri sau ființe vinovate de fapte care nu par
atât de grave la prima vedere. Așa cum explicam la capitolul despre
karma, a face oricare dintre cele zece păcate fiind
motivat de ură și cruzime duce la renașterea în iaduri. De asemenea,
dacă facem oricare din cele zece păcate timp îndelungat și motivați
de o intenție foarte puternică, de exemplu, de dorință, furie sau
ignoranță extremă, ajungem în iaduri.

90
”Patru sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și
noapte în Tosotsuten113 unde viața durează patru mii de
ani, însă o zi și o noapte în iadul tânguirilor este
echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Tosotsuten iar
în acest iad ființele trebuie să rămână patru mii de ani.”

5) Iadul marilor tânguiri


În acest iad gardienii pun o mulțime de victime în
containere de metal cu pereți dubli incandescenți unde
sunt arși și bătuți cu diverse arme. Ușile sunt sigilate iar
ființele de acolo urlă de durere și disperare. În
conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra114,
cauza nașterii în acest iad este furtul proprietăților
religioase, al proviziilor pustnicilor sau ale maeștrilor
spirituali, făcându-i să sufere, iar după Maestrul Genshin
aici se găsesc inclusiv ”ucigașii, hoții, adulterii, bețivii și
cei care au folosit un limbaj rău”.

Timpul petrecut în acest iad este decris în felul următor


de Maestrul Genshin:

”Opt sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și


noapte în Kerakuten115 unde viața durează opt mii de
ani, însă o zi și o noapte în iadul marilor tânguiri este

113
Tosotsuten este tărâmul zeilor Tușita (tărâmul celor mulțumiți sau
tărâmul mulțumirii).
114
Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The
Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe
Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston &
London, 2010, p 162
115
Kerakuten este tărâmul zeilor care se bucură de propriile creații
sau manifestări ( Nirmana-rati).

91
echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Kerakuten iar
în acest iad ființele trebuie să rămână opt mii de ani.”

6) Iadul căldurii arzătoare


În acest iad ființele suferă prin faptul că sunt gătite de
de vii în cazane uriașe pline cu bronz topit. De câte ori
ies la suprafață sunt prinse de gardienii infernali cu
cârlige de metal și bătute în cap cu ciocane până când își
pierd cunoștința. Această pierdere a cunoștinței este
singurul moment de liniște, când nu mai simt nicio
suferință, însă din păcate nu durează mult iar totul se ia
de la capăt.

Maestrul Genshin a descris și alte scene terifiante din


iadul căldurii arzătoare:

”Gardienii infernali îi iau pe păcătoși și îi întind pe


podeaua de fier încins. Uneori îi așează cu fața în jos sau
în sus, bătându-i și lovindu-i mereu de la cap la picioare
până când carnea li se transformă în pastă. Alteori îi pun
pe un grătar mare din fier încins. Întorcându-i când pe o
parte, când pe alta, îi prăjesc până când devin subțiri de
la atâta arsură. Uneori îi fixează pe o țeapă lungă de
metal pe care le-o introduc din anus până în cap și îi
pârlesc bine până când flăcările intră în organele vitale,
încheieturi și oase, ochi, nas și gură. Apoi din nou îi
aruncă într-un cazan uriaș și îi fierb ca pe fasole. Alteori
îi pun la etajul superior al unei case de fier și dau
drumul la flăcări violente care îi învăluie din toate
direcțiile, consumându-le oasele și măduva.”

92
Ca să ne dea o idee despre cât de distructiv este focul
manifestat în acest iad, Maestrul Genshin ne oferă o
comparație:

”Dacă cineva ar aduce o scânteie din acest foc, atât de


mică precum luminița unui licurici, în această lume a
noastră, ar consuma-o imediat. Cât de groaznică trebuie
să fie suferința acestor păcătoși ale căror trupuri
asemenea firelor de iarbă sunt arse acolo! Aceștia se uită
plini de dorință la flăcările din iadurile precedente care
li se par, prin comparație, răcoroase ca zăpada și
gheața.”

Timpul petrecut în acest iad este descris în felul următor:

”O mie șase sute de ani omenești sunt egali cu o zi și o


noapte în Takejizaiten116 unde viața durează șaisprezece
mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul căldurii
arzătoare este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din
Takejizaiten iar în acest iad ființele trebuie să rămână
șaisprezece mii de ani. Ucigașii, hoții, adulterii, bețivii,
cei care au folosit un limbaj rău și ereticii cad în acest
iad.”

7) Iadul marii călduri arzătoare


În acest iad ființele sunt blocate înauntrul unor case
de metal unde gardienii infernali îi trag în țeapă prin
călcâie și anus cu tridente din fier încins până când
vârfurile acestora le ies prin umeri și vârful capului. În

116
Takejizaiten este tărâmul zeilor care se bucură de creațiile
celorlalți (Paranirmitavasavartin).

93
același timp trupurile lor sunt învelite în folii de metal
încins.

În conformitate cu Maestrul Genshin, care citează diverse


texte sacre, gardienii acelui iad le spun fiecărui păcătos
chinuit acolo:

”Ești speriat deja numai când auzi urletele și vezi cu


ochii tăi ce se întâmplă aici? Închipuieți însă teroarea ce
o vei simți când trupul îți va arde asemenea ierbii uscate!
Totuși, flăcările din acest iad nu sunt chiar flăcări, ci
patimile arzătoare ale karme tale negative. Focul
obișnuit poate fi stins dar nu și focul karmei rele.”

Acest pasaj este foarte important deoarece, așa cum am


explicat anterior, arată că focul iadurilor, diferitele locuri
ale terorii descrise mai sus și care vor fi descrise și în
cele ce urmează, precum și gardienii iadurilor, sunt
manifestări ale karmei păcătoșilor renăscuți acolo. Toate
acestea sunt rezultatul sau efectul suferinței pe care ei
înșiși au adus-o altor ființe. Diferitele iaduri există din
cauza karmei negative a locuitorilor acestora – este
energia rea a propriilor fapte manifestată în forme și
chinuri înspăimântătoare.

După cum spune și Maestrul Genshin, ”puterea karmei


rele pe care păcătoșii au creat-o îi aruncă în flăcările
violente”ale acelui iad. ”Dintre toate furtunile, furtuna
karmei este cea mai puternică. Aceasta e generată de
faptele negative ale oamenilor și este cea care îi trage
către abisul suferinței.”

94
În opinia lui, ”ucigașii, hoții, adulterii, cei care au folosit
un limbaj rău, ereticii precum și cei care le-au înjosit pe
călugărițele care respectă preceptele purității” cad în
acest iad al marii călduri arzătoare.

Timpul petrecut aici este o jumătate de kalpa


intermediară, ceea ce reprezintă o perioadă de timp foarte
greu de măsurat în ani omenești

8) Iadul suferinței neîncetate (Avici)


Situat la capătul de jos al lumii dorinței, acesta este
cel mai rău dintre iaduri. Nicăieri nu se găsește mai multă
suferință decât aici.

Focul din acest iad cuprinde totul și nu există niciun loc


neatins de flăcări. Este atât de violent încât trupurile
victimelor și focul însuși devin imposibil de distins. De
asemenea, nu există nicio secundă în care suferințele
ființelor să înceteze. Numărul celor născuți acolo nu
poate fi calculat și cu toate că aud țipetele de durere ale
celorlalți, nu se pot vedea unii pe alții. Toate chinurile și
torturile iadurilor precedente sunt trăite aici în moduri și
mai groaznice.

După ce descrie acest iad, Maestrul Genshin spune:

”Suferințele din Avici sunt de o mie de ori mai mari


decât toate celelalte șapte iaduri la un loc și cele
învecinate cu acestea117. Atât de imensă este suferința din
acest iad, încât victimele născute acolo îi invidiază pe cei

117
Vom vedea mai încolo descrierea iadurilor adiacente sau
învecinate cu cele opt iaduri arzătoare.

95
din iadul marii călduri arzătoare, suferința acelora
părându-li-se asemenea plăcerilor din Takejizaiten.
Dacă ființele din cele șase Devaloka118 ale Kamadhatu119
ar mirosi duhoarea acestui iad ar muri imediat. Motivul
este că toți cei născuți în acest iad sunt cuprinși de
putrefacție. […]
Dacă cineva ar auzi cu adevărat totul despre suferințele
din acest iad nu ar rezista și ar muri imediat. Cât de
oribil trebuie să fie! Nici măcar a mia parte din ororile
din Avici nu au fost povestite deoarece sunt imposibil de
descris. Nimeni nu poate asculta o astfel de descriere și
nici nu le poate compara cu altceva. Dacă cineva ar
descrie sau ar asculta cu adevărat o descriere completă
a suferințelor din acest iad ar vomita sânge și ar muri.”

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Așa cum dintre toate tipurile de fericire


dispariția lăcomiei este regele fericirii,
dintre toate tipurile de suferință
cea din iadul Avici este cea mai cumplită.

Durerea de a fi străpuns toată ziua de o mie de sulițe


nu se compară cu cea mai mică suferință din iad."120

Cei care au făcut cele cinci păcate de moarte, au ponegrit


Dharma, au negat legea cauzei și efectului sau existența

118
Cele șase tărâmuri ale zeilor din lumea dorinței (kamadhatu).
119
Kamadhatu este lumea dorinței.
120
Letter to a Friend, by Nagarjuna as quoted in The Great Treatise
on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-
pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 169.

96
lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur, nu au luat în
serios învățătura Mahayana, au denigrat sutrele
Mahayana, și-au ucis învățătorii spirituali, etc, se nasc în
acest iad după moarte. Viața în Avici durează o întreagă
kalpa intermediară.

Iadurile învecinate (ustada)

Yogacarabhumisastra (Yugaron) de Asangha


și Abhidharmakosabhasyam (Kusharon)121 a lui
Vasubandhu, descriu patru iaduri învecinate (”utsada”)
care sunt așezate la cele patru ieșiri ale celor opt iaduri
principale descrise mai sus. Bodhisattva Vasubandhu a
spus:

”Care este sensul cuvântului utsada? Li se zice utsada


deoarece reprezintă locuri de suferință suplimentară. În
iaduri ființele sunt chinuite îngrozitor după care
suferința lor continuă în ustada. [...] După ce au stat în
iaduri, păcătoșii cad apoi în utsada."122

Șanțul de foc (Kukula)


Când ființele ies dintr-unul din cele opt iaduri arzătoare,
văd ceva ce se aseamănă cu un șanț umbros, însă când
intră în el, crezând că au găsit în sfârșit un loc unde să se
ascundă, descoperă că acesta e plin de foc ce le ajunge
până la genunchi. Focul le arde pielea, carnea și sângele
când pun piciorul acolo dar se refac imediat ce îl ridică.

121
See Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457-
458
122
Idem, p.458

97
Mlaștina cu excremente și corpuri putrezite (Kunapa)
Când ies din șanțul de foc văd un râu și cuprinși de sete
aleargă spre el doar ca să realizeze, odată ajunși acolo, că
nu este decât o mlaștină cu excremente și corpuri
putrezite de oameni și animale pline cu tot felul de bestii
care cresc în apă și viermi cu ciocuri de fier care îi
mănâncă. Sexualitatea incorectă duce la experiența
acestei mlaștini scârboase.

Câmpia cu lame ascuțite (Ksuramarga)


Când ies din mlaștină văd o câmpie verde însă când
ajung acolo realizează că iarba este alcătuită din lame
foarte ascuțite care le taie picioarele până la os. Acestea
se vindecă la loc atunci când le ridică și sunt tăiate din
nou când pășesc pe iarbă.

Pădurea de săbii (Asipattravana)


Când scapă de câmpia cu lame ascuțite, fug către ceea ce
le pare a fi o pădure frumoasă dar odată ajunși la ea
constată că frunzele copacilor sunt săbii care cresc pe
trunchiuri de metal. Când bate vântul aceste săbii cad pe
ființele de acolo și îi taie în bucățele care sunt apoi
mâncate de câinii infernali Syamasabala. Când nu mai
rămâne nimic din trupurile lor, aceștia reapar și sunt tăiați
din nou și din nou. Rănirea și torturarea ființelor cu arme
este cauza karmică a apariției pădurii de săbii.

Dealul cu copaci Salmali (Ayahsalmallvana)


Apoi ființele ajung la poalele unui deal cu copaci
Salmali. Pe vârful dealului își văd fostele iubite (sau
iubiți) cu care au avut o sexualitate incorectă și care îi
strigă cu glasuri pătimașe. Plini de dorința de a se reuni

98
cu ele, încep să urce dealul, însă frunzele copacilor se
îndreaptă spre ei și le intră în carne. Când în sfârșit ajung
în vârf, în loc de persoanele iubite sunt întâmpinați de
păsări cu ciocuri de metal care le scot și le mănâncă
ochii. Apoi își văd din nou persoanele iubite cum îi strigă
de la poalele dealului și o pornesc la vale însă acum
frunzele se întorc cu vârful în sus, înjunghiindu-i în toate
părțile corpului. Când în sfârșit ajung la obiectul dorinței
acesta se transformă în femei sau bărbați metalici care îi
îmbrățișează și încep să-i mănânce de vii.

Așa cum explica Bodhisattva Vasubandhu în


Abhidharmakosabhasyam, câmpia cu lame ascuțite,
pădurea cu săbii și dealul cu copaci Salmali constituie un
singur iad învecinat (utsada) deoarece toate trei au în
comun pedeapsa prin rănire.

Râul cu apă clocotită și cenușă fierbinte


Când în sfârșit ființele scapă de dealul cu copaci Salmali
ajung la râul Vaitarani plin de apă clocotită și cenușă
fierbinte care înconjoară iadul cel mare. Maestrul
Vasubandhu descrie suferințele de acolo:

”Pe ambele maluri ale râului sunt persoane înarmate cu


săbii și sulițe care-i împing înapoi pe cei care încearcă
să iasă din el. Fie că se afundă în apă ori ies la
suprafață, că sunt purtați de curent sau merg împotriva
lui, condamnații sunt fierți și gătiți asemenea boabelor
de susan ori de porumb aruncate într-un cazan
încins”.123

123
Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p.458

99
Pedofilia, râvnirea la posesiunile comunității (sangha),
uciderea peștilor și a altor animale sunt cauza karmică a
apariției râului cu apă clocotită și cenușă fierbinte.

În Saddharmasmrity Upasthana Sutra


(Shobonenjogyo)124 există o descriere puțin diferită a
iadurilor învecinate. Le voi prezenta aici așa cum le-a
preluat și repovestit Maestrul Genshin în Ojoyoshu.
Menționez că acestea sunt doar o parte din iadurile
explicate în acea sutră.

Așadar, printre iadurile învecinate ale iadului


repetiției sau reînvierii se află:

- Locul plin de mizerie care este ”plin cu balegă


fierbinte, murdărie cu gust amar și viermi cu cioc tare.
Păcătoșii sunt forțați să mănânce această balegă în timp
ce viermii se tărâsc peste ei, mestecându-le și găurindu-
le pielea și sugându-le măduva oaselor. Cei care au ucis
căprioare sau păsări cad în acest iad.”

- Locul săbiilor rotitoare care este ”închis de


pereți negri de fier de zece yojana înălțime, plin de un
foc atât de intens încât focul normal pare zăpadă. Când
corpul vine în contact cu el chiar și cu cea mai mică
parte, se zbârcește până se face cât bobul de muștar. În
acest foc plouă în rafale puternice cu bețe de metal

124
Sutra conștientizării Dharmei adevărate (Saddharmasmrity
Upasthana Sutra) a fost tradusă din sanscrită de Gautama Prajnaruci
între 538 și 543. Această sutră explică cauzele renașterii în cele șase
stări de existență samsarică. A fost folosită foarte des de Maestrul
Genshin în Ojoyoshu.

100
încins. Tot aici există și o pădure de săbii atât de ascuțite
încât chiar și un fir de păr care vine în contact cu ele este
tăiat în bucățele mici. Vă dați seama cât de teribile sunt
aceste săbii pentru trupurile păcătoșilor! Uneori săbiile
cad din cer asemenea unei cascade imense. Atât de mare
este confuzia și agonia celor născuți acolo încât nimeni
nu o poate îndura. Cei care au ucis din invidie și pizmă
ajung în acest iad”.

- Locul cazanului arzător unde ”păcătoșii sunt


puși într-un cazan de metal și fierți ca boabele de fasole.
Cei care au ucis, gătit și mâncat animale ajung în acest
iad.”

- Locul marii suferințe unde sunt ”trilioane și


nenumărate tipuri de suferințe pe care nu le putem
descrie în detaliu. Cei care au legat oamenii cu lanțuri, i-
au bătut cu bastoanele, i-au forțat să meargă mult, i-au
aruncat în râpe adânci, i-au sufocat cu fum, au băgat
groaza în copii, ajung în acest iad”.

- Locul calmului întunecat unde ”păcătoșii sunt


prinși într-un întuneric negru ca smoala și arși din când
în când de un foc întunecat. Apoi începe să bată o
furtună puternică ce forțează muntele de diamant să se
ciocnească de munții din jur astfel încât trupurile
păcătoșilor sunt strivite între ei și fragmentele sunt
împrăștiate ca grăunțele de nisip. După asta apare un
vânt fierbinte și tăietor asemenea unei săbii ascuțite. Cei
care au omorât oi sufocându-le cu foc și cei care au
omorât broaște țestoase zdrobindu-le între cărămizi
ajung în acest iad”.

101
- Locul fără de bucurie unde există ”un foc imens
care arde trupurile păcătoșilor și ziua și noaptea. Tot
acolo se află păsări cu ciocuri de foc, câini și vulpi ale
căror urlete sunt atât de înfricoșătoare încât ți se ridică
părul pe spate de groază. Acestea vin încontinuu să
roadă carnea și oasele victimelor care zac împrăștiate
peste tot. Viermi cu ciocul tare crapă oasele și sug
măduva. Cei care au suflat în scoici, au bătut tobe și au
scos alte sunete îngrozitoare125 sau cei care au omorât
păsări și alte animale ajung în acest iad.”

- Locul cu cea mai grea suferință care ”se află pe


marginea unui țărm abrupt și unde păcătoșii ard
încontinuu într-un foc metalic. Cei care au omorât fără
milă orice ființă ajung în acest iad.”

Printre iadurile învecinate ale iadului funiei negre se


află:

- Locul tânguirii și al suferinței unde ”păcătoșii


sunt puși pe marginea unei prăpăstii imposibil de
măsurat. Acolo sunt legați împreună cu funii negre de
foc și împinși în hăul de dedesupt. În cădere se lovesc de
fundul prăpastiei care este plin de săbii ascuțite și
numeroase ca firele de iarbă. Câini cu fălci de metal
înroșit îi mestecă în bucățele mici și cu toate că urlă
după ajutor, nimeni nu vine după ei. Cei care au fost
învățători și au predat Dharma cu intenții rele, cu
prejudecăți și părtinire rauvoitoare, neoferind adevărul
și indiferenți la consecințe, ajung în acest iad.”

125
Cei care au folosit instrumente pentru a crea panică și teamă în
alte ființe. De exemplu, instrumentele folosite în război.

102
- Locul vulturului înfricoșător unde ”păcătoșii
sunt bătuți toată ziua și toată noaptea de gardieni
infernali cu bâte de fier. Alteori aceștia îi taie în bucăți
cu săbii de metal încins ori îi săgetează cu arcurile lor
pline de flăcări. Cei care din lăcomie sau invidie i-au
legat sau omorât pe alții ca să-i jefuiască, ajung în acest
iad.”

Printre iadurile învecinate ale iadului zdrobirii se află:

- Locul viziunii rele unde ajung ”cei care au avut


sexualitate incorectă și violentă cu copii altora. Aceștia
cred că își văd proprii copii126 chinuiți de gardienii
infernali care le bagă în părțile intime țepe și burghiuri
de fier sau îi scot afară cu cârlige din vaginele mamelor
lor. Păcătoșii, văzând suferința copiilor sunt cuprinși de
o milă și un dor de ei atât de mare încât nu pot suporta
grozăvia de acolo. După ce sunt torturați astfel de
viziunea suferinței propriilor copii le vine și lor rândul.
Gardienii infernali îi pun cu capul în jos și le toarnă în
anus cupru topit care le curge prin intestine, arzându-le
organele vitale și ieșindu-le prin gură și nas. Suferințele
mai sus menționate, anume suferința sufletească și cea
trupească, durează timp de sute de mii de ani.”

- Locul marii suferințe127 unde ”sunt


condamnați128 să sufere bărbații vinovați de sodomie129.
Aici victima, văzându-l pe bărbatul cu care a păcătuit, îl

126
Bineînțeles, aceștia nu sunt chiar proprii copii, ci doar apariții
iluzorii, manifestări ale karmei negative.
127
Se pare ca există două locuri cu acest nume, unul aici, lângă iadul
zdrobirii și altul lângă iadul repetiției sau reînvierii.

103
îmbrățișează cu patimă fierbinte care se transformă în
flăcări și îi arde trupul complet. După ce moare și învie
imediat, fuge cuprins de groază însă cade într-o
prăpastie înfricoșătoare unde este devorat de ciori cu
ciocul de foc și vulpi cu gura de foc.”

- Locul suferinței îndelungate unde ”ajung cei


care au furat sau violat nevestele altora. Gardienii
infernali îi prind și îi agață cu capul în jos de ramurile
copacilor. Sub ei se află un foc violent care le arde
trupurile complet. Apoi învie și totul se ia de la capăt.
Când țipă de durere flăcările intră pe gură și le ard
organele vitale. Această suferință durează timp de sute
de mii de ani. Descrieri mai amănunțite se găsesc în
diverse scripturi.”

Printre iadurile învecinate cu iadul tânguirilor se află:

- Iadul focului și viermilor unde ajung cei care au


vândut alcool și unde ”trupurile lor sunt afectate de cele
patru sute patru boli. Atât de mare este puterea unei
singure boli încât doar într-o singură zi și noapte ar
distruge toți locuitorii celor patru insule. Din trupurile
victimelor ies viermi care le mănâncă pielea, carnea și
măduva oaselor.”

- Locul numit ”nor, foc și ceață” unde ”ajung cei


care au forțat femei să bea alcool și apoi le-au violat.
Aici sunt torturați de o flacără de 365 metri. Gardienii
infernali îi prind și îi forțează să treacă prin acest foc

128
Condamnați de propria karmă, bineînțeles.
129
Homosexualii.

104
până când sunt arși complet de la cap la picioare. Când
nu mai rămâne nimic din ei, gardienii strigă: ”înviați!
înviați!” iar păcătoșii învie și tortura începe din nou.
Astfel chinurile lor durează fără oprire timp de sute de
mii de ani.

Printre iadurile învecinate cu iadul marilor tânguiri se


află:

- Locul numit primirea suferinței crude unde


”gurile și limbile păcătoșilor sunt bătute în cuie de fier
încins ca să nu poată țipa.”

- Locul numit primirea suferinței nelimitate


unde ”gardienii infernali taie limbile păcătoșilor cu
foarfece de fier încins. După ce sunt tăiate acestea cresc
la loc iar procesul se repetă. De asemenea, le scot ochii
și îi taie cu cuțitul. Aceste cuțite sunt atât de ascuțite
încât pot tăia inclusiv fier și stânci! Cât de ușor este
așadar, să taie prin carnea umană! Astfel de suferințe
sunt primite de cei care au folosit un limbaj rău. Există
multe referințe de acest gen în scripturi”

Printre iadurile învecinate cu iadul căldurii arzătoare


se află:

- Locul numit Fundarikiya unde ”trupurile


păcătoșilor sunt arse în așa hal încât nu mai rămâne
niciun locșor cât o semință de muștar neatins de flăcări.
Cei din acest iad își spun unii altora: ”Veniți repede să
vedeți! Aici e lacul Fundarikiya, aici e apă de băut, aici e
umbra răcoroasă a unei păduri”. Amăgiți de aceste

105
cuvinte, păcătoșii se grăbesc să ajungă acolo dar de
ambele părți ale drumului sunt gropi pline cu foc unde
cad și sunt arși până la os. După o vreme învie din nou
iar căldura imensă îi face să tânjească după apă așa că
merg înainte până când ajung la locul numit
Fundarikiya. Flăcările din Fundarikiya sunt de cinci sute
de yojana înălțime. După ce victimele sunt arse de tot în
acest foc învie din nou după puțin timp și totul se ia de la
capăt. În acest iad ajung cei care s-au înfometat până la
moarte în speranța că vor ajunge în ceruri, precum și cei
care au propovăduit această erezie celorlalți.”

- Locul numit întuneric, foc și vânt unde


”păcătoșii sunt aruncați în cer de un vânt rău, învârtiți și
azvârliți de colo-colo încât devin invizibili. Apoi apare
un alt vânt ascuțit ca o sabie care îi taie în bucăți mici
asemenea firelor de nisip și îi împrăștie în toate
direcțiile. La scurt timp fragmentele se adună împreună
iar victimele învie și procesul o ia de la capăt. Astfel sunt
pedepsiți130 ereticii care susțin că existența se împarte în
lucruri veșnice și lucruri impermanente sau că cele patru
mari elemente sunt veșnice.”

Printre iadurile învecinate cu iadul marii călduri


arzătoare se află:

- Un loc atât de plin de flăcări încât ”nu există


nici măcar un locșor cât gămălia unui ac unde să nu fie
foc. Cei care au violat femei laice și pure cad în acest
iad.”

130
De propria karmă.

106
- Locul numit primirea suferinței pe deplin
meritate unde ”gardienii infernali jupoaie victimele de
la cap la picioare și apoi, fără să le taie carnea, le
prăjesc trupurile însângerate și fără piele pe podeaua de
metal încins. După aceea, toarnă peste ei fier topit.
Păcătoșii sunt torturați în acest fel zece miliarde de ani.
Cei care au păcălit călugărițe dându-le băuturi tari și le-
au distrus sufletele, făcându-le să devină imorale, cad în
acest iad. La fel pățesc cei care au corupt femei cu
diverse bogății.”

Printre iadurile învecinate cu iadul suferinței


neîncetate (avici) se află:

- Locul numit câmpia de fier a vulpilor


devoratoare. Aici ”flăcările ce ard trupurile păcătoșilor
se întind pe o distanță de zece yojana. Dintre toate
iadurile, torturile de aici sunt cele mai grele. Țigle de
fier plouă peste victime, zdrobindu-le trupurile și
pulverizîndu-le oasele. Vulpi cu fălci de foc apar
încontinuu și îi devorează. Cei care au dat foc pagodelor
și templelor, au ars imaginile Buddhașilor, casele și
bunurile preoților ajung în acest iad.”

- Locul vomei negre unde ”victimele sunt atât de


înfometate și însetate din cauza căldurii care le arde
trupul încât își mânâncă singure propria carne. După ce
se mănâncă de tot, învie și o iau de la capăt. În acest loc
există un șarpe cu burta neagră care se încolăcește în
jurul trupurilor păcătoșilor și îi mănâncă treptat de la
picioare în sus. Apoi din nou, victimele sunt prăjite într-
un foc mare sau fierte într-un cazan. Oasele și carnea li

107
se topesc asemenea gheții de primăvară iar această masă
amorfă ce se amestecă cu focul creează o flacără imensă
și violentă. În acest fel, victimele trebuie să îndure timp
de milioane de ani diverse torturi imposibil de conceput
și descris. Cei care au furat orice ofrandă oferită unui
Buddha și au mâncat-o ajung în acest iad.”

- Locul numit adunarea de pe muntele ploios.


Acesta este ”un munte de fier de o yojana înălțime care
cade peste victime și le transformă în praf. Imediat ele
învie și sunt zdrobite din nou. Se mai află acolo
unsprezece tipuri de flăcări care le înfășoară și le ard
complet.

Uneori gardienii infernali își scot săbiile și taie trupurile


păcătoșilor peste tot după care le toarnă plumb topit în
răni. Apoi aceștia sunt chinuiți cu cele patru sute patru
boli ori în alte feluri timp de milioane de ani. Cei care au
furat și mâncat ofrandele date unui Pratyeka Buddha
ajung în acest iad.”

- Locul numit Embado unde ”se află o pasăre


demonică numită Emba de mărimea unui elefant și cu un
cioc în formă de sabie pe unde scoate foc. Aceasta îi
prinde pe păcătoși, îi duce în înaltul cerului și îi aruncă
de acolo ca pe bolovani. Trupurile victimelor cad cu o
așa putere încât li se sparg în sute de mii de bucăți. Însă
acestea revin la viață și procesul se reia de la capăt.
Picioarele lor sunt sfâșiate de săbiile ascuțite și dese de
care e plin drumul, asemenea firelor de iarbă. Câini cu
colți de foc vin și îi devorează. Cei care au complotat

108
împotriva altora și i-au înfometat până la moarte ajung
în acest iad. Mai multe descrieri se găsesc în scripturi.”

Cele opt iaduri înghețate

Aceste iaduri sunt situate la același nivel cu cele


opt iaduri arzătoare, dar spre deosebire de ele, unde
elementul foc este dominant, aici mediul karmic este
alcătuit din munți de zăpadă și ghețari iar vânturile sunt
viscole năpraznice. Toate ființele născute în cele opt
iaduri înghețate sunt goale și suferă de următoarele
chinuri131:

1. Iadul bășicilor (Arbuda)


În acest iad le apar diverse bășici pe corp din cauza apei
extrem de reci și viscolului puternic.

2. Iadul bășicilor deschise (Nirarbuda)


Aici bășicile devin răni deschise.

3. Iadul dinților încleștați (Atata)


Aici dinții ființelor sunt strâns încleștați din cauza
frigului extrem. Maestrul Vasubandhu explică faptul că
”atata” indică sunetul pe care victimele îl fac din cauza
frigului, de aici provenind și numele acestui iad132.

4. Iadul tânguirii (Hahava)

131
Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher (Boston:
Shambhala, Revised edition, 1998), page 68
132
AbhidharmakoSabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 459

109
În acest iad ființele au limbile paralizate de frig și de
aceea le este foarte greu să țipe ori să respire, ele putând
doar să se tânguie neîncetat. Denumirea lui provine de
asemenea, de la sunetul specific pe care îl scot ființele
născute acolo.

5. Iadul gemetelor (Huhuva)


Aici vocile ființelor sunt sparte și gemete lungi și grele li
se strecoară printre buze. Numele iadului vine din nou, de
la sunetele de durere scoase de păcătoșii născuți acolo.

6. Iadul crăpăturilor în formă de utpala sau iadul


florii albastre.
Pielea ființelor din acest iad devine albastră și se crapă în
bucăți ce seamănă cu cele patru petale133 ale florii utpala.

7. Iadul crăpăturilor în formă de lotus (padma) sau


iadul florii de lotus.
Aici carnea roșie a ființelor devine vizibilă iar frigul o
face să se despice în opt bucăți asemănătoare cu o floare
de lotus.

8. Iadul crăpăturilor în formă de mare lotus


(mahapadma) sau iadul marelui lotus.
Aici carnea ființelor devine roșu întunecat și se despică în
șaisprezece, treizeci și doi și apoi în nenumărate bucăți,
făcând-o asemenea unei imense flori de lotus. Diverși
viermi cu ciocuri de metal intră în carnea crăpată și o
devorează.

133
În alte versiuni sunt șase petale.

110
În conformitate cu textele sacre, inclusiv Buddha
Shakyamuni și Maestrul Vasubandhu134, durata de viață
în primul iad înghețat este echivalentă cu timpul necesar
golirii un container imens plin cu semințe de susan, dacă
am lua câte o semință odată la fiecare sută de ani. Viața și
suferințele din următoarele iaduri reci crește progresiv de
douăzeci de ori mai mult pentru fiecare iad.

Jatakamala135 menționează faptul că ființele din


iadurile înghețate se află în întuneric:

”În viața următoare a unui nihilist


un vânt înghețat va apărea în acel loc al întunericului
absolut.
Din moment ce te va îmbolnăvi atât de tare încât până și
oasele îți vor fi distruse,
cine crezi că va intra acolo după tine ca să te ajute?”
În Scrisoare către un discipol, Maestrul Chandragomin136
a spus:

134
Vezi citate din ambii pe această temă în The Jewel Ornament of
Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings,
Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen
Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.101
135
Jatakamala, de Maestrul Aryasura descrie treizeci și patru de vieți
anterioare ale lui Buddha Shakyamuni. Acest pasaj din Jatakamala a
fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to
Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications,
Ithaca, New York, p. 167. Mulți erudiți tibetani îl identifică pe
Maestrul Aryasura cu Maestrul Ashvaghosha.
136
Chandragomin (Skt. Candragomin) a fost un celebru maestru laic
și cărturar indian din secolul al VII-lea. A rămas celebru în istorie
pentru dezbaterea de mulți ani dintre el și Chandrakirti de la
universitatea Nalanda. Din scrierile lui amintesc Douăzeci de versuri
despre Legământul de Bodhisattva și Scrisoare către un discipol.

111
”Un vânt incomparabil îți străpunge oasele;
corpul îți tremură și îngheață; te pleci în genunchi și te
zbărcești de frig.
O sută de bășici apar și se sparg.
Creaturi născute din ele te rănesc și te mănâncă;
grăsimea, măduva din oase și toate lichidele trupului îți
ies afară.

Epuizat, cu dinții încleștați, cu părul ridicat de groază,


ești chinuit de rănile din ochi, urechi și gât.
Cu mintea și trupul buimăcite de durere,
te afli în iadul înghețat și scoți vaiete demne de milă."137

Iadurile temporare (ocazionale) sau efemere

Iadurile temporare (ocazionale) sau efemere se


găsesc alături de cele arzătoare și reci dar există și în alte
zone. Maestrul Vasubandhu a spus:

”Există iadurile pradesika (efemere) ce sunt create de


forța faptelor unei singure persoane, două sau mai multe.
Varietatea lor este mare; locul unde se află acestea nu
este fix, așadar se găsesc în râuri, munți, deșerturi sau
în alte zone”138.

137
Acest pasaj din lucrarea lui Chandragomin, Scrisoare către un
discipol, a fost luat din The Great Treatise on the Stages of the Path
to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion
Publications, Ithaca, New York, p. 167.
138
Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p.
459-460.

112
Suferințele trăite în aceste iaduri efemere diferă
considerabil în timp139 și spațiu. Ființele condamnate de
propria karmă să renască în ele pot fi prinse înauntrul
unei stânci sau bolovani, țintuite pe fundul unui lac, fierte
în râuri calde sau prizoniere în gheață și ghețari, arse în
foc, mâncate de vii de diferite insecte sau viermi, etc.
Unele suferă prin faptul că își identifică trupul cu obiecte
care sunt folosite mereu precum pietre de moară, mături,
uși, rogojini, preșuri, stâlpi, funii, etc

Există multe texte sacre în care sunt prezentate cauzele


renașterii în aceste iaduri efemere, de exemplu: însușirea
sau exploatarea în folos personal a proprietății
comunității buddhiste, a cere sume mari de bani în
schimbul predării Dharmei sau pentru binecuvântări,
sacrificiul de animale, furtul din banii publici, adulterul,
etc.

Pentru a înțelege mai bine cauzele nașterii în


aceste iaduri efemere, vă voi povesti în următoarele
pagini două întâmplări de pe vremea lui Buddha
Shakyamuni în care sunt implicați doi dintre discipolii săi
importanți, Maeștrii Maudgalyayana și
Sangharakshita140.

În timp ce Buddha se afla la Rajgir trăia în acea


zonă un laic bătrân de 100 ani pe nume Palkye. Auzind

139
Durata de viață în aceste iaduri temporare nu este fixă.
140
The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of
the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo
Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New
York, 1998, p.351 – 361.

113
de avantajele vieții de călugăr, acesta a spus familiei că
vrea să primească și el ordinația. Cum aceștia nu mai
aveau nevoie de el, nu s-au împotrivit așa că bătrânul s-a
dus la mănăstirea locală unde se aflau atunci adunați
discipolii lui Buddha. Pentru că Buddha însuși nu era
prezent a cerut să fie ordinat de Shariputra. Acesta l-a
refuzat pe motiv că era prea bătrân și nu mai putea
medita, studia sau munci în mănăstire. Pe rând, mai mulți
discipoli importanți l-au refuzat, de asemenea. Supărat,
bătrânul a decis că mai bine moare decât să rămână
neordinat. La întoarcerea sa, Buddha a aflat de situația lui
Palkye și a cerut lui Maudgalyayana să-l ordineze. Cu
toate că acum era ordinat și se dedicase foarte serios
studiului încât devenise expert în canonul buddhist,
bătrânul suferea în continuare deoarece unii călugări mai
tineri nu-l respectau, crezându-l prea mândru să facă
prosternări ori să muncească pentru comunitate și
neluând în seamă faptul că era prea bătrân pentru aceste
eforturi. Palkye a decis atunci să se sinucidă, a mers la
marginea unui râu, și-a dat hainele jos, a făcut cu lacrimi
în ochi aspirația de a renaște într-un trup perfect, cu o
familie bogată și fără de obstacole pentru a se putea
dedica mai bine practicii Dharmei și s-a aruncat în apă.
Datorită puterilor sale miraculoase Maestrul
Maudglayayana l-a văzut și l-a salvat, ajungând la el într-
o secundă. După ce bătrânul i-a povestit rușinat motivele
pentru care vroia să se sinucidă, Maudgalyayana s-a
gândit că Palkye nu era suficient de conștient de
realitatea suferințelor samsarice, așa că l-a luat într-o
călătorie supranaturală prin câteva iaduri efemere.

114
Așa au întâlnit ei o femeie care sărea într-un cazan cu apă
clocotită și se gătea singură. După ce toată carnea era
gata oasele îi săreau afară și se transforma într-o persoană
care mânca tot ce fusese pregătit. Maudgalyayana a
explicat că femeia respectivă fusese servitoarea unei
doamne din Shravasti. La un moment dat, această
doamnă invitase un călugăr pur să își petreacă retragerea
de vară de trei luni într-un loc unde ea se angajase că îi
va asigura toată mâncarea necesară. În fiecare zi pregătea
cele mai delicioase feluri și o trimitea pe servitoare să i le
ducă însă aceasta mânca tot și îi oferea călugărului
resturile. Doamna a devenit suspicioasă și a început să-i
pună întrebări dar servitoarea a negat, spunând: ”Nu am
mâncat nicio bucățică. Mai degrabă mi-aș mânca propria
carne decât mâncarea călugărului!” Din cauza acestei
minciuni a renăscut după moarte în acest iad efemer.

Apoi au întâlnit un copac gigant acoperit în întregime de


gândaci care îi mâncau scoarța. Dinauntrul lui se auzea o
tânguire puternică. Maestrul Maudgalyayana i-a explicat
că un om pe nume Lita fusese angajat de o comunitate de
călugări și folosise bunurile acestora pentru el și alți
oameni din afara comunității. După moarte a renăscut în
acest iad efemer identificându-se cu acel copac. Gândacii
erau cei cu care împărțise mâncarea și bunurile
călugărilor.

Mergând ei mai departe au văzut un om înconjurat de


mai multe ființe cu trupuri umane și capete de animal
care trăgeau în el cu săgeți cu vârfuri de foc. Victima era
străpunsă peste tot și suferea îngrozitor. În viața trecută

115
acest om fusese un vânător care a omorât multe animale
iar acum simțea pe pielea lui suferințele provocate altora.

Și mai departe au ajuns la un munte cu suprafața plină de


săbii și cuțite cu vârfurile orientate în sus. Un om se
rostogolea de-a lungul muntelui și era străpuns de toate
aceste obiecte ascuțite. Explicația dată de
Maudgalyayana a fost că respectivul fusese un ministru
influent ale cărui fapte avuseseră efectul unor săbii și
cuțite pentru ceilalți.

Ultimul loc pe care l-au văzut a fost un morman uriaș de


oase. Maestrul i-a explicat lui Palkye că acele oase îi
aparținuseră într-una din viețile trecute. Un rege pe nume
Aryasya caruia îi plăcea să asculte Dharma și să facă bine
juca la un moment dat zaruri cu niște prieteni când niște
miniștri i-a adus un condamnat și l-au întrebat ce să facă
cu el. Fiind foarte implicat în jocul lui, regele nu a
acordat atenție și le-a spus doar să se ocupe de el
conform legii. Auzind asta supușii l-au executat. Apoi,
după ce a terminat jocul de zaruri regele a întrebat de
condamnat și auzind că a fost executat din cauza
neatenției lui a fost cuprins de remușcare. După ce a
murit, a renăscut sub forma unui crocodil imens și
monstruos plin de nenumărate insecte care îi mâncau
trupul. Fiindu-i foame și vrând să ucidă niște negustori
care mergeau cu corabia într-o misiune de afaceri, i-a
auzit pe aceștia cum se refugiau, speriați, în Buddha. La
auzul cuvântului Buddha crocodilul a renunțat să-i
omoare și a refuzat să mai mânânce, murind de foame.

116
Maudgalyayana a spus: ”Tu bhikshu Palkye ai fost
regele Aryasya. Din cauză că ai omorât un om ai renăscut
sub forma acestui crocodil”.

Devenind conștient de suferința samsarei Palkye a


renunțat la gândul sinuciderii și a devenit și mai serios în
practicarea Dharmei.

Maestrul Sangharakshita a vizitat și el câteva


iaduri efemere.

Odată a ajuns într-un palat foarte frumos decorat,


înconjurat de copaci cu păsări minunate și bazine de înot,
înauntrul căruia se afla un templu locuit de călugări
pașnici. Fiindu-i foame a cerut de mâncare iar călugării l-
au servit spunându-i: ”Să mănânci înaintea noastră pentru
că ești obosit iar mai încolo s-ar putea să apară niște
probleme”. Sangharakshita a mâncat bine și s-a retras
într-un colț. Pe la amiază călugării au sunat gongul și s-
au adunat în șiruri ordonate cu bolurile în mână. Imediat
templul a dispărut iar bolurile s-au transformat în ciocane
de fier cu care au început să se lovească unii pe alții până
când și-au spart capetele iar creierii li s-au împrăștiat
peste tot. Apoi, după ce perioada mesei a trecut, templul
a reapărut iar călugării au revenit la normal.
Întrebându-i care este cauza karmică ce i-a făcut să
renască în acel iad efemer, aceștia i-au spus:
”Am fost călugări pe vremea lui Buddha Kashyapa141 și
în timpul mesei de prânz obișnuiam să ne certăm unii cu
alții. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după

Un Buddha străvechi al unei ere trecute, de înainte de


141

Shakyamuni și istoria cunoscută a omenirii.

117
această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te
rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să
învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.

După ce a plecat de acolo, Sangharakshita a mers într-un


alt loc unde a întâlnit din nou, un templu frumos cu
călugări care recitau. Și aceștia i-au oferit mâncare iar
după ce a sunat gongul și s-au adunat împreună în șiruri
ordonate, cu bolurile în mână, templul a dispărut iar
mâncarea și băutura s-a transformat în metal topit. Pe
toată durata prânzului au aruncat unii în alții cu acel
lichid fierbinte și s-au ars îngrozitor. După ce prânzul a
trecut, totul a revenit la normal. Călugării i-au explicat:
”Am fost călugări în vremea lui Buddha Kashyapa.
Credincioșii ne ofereau mâncare și băutură dar noi o
iroseam. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar
după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te
rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să
învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.

În alt iad efemer de același tip călugării locuiau într-un


templu frumos care la timpul prânzului ardea din temelii
împreună cu ei. După prânz templul și călugării apăreau
din nou. Aceștia i-au spus: ”Am fost călugări în vremea
lui Buddha Kashyapa. Din cauză că nu am fost în stare să
respectăm preceptele am fost dați afară de ceilalți
călugări virtuoși. Fiind foarte mânioși am dat foc
mănăstirii împreună cu toți locuitorii ei. Din cauza acelei
karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge
în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora
despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă
ce am făcut noi”.

118
Apoi Sangharakshita a mers în alte locuri și a văzut
diverse ființe care erau asemenea unor ziduri, stâlpi,
copaci, flori, fructe, funii, mături, boluri, pisălogi142, perii
de curățat alei, etc. După ce s-a întors, i-a povestit lui
Buddha Shakyamuni tot ce văzuse, insistând mai ales pe
ultimele întâlniri cu ființele asemănătoare unor obiecte și
l-a întrebat care este cauza karmică a nașterii în acel mod.

Buddha i-a răspuns: ”Aceste ființe au fost de asemenea,


călugări pe vremea lui Buddha Kashyapa. Unii dintre ei
au pângărit zidurile templelor mânjindu-le cu noroi și
scuipat. De aceea au renăscut în pereți143. Alții au aruncat
cu scuipat și muci pe stâlpi și au renăscut în stâlpi144, ori
s-au bucurat de copacii și fructele comunității într-un
mod egoist iar după moarte au apărut în acea formă145.
De asemenea, au folosit pentru ei înșiși funiile și măturile
comunității, renăscând în acea formă.
În timpul lui Buddha Kashyapa unii călugări au călătorit
mult timp până la o altă mănăstire și au cerut călugărilor
de acolo apă de băut pentru că le era sete. Din zgârcenie
aceștia i-au refuzat spunând că nu au apă și au renăscut în
mod corespunzător faptelor lor146.

142
Instrumente de pisat diverse ierburi și semințe.
143
Ființele respective sunt prinse în pereți și se identifică cu ei,
crezând că sunt trupurile lor.
144
Ființele respective sunt prinse în stâlpi și se identifică cu ei. Repet
aceste explicații în notele de subsol deoarece sunt foarte importante.
Pereții, stâlpii și alte obiecte nu sunt trupuri efective, ci percepute ca
și trupuri de mintea ființelor respective.
145
Prinse în copaci, identificându-se cu copacii.
146
Probabil prinse în găleata de la fântână.

119
În vremea aceea, un shramanera147 Arhat148 fusese numit
administrator al unei comunități de călugări. Unii dintre
aceștia i-au cerut să facă ulei cu o piatră de moară și
pisălog. Shramanera le-a zis să aștepte puțin pentru că era
ocupat, însă călugării s-au mâniat și l-au jignit spunându-
i: ”Dacă ni s-ar da voie să atingem acea piatră de moară,
te-am pune sub ea și te-am strivi”. Din cauza acelor
cuvinte, călugării respectivi au renăscut prinși în acele
pietre de moară.

Acum, după ce am citit descrierile de mai sus ale


iadurilor, trebuie să ne întrebăm cu cea mai mare
seriozitate, ce ar fi dacă am renaște noi înșine într-unul
din ele? Suntem în stare să îndurăm asemenea suferințe?

Bodhisattva Nagarjuna a spus în Scrisoare către un


prieten:

”Păcătoșii care aud despre nesfârșitele suferințe din


iaduri, de care îi separă doar faptul că încă mai respiră
și nu sunt speriați, înseamnă că sunt la fel de insensibili
ca diamantele.

147
Shramanera este un novice de sex masculin.
148
Eliberat în viață.

120
Dacă te înspăimântă picturile iadurilor sau descrierea și
cititul despre ele, întreabă-te cum ar fi să le trăiești cu
adevărat ori să te afli exact acolo."149

Te rog, cititorule, ia fiecare suferință specifică iadurilor și


meditează profund asupra lor.
Ce zici, nu ar fi mai bine să accepți ajutorul oferit de
Buddha Amida și să scapi de acele locuri îngrozitoare
odată pentru totdeauna?

149
Letter to a Friend, by Nagarjuna, as quoted in The Great Treatise
on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-
pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 168.

121
2. Spiritele/fantomele flămânde (preta)

Tărâmurile pretașilor se află în două locuri: 1) sub


Jambudvipa (lumea noastră umană150), care este
principalul lor loc de existență aflat sub conducerea lui
Yama și 2) între tărâmul oamenilor și al zeilor. Maestrul
Vasubandhu explică:

”Regele pretașilor este Yama; locul acestuia, care este și


sălașul lor principal, se găsește dub Jambudvipa. Preta
care trăiesc în alte locuri reprezintă surplusul acestora.
Aceste ființe diferă mult una de alta, unele dintre ele
având chiar puteri supranaturale și glorie asemănătoare
zeilor”.151

În afara celor cu puteri supranaturale și cu o situație mai


bună, precum și în ciuda diferențelor dintre ele, există
anumite caracteristici generale care apar mereu în
descrierile pretașilor: aceștia sunt urâți, goi sau îmbrăcați
în zdrențe ori acoperiți de propriul păr care uneori este
doar păr sau cu fire asemenea acelor, săbiilor și
sulițelor152. Spiritele preta degajă un miros greu, sunt

150
Zona sau tărâmul nostru de existență umană nu este singurul.
Buddha Dharma recunoaște existența altor tărâmuri paralele în care
se află oameni, Jambudvipa fiind doar unul dintre acestea. Alte trei
”continente” sau tărâmuri umane sunt Purvavideha, Aparagodania și
Uttarakuru. Fiecare dintre aceste patru ”continente” sunt însoțite de
alte ”subcontinente” sau tărâmuri mai mici unde, de asemenea, se
află oameni cu caracteristici și durată de viață diferite.
151
AbhidharmakoSabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 460
152
În Samyutta Nikaya 19, sunt descrise un preta cu păr pe corp în
formă de săbii care se mișcau în sus și în jos rănindu-l în timp ce se

122
slăbite de foame, uscate de sete, cu coaste și vene
vizibile, mereu nefericite și trăind din ofrandele aduse de
alții.

Cu toate că preta (spiritele flămânde) diferă mult


unele de altele, încerc să le clasific la modul foarte
general în două categorii și câteva subcategorii, după
exemplul altor maeștri din trecut153, urmând ca la final să
mai adaug încă o categorie specială, a pretașilor care vor
să domine alte ființe prin religie. Menționez că această
clasificare nu e fixă, uneori existând spirite flămânde care
ies din orice categorie ori se încadrează în mai multe154:

deplasa prin aer, un altul cu păr asemenea sulițelor, altcineva cu păr


în formă de săgeți și doi cu păr în formă de ace. Unul dintre cei cu
păr în formă de ace este descris în felul următor: ”Acele îi intrau fie
în gură și îi ieșeau prin piept, fie îi intrau prin piept și îi ieșeau prin
burtă”. Majoritatea acestora au urmat profesii violente de genul
vânător sau torționar. Preta cu părul în formă de ace care îi intrau și
ieșeau prin diverse locuri fusese un om care ponegrise Dharma.
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.184
153
Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher, Boston:
Shambhala, Revised edition, 1998, p.72-76
154
Jamgon Kongtrul spune că, în conformitate cu Sutra
conștientizării Dharmei adevărate (Saddharmasmrity Upasthana
Sutra), Yama domnește asupra a 36 tipuri de preta, însă din păcate
nu intră în detalii și nu avem încă o traducere completă în engleză
sau orice altă limbă de circulație internațională a acestei sutre.
Jamgon Kongtrul Lodro Taye, The Treasury of Knowledge – Book
One: Myriad Worlds, Kalu Rinpoche Translation Group, Snow Lion
Publications, Ithaka, New York, 1995, p. 114

123
1) preta care trăiesc împreună
2) preta care călătoresc prin spațiu.

1) Preta care trăiesc împreună


În această categorie se află trei tipuri de preta:

a) preta care suferă de iluzii exterioare,


b) preta care suferă de iluzii interioare și
c) preta care suferă de anumite tipuri de iluzii

a) Preta care suferă de iluzii exterioare sunt chinuite


puternic de foame și sete sau de căldură și frig
insuportabile. De aceea, indiferent ce mâncare și apă văd
la distanță aceasta se dovedește a fi doar un miraj
deoarece când se apropie nu mai există ori se evaporă sau
e păzită de către demoni înarmați care le bat și le
izgonesc.
Așa cum descrie Maestrul Genshin:

”Uneori reușesc să găsească un pârâu cu apă limpede


însă când se aruncă în el și încearcă să ia apă cu
mâinile, apar niște demoni puternici care îi bat cu
bastoane de fier sau apa se transformă imediat în foc ori
nu mai curge și se evaporă. […]

Există așa numitele spirite flămânde care se numesc


”mănâncă apă”, ale căror trupuri sunt uscate de sete.
Ele rătăcesc încolo și încoace după apă dar nu reușesc
să găsească nici măcar un strop. Au părul atât de lung
încât le acoperă fața și nu pot vedea nimic. Fug de-a
lungul apelor curgătoare și dacă sunt oameni care le
traversează, lipăie și sorb stropii lăsați de aceștia în

124
urmele pașilor, umezindu-și în acest fel gâtlejurile
uscate. Sau când oamenii fac o ofrandă de apă către
spiritele părinților morți, ei le dau puțină și acestor
preta. Dacă pretașii încearcă să ia ei înșiși această
apă155 atunci diverși demoni al căror rol este să o
păzască, îi bat cu bastoane156. Cei care în această viață
au amestecat apă cu sake (alcool) și au vândut-o sau cei
care au pus în el viermi de pământ și lipitori157, primesc
această pedeapsă [karmică]”.

De asemenea, așa cum spunea tot el, ”mai există și alte


spirite flămânde (preta) numite ”frică și speranță” care
trăiesc pe baza ofrandelor făcute de oameni părinților
morți. Pe lângă asta nu au niciun alt mijloc de trai. Cei
care în această viață îi jefuiesc pe săraci de puținul
câștigat din greu primesc această răsplată karmică. Apoi
mai sunt și spiritele flămânde care se nasc pe țărmul
mării unde nu este niciun fel de umbră sau apă de izvor
și unde se face atât de cald încât și iernile li se par de o
mie de ori mai fierbinți decât vara în lumea noastră. Ele
se hrănesc cu roua de dimineață și cu toate că trăiesc
lângă mare, aceasta li se pare un loc uscat. Cei care au
profitat de negustorii care s-au îmbolnăvit pe drum și le-
au luat marfa la un preț prost, primesc această pedeapsă
[karmică].”

155
Fără să fie oferită lor sau în numele lor.
156
Probabil acești demoni care păzesc apa și îi bat sunt manifestați
de karma rea a respectivelor preta.
157
Probabil au pus viermi și lipitori în alcool pentru a-i da un gust
mai bun.

125
În Cuvintele desăvârșitului meu învățător, Patrul
Rinpoche ne spune următoarea întâmplare legată de
aceste tipuri de preta:

”Odată, când Srona158 se afla în tărâmul ființelor preta a


constatat că avariția lor este atât de otrăvitoare încât i-a
produs febră, iar gura i s-a uscat complet. Mergând pe
acolo a ajuns la un castel din fier la porțile căruia stătea
o apariție întunecată cu ochii roșii. ”Unde se poate găsi
niște apă?” a întrebat Srona.
La aceste cuvinte, o mulțime de preta, toate arătând
precum niște bucăți de tăciuni, s-au adunat în jurul lui,
cerșind: ‚mare ființă desăvârșită, dă-ne niște apă!’
‚Nu am găsit nici eu’, a răspuns el, ‚și tocmai ceream de
la voi’.
‚Cum adică să ceri de la noi?’ răspunseră ființele preta.
‚Noi ne-am născut în acest ținut cu doisprezece ani în
urmă și până astăzi nici nu am auzit măcar pomenindu-
se de apă’”.159

b) Preta care suferă de iluzii interioare


Genul acesta de preta au guri foarte mici, uneori de
mărimea gămăliilor de ac și stomacuri imense de sute de
metri sau chiar mai mult. Când încearcă să bea apă
căldura respirației lor o evaporă imediat ce le intră pe gât.
La fel, indiferent cât de mult ar mânca nu își pot satisface
foamea din cauza diferenței dintre gură și stomac, însă și

158
Discipol al lui Buddha Shakyamuni.
159
Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche,
traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The
Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan,
2011, p 96

126
dacă reușesc să mănânce puțin hrana li se preschimbă în
foc în timpul nopții și le arde organele interne. De
asemenea, mișcarea le este foarte grea și dureroasă din
cauza membrelor subțiri.

Bodhisattva Nagarjuna a spus în Scrisoare către un


prieten160:

”Unii, cu burțile mari cât un munte și gurile cât


gămăliile de ac, sunt chinuite de foame, neputând mânca
nici măcar o bucățică de mizerie aruncată pe jos.

Alții goi, cu trupurile numai piele și os, sunt asemenea


trunchiurilor uscate de copac; iar altora le ies flăcări din
gură pe timpul nopții după ce mâncarea consumată li se
transformă în nisip încins.”

Maestrul Genshin a descris, de asemenea, câteva tipuri de


preta care suferă de iluzii interioare:

”Apoi există acele spirite flămânde numite ”mâncat și


vomitat” ale căror trupuri sunt foarte largi și înalte de o
jumătate de yojana. Stomacul și pieptul le este greu și
încearcă să vomite într-una însă nu reușesc și suferă
îngrozitor din pricina acestui lucru. Bărbații care au
mâncat singuri toată mâncarea bună și nu au dat nimic
nevestelor și copiilor, precum și nevestele care au

160
Letter to a Friend (bShes-pa'i springs-yig, Skt. Suhrllekha) by
Nagarjuna, translated by Alexander Berzin, 2006,
http://www.berzinarchives.com/web/en/archives/sutra/level6_study_
major_texts/suhrllekha_letter_friend_nagarjuna/letter_friend.html

127
mâncat singure tot ce era mai bun fără să dea nimic
soților, primesc această pedeapsă [karmică].
Mai există, de asemenea, unele spirite flămânde numite
”mâncătorii de arome (mirosuri)” care trăiesc din
mirosul mâncării […]. Cei care în această viață au
mâncat singuri și egoiști, lăsându-și nevestele și copii
doar să miroasă mâncarea, fără să le dea nimic, primesc
această pedeapsă [karmică]”.

c) Preta care suferă de anumite tipuri de iluzii


Trăirile acestui tip de preta diferă de la unul la altul, în
funcție de cauzele ce i-au adus în acea stare. De exemplu,
unii au multe creaturi pe corp care le mănâncă de vii ori
mâncarea li se transformă în diferite chestii scârboase și
imposibil de mâncat iar alții își taie și își mănâncă singuri
propria carne.

Așa cum spunea maestrul Genshin, citând din


Prajnaparamita-sastra a lui Nagarjuna:

”Există unele spirite flămânde care nu au nimic de


mâncare și de aceea își sparg singuri capetele și își
mănâncă creierii. Alții scot flăcări pe gură și mănâncă
moliile care pică în ele. Alții se hrănesc cu puroi, flegmă
și căcat omenesc.”

Sau cum descria în Ojoyoshu:

”Există spirite flămânde care din cauza lipsei de hrană


merg în cimitire și mănâncă trupurile arse, însă foamea
nu li se potolește. Cei care au fost gardieni în această

128
viață și au mâncat mâncarea deținuților primesc această
pedeapsă [karmică]”.

Un anumit tip de iluzie este cea care se manifestă asupra


falșilor învățători Dharma:

”Există unele spirite flămânde care se numesc ”mănâncă


Dharma” și care locuiesc în zone abrupte și greu
accesibile, căutând mâncare dar negăsind nimic. Dacă
intră într-un templu și aud o prezentare a Dharmei se
mai întremează. Cei care în această viață au căutat să
obțină faimă printr-o interpretare falsă a Dharmei
primesc această pedeapsă [karmică].”

Există mai multe povestiri adevărate despre aceste


tipuri de preta așa că voi relata câteva dintre ele în
paginile următoare.

Odată, Srona Kotikarna a întâlnit un om gras și


urât sub un copac banyan care își mânca propria carne.
După ce a aflat că este un preta, l-a întrebat care e cauza
suferinței lui. Acesta i-a răspuns că fusese negustor în
orașul Barukaccha unde îi înșela pe alții și le lua
proprietățile iar când a fost sfătuit de învățători religioși
să renunțe la a mai face rău le-a zis să se ducă dracului și
să își mănânce propria carne.

Ceva mai încolo, a văzut doi băieți preta cărora le curgea


sânge negru din gură. Aceștia i-au răspuns că familia lor
se ocupa cu vânzarea de parfumuri. Mama lor se dusese
odată să dea de mâncare unui Maestru când cei doi au
început să-i arunce cuvinte grele: ”Dai toată avuția

129
noastră acestor sramana (călugări)! Fie ca mâncarea ce o
bagă în gură să li se transforme în sânge negru!” Din
cauza acestei fapte au renăscut după moarte într-unul din
iaduri, iar după ce au ieșit de acolo, karma reziduală
rămasă i-a adus în stadiul de preta161.

În Petavatthu162 ni se povestește că era odată un


bărbat care avea o soție stearpă. Dorindu-și foarte mult să
aibă fii, și-a luat o a doua soție163 care a rămas imediat
însărcinată. Prima nevastă a devenit geloasă pe a doua și
i-a dat fără știrea ei o plantă care i-a provocat avort în
luna a doua. Suspectată de bărbat, aceasta a jurat strâmb:
”dacă sunt vinovată de fapta asta, să ajung să mânănc
carnea propriilor mei copii”. Din cauza acestui lucru a
renăscut ca preta femeie cu un trup urât și miros de
putreziciune. În fiecare dimineață năștea cinci băieți iar
seara alți cinci, însă deoarece era chinuită de foame nu se
putea abține să nu-i mănânce164. Cu toate acestea, foamea
nu i se potolea niciodată iar totul se lua de la capăt a
doua zi165.

161
Udana Commentary - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive
Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada
and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero,
Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.181
162
Petavatthu - Povestiri despre spiritele flămânde, scriptură inclusă
în Khuddaka Nikaya din canonul Pali.
163
Nu era ceva neobișnuit în acele vremuri ca un bărbat să aibă mai
multe soții.
164
Copii respectivi nu erau ființe vii, de sine stătătoare, ci iluzii
puternice manifestate de karma ei.
165
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.181-182

130
Un bărbat din Savatthi avea două soții, Matta –
rea, necredincioasă și stearpă și Tissa – cedincioasă,
calmă și care știa să se facă plăcută soțului. Când Tissa a
dat naștere unui băiat, Matta i-a devenit și mai ostilă și a
început să îi facă multe probleme. După moarte a
renăscut ca preta și a apărut înaintea lui Tissa.
Iată dialogul dintre ele așa cum apare în Petavatthu:

”Cine ești tu cu adevărat, așa goală, urâtă și acoperită


cu vene, slabă și cu coastele ieșite în afară?
Sunt Matta iar tu ești Tissa. Am fost soțiile aceluiași
bărbat. Din cauza karmei mele am ajuns în lumea
pretașilor.
Am fost violentă, abuzivă, geloasă, zgârcită și ți-am
vorbit cu asprime. Iată cauza renașterii mele ca preta.
Înțeleg, dar aș vrea să știu de ce ești acoperită de noroi.
Te-am văzut odată, proaspăt îmbăiată și frumos
împodobită cum discutai cu soțul nostru și am devenit
geloasă și furioasă, așa că am aruncat cu noroi pe
deasupra capului tău. Din cauza asta am ajuns acum
acoperită cu noroi.
Dar de ce ești plină de râie?
Odată culegeam împreună ierburi în pădure. Tu ai cules
plante medicinale iar eu am cules planta kapikacchu166
din care, fără știrea ta, ți-am presărat frunze prin pat.
Din această cauză sunt acum plină de râie.
Înțeleg. Dar de ce ești dezbrăcată?
A fost odată o întâlnire între rude și prieteni la care soțul
nostru te-a invitat numai pe tine iar eu, din invidie, ți-am

166
Muccana prutitus (latina).

131
ascuns hainele. Din cauza asta sunt acum
dezbrăcată.”167

Odată Maestrul Maudgalyayana a văzut un preta


îngropat până la gât într-o hazna. Acesta i-a spus că în
viața trecută susținuse un călugăr foarte rău, lacom,
egoist și gelos pe confrații lui. Dându-i ascultare am
ajuns să mă port și eu urât cu ceilalți călugări. Din cauza
asta am renăscut ca preta în această hazna.
Maudgalyayana l-a întrebat ce s-a întâmplat cu călugărul
respectiv iar preta i-a răspuns: ”Stau pe capul lui. Hrana
mea este căcatul celorlalți iar hrana lui este căcatul
meu.”168

Tot în categoria aceasta a mizeriei întâlnim un alt preta


care fusese în viața trecută un bărbat care își înșelase
soția iar acum renăscuse cu capul într-o groapă cu
căcat169. Altul pusese căcat în mâncarea călugărilor iar
acum se născuse ca preta scufundat în căcat și nevoit să
mânănce din el cu ambele mâini170.

167
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.182
168168
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.182
169
Samyutta Nikaya 19:11 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive
Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada
and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero,
Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185
170
Samyutta Nikaya 19:12 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive
Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada

132
Uneori întâlnim preta care locuiesc împreună cu
ființe mai evoluate decât ele din cauza legăturilor de
atașament dintre acestea.

De exemplu, Nawa Chewari171 călătorea odată prin


ținutul pretașilor și a întâlnit un palat extraordinar unde
locuia o femeie foarte frumoasă și bogată. Ea l-a poftit
înauntru și i-a dat să mănânce după pofta inimii. Tronul
pe care ședea aceasta era plin cu pietre prețioase și patru
oameni erau legați cu lanțuri de fiecare dintre părțile lui.
Femeia l-a avertizat: ”Trebuie să plec până undeva cu
treabă. Dacă încep îți ceară ceva de mâncare, abține-te și
nu le da nimic.” Bineînțeles, imediat ce a plecat, oamenii
legați de tron au început să-l implore să le dea de
mâncare. Nawa Chewari nu s-a putut abține și a cedat
rugăminților lor. Când însă bucățile de mâncare le-au
atins gura și stomacul au început să sufere îngrozitor,
acestea transformându-se în cazul fiecăruia, în metal
încins, nisip, pietre și cenușă încinsă.
După ce femeia a revenit, i-a spus: ”Ți-am zis să nu le dai
nimic. Poate ai senzația că nu țin la ei, însă nu le dau
nimic pentru că suferă”. Apoi i-a povestit cauzele
renașterii lor în acele condiții.

În viața trecută toți fuseseră membri ai aceleiași familii,


ea, soțul și cei trei fii. Într-una din zile tatăl și fii au
plecat cu treabă undeva iar ea a rămas acasă și le-a gătit o
mâncare delicioasă, dar până să se întoarcă ei a trecut

and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero,


Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185
171
Călugăr ordinat pe vremea lui Buddha Shakyamuni de Maestrul
Arya Katayana.

133
prin zonă Maestrul Arya, care cerșea de mâncare. Femeia
i-a dat lui tot ce gătise și a început să pregătească altceva
pentru soț și cei trei fii, însă aceștia au ajuns prea
devreme, cât mâncarea era încă pe foc. Deși le-a explicat
motivul întârzierii ei s-au enervat pe Maestru și au
început să-l ocărască. Primul a zis: ”în loc să ne mănânce
nouă mâncarea mai bine ar fi băgat în el metal încins”, al
doilea: ”mai bine ar fi băgat în el niște nisip”, al treilea:
”mai bine ar fi mâncat pietre” și al patrulea: ”ba mai bine
ar fi înghițit cenușă încinsă”.

Ea a știut atunci că soțul și fii au plantat o karmă foarte


rea și și-a dorit să fie de față când vor primi efectul
faptelor lor. Din această cauză, deși avea o karmă bună
pentru că făcuse ofrandă unui maestru virtuos și ar fi
trebuit să renască în cerul celor treizeci și trei de zei, a
ajuns până la urmă în tărâmul pretașilor alături de soț și
cei trei fii172.

De asemenea, în Petavatthu ni se spune povestea


unui țesător care era buddhist devotat și a soției lui care
nu avea niciun fel de credință, era mereu nemulțumită și
plină de viziuni greșite. Odată, când pregătea o ofrandă
de mâncare și haine pentru călugări, ea l-a blestemat:

”Orice mâncare sau băutură le-ai da acestor călugări fie


să devină în viața următoare căcat, puroi și sânge. Și

172
The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of
the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo
Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New
York, 1998, p.364-365

134
indiferent ce haine le-ai da, fie să se transforme în plăci
încinse de metal!”

Când țesătorul a murit a renăscut ca zeu al copacilor173 în


pădurea Vinjha, bucurându-se de mare putere și
strălucire. Soția lui cea zgârcită a apărut ca preta în
apropierea locului său, însă era urâtă, goală și chinuită
de foame și sete. La un moment dat s-a apropiat de fostul
ei soț și l-a rugat stăruitor: ”domnul meu, nu am niciun
fel de haine și rătăcesc mereu încolo și încoace fără să
găsesc mâncare și apă. Te rog, dă-mi și mie ceva de
mâncat și îmbrăcat”. Acesta i-a dat mâncare zeiască,
plină de calități extraordinare, însă imediat ce a primit-o
s-a transformat în căcat, puroi și sânge. De asemenea, i-a
dat o haină însă imediat ce a pus-o pe ea s-a transformat
în plăci de metal încins.

Mai târziu un călugăr virtuos a trecut pe acolo și după ce


l-a cinstit cum se cuvine, l-a întrebat cum ar putea să-și
ajute fosta soție. Acesta l-a învățat să facă ofrandă în
numele ei lui Buddha, comunității sau chiar și unui
singur călugăr virtuos iar dacă ea se bucură de acel dar
(învățând astfel să nu mai fie zgârcită) va scăpa de
suferință. După ce a procedat astfel, oferind apă, hrană și
haine în numele ei, fosta soție a scăpat de foame și sete și
a apărut îmbrăcată în haine zeiești174.175

173
Voi vorbi de genul acesta de zei mai încolo.
174
Multe astfel de întâmplări sunt relatate în scrierile sacre, preta
putând fi ajutate prin ofrande sau diverse fapte bune făcute în numele
lor cu condiția să le accepte și să se bucure de ele. În acest mod,
aprobând fapta bună făcută în numele lor, ele participă la acea faptă,
schimbându-și karma și evoluând spiritual.

135
De asemenea, în Baranasi, locuia o familie de
brahmani alcătuită din soț, soție, doi fii și o fiică. Copii
au devenit adepți devotați ai lui Buddha, însă părinții nu
aveau niciun fel de credință și nici nu făceau fapte bune.
Din cauza unei furtuni puternice casa s-a prăbușit peste ei
și au murit împreună. Tatăl și mama au devenit preta iar
copii au renăscut ca zei legați de pământ. Toți cinci au
fost văzuți de Maestrul Samkicca și de unul dintre
discipolii săi. Cei cinci călătoreau împreună către o
adunare a yakșașilor. Fiul cel mare conducea procesiunea
călătorind pe un elefant alb. Fiul cel mic era purtat de un
car tras de patru catâri iar fiica era într-o litieră. Lumina
ce emana din ea se răspândea în toate părțile. În spatele
alaiului mergeau pe jos cei doi părinți, cu pielea de
culoare neagră, brăzdată de răni îngrozitoare din care
picura sânge și puroi. Părul le era aspru și încâlcit și
întreaga lor înfățișare era foarte urâtă și înfricoșătoare.
Târau după ei ciocane grele de fier și se înjurau reciproc.
Uneori se loveau unul pe altul cu ciocanele și beau
puroiul și sângele din răni, însă tot nu se săturau și
sufereau mereu de foame.176

Așadar, nu întotdeauna cei care trăiesc alături de


oameni virtuoși sunt în stare să le copieze exemplul și să
se schimbe în bine. De asemenea, rareori două sau mai

175
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.189
176
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185

136
multe rude nimeresc în situații în care să știe unele de
altele, mai ales dacă au o karmă diferită177. De cele mai
multe ori nu își aduc aminte de viața trecută, sau numai
unii își aduc aminte iar alții nu.

Uneori întâlnim preta cu o situație duală, adică o


parte din timp se bucură de plăceri extraordinare iar în
cealaltă parte suferă ca preta.

Pe vremea lui Buddha Kasyapa erau cinci sute de cupluri


de laici devotați care se uniseră pentru a face mai multe
lucruri bune. Bărbații construiau poduri, parcuri, etc, iar
la un moment dat au construit o mănăstire buddhistă unde
femeile lor au început să vină adeseori să aducă ofrande.
Într-una din aceste călătorii una dintre soții a fost sedusă
de un vagabond și a petrecut noaptea cu el. Soțul a auzit
zvonuri și a luat-o la întrebări. Ea însă a negat și s-a jurat,
arătând cu mâna către un câine ciung de o ureche: ”dacă

177
Într-o zi când Maestrul Katyayana se afla la cerșit a întâlnit un om
cu un copil pe genunchi. Acesta mânca pește și arunca cu pietre într-
o cățea care încerca să ia oasele. Datorită puterilor sale
supranaturale, Katyayana a văzut că peștele fusese chiar tatăl omului
în acea viață iar cățeaua îi fusese mamă. Un dușman pe care îl
ucisese în viața trecută îi devenise fiu. Katyayana exclamă:
”Mănâncă carnea propriului tată și își alungă propia mamă,
își leagănă pe genunchi dușmanul pe care l-a ucis;
soția roade oasele soțului ei.
Nu pot decât să râd văzând ce se arată în spectacolul samsarei”.

Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche,


traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The
Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan,
2011, p 96

137
am făcut așa ceva fie ca în viața următoare să fiu mâncată
de un astfel de câine”. De asemenea, ca să îi susțină
minciuna, celelalte femei au jurat și ele: ”dacă știm ceva
despre o astfel de faptă, fie să devenim sclavele ei în
viața următoare”.
După ce a murit, femeia a renăscut într-o vimana (un fel
de domeniu celest care se deplasează prin aer), iar
celelalte femei ca sclave personale. Ziua se bucura de
bunăstare și plăceri extraordinare, datorate ofrandelor pe
care le adusese în timpul vieții iar noaptea era mâncată de
un câine fără o ureche, efect al karmei sexualității
incorecte. Timp de cinci sute cinzeci de ani a îndurat
această karmă.178

O altă femeie de pe vremea lui Buddha Kasyapa


trăia din prostituție și era foarte cunoscută pentru părul ei
lung și frumos. Fiind geloase pe frumusețea ei, niște
rivale i-au pus o plantă în praful de baie și i-a căzut tot
părul. De rușine a părăsit orașul și a început să-și câștige
existența vânzând alcool. Odată a furat hainele unor
bărbați care zăceau morți de beți într-un șanț. Altă dată a
oferit câteva prăjituri dulci unui călugăr și a ținut
deasupra lui o umbrelă de soare cât timp acesta mânca. În
acel moment și-a pus dorința ca părul să-i fie din nou
lung, frumos și mătăsos.

După ce a murit, din cauza karmei amestecate a renăscut


singură într-o vimana de aur în mijlocul oceanului. Părul

178
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.193-194

138
îi era exact așa cum își dorise, adică lung, frumos și
mătăsos, efect al ofrandei din viața trecută, dar din cauză
că furase hainele acelor oameni s-a născut goală. Tot
timpul dintre Buddha Kasyapa și apariția lui Buddha
Shakyamuni a murit și renăscut ca preta în aceeași
vimana și mereu era goală.179

2. Preta care călătoresc prin spațiu


Această categorie include mai multe tipuri de preta care
sunt chinuite de diverse tipuri de halucinații și frică.
În general ele vor să își descarce suferința pe ceilalți și de
aceea, oriunde merg fac rău, ceea ce le trimite automat în
iad după ce viața ca preta se sfârșește. Chiar și când își
vizitează rudele din viața trecută nu aduc decât boală,
nebunie și diverse tipuri de suferințe care îi silesc pe
magicieni și exorciști să le rănească și să le distrugă.

Ele suferă de asemenea, de percepțiile distorsionate


specifice altor tipuri de preta, de exemplu soarele din
timpul iernii li se pare prea cald sau luna din timpul verii
prea rece, etc. Forma trupului lor poate fi de animale
hidoase, câini urâți, păsări, etc.

În Samyutta Nikaya ni se povestește de o preta care


fusese un călugăr corupt în altă viață și care acum zbura
prin aer în forma unui călugăr cu robele și bolul cuprinse
de flăcări. Tot acolo găsim exemple de călugărițe

179
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.194

139
corupte, novici femei și bărbați, toți cu robele și bolurile
în flăcări.180

Maudgalyayana a relatat viziunea unui preta schelet ce


zbura prin aer urmărit de diverse păsări de pradă care îl
loveau cu cocurile, provocându-i o suferință cumplită.
Buddha a explicat că acel preta fusese un măcelar de vaci
în Rajagriha și după ce stătuse o perioadă într-unul din
iaduri timp de sute de mii de ani, karma reziduală l-a
făcut să renască în această formă.

Alte exemple de preta care zboară prin aer sunt date tot în
Samyutta Nikaya: un fel de grămadă de carne care plutea
pe cer, siluete umane fără piele (femei și bărbați), un trup
fără cap, o femeie hidoasă și urât mirositoare, toate
acestea fiind urmate de păsări de pradă, ciori sau vulturi.
Majoritatea fuseseră măcelari iar trupul fără cap avusese
meseria de călău. Femeia fără piele fusese o nevastă
necredincioasă soțului iar cea hidoasă și urât mirositoare
se ocupase cu ghicitul destinului și se lăsase posedată de
yaksa.181

180
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185
181
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.184

140
Din câte am văzut, cauzele renașterii în trup de
preta sunt diverse fapte motivate de lăcomie, zgârcenie,
gelozie, etc.
Maestrul Genshin spunea:

” Shobonenjogyo182 susține că cei ce sunt cruzi, zgârciți,


invidioși și geloși cad în acest tărâm al fantomelor
(spiritelor) flămânde. Prin a fi cruzi și zgârciți mă refer
la cei care se gândesc doar la lucrurile lor, care nu
iubesc pe nimeni, nu dau de pomană și cei care nu sunt
niciodată satisfăcuți indiferent cât de mult i-ar jefui pe
ceilalți”.

Maestrul Che-kwan din Koryo183 spunea:

”Fantomele flămânde sunt numite preta în sanscrită. Ele


viețuiesc în diferite tărâmuri. Fantomele flămânde cu
multe merite (o karmă mai bună) devin spirite ale
munților, pădurilor și cimitirelor. Cele cu mai puține
merite (o karmă mai proastă) se găsesc în locuri
murdare, nu găsesc nici apă și nici mâncare și sunt
bătute mereu184. Cei care sunt lingușitori și mincinoși și
au făcut cele cinci păcate de moarte și cele zece păcate

182
Saddharmasm tyupasthana Sutra (Shobonenjogyo) –
Sutra Conștientizării Dharmei adevărate.
183
Acest pasaj apare în Discursul T’ien-t’ai’s despre cele patru
învățături. .
184
Sunt bătute de diverși demoni care li se par acestora că păzesc
apa și mâncarea. Vezi prima categorie de preta – cei cu iluzii
exterioare.

141
grave într-un mod mai ușor185 se nasc în această stare de
existență”.186

Unele preta își amintesc viața trecută și cauzele karmice


care le-au adus în acea stare, dar nu toate.
Maestrul Maudgalyayana povestește cum a întâlnit odată
un preta într-un lan de trestie de zahăr. Acesta era chinuit
de foame și nu reușea să se hrănească. Întrebându-l cărui
fapt i se datorează starea lui de acum, Maudgalyayana îi
explică faptul că în viața trecută se plimba și mânca zahăr
când un sărac a trecut pe lângă el și l-a rugat să-i dea și
lui o bucățică. La început l-a ignorat dar apoi, cu un aer
disprețuitor, a dus mâna la spate și a ținut în ea puțin
zahăr pentru ca cerșetorul să o ia singur. Din cauza
acestui lucru nu putea să ia zahăr decât în același fel, cu
mâna la spate. Preta a încercat și a văzut că acum se
putea hrăni în acel mod întortocheat.
Probabil acest preta nici nu era conștient de faptul că
devenise preta și în mod clar nu își aducea mainte de
viața trecută. Dacă Maudgalyayana nu trecea pe acolo, ar
fi suferit în continuare de foame.187

185
Adică nu au făcut fapte atât de grave încât să cadă în iad. Alteori
însă, așa cum am văzut din povestirile cu preta prezentate anterior,
renașterea în acest tărâm se datorează karmei reziduale rămase după
ce păcătosul a petrecut deja o perioadă în iad. De exemplu, cineva
care își omoară mama (unul dintre cele cinci păcate de moarte)
ajunge mai întâi în iad iar apoi renaște ca preta.
186
Maestrul Che – Kwan, citat de Shinran în capitolul patru din
Kyogyoshinsho. Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and
Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for
Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.334
187
Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of
the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and

142
Durata de viață a unui preta este descrisă la fel de
Bodhisattva Vasubandhu188 și Maestrul Genshin:

”O zi în acel tărâm durează cât o lună în planul uman


iar ei trăiesc 500 ani după timpul preta”.189

Alte texte, inclusiv Scrisoare către un prieten de


Bodhisattva Nagarjuna, susțin că viața pretașilor poate fi
chiar mai lungă, precum cinci mii sau zece mii de ani
preta. În povestirile prezentate mai sus observăm că
uneori durata vieții este chiar mai mare de atât.

Categorie specială de spirite flămânde


– preta puternici care vor să domine alte ființe prin
religie -

La sfârșitul acestei prezentări aș dori să vorbesc


de o categorie specială de spirite flămânde, anume preta
puternici care vor să domine alte ființe prin religie.
Așa cum am explicat la începutul acestui subcapitol
dedicat lor, există mai multe tipuri de preta și nu toate
sunt slabe ori torturate de foame și sete fizică. Unii preta
au puteri mari datorate karmei bune din trecut (”aceste
ființe diferă mult una de alta, unele dintre ele având

Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently


Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.191
188
Bodhisattva Vsubandhu spunea: ”toate spiritele flămânde trăiesc
500 ani în conformitate cu anii, lunile și zilele lor”.
The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the
Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo
Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New
York, 1998, p.102
189
Circa 15000 ani omenești.

143
chiar puteri supranaturale și glorie asemănătoare
zeilor”190 Maestrul Vasubandhu), dar și multă mândrie și
aroganță.

Dintre preta, categoria numită ”gyalpo” în tibetană sunt


cele mai puternice. ”Gyalpo” înseamnă ”rege” sau
”regal” și indică diferiți lideri ai planului de existență al
spiritelor flămânde la care se referea și Vasubandhu în
pasajul de mai sus. Se spune că în viața trecută aceștia au
fost practicanți serioși (nu neapărat buddhiști) care au
făcut mult bine și au acumulat merite, însă nu au reușit să
își depășească mândria și aroganța ori au murit cu
gânduri de ură și răzbunare, etc.

Vorbind la modul general, toți preta au tendința de a-i


influența pe ceilalți. Ele sunt dornice de atenție, ofrande,
etc, însă gyalpo au cea mai mare putere de a pune această
dorință în acțiune. Ei sunt maeștri ai înșelăciunii191, știu
să se deghizeze în diverse moduri și chiar să ia aparența
unor mari învățători din trecut sau chiar a Buddhașilor și
Bodhisattvașilor și le place să ofere așa-zise ”învățături”.
Există multe povestiri despre practicanți buddhiști
avansați care au fost păcăliți de gyalpo. Această categorie
de preta poate de asemenea, să facă miracole și să ofere
viziuni pentru a-i face pe oameni să se încreadă în ei și să
li se supună.

190
AbhidharmakoSabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 460
191
Cu toate acestea, nu toți gyalpo manifestă o tendință negativă și
imperialistă. Există unii gyalpo care sunt interesați de Dharma, însă
deoarece au un caracter inconstant iar mândria și furia sunt
caracteristici importante, pot fi ușor jgniți și manipulați de marași.

144
În opinia mea, religiile abrahamice sau monoteiste
(iudaism, creștinism, islam, etc) au drept cauză astfel de
preta puternici cu atitudine imperialistă. Toate aceste
religii au fost fondate în jurul unor viziuni, miracole,
revelații și o figură ”divină” centrală autoritară care
pretinde supunere absolută din partea credincioșilor săi.

De exemplu, gelozia și violența ”zeului” din vechiul


testament este foarte clar exprimată în prima și a doua
din cele zece porunci, precum și în alte pasaje din același
text. Această poruncă este de asemenea, acceptată și în
creștinism:

”Să nu ai alţi dumnezei afară de mine.


Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor
care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele
mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor
şi să nu le slujeşti, căci eu, Domnul Dumnezeul tău,
sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea
părinţilor192 în copii până la al treilea şi la al patrulea
neam al celor ce mă urăsc şi mă îndur până la al miilea
neam de cei ce mă iubesc şi păzesc poruncile mele”.193

De asemenea, în Coran există multe pasaje de acest gen,


din care însă voi cita numai câteva194:

192
În mod clar, aici ”nelegiuirea părinților” este necredința lor, faptul
că au avut alți dumnezei înafară de el. Din cauza acestei necredințe
sunt pedepsiți și copii, până la al treilea sau al patrulea neam.
193
Biblia, Traducerea Dumitru Cornilescu, 1924, ediția revizuită în
2016, https://biblia.resursecrestine.ro
194
Citatele următoare din Coran sunt copiate din ediția Coran Arab –
Român online, Traduerea Obedeya Dorin David Aurel Ben Aharon

145
”Urmează ceea ce Domnul tău ţi-a descoperit: nu este
dumnezeu afară de el. Îndepărtează-te de cei care îi fac
semeni lui Dumnezeu!” (Coran, 6:106)

”Mai răi decât dobitoacele înaintea lui Dumnezeu sunt


cei care tăgăduiesc, căci ei nu cred.195” (Coran, 8:55)

”Muhammad este trimisul lui Dumnezeu. Însoţitorii săi


sunt aprigi196 cu tăgăduitorii (necredincioșii) și blânzi
între ei.”
(Coran, 48:29)

”Cel care nu crede în Dumnezeu şi în trimisul său, să


ştie că am pregătit un foc tăgăduitorilor
(necredincioșilor)!197
A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului.
El iartă cui voieşte şi osândeşte pe cine voieşte198.
(Coran, 48:13-14)

”Domnul tău a dezvăluit îngerilor: “Eu sunt cu voi.


Întăriţi-i pe cei care cred şi eu voi arunca groaza în
inimile celor care tăgăduiesc (nu au credință). Zdrobiţi-
le grumazurile, zdrobiţi-le fiece deget.”199 (Coran, 8:12)

Cohen a treia după traducerea comună cu George Grigore;


https://sites.google.com/site/coranarabromanonline
195
Cei care urmează alte religii în afara islamului sunt considerați
inferiori animalelor.
196
Duri și agresivi cu cei care nu cred în Islam.
197
În opinia Islamului, necredincioșii ajung în iad.
198
Aici se neagă legea karmei, a cauzei și efectului. Totul depinde de
voința arbitrară a unui așa-zis ”zeu suprem”.
199
Unul din multele îndemnuri către îngrozirea și uciderea
necredincioșilor care se găsesc în Islam. Vezi de asemenea, viața

146
”Războiţi-vă cu cei care nu cred în Dumnezeu şi în ziua
de apoi, cu cei care nu socot oprit ceea ce Dumnezeu şi
trimisul său au oprit, cu cei care nu ţin Legea Adevărată
dintre cei cărora li s-a dat Cartea (creștini și evrei).
Războiţi-vă cu ei până vor plăti tributul cu mâna lor
după ce au fost umiliţi.” (Coran, 9:29)

”O, Profetule! Războieşte-te cu tăgăduitorii


(necredincioșii) şi cu făţarnicii. Fii crunt cu ei! Limanul
lor va fi Gheena (iadul)! Urâtă devenire!” (Coran, 9:73)

Așa cum vedem foarte limpede în citatele de mai sus, un


astfel de ”dumnezeu” NU poate fi o ființă iluminată, ci o
persoană dominată de gelozie, frustrare și mânie, care
oferă așa-zisa lui ”iubire” doar celor care îl iubesc și i se
supun, pedepsind necredința părinților până la a treia sau
a patra generație! De asemenea, în cazul Coranului își
încurajează credincioșii să fie duri și agresivi cu cei care
aleg să creadă în altcineva, el însuși privindu-i pe
necredincioși ca fiind inferiori animalelor (”mai răi decât
dobitoacele”) și obiectul terorii sale (”voi arunca groaza
în inimile celor care tăgăduiesc”). Cu siguranță că o
astfel de ființă va cădea și mai mult în zonele de jos ale
existenței, ajungând chiar în iaduri, după ce viața sa ca
gyalpo sau preta puternic se va sfârși.

Vedem foarte clar diferența dintre astfel de spirite


mânioase, dominate de foamea de atenție și un Buddha
care are Compasiune nediscriminatoare față de toate

profetului Muhammad, considerat musulmanul perfect, plină de


teroare, violuri și crime. Frica este întotdeauna metoda folosită de
demoni sau de cei amăgiți de demoni.

147
fințele (inclusiv față de astfel de spirite frustrate),
indiferent dacă acestea acceptă sau nu învățătura lui! Un
Buddha nu are nevoie de atenția sau venerarea
celorlalți200, fiind suficient sie însuși și nu este afectat cu
nimic dacă ființele îl iubesc sau îl disprețuiesc. Lauda sau
critica nu îl influențează. Tot ceea ce face pentru ființele
neiluminate provine din Înțelepciunea și Compasiunea lui
infinită în care nu există nicio urmă de ego:

”Buddha din cele zece direcții se gândesc plini de


compasiune la ființele sensibile asemenea unei mame
care se gândește la copilul său."201

De asemenea, cum încearcă toți Buddha să ne convingă


să ne încredem în Buddha Amida? În mod clar, nu prin
forță sau teroare, nu prin amenințări că ne vor distruge pe
noi și copiii noștri până la a treia sau a patra generație:

”Shakyamuni202 și toți ceilalți Buddha


sunt cu adevărat părinții noștri cei plini de compasiune.
Prin diferite metode iubitoare ei ne ajută să se trezească
în noi credința supremă care este adevărată și reală."203

200
A venera un Buddha este benefic din punct de vedere karmic
pentru ființele neiluminate iar nu pentru Buddha însuși care nu
depinde de nimic.
201
The 'Chapter of Mahasthamaprapta' of the Sutra of the Samadhi of
Heroic Advance.
202
Buddha istoric.
203
Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and
Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism
Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629

148
Bineînțeles că nimic bun nu poate răsări din credința în
niște spirite neiluminate, geloase și răzbunătoare,
indiferent dacă învățăturile asociate cu ei conțin și câteva
elemente bune204. Din contră, refugiul în Buddha Amida,
aflat dincolo de iluzie și nevoia de atenție, precum și
dincolo de nașterile și morțile repetate, ne va duce la
Iluminarea supremă.

Preta puternici (și adepții lor) au propria evoluție


spirituală, unii dintre ei pot fi chiar mai buni decât alții,
însă niciunul nu este iluminat și nu a scăpat de sclavia
celor trei otrăvuri: ignoranță (iluzie), lăcomie/atașament
și aversiune/furie. Așadar, trebuie să fim deosebit de
atenți cui îi acordăm credința noastră, deoarece efectul
este similar cu cauza. Dacă ne refugiem în spirite
samsarice (neiluminate), indiferent cât de puternice ar fi
acestea, nu vom scăpa niciodată de samsara, însă dacă ne
refugiem în Buddhași, și mai ales dacă ne refugiem în
Buddha Amida, vom atinge noi înșine Buddheitatea.

Toate religiile monoteiste cred în existența unui


zeu creator. Însă această credință este contrară învățăturii
lui Buddha în conformitate cu care ființele neiluminate
sunt cauza karmică a existenței tărâmurilor samsarice.
Karma noastră individuală și colectivă a manifestat
tărâmurile, lumile și universurile în care ne aflăm,
asemenea visului emanat de noi în timpul nopții și care
este, de fapt, manifestarea în forme și activități nocturne
a gândurilor și faptelor din timpul zilei. Samsara este

204
Deși obiectul credinței acestor religii este fals și sunt pline de
diverse viziuni greșite, unele din învățăturile lor morale pot fi utile
oricui.

149
așadar, visul nostru comun din care trebuie să ne trezim
prin urmarea căii (învățătura lui Buddha) ce duce la
Trezire sau Iluminare205. Spre deosebire de noi, ființele
iluminate (Buddhașii) manifestă în mod natural tărâmuri
pure sau tărâmuri iluminate. Dacă un așa-zis ”zeu-
suprem” a creat o lume ca a noastră înseamnă că este
neiluminat, deoarece dacă era Iluminat această lume ar fi
fost perfectă și locuită de ființe perfect iluminate. Buddha
Amida (și orice Buddha”) nu pretinde că ar fi creat
această lume samsarică, ci doar Tărâmul său Pur
(Sukhavati) unde a jurat că va duce toate fiinele
neiluminate (samsarice) și le va ajuta să atingă eliberarea
finală (Iluminarea/Buddheitatea/Nirvana).

Oricine pretinde că este creatorul și proprietarul acestei


lumi sau al oricărei lumi samsarice dă dovadă de
aroganță și foame de putere – o caracteristică deseori
întâlnită la unii zei și în mod special la unii preta
puternici care să nu uităm că sunt de fapt, spirite
flămânde, însă flămânde nu de hrană, ci de atenție și
putere. Gyalpo, asemenea oricărui preta, sunt în strânsă
legătură cu planul omenesc de existență și ca și aceștia se
simt incompleți însă unii dintre ei își caută împlinirea în
dorința de putere și atenție. Atitudinea unor astfel de
preta puternici dar și a unor zei este una imperialistă,
adică vor să primească venerația și supunerea a cât mai
multe ființe cu putință. Am dat într-o altă carte exemplul
lui Baka Brahma, zeul care fusese înșelat de Mara să

205
Vezi capitolul ”Câteva explicații buddhiste despre originea și
existența universului” din cartea mea, Adevărata învățătură despre
Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of the Buddha
Educational Foundation, Taiwan, 2016, p.24

150
creadă că este ”Cuceritorul de necucerit, Atotștiutorul,
Atotputernicul, Domnul Zeu, Făcătorul, Creatorul,
Conducătorul suprem, Hirotonisitorul, Tatăl a tot ceea
ce este și va fi” dar a fost corectat de Buddha
Shakyamuni.206
Așa cum vedem însă din textele sacre ființele cu tendințe
imperialiste nu sunt doar zei ci mai ales preta puternici.
În opinia mea, majoritatea zeilor care trăiesc dincolo de
sfera umană de existență sunt mult mai interesați să se
bucure de viețile lor extrem de lungi și pline de plăceri
decât să își bată capul cu noi. De aceea, cred că preta, al
căror plan de existență se intersectează mult mai mult cu
al nostru, putând primi hrană sau diverse substanțe din
partea noastră207, sunt automat foarte interesați de noi.

206
Vezi capitolul ”Buddha Dharma nu recunoaște existența unui zeu
suprem și creator al lumii” din cartea mea, Adevărata învățătură
despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of the
Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2016, p.13
207
Din câte știm, atât iudaismul cât și islamul sunt religii care au
practicat și încă practică sacrificiul de sânge. Toată carnea ”halal” pe
care o mănâncă un musulman credincios trebuie să provină de la
animale care au fost mai întâi sacrificate după un anumit ritual în
care se invocă numele lui Allah. Doar un preta ar putea fi interesat de
un astfel de sacrificiu sângeros în timp ce un zeu ar fi chiar scârbit de
așa ceva. De asemenea, menționez că sacrificiile sunt prezente în
vechiul testament care este acceptat de creștinism, deși acesta a
renunțat la sacrificii, păstrând însă același ”dumnezeu” care este și
tatăl lui Iisus și care primea sacrificii de animale. Același
”dumnezeu” care specifică faptul că e un dumnezeu gelos și
pedepsește necredința părinților prin copii lor până la a treia sau a
patra generație.

151
În concluzie, trebuie să fim atenți la această categorie de
preta care vor să ne domine prin religie și să facem așa
cum ne-a sfătuit Buddha Shakyamuni:

“Cei care se refugiază cu adevărat şi din toată inima,


eliberându-se de toate ataşamentele iluzorii şi de
preocupările legate de momente favorabile sau
nefavorabile, să nu îşi caute niciodată refugiul în spirite
ori în învăţături nebuddhiste”208

”Refugiați-vă voi înșivă în Buddha, refugiați-vă în


Dharma, refugiați-vă în Sangha209. Nu slujiți alte
învățături, nu-i venerați pe zei, nu faceți altare
spiritelor, nu vă bazați pe zile norocoase.’”210

208
Shinran a citat acest pasaj din Sutra celor zece roţi ale lui
Ksitigarbha în Kyogyoshinsho, cap VI
Kyogyoshinsho - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism
Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.273
209
Cele trei refugii în Buddha, Dharma și Sangha. Pentru o explicație
detaliată a acestor refugii, vezi capitolul ”Înțelesul celor trei refugii
în buddhismul Jodo Shinshu” din cartea mea Credință și Nembutsu
în budhismul Jodo Shinshu, The Corporate Body of Buddha
Educational Foundation, Taiwan, 2019, p.217
210
Sutra Samadhiului prezenței tuturor Buddha, citată de Shinran
Shonin în Kyogyoshinsho, cap VI, Kyogyoshinsho - The Collected
Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu
Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.255

152
3. Lumea animalelor

Principalul aspect al tărâmului animalelor este


ignoranța, frica și prevalența tendințelor instinctuale.

Bodhisattva Vasubandhu spune:

”În ceea ce privește animalele, acestea se află în trei


locuri: pământ, apă și aer. Zona principală unde le
găsim este marele ocean211; animalele care trăiesc în
alte locuri reprezintă surplusul acestora.”212.

Maestrul Genshin explică de asemenea:

”Tărâmul animalelor este împărțit în două. Locul


principal este marele ocean iar alte zone se găsesc în
tărâmurile oamenilor și zeilor.”

a) Animalele care trăiesc în marele ocean.


În cosmologia buddhistă, marele ocean este
imensitatea de apă sărată care înconjoară cele patru
continente locuite de oameni213 și muntele Sumeru214. În

211
Aici ”marele ocean” se referă la oceanul imens care înconjoară
muntele Sumeru sau axul central al universului nostru.
212
Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 460
213
Cele patru continente unde trăiesc oameni sunt Jambudvipa (zona
sau tărâmul nostru de existență umană), Purvavideha, Aparagodania
și Uttarakuru. Fiecare dintre aceste patru ”continente” sau tărâmuri
sunt însoțite de alte ”subcontinente” sau tărâmuri mai mici unde, de
asemenea, se află oameni cu diferite caracteristici și durată de viață
diferite.

153
acel loc există multe tipuri de animale, unele dintre
acestea fiind extrem de mari în comparație cu cele care
trăiesc în tărâmul nostru (Jambudvipa)215. Câteva se nasc
între continente unde nu pătrunde lumina soarelui și unde
nu își pot vedea nici măcar propriile trupuri. Suferința lor
se manifestă în primul rând prin faptul că se mănâncă
unele pe altele, cele mari înghițindu-le pe cele mici, în
timp ce ele însele sunt locuite de diverse creaturi care se
hrănesc cu carnea lor.

b) Animalele care trăiesc în diferite locuri.


Acestea se găsesc în unele tărâmuri ale zeilor, în
lumea oamenilor ori sunt animale cu puteri supranaturale
precum naga și garuda.

Animalele care trăiesc în lumea oamenilor și


zeilor suferă prin faptul că se mănâncă unele pe altele,
sunt exploatate, vânate sau crescute pentru carne sau alte

214
Muntele Sumeru este axul central din mijlocul unei lumi. Fiecare
lume are un munte Sumeru în raport cu care sunt descrise diversele
planuri de existență samsarice.
215
Cel mai mare animal este makara sau mahamaccha (în traducere
”pește mare”), un fel de monstru marin cu o lungime de sute de
yojana care trăiește în marele ocean. În majoritatea textelor este
descris ca fiind carnivor. Unul dintre acești monștri este atât de mare
încât se spune că gândește în mintea lui: ”nu înțeleg de ce zic unii că
oceanul este adânc, din moment ce nu-mi acoperă nici măcar
spatele”. (Comentariul Samyutta; Saratthappakasini, 12:60 și
Comentariul Digha; Sumangalavilasani, 15)
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.184

154
produse derivate din corpul lor. Foarte rar acestea mor de
moarte naturală.

Bodhisattva Nagarjuna deplânge situația animalelor în


următoarele versuri:

”În starea de existență animalică


există o mulțime de suferințe:
ești măcelărit, legat, bătut și așa mai departe.
Cei care au abandonat comportamentul corect
și nu mai pot avea pace,
se devorează unii pe alții în chinuri îngrozitoare.
Unele sunt ucise pentru perle și lână,
altele pentru oase, carne sau blană,
în timp ce altele, lipsite de orice putere, sunt tărâte în
servitute,
bătute cu pumnii și picioarele sau prinse cu cârligul, și
împunse cu diverse obiecte.”216

Patrul Rinpoche spunea:

”Animalele care trăiesc în tărâmurile zeilor şi oamenilor


suferă în permanenţă de pe urma stupidităţii lor şi pentru
faptul că sunt exploatate, în timp ce fiinţele naga îşi
petrec vieţile în suferinţă fiind chinuite de către fiinţele
garuḍa şi ploi de nisip arzător. În plus ele sunt stupide,
agresive şi veninoase.

216
Versurile 89 și 90 din Letter to a Friend (bShes-pa'i springs-yig,
Skt. Suhrllekha) by Nagarjuna, translated by Alexander Berzin,
2006,
http://www.berzinarchives.com/web/en/archives/sutra/level6_study_
major_texts/suhrllekha_letter_friend_nagarjuna/letter_friend.html

155
Mai ales animalele sălbatice care împart lumea noastră
umană trăiesc întro teamă constantă. Nu pot consuma o
singură îmbucătură de hrană fără a se păzi. Ele au
duşmani de moarte, căci toate animalele sunt prada
celorlalte şi întotdeauna există vânători, fiare de pradă şi
alte primejdii pentru viaţă. Şoimii ucid păsările mici,
păsările mici ucid insecte şi aşa mai departe fără
întrerupere adunându-se fapte negative într-un cerc fără
de sfârşit de a ucide şi a fi ucis. Vânătorii sunt experţi în
toate metodele de tortură şi ucidere a acestor animale. Ei
le primejduiesc vieţile cu toate felurile de unelte
incorecte – plase, curse, capcane şi arme. Unele animale
sunt ucise pentru coarne, blană, piele şi alte produse ale
corpului lor. Stridiile sunt ucise pentru perle, elefanţii
pentru colţi şi oase, tigrii şi leoparzii, castorii şi vulpile
pentru blănuri; boii moscaţi pentru mosc; măgarii
sălbatici şi iacii pentru carne și sânge. Este o nenorocire
teribilă faptul că tocmai corpul cu care acestea se nasc
este motivul pentru care sunt ucise.

Cât despre animalele domesticite de om, acestea sunt


atât de stupide încât atunci când călăul se apropie cu
cuţitul în mână pot doar să se holbeze cu ochii deschişi,
fără ca măcar să se gândească să scape. Ele sunt mulse,
încărcate cu poveri, castrate, găurite în nări şi înjugate
la plug. Nici una dintre ele nu scapă acestui permanent
cerc al sclaviei. Caii şi iacii continuă să fie încărcaţi şi
călăriţi chiar şi atunci când spinarea lor nu este altceva
decât o mare rană. Atunci când nu mai pot merge mai
departe sunt biciuiţi şi loviţi cu pietre. Faptul că s-ar
putea ca aceştia să sufere sau să se simtă prost nu pare
să treacă vreodată prin minţile proprietarilor lor. Vitele

156
şi oile sunt explotate până ce mor. Odată ce sunt prea
bătrâne sunt vândute sau ucise de către chiar
proprietarii lor. Oricare ar fi situaţia ele sunt destinate
măcelarului iar o moarte naturală le este necunoscută.
Animalele experimentează, aşadar, chinuri
inimaginabile. Ori de câte ori vedeţi animale torturate în
acest mod puneţi-vă în locul lor şi imaginaţi-vă pe
îndelete toate prin câte au de trecut.”217

Naga sunt animale cu puteri miraculoase care


trăiesc în mai multe locuri: în unele tărâmuri ale zeilor
sau oamenilor, sub cele patru continente sau în adâncurile
apelor (oceane, râuri, lacuri, etc) unde își au propria
realitate paralelă, invizibilă ochiului uman, cu orașe,
palate și diverse manifestări. Uneori însă pare că apele
sunt doar un punct de trecere (portal) către tărâmurile
lor218 la care pot ajunge și prin alte moduri, inclusiv prin
pământ219.

217
Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche,
traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The
Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan,
2011, p 99
218
În Bhuridatta Jataka intrarea într-un lăcaș naga este descrisă ca
fiind într-un vârtej de apă în râul Yamuna, însă ceva mai încolo, în
aceeași poveste, naga ajung în același loc prin pământ.
Jataka 543 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the
Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.169
219
Când regele Uggasena a dorit să viziteze tărâmul nagașilor, regele
naga Campeya a creat prin puterea sa magică un drum de aur care
ducea acolo, flancat pe margini de turnuri aurite și împodobite cu
scuturi de lapis lazuli.

157
Lumea nagașilor este luxuriantă, foarte senzuală și
sexuală. Palatele sunt fantastic de frumoase, pline cu tot
soiul de bogății, cu grădini și lacuri, fructe mereu coapte
și flori (în majoritate lotuși) mereu deschise și extrem de
parfumate. Pământul este nivelat și plăcut la atins,
asemenea unui covor moale. Femeile naga sunt
seducătoare desăvârșite la a căror putere magică de
atracție este greu să reziști, unele dintre ele ducând chiar
o viață imorală220.
Nagașii seamănă foarte mult cu spiritele și au puteri
miraculoase dar sunt incluși în categoria animalelor din

220
Se povestește că regele naga Vimala a dorit să recruteze un ucigaș
pentru a-l omorî pe înțeleptul Vidhura, deoarece regina lui dorea să-i
mănânce inima, așa că i-a cerut fiicei lui, Irandhati să-i facă rost de
unul. Aceasta nu s-a împotrivit, fiind ea însăși plină de dorințe
carnale, așa că s-a îmbrăcat într-o rochie roșie, s-a împodobit cu
diverse ornamente și s-a dus pe vârful unui munte. Acolo și-a făcut
un pat din flori parfumate, a dansat și a cântat cu voce dulceagă: ”Ce
gandharva, rakshasa, kimpurisa, om sau înțelept vrea să-și satisfacă
orice dorință și să fie soțul meu toată noaptea asta?” Așa l-a sedus și
recrutat pe Punnaka, șeful yaksașilor care a încercat să-l omoare pe
Vidhura.
Jataka, 546 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the
Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.173
O altă naga femeie imorală a fost menționată în Kkharaputta Jataka
(Jataka, 386). Această naga s-a măritat cu un rege uman. Odată,
când regele nu era de față s-a dus să se plimbe pe lângă bazinul cu
lotuși din grădina palatului unde a văzut un șarpe de apă. Imediat a
revenit la forma ei naturală a făcut sex cu el.
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.173

158
cauza trupului în formă de șerpi mari cu glugă, asemenea
cobrelor221, dar probabil și instinctelor animalice
puternice. Ei au capacitatea de a se face nevăzuți sau de
a-și schimba înfățișarea iar textele sacre îi menționează
adeseori ca apărând în formă umană, deși pot lua și alte
înfățișări222. Sunt ființe temperamentale și dacă sunt
supărați ori le este pângărit teritoriul pot arunca cu boli
sau crea probleme foarte mari oamenilor.

Există însă naga convertiți la buddhism care protejează


Dharma și pe discipolii lui Buddha, uneori chiar
acționând ca păstrători de texte sacre223. În Muccalinda
Sutra ni se povestește că regele naga Muccalinda l-a
protejat odată pe Buddha Shakyamuni de ploaie,
întinzându-și gluga lui uriașă asemenea unei umbrele
deasupra lui Buddha, imagine celebră în arta statuară
buddhistă. De asemenea, în Sutra Lotusului se
menționează o fiică a altui rege naga care a atins
Iluminarea iar o listă de opt mari regi naga sunt
menționați adeseori în audiență când Buddha
Shakyamuni a propovăduit diverse sutre. Așadar, lumea
nagașilor își are proprii ei sfinți și practicanți evoluați
spiritual.

În general însă, o ființă se naște în lumea naga din cauza


unei karme ambivalente a vorbirii, corpului și minții. De
221
De asemenea, ei se hrănesc precum șerpii, mai ales naga de apă.
222
Forma umană nu este singura pe care o pot lua, textele
menționând cazuri de transformare și în alte forme animale, uneori
chiar obiecte.
223
Se spune că Bodhisattva Nagarjuna ar fi primit sutrele
Prajnaparamita de la niște ființe naga după ce Buddha Shakyamuni
le încredințase lor pentru păstrare.

159
exemplu, se menționează în Samantapasadika cazul unui
om care avea o karmă atât de bună încât ar fi meritat să
se nască în lumea zeilor, însă din cauză că era vinovat de
relații incestuoase a renăscut ca naga de apă care se
hrănea cu broaște. Atât de dezgustat era de viața lui de
naga și își dorea să redevină om încât a luat înfățișare
umană și a primit ordinația de călugăr pentru a câștiga
karma necesară renașterii ca om adevărat în viața
următoare. Din păcate, după ce a devenit călugăr și a trăit
o perioadă în mănăstire, cineva i-a văzut forma reală
când dormea224 iar călugării de acolo i-au povestit totul
lui Buddha Shakyamuni. Acesta a vorbit despre limitările
specifice naga și a interzis ordinația animalelor, ocazie cu
care a fost instituită regula ca fiecare aspirant să fie
întrebat: ”manusso’si?” adică ”ești om?” înainte de
ordinație. 225

Instinctele sexuale nestăpânite duc la renașterea în lumea


animalelor însă deoarece nimeni nu are un singur tip de
karmă, nu există un singur tip de animale, unele fiind
superioare altora. Așadar, o sexualitate necontrolată însă
combinată cu o karma foarte bună în alte domenii226,

224
Naga revin la forma lor naturală când dorm, își leapădă pielea, fac
sex cu alți naga și la momentul morții.
225
Vinaya, Mahavagga 1:63 - The Buddhist Cosmos: A
Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according
to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo
Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje,
2018, p.168-169
226
De exemplu, cineva poate să respecte foarte bine toate preceptele
ori să fie extrem de generos cu cei aflați în nevoie, dar să aibă o viață
sexuală incorectă. Această combinație poate duce la nașterea în
formă de naga. Sexualitatea necontrolată are ca efect planul animalic

160
poate duce la nașterea într-o formă superioară de animal,
cum este naga.

În funcție de modalitatea de naștere, naga sunt de mai


multe tipuri, fiecare categorie fiind considerată
superioară celorlalte: 1) naga născuți prin apariție
spontană 2) naga născuți în umezeală, 3) naga născuți din
burtă și 4) naga născuți din ou.

Naga sunt adeseori asociați cu elementul apă însă există


și naga asociați cu elementul foc. Este binecunoscută
întâmplarea cu Buddha Shakyamuni și îmblânzirea unui
naga de foc, urmată de convertirea în masă a asceților
adoratori ai focului227.

(iar în unele cazuri grave chiar cel al iadurilor sau pretașilor) în timp
ce dărnicia duce la abundență și chiar la puteri miraculoase.
227
Odată Buddha a ajuns la mănăstirea lui Kassapa din Uruvela,
care era liderul unui grup de asceți ai focului și l-a rugat să-l lase să
doarmă în locul numit ”coliba de foc”. Kassapa a fost de acord însă
i-a spus că acolo se află un naga feroce și otrăvitor. Buddha nu s-a
arătat speriat și s-a așezat înauntrul acesteia în postura de meditație.
Naga a devenit furios și a scos fum pe gură. Buddha a făcut la fel.
”Voi cuceri căldura acestui naga cu căldură, fără să-l distrug”, a
gândit Buddha. Apoi naga a scos flăcări iar Buddha, intrând în
elementul foc, a făcut la fel. Asceții focului s-au adunat în jurul
colibei și au rămas cu gura căscată văzând atât foc înauntrul ei. Toți
se gândeau că Buddha va pieri, însă spre surpriza tuturor a doua zi
dimineața Buddha a ieșit din colibă cu naga îmblânzit și așezat
liniștit în bolul lui. ”Uite Kassapa, aici e naga al tău. Focul lui a fost
stins”.
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.168-169

161
In ciuda puterilor miraculoase si al bunăstării de care se
bucură, naga au suferințele lor specifice. De exemplu,
naga din Jambudvipa (lumea noastră) se spune că suferă
de trei calamități:
1) pielea și carnea le sunt arse de un vânt fierbinte sau
furtună de nisip încins care apare din când în când în
lumea lor,
2) alteori un vânt rău izbucnește în palatele naga
lăsându-i fără haine, fără ornamente și fără de protecție în
fața căldurii,
3) sunt atacați și mâncați de Garuda, dușmanii lor
naturali228.

Garuda, al doilea tip de animale cu puteri


miraculoase, sunt păsări foarte mari229 și incredibil de
puternice, fiind capabile să scoată din rădăcini copaci
banyan (Jataka, 412, 543) sau să creeze un vânt puternic
cu bătaia lor din aripi (Jataka, 518) prin care să despice
apele oceanului și să găsească lăcașurile nagașilor
(Jataka, 412) sau să stârnească o furtună care să doboare
casele oamenilor și să arunce un întreg oraș în beznă
totală (Jataka, 360).230

De asemenea, datorită puterilor supranaturale, își pot


schimba forma, aceștia luând adeseori înfățișare umană.
Locul lor preferat de viețuire sunt crângurile de copaci
228
Naga care se refugiază în Buddha nu pot fi mâncați de garuda.
229
În conformitate cu Anguttara Nikaya un rege Garuda poate avea o
întindere a aripilor de o sută cinzeci de yojana.
230
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.177

162
simbali231 (Samyutta Nikaya, 48:70), o comunitate foarte
mare de garuda fiind menționată (Jataka, 31) ca locuind
într-o pădure de copaci simbali pe pantele muntelui
Sumeru.232

Principala hrană a garuda sunt naga. Aceștia se nasc în


toate cele patru moduri, asemenea nagașilor, existând și
aici o ierarhie în funcție de modalitatea de naștere:
1) apariție spontană, 2) din umezeală, 3) din burtă și 4)
din ou. Această ierarhie se reflectă mai ales în
modalitatea de hrană, așadar un garuda născut spontan
poate mânca orice tip de naga, însă restul nu pot mânca
decât un naga din aceeași categorie sau una inferioară lor.
Cei născuți din ou, fiind cea mai de jos categorie, pot
mânca doar pe naga echivalenți lor. Există însă și cazuri
de pace între aceste două tipuri de animale puternice.

Unii garuda sunt, de asemenea, convertiți la buddhism și


acționează ca protectori ai Dharmei și ai discipolilor lui
Buddha. Dintre aceștia mulți sunt foarte avansați spiritual
și chiar au atins iluminarea.

Textele sacre sunt destul de sărace în detalii privind


păsările garuda și de aceea nu am găsit referiri la cauzele
nașterii în această formă și suferințele specifice lor,
aceștia părând a nu avea dușmani naturali și fiind așadar,

231231
Botanică: Bombax Ceiba. Li se mai spune copaci Kapok. În
engleză sunt denumiți Silk-cotton trees.
232
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.177

163
în vârful lumii animale. Cu toate acestea, și ele
îmbătrânesc și mor asemenea tuturor ființelor
neiluminate și suferă de tirania instinctelor ca orice
animal, printre care foamea și nevoia de a se hrăni cu alte
animale.

În conformitate cu Abhidharmakosabhasyam de
Vasubandhu, durata de viață a animalelor cele mai
longevive nu depășește un eon, în timp ce animalele cu
viață scurtă nu au un număr fix de ani.

164
Concluzie legată de suferințele ființelor din zonele de
jos ale existenței

Tărâmurile iadurilor, pretașilor (spiritelor


flămânde) și animalelor sunt numite zonele de jos ale
existenței deoarece suferința este mult mai intensă decât
în celelalte tărâmuri. În ceea ce ne privește, nu trebuie
doar să citim despre suferințele prezentate anterior în
descrierea acestor zone dar să le și contemplăm cu atenție
până când devenim pe deplin conștienți de realitatea
acestora și de faptul că inclusiv noi înșine avem
posibilitatea de a renaște acolo. Un maestru din trecut
spunea:

”În viața asta îmi e greu să stau o singură zi cu mâna în


cărbuni încinși, să rămân gol într-o peșteră înghețată pe
timpul iernii ori să stau câteva zile nemâncat și nebăut și
nu pot suporta nici măcar înțepătura unei albine. Dacă
până și aceste lucruri mi se par greu de îndurat, cum aș
putea suporta suferințele iadurilor arzătoare, iadurilor
înghețate, spiritelor flămânde sau animalelor care se
mânâncă de vii unele pe altele?"233

Alt maestru spunea:

”Examinează-te și gândește-te cu atenție dacă nu cumva


ai creat tu însuți condițiile nașterii în aceste tărâmuri
mizerabile, dacă nu le creezi acum sau dacă există șansa
să le creezi în viitor. Din moment ce vei ajunge acolo

233
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 173

165
dacă le-ai creat deja, le creezi acum sau ai putea să le
creezi în viitor, gândește-te: ‘Dacă renasc acolo, ce voi
mai putea face? Chiar va mai exista ceva de făcut
atunci?’ Cu capul plin de durerea conștientizării ori
asemenea unui om care se luptă inutil în deșert,
gândește-te cu groază că într-adevăr, nu va mai fi nimic
de făcut atunci."234

Cu cât mai înfricoșați devenim când contemplăm cele trei


zone de jos ale existenței, cu atât mai bine, deoarece asta
ne poate face să ne dorim cu adevărat să evadăm din
samsara și să ne refugiem în Buddha Amida, Protectorul
nostru plin de Compasiune:

”Zicând, 'cine mă va proteja pe mine de această


groaznică teroare?'
mă voi uita îngrozit peste tot și voi căuta un refugiu.
Negăsind nicăieri niciun refugiu,
voi fi total demoralizat și deprimat235.

Dacă nu există niciun refugiu acolo,


ce voi putea face cu adevărat?
Așadar, de azi înainte, mă refugiez236
în Marele Cuceritor, Protectorul tuturor ființelor,

234
Yeshe Bar citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to
Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications,
Ithaca, New York, p. 174
235
În zonele de jos ale existenței nu prea voi avea șansa să aud
Dharma și să înțeleg învățătura, ceea ce înseamnă că nu voi putea să
știu de existența lui Buddha Amida și să mă refugiez în el. Așadar,
nici nu voi putea beneficia de protecția lui.
236
În lumea umană îmi este mult mai ușor să întâlnesc Dharma, să
aud de existența lui Buddha Amida și să mă refugiez în El.

166
Cel care se străduiește neîncetat să ne salveze pe toți,
Mărețul și Sublimul care înlătură orice frică.”237

Dacă nu contemplăm și nu conștientizăm suferințele


tărâmurilor de jos ale existenței cât timp suntem în acest
trup uman și nu ne refugiem aici și acum în Buddha
Amida pentru a distruge din fașă cauzele renașterii acolo,
ne va fi extrem de greu să o facem când vom fi deja
parte a acelor zone de existență și când nu vom avea
capacitatea și nici condițiile ascultării și înțelegerii
Dharmei.

Așa cum ne sfătuia Bodhisattva Nagarjuna:

”Gândește-te în fiecare zi la iaduri,


atât la cele arzătoare, cât și la cele înghețate.
Gândește-te de asemenea, la fantomele flămânde
sfrijite de foame și sete.
Uită-te la animale și contemplă-le starea,
biruite cum sunt de suferința prostiei.

În această lume e dificil de obținut un trup omenesc.


De îndată ce l-ai primit
taie imediat cauzele renașterilor mizerabile238”.239

237
Bodhisattva - caryavatara by Shantideva, as quoted in in The
Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I,
by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 175
238
Taie cauzele renașterilor în zonele de jos ale existenței prin
credința în Puterea izbăvitoare a lui Buddha Amida. Imediat ce
primim credința în Amida, karma noastră rea este tăiată sau
sterilizată şi nu îşi mai poate planta seminţele în altă viaţă.
Rennyo Shonin spunea:

167
4. Lumea oamenilor

Așa cum am explicat în primul capitol, viața în


formă umană este cea mai importantă deoarece nu
conține suferința extremă a iadurilor, spiritelor flămânde
și animalelor. Cu toate acestea, oamenii au propriile lor
dificultăți și suferințe specifice. Vorbind la modul
general, acestea sunt numite cele opt suferințe, adică
nașterea, bătrânețea, boala, moartea, întâlnirea cu ceea ce
este neplăcut, despărțirea de ceea ce este plăcut, a nu
obține ceea ce dorești și suferința asociată celor cinci
agregate (skandha)240. Unele dintre acestea apar și în alte

”Indiferent cât de grav și adânc ar fi răul tău karmic, el este distrus


de puterea credinței. Cu alte cuvinte, karma ta iluzorie care te-a
făcut să renaști mereu în cele șase tărâmuri samsarice este anulată
de Puterea minunată a Legământului Principal [al lui Buddha
Amida]”.
Astfel am auzit de la Rennyo Shonin; Rennyo Shonin Goichidaiki
Kikigaki, tradus din japoneză în engleză de Hisao Inagaki, Dharma
Lion Publications, Craiova, 2008, p.18
239
Bodhisattva Nagarjuna as quoted in The Great Treatise on the
Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa,
Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 162
240
Descrierea situației oamenilor din acest subcapitol se face cu
referire la oamenii din ”continentul” Jambudvipa. În conformitate cu
geografia buddhistă a universului, există mai multe ”continente” sau
zone/lumi paralele ale oamenilor. Acestea sunt: 1) Jambudvipa
(zona sau tărâmul nostru de existență umană), 2) Purvavideha, 3)
Aparagodania și 4) Uttarakuru. Fiecare dintre aceste patru
”continente” sau tărâmuri sunt însoțite de alte ”subcontinente” sau
tărâmuri mai mici unde, de asemenea, se află oameni cu diferite
caracteristici și durată de viață diferite.
În conformitate cu Abhidharmakosabasyam de Maestrul
Vasubandhu, durata vieții noastre, a locuitorilor din Jambudvipa, nu
este fixă, aici oamenii putând muri la orice vârstă chiar dacă teoretic

168
tărâmuri ale existenței, însă aici le voi explica în relație
cu tărâmul uman.

1) Suferința nașterii
În conformitate cu învățătura lui Buddha viața
umană începe în momentul concepției, când conștiința
unei ființe aflate în starea intermediară (gandharva) intră
în celula formată după unirea spermatozoidului cu
ovulul. Din acel moment și până la naștere, copilul trece
prin diferite tipuri de suferințe asociate cu stadiile de
dezvoltare embrionare și care sunt descrise în unele sutre,
ca de exemplu, Garbhavakrantisutra (Sutra intrării în
burtă) și în diverse tratate. Ori de câte ori mama bea,
mănâncă, este stresată sau suferă din diverse motive,
copilul simte și este afectat. De asemenea, când se
apropie termenul nașterii, copilul (dar și mama) trece prin
suferințele specifice acesteia. Unii mor la naștere însă și
cei care supraviețuiesc trec prin suferințe foarte
asemănătoare morții în momentul ieșirii din burtă.

pot ajunge până la circa 100 ani. În celelalte continente/zone/lumi ale


oamenilor durata de viață este fixă, în Purvavideha fiind de 250 ani,
în Aparagodanya de 500 ani și în Uttarakuru de 1000 ani. Toate
acestea, precum și alte caracteristici specifice se datorează
diferențelor karmice dintre noi și oamenii din celelalte continente.
Acolo oamenii nu au toate cele opt suferințe descrise în acest
subcapitol, deoarece durata lor de viață este fixă, fără mortalitate
prematură, nu au boli, plantele și cele necesare vieții cresc foarte
ușor, nu îmbătrânesc ci mor pur și simplu, când le vine vremea, etc
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.93

169
Nimeni nu a venit în această lume zâmbind, ci într-un râu
de lacrimi. Nașterea este primul pas către moarte, pentru
că orice se naște trebuie să moară. Putem avea senzația
creșterii și maturizării, însă ceeea ce se întâmplă cu noi,
de fapt, este că ne apropiem ușor-ușor de moarte, apoi de
o altă renaștere, o altă moarte, din nou o altă renaștere, o
altă moarte .... și tot așa la infinit. Simplul fapt că ne-am
născut arată că nu am scăpat încă de samsara iar dacă nu
folosim bine această prețioasă viață omenească, nașterea
noastră de acum va fi doar o altă cauză pentru renașterea
în zonele de jos ale existenței.

2) Suferința bătrâneții
Când îmbătrânim trupurile noastre se
deteriorează, părul devine alb, fața ni se umple de riduri
și devenim neatrăgători.
Când îmbătrânim puterea fizică și vigoarea dispare
treptat și ne este din ce în ce mai greu să stăm așezați sau
în picioare, să mergem, să vorbim ori să facem diverse
activități.
Când îmbătrânim simțurile noastre se deteriorează. Ochii
nu mai văd bine iar urechile nu mai aud ca în tinerețe. De
asemenea, ne pierdem memoria și diverse capacități
mentale.
Când îmbătrânim ne e greu să mâncăm, să bem și nu ne
mai putem bucura de obiectele simțurilor.
Văzând cum ni se deteriorează mintea și trupul cu cât ne
apropiem mai mult de moarte, noi oamenii obișnuiți care
suntem atașați de forme, nu putem fi fericiți.

Se spune în Lalitavistara Sutra:

170
”Cu cât îmbătrânim și trecem de o anumită vârstă,
începem să semănăm cu copacii loviți de fulgere,
sau cu casele vechi și părăsite.
O Înțeleptule, zi-ne repede despre Calea care ne scapă
de bătrânețe!
Bătrânețea înmoaie și slăbește mulțimile de bărbați și
femei asemenea furtunii care smulge plantele agățătoare
din pădurea de copaci sala.
Bătrânețea ne fură vigoarea, capacitățile și puterea,
făcându-ne să ne simțim ca și cum am fi prinși în noroi.
Bătrânețea schimbă trupurile frumoase în trupuri urâte.
Bătrânețea ne fură gloria și tăria.
Bătrânețea ne fură fericirea și ne face să fim insultați de
alții.
Bătrânețea ne fură vigoarea; bătrânețea ne aduce
moartea."241

Jetsun Milarepa spunea:

Unu, te ridici în picioare ca şi cum ai trage un ţăruş din


pământ,
doi, te târăşti ca şi cum ai pândi o pasăre;
trei, te aşezi ca un sac care este trântit la pământ.
Când aceste trei lucruri vin laolaltă, bunicuțo242,
eşti o bătrânică tristă al cărei corp iluzoriu se risipeşte.

241
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 276
242
Probabil Jetsun Milarepa se adresează în aceste versuri mai ales
femeilor (deși nimeni nu e ocolit de bătrânețe), deoarece ele sunt mai
atașate de imaginea și frumusețea exterioară.

171
Unu, pe din afară pielea-ţi atârnă în zbârcituri;
doi, dinăuntru ies în afară oasele, acolo unde carnea şi
sângele s-au zbârcit;
trei, pe lângă asta eşti proastă, surdă, oarbă şi zăpăcită.
Când aceste trei lucruri vin laolaltă, bunicuțo,
faţa ţi se încruntă cu zbârcituri urâte.

Unu, veştmintele-ţi sunt atât de zdrențăroase şi grele;


doi, mâncarea şi băutura sunt reci și fără gust;
trei, stai pe rogojina ta cu pielea lăsată în cele patru
părţi.
Când aceste trei lucruri vin laolaltă, bunicuțo,
arăți pe dinafară ca un yogi realizat243 care a fost călcat
în picioare de oameni şi câini."244

3) Suferința bolii
Boala, atunci când apare, ne schimbă înfățișarea,
făcându-ne mai urâți.
Boala înseamnă absența echilibrului în elementele
noastre interne și ne aduce diverse suferințe fizice și
psihice.
Boala ne face să ne pierdem dorința pentru obiectele pe
care le doream înainte iar dacă mai sunt unele lucruri pe
care le dorim încă, atunci nu suntem lăsați să ne bucurăm

243
Ironia lui Jetsun Milarepa mușcă din orgoliul femeilor care sunt
mândre de frumusețea lor trecătoare. Acestea vor arăta pe dinafară
ca niște sfinți buddhiști cărora nu le pasă de înfățișarea lor exterioară
și care sunt călcați în picioare de oameni și câini, adică exact opusul
a ceea ce sunt acum, frumoase și foarte atente la imaginea pe care o
arată lumii.
244
Words of My Perfect Teacher, by Patrul Rinpoche, revised
edition, Padmakara Translation Group, Shambhala, Boston, 1998,
p.82

172
de ele deoarece ne-ar amâna vindecarea sau ne-ar
înrăutăți starea. De asemenea, mișcarea ne este limitată și
nu putem face tot ceea ce dorim.
Boala ne forțează să luăm medicamente, să mâncăm și să
bem chestii pe care le considerăm respingătoare sau ne
pune în situația de a accepta terapii violente sau
intervenții chirurgicale.
Boala ne face să ne pierdem energia vitală iar dacă avem
vreo afecțiune mortală vom suferi cumplit atât noi, cât și
rudele noastre. Într-adevăr, cine e acela care poate
accepta cu seninătate o boală în stadiu terminal? Mai
mult decât atât, unora le e teamă de moarte chiar și când
sunt doar puțin bolnavi iar alții se sinucid din cauză că nu
pot îndura suferința separării de cei dragi.
Oamenii care sunt foarte bolnavi nu se pot îngriji singuri
și de aceea au nevoie mereu de ajutorul altora care poate
veni sau nu, ori le este oferit doar pentru scurt timp până
când prietenii sau rudele se satură să mai aibă grijă de ei.
De obicei, foarte puțini oameni sunt capabili să ofere
ajutor constant atunci când este nevoie iar spitalele și
azilele din toată lumea sunt pline de oameni bolnavi și
bătrâni abandonați de cei dragi.

Se spune în Lalitavistara Sutra:

”Sute de boli violente ne atacă mereu la fel cum oamenii


asupresc animalele sălbatice.
Uitați-vă la ființele copleșite de bătrânețe și boli
și preocupați-vă să scăpați mai repede de suferință245.
Asemenea viscolelor puternice care golesc de energie
iarba și copacii,
245
De suferința samsarică.

173
bolile fură vigoarea ființelor vii, le distruge mintea și
trupul și le seacă averile și depozitele cu grâne.

Boala disprețuiește frumusețea,


umilește ființele vii și le rănește în diverse moduri,
chinuindu-le asemenea soarelui care toropește pământul
pe timpul verii.”246

4) Suferința morții
Moartea este suferință deoarece suntem atașați de
trupurile noastre și ne identificăm cu ele.
Moartea este suferință deoarece ne separă de familie și
prieteni.
Moartea este suferință deoarece ne separă de obiectele
dorințelor noastre, precum proprietatea, averea și diverse
alte posesiuni.
Moartea este suferință deoarece atunci când murim
putem simți diverse dureri în minte și trup.

Buddha Shakyamuni spune în Lalitavistara Sutra:

”Mori și treci în altă viață,


iar asta te separă definitiv de cei pe care îi iubești și îi
îndrăgești.
Asemenea unei frunze căzătoare sau unui râu
nu te mai întorci înapoi și nu o să-i mai vezi niciodată.
Moartea îi face slabi pe cei puternici.
Moartea te ia așa cum apele râului cară un buștean.

Traducere și adaptare din The Great Treatise on the Stages of the


246

Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion


Publications, Ithaca, New York, p. 277

174
Oamenii pleacă singuri, neînsoțiți și fără nicio putere
deoarece karma trebuie să se împlinească.

Moartea ia cu forța toate ființele,


așa cum monștri marini înhață bancurile de pești,
precum vulturul prinde șarpele
sau focul mistuie iarba, copacii și toate animalele care îi
ies înainte."247

El spune de asemenea, în Marea Sutră:

”Realitatea nașterii și morții este de așa natură încât


durerea despărțirii este simțită la fel de toate generațiile.
Tatăl își plânge copii; copii își plâng tatăl. Frații,
surorile, soții și nevestele se plâng unii pe alții când mor.
În conformitate cu legea simplă a impermanenței nu se
știe niciodată dacă moartea vine mai întâi la cei bătrâni
sau la cei tineri. Toate lucrurile trec. Nimic nu există
veșnic. Puțini iau în serios aceste lucruri chiar dacă li se
vorbește despre ele și astfel curentul nașterii și morții
continuă la nesfârșit."248

Din cauză că puțini devin conștienți din timp de realitatea


morții și a impermanenței, majoritatea nu se străduiesc să
urmeze calea buddhistă ci din contră, fac și mai multe
fapte rele, ceea ce duce inevitabil la o moarte agitată,

247
Pasaj din Lalitavistara Sutra așa cum a fost citată în The Great
Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by
Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 277-
278
248
The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life, translated by
Hisao Inagaki, Malaysia, 2012, p. 68

175
plină de frică și durere. Diverse halucinații pot apărea
chiar înainte de a muri, acestea fiind semne ale viitoarei
renașteri în zonele de jos ale existenței. De asemenea,
când vine momentul morții, apariții ale stadiului
intermediar (bardo) se manifestă înaintea lor, însă
deoarece nu au credință în Buddha Amida sau în orice alt
Buddha, nimeni nu-i poate proteja și de aceea, rămân la
cheremul karmei lor negative.

5) Suferința întâlnirii cu ceea ce este neplăcut


Circumstanțele neplăcute sunt de mai multe tipuri.
Când ne întâlnim cu dușmanii noștri ne temem că putem
fi răniți, insultați, dominați, pedepsiți sau chiar uciși.
Când ne confruntăm cu situații nefavorabile ne temem că
ne-am putea pierde averea și proprietățile. Dacă suntem
prinși în rivalități de orice fel ne temem că ceilalți pot
avea mai mult succes decât noi, etc.

Bodhisattva Nagarjuna a spunea:

”Adunarea averii, păzirea şi sporirea ei vă vor epuiza.


Înţelegeţi că bogăţiile aduc nesfârşită ruină şi
distrugere”.249

Jetsun Milarepa spunea, de asemenea:

”La început averea vă face fericiți şi invidiați dar oricât


de mult aveţi, niciodată nu vă va părea destul. Pe

249
Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche,
traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The
Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan,
2011, p 106

176
parcurs zgârcenia îşi strânge laţul în jurul vostru - nu
puteţi suporta să o risipiţi pe ofrande şi acte caritabile.
Averea voastră atrage duşmani şi forţe negative,
și tot ceea ce aţi strâns ajunge să fie folosit până la
ultima picătură de alţii. În final, averea este un demon
care vă pune viaţa în pericol. Cât de amăgitor este să
porţi grija averii pentru duşmanii tăi!”250

6) Suferința despărțirii de ceea ce este plăcut


O astfel de suferință apare, de exemplu, când suntem
despărțiți de un prieten drag, soț/soție sau rudă. Ne
amintim de calitățile celor pe care i-am pierdut și
regretăm unele lucruri pe care le-am spus ori făcut, însă
totul este inutil deoarece nu-i putem aduce înapoi. Atât
de mare este atașamentul nostru față de cei dragi, încât
putem chiar muri sau să ne îmbolnăvim când suntem
despărțiți de ei.

Cu toate acestea, dacă analizăm cu atenție relațiile


noastre cu părinții, soțiile, soții, copii sau prietenii,
ajungem să vedem și unele adevăruri mai puțin frumoase
despre ei. De exemplu, există unii părinți care deși își
iubesc copii și fac eforturi mari pentru ei, din cauză că se
află ei înșiși în iluzie și nu sunt conștienți de chestiunea
de cea mai mare importanță a eliberării din nașterile și
morțile repetate, ajung să le facă mai mult rău decât bine.
De exemplu, concentrându-și educația exclusiv pe
obținerea succesului și a faimei sau pe câștigul de bani cu

250
Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche,
traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The
Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan,
2011, p 106

177
orice preț în dauna oricăror principii morale sau a
nevoilor celorlalți, le încurajează lăcomia și îi leagă și
mai mult de samsara.
Așa cum spunea Buddha Shakyamuni:

”Generațiile următoare învață de la cele trecute și le


copiază greșelile. Tații, perpetuându-și viziunile greșite,
le transmit mai departe copiilor. Din cauză că părinții și
bunicii nu au făcut niciodată fapte bune, nu au cunoscut
Calea, au fost întunecați, insensibili, lacomi și cruzi,
urmașii lor sunt acum incapabili să înțeleagă adevărul
nașterilor și morților sau legii karmei. Nu există nimeni
care să le vorbească despre asta și nimeni nu caută să
afle cauza succesului sau eșecului, fericirii și nefericirii,
deși ele provin din aceste fapte."251

Nu mai spun de cazurile în care părinții își neglijează


grav copii sau îi folosesc pentru a-și satisface propriile
dorințe egoiste. Într-adevăr, unii părinți umani nu sunt
deloc diferiți de monștrii care își mănâncă propriile
odrasle!

De asemenea, unii copii care au fost crescuți bine de


părinți, cu mari eforturi și sacrificii, se întorc împotriva
acestora și le fac rău. Se știe că mulți părinți nu își
sfârșesc viața în sânul familiei, îngrijiți de copii, așa cum
ar trebui, ci uitați de toți, prin azile de bătrâni. Fii și
fiicele lor se justifică prin faptul că părinții o vor duce
mai bine acolo, însă adevărul este că refuză să își asume
îndatoririle filiale. Nefăcând asta, își tratează părinții ca

251
The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life, translated by
Hisao Inagaki, Malaysia, 2012, p. 67-68

178
pe obiecte, uitând că au avut grijă de ei și i-au crescut în
propria lor casă, nu în orfelinat..... pentru că, de fapt, ce
este azilul dacă nu un fel de orfelinat pentru părinți?
Buddha Shakyamuni ne învață că nu putem mulțumi
îndeajuns bunătății pe care ne-au oferit-o părinții noștri
nici dacă i-am căra pe umeri toată viața, așa că imaginați-
vă câtă karmă negativă acumulează astfel de copii
degenerați pentru viețile viitoare! În loc să fie un sprijin
pentru părinți, acești copii lumești se transformă în
obstacole pentru sănătatea fizică și spirituală a părinților
și îi fac să realizeze că și-au petrecut inutil viața
crescându-i. Cât de adevărate sună cuvintele lui Jetsun
Milarepa:

”La început, fiul vostru este un mic zeu fermecător.


Îl iubiţi atât de mult încât iubirea însăși devine
dureroasă.
Pe parcurs el îşi cere sălbatic ceea ce i se cuvine.
Îi daţi totul, dar el nu este niciodată mulţumit.
Aduce în casă pe fiica altcuiva,
împingându-şi afară părinţii binevoitori.
Când tatăl său îl cheamă, el nu catadicseşte să răspundă.
Când mama sa îl strigă, se face că nu aude.
În cele din urmă este asemeni unui vecin îndepărtat.
Vă distrugeţi pe voi înşivă hrănind un pungaş precum
acesta.
Cât de amăgitor este să-ţi zămisleşti propriii tăi
duşmani!
În ceea ce mă privește, am lepădat aceste hamuri care ne
priponesc în saṃsara.
Nu doresc niciunul din aceşti fii lumeşti.

179
La început o fiică este o mică zeiţă surâzătoare,
monopolizându-vă în mod imperios toate posesiunile.
Pe parcurs, ea îşi cere fără încetare cele ce i se cuvin:
îi cere deschis lucruri tatălui ei,
și i le şterpeleşte mamei în secret.
Niciodată satisfăcută de ceea ce i s-a dat,
este un izvor nesecat de disperare pentru binevoitorii săi
părinţi.
În cele din urmă se transformă într-o căpcăună cu faţa
roşie:
în cel mai bun caz, un lucru de preţ pentru altcineva,
în cel mai rău caz, aduce asupra voastră nenorocirea.
Cât de frustrantă și enervantă este ea, acest monstru
devastator!
În ceea ce mă privește, m-am lepădat de acest necaz
incurabil.
Nu vreau o fiică care să mă conducă la ruină."252

Prietenii de asemenea, pot fi înșelători, tratându-ne bine


când suntem prosperi și uitând de noi când avem
dificultăți. Iubirea prietenilor se poate transforma
adeseori în ură și aversiune dacă apar atașamente și
interese puternice:

”La început prietenii vă întâmpină cu bucurie, vă


zâmbesc și întreaga vale răsună de „Vino înăuntru!” şi
„Stai jos!”

252
Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche,
traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The
Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan,
2011, p 108. Traducerea acestor versuri a fost ușor corectată și
adaptată de mine.

180
Pe parcurs ei îţi întorc ospitalitatea cu carne şi bere,
bucată pentru bucată, cu exactitate câte una pentru
fiecare.
În final, ei provoacă dezbinare bazată pe ură şi
ataşament.
Cât de enervanți sunt, aceşti prieteni nefaşti cu toate
certurile lor!
În ceea ce mă privește, mi-am abandonat comesenii din
zilele bune.
Nu vreau nici un prieten lumesc."253

7) Suferința de a nu obține ceea ce dorești.


Acest tip de suferință apare când facem eforturi
imense pentru un scop lumesc pe care nu-l putem
împlini. Frustrarea, dezamăgirea și furia ne umplu mintea
și ne fac să suferim. Însă chiar și când avem succes, ceea
ce tocmai am obținut se va dovedi în curând insuficient,
așa că vom continua să muncim pentru a obține mai mult
și mai mult, crezând în mod eronat că într-o bună zi vom
avea satisfacție deplină și nu vom mai avea nevoie de
nimic.
Cu toate acestea, activitățile samsarice nu se vor termina
nicodată și vom ajunge să neglijăm Dharma în schimbul
țelurilor iluzorii pe care noi înșine, familia și societatea ni
le impun. Părinții, copii, nevestele, soții, compania unde
lucrăm și ceilalți vor cere din ce în ce mai mult de la noi
și nu vom mai găsi niciun fel de pauză în care să ne

253
Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche,
traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The
Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan,
2011, p 108. Traducerea acestor versuri a fost ușor corectată și
adaptată de mine.

181
ocupăm de ceea ce este cu adevărat important –
rezolvarea problemei nașterii și morții. Cunoscând asta,
Maestrul Rennyo ne-a sfătuit:

”Acordă timp suficient ascultării Dharmei lui Buddha în


viața de zi cu zi. Este greșit să gândești că vei asculta
învățătura doar uneori, atunci când îți permite
timpul."254

8) Suferința asociată celor cinci agregate


(skandha).
Toate elementele mentale și fizice ale unei ființe
sunt clasificate ca cele cinci agregate (skandha): 1) forma
(o denumire generică pentru toate tipurile de materie și
pentru corp), 2) senzația, 3) percepția, 4) formațiunile
mentale (stările mentale), 5) conștiința sau mintea.

În cazul ființelor neiluminate toate aceste cinci sunt


cauza diverselor iluzii și suferințe. Organele corpului se
pot îmbolnăvi și da naștere la suferință, putem simți
foame, sete, prea multă căldură sau prea mult rece, etc.
De asemenea, sentimentele și senzațiile noastre sunt baza
atașamentului și aversiunii care, de asemenea, dau
naștere la diverse suferințe. Percepțiile sunt experiențe
subiective și duc la discordie, dezbinare, neînțelegeri și
controverse, ceea ce la rândul lor dau naștere diverselor
conflicte între oameni.
Stările mentale nevirtuoase includ ignoranța, dorința,
furia, mândria, invidia, înșelăciunea, avariția, lenea,
uitarea plină de îndoială și viziuni dăunătoare dar și

254
Thus I Have Heard from Rennyo Shonin, translated into English
by Hisao Inagaki, Dharma Lion Publications, Craiova, 2008, p.82.

182
somnolența și moleșeala, agitația sau distragerea minții
pe care le experimentează uneori adepții în timpul
diverselor practici. Acestea sunt și ele parte a cauzei
suferinței.
În buddhism se vorbeşte despre Cele opt conştiinţe care
iau naştere atunci când simţurile noastre intră în contact
cu obiectele lor: 1) conştiinţa vederii, 2) conştiinţa
auzului, 3) conştiinţa mirosului, 4) conştiinţa gustului, 5)
conştiinţa atingerii, 6) conştiinţa minţii, 7) conştiinţa
(mintea) impură, 8) conştiinţa alaya.

Înţelesul primelor cinci conştiinţe este uşor de dedus aşa


că nu mai insist asupra lor. Conştiinţa minţii integrează
percepţiile celor cinci simţuri în imagini concrete şi ia
decizii în ceea ce priveşte lumea exterioară.
Conştiinţa (mintea) impură este sursa agăţării şi deci a
originii sentimentului de ego precum şi a tuturor iluziilor
care provin din a lua drept real ceea ce este doar aparent.
Aceasta bineînțeles, duce la suferință.

Conştiinţa alaya (conștiința depozit) reprezintă locul


unde sunt acumulate sub formă de karmă toate acţiunile
şi experienţele generate prin celelalte şapte conştiinţe în
viaţa aceasta şi în cele precedente, fiind singura care se
transmite de la o naştere la alta. Această conştiinţă
influenţează la rândul ei lucrările celorlalte.

Purtăm această conștiință alaya cu noi în toate nașterile,


în diverse tărâmuri de existență. Ea conține semințele
diverselor tipuri de karmă și este depozitul tendințelor
karmice habituale pe care le-am cultivat din trecutul fără
de început. Din cauza semințelor karmice conținute în

183
conștiința alaya oamenii mor prematur, sunt loviți de o
boală neprevăzută ori de necazuri neașteptate, sunt
copleșiți de dorințe puternice și patimi, obsesii, ură și
aversiune, pot gândi și face lucruri inimaginabile, etc.
Atât de puternică este influența conștiinței alaya!

Când Shinran spunea în capitolul 13 din Tannisho: ”un


om îşi poate dori să nu facă niciun rău nimănui şi totuşi
să sfârşească prin a omorî o sută sau o mie de oameni”,
se referea la influența karmei rele din trecut păstrată în
conștiința alaya, însă deja am discutat despre asta la
capitolul dedicat karmei, așa că vă rog să vă întoarceți
acolo dacă aveți nevoie să revedeți explicațiile pe acestă
temă.

Ca adăugire la aceste opt tipuri de suferințe vă


invit să reflectați cu atenție asupra următoarelor cuvinte
ale Maestrului Vasubandhu:

”Este evident că oamenii au toate suferințele tărâmurilor


de jos ale existenței255. Chinuiți de diverse dureri, se
aseamănă cu ființele din iaduri; plini de lipsuri, ei sunt
precum ființele din lumea Lordului morții256 (spiritele
flămânde).

255
Deși oamenii au suferințe asemănătoare ființelor din iaduri,
spiritelor flămânde și animalelor, intensitatea acestor suferințe este
mult mai mică.
256
Regele Yama, liderul pretașilor (spiritelor flămânde).

184
Oamenii au parte de suferința animalelor, în sensul că
cei puternici se folosesc de forța lor pentru a-i răni și
asupri pe cei slabi. Unii suferă de sărăcie; alții suferă
din cauza nemulțumirii. Suferința dorului este
insuportabilă. De asemenea, oamenii se ceartă și se ucid
unii pe alții."257

257
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 292

185
5) Semizeii (asura)

Așa cum explică Maestrul Genshin, tărâmul asura


este împărțit în două: 1. ”creaturile superioare ale
acestui tărâm trăiesc pe fundul marelui ocean, la nord de
muntele Sumeru” 2. ”creaturile inferioare ale acestui
tărâm sălășluiesc printre stâncile munților înalți care se
întind între cele patru continente.”258

Când Genshin spune ”pe fundul marelui ocean” se referă


la baza muntelui Sumeru care se află scufundată în
oceanul imens care îl înconjoară. Asura nu sunt însă
ființe acvatice, apele oceanului fiind doar un portal către
tărâmul lor. Ei au, de asemenea, zone de locuit pe țărm la
poalele muntelui, unde acesta răsare din ocean.

Cu toate că asura au parte de diverse plăceri şi de o


abundenţă care depăşeşte cu mult pe cea a oamenilor,
rivalizând chiar şi cu zeii, aceştia sunt chinuiţi în mod
constant de mândrie, ceartă şi lupte care nu se mai
termină niciodată. Fiinţele care sunt mult mai avansate
spiritual decât ceilalţi, dar care continuă să aibă aceste
defecte, se vor naşte printre asura. În textul Descrierea
asurașilor se spune:

258
În descrierea din acest subcapitol mă refer exclusiv la asura de
rang superior care se aseamănă cu zeii în abundență și strălucire.
Asura de rang inferior seamănă foarte mult cu preta la înfățișare deși
sunt superiori acestora. De asemenea, ei suferă de diverse lipsuri,
bunăstarea lor fiind foarte mică în comparație cu ce a asurașilor de
rang superior.

186
”Cei al căror comportament este fals și viclean, care fac
multe rele și le plac situațiile conflictuale dar sunt foarte
generoși, vor deveni asura puternici”.259

În tărâmul lor, asuraşii sunt împărţiţi în diferite grupuri şi


teritorii, ducând războaie nesfârşite pentru cucerirea lor.
De asemenea, din cauza geloziei pe care o au faţă de zeii
din zonele apropiate de ei, încep şi cu aceștia conflicte
inutile pe care până la urmă le pierd260.

Bodhisattva Nagarjuna spunea:

”Semizeii, prin însăși natura lor au parte de multă


suferință mentală din cauza urii față de măreția zeilor.
Deși sunt inteligenți, nu pot vedea adevărul din pricina
obstacolelor mentale specifice acestui tărâm de
existență."261

În unele texte, tărâmul asuraşilor este menţionat printre


cele ale zeilor inferiori datorită plăcerilor care se găsesc
acolo sau printre zonele de jos ale existenţei, împreună cu

259
Treasury of Precious Qualities by Jigme Lingpa, with The
Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe
Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston &
London, 2010, p 168
260
Asura se luptă cu zeii din Cerul celor patru regi (Caturmaharaja)
și cu cei din Cerul celor treizeci şi trei de zei (Trayastrimsa) care
sunt conduși de Indra (Sakra).
261
Scrisoare către un prieten, așa cum a fost citat în The Great
Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by
Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 292-
293

187
iadurile, animalele şi preta, din cauza suferinţei pe care
şi-o aduc lor înşişi.
În concluzie, viaţa de asura este una destul de jalnică –
plină de plăceri şi bucurii de neimaginat pentru oameni,
dar imposibil de savurat din cauza geloziei, invidiei,
mândriei şi conflictelor permanente262.

262
Unii asura sunt convertiți la buddhism, protejând Dharma și pe
discipoii lui Buddha.

188
6. Zeii (deva)

Zeii au parte de cea mai multă plăcere, sănătate și


comfort din samsara. De asemenea, cu cât este mai înalt
planul lor de existență, cu atât mai mare este durata de
viață și fericirea pe care o simt. Cu toate acestea, inclusiv
ei au parte de câteva suferințe specifice pe care le voi
explica după ce descriu pe scurt, fiecare lume a zeilor.

În Lumea Dorinţei (Kamadhatu), sunt câteva


clase de zei cu zonele lor specifice: bhuma deva sau zei
care trăiesc alături de noi, adică în păduri, orașe, în cer,
nori, etc, precum și sagga deva263 sau zei care trăiesc în
tărâmurile de deasupra sferei noastre de existență.

Bhuma deva locuiesc așadar, în afara tărâmurilor


specifice zeilor și sunt legați de același spațiu cu oamenii
și animalele. Ei reprezintă cea mai de jos categorie de
zei. Puterea și fericirea lor diferă mult de la unii la alții,
printre bhuma deva aflându-se ființe cu o stare foarte
puțin îmbunătățită față de cea a spiritelor flămânde sau
din contră, zei foarte puternici și glorioși. Aceștia sunt
invizibili ochiului uman și preferă în general locurile
sălbatice, în mod special pădurile, deși unii dintre ei
trăiesc și în orașe. Uneori interacționează cu oamenii,
sunt venerați de aceștia și li se dau ofrande în schimbul
protecției sau diverselor avantaje.264 Unii bhuma deva,

263
Sagga (pali) înseamnă tărâm al zeilor.
264
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.257

189
numiți ”zei păzitori” (arakkadevata) sunt, de fapt,
strămoși care au renăscut în această formă și care acum
își protejează fostele familii sau chiar țări. De exemplu,
în Jataka (545) ni se povestește despre un rege care avea
patima jocurilor de noroc și al cărui zeu păzitor (mama
lui care murise și renăscuse în acea stare) îi aranja mereu
zarurile cu puterea ei magică. Într-o altă poveste (Jataka,
536) ni se spune că un copil abandonat a fost salvat de
zeul lui păzitor care s-a transformat într-o capră și l-a
hrănit până când un grup de păstori l-a găsit și l-a luat cu
ei. În Jataka 301 sunt prezentate două armate care se
războiesc susținute de zeii lor protectori care de
asemenea, se băteau între ei.265

Cei mai des menționați în texte sunt spiritele copacilor


(rukkhadeva) despre care se spune că ar locui într-un
sălaș invizibil care se află în frunziș266. Alteori sunt
prezentați ca identificându-se cu tot copacul, ca și cum
acesta ar fi devenit propriul corp. Din acest motiv există
printre unii buddhiști (inclusiv eu) obiceiul de a nu tăia
un copac (mai ales unul mare și gros) fără să îți ceri
iertare, să informezi și să rogi cu câteva zile înainte
spiritul sau spiritele care locuiesc acolo să se mute în altă
parte.

265
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.258
266
Repet ceea ce am mai spus și în alte ocazii – un spațiu mic pentru
noi poate ascunde o lume sau o zonă imensă, populată cu diferite
ființe. Așadar, să nu ni se pară ciudat faptul că într-un frunzis pot
exista palate cu o familie numeroasă de zei ai acelui copac.

190
Alți bhuma deva locuiesc în mări și oceane (Jataka
146,190, 296), în râuri (Jataka 288), parcuri (Jataka
539), plante (Jataka 370), iarbă (Jataka 121), orașe
(Jataka 497), etc.267

De asemenea, unii zei bhuma trăiesc în nori și au un


oarecare control asupra vremii. Aceștia se numesc
Valahakadeva și sunt împărțiți în mai multe categorii: 1)
zei de nori calzi, 2) zei de nori de furtună, 3) zei ai
vântului și 4) zei ai ploii. Trebuie spus totuși că vremea
nu este influențată doar de ei. În Comentariul Samyuta
(Saratthappakasini) se menționează șapte factori care
cauzează ori influențează vremea: puterea nagașilor,
puterea ființelor garuda, puterea zeilor, puterea unei
afirmații adevărate (adică puterea unor cuvinte adevărate
și cu încărcătură karmică mare), cauze naturale ce țin de
temperatură, umiditate, intervenția Marașilor și
manifestarea unei puteri supranaturale. În general
vorbind, schimbarea normală a vremii se datorează
proceselor naturale firești și doar vremea neobișnuită este
cauzată de acești zei. De asemenea, moralitatea
oamenilor are un efect indirect asupra vremii, ea făcându-
i pe zeii de mai sus să fie mulțumiți sau iritați și astfel
ploile să vină la timpul lor sau să fie secetă268 (Anguttara

267
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.258
268
Alteori însă chiar zeii respectivi devin neglijenți din cauza vieții
pline de distracții pe care o duc (Comentariu la Anguttara Nikaya
5:197).

191
Nikaya 4:70).269 Conducătorul acestor zei ai cerului care
pot influența vremea este Pajjuna, el aparținând tărâmului
celor patru regi despre care voi vorbi în rândurile imediat
următoare.

Deasupra zeilor bhuma și al zonei de existență a


oamenilor se află șase tărâmuri de zei superiori (Sagga
Deva).

Primul este tărâmul celor patru regi (Caturmaharaja).


Acesta se află în cele patru puncte cardinale ale muntelui
Sumeru, de la mijlocul muntelui până spre vârf:
1) est: Dhrtarastra, 2) sud: Virudhaka, 3) vest: Virupaksa,
4) nord: Vaisravana270. Fiecare dintre acești conducători
divini are propria suită de zei Caturmaharaja și sunt
conducătorii a patru categorii de ființe. Astfel,
Dhrtarastra este conducătorul ființelor gandharva271,
Virudhaka este conducătorul ființelor kumbhanda272,

269
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.266
270
Numele acestor zei reprezintă de fapt, titluri, deoarece când unul
din ei moare, un alt zeu îi ia locul și funcția, fiind numit în acel post
de Indra (Sakra), regele celor treizeci și trei de zei din Trayastrimsa
(Jataka, 74). The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the
Early Buddhist Worldview; according to Theravada and
Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently
Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.269
271
Gandharva sunt muzicieni cerești care locuiesc în unele tărâmuri
ale zeilor din lumea dorinței (kamadhatu).
272
Kumbhanda sunt o categorie de ființe despre care se spune că
locuiesc în oceane și par să aibă corp uman cu capete de animal.

192
Virupaksa este conducătorul ființelor naga iar Vaisravana
este conducătorul ființelor yaksha273. De asemenea, acești
mari zei regi, împreună cu suita lor și cei conduși de ei
sunt prima linie de apărare împotriva asurașilor.
Zona celor patru regi precum și cea imediat deasupra lor,
adică Tărâmul celor treizeci și trei de zei (Trayastrimsa)
sunt cele care au cea mai strânsă interacțiune cu zona
oamenilor dintre toate tărâmurile zeilor. De asemenea,
ele sunt legate unele de altele, în sensul că zeii din Cerul
celor patru regi sunt vasalii zeilor din Cerul celor treizeci
și trei.

Cei patru regi au un interes deosebit față de Buddha


Dharma și lumea oamenilor. Se spune că ei l-au vegheat
cu strășnicie pe Buddha Shakyamuni când acesta era încă
în burtă, au asistat la nașterea lui și l-au prezentat mamei
sale folosind cuvintele ”bucură-te!” (Digha Nikhaya 18).
De asemenea, tot ei au stat de pază când Sujata gătea
pentru El laptele cu orez în timp ce Sakra avea grijă de
foc. Ei au fost și cei care i-au oferit lui Buddha primul
bol de cerșit după atingerea Iluminării.274

Namkhai Norbu, Drung De'u and Bön, translated by Adriano


Clemente, Library of Tibetan Works and Archives, 1995 p.248, n.10
273
Yaksha sunt ființe puternice, monstruoase și feroce. Deși în
general sunt răuvoitoare, când sunt îmblânzite de un Buddha sau
sfânt buddhist pot deveni chiar protectori ai Dharmei.
274
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.268

193
Una din îndatoririle lor este să facă inspecții regulate ale
lumii oamenilor după ordinul dat de superiorii lor din
Cerul celor treizeci și trei de zei.
În Anguttara Nikaya se spune că de patru ori pe lună cei
treizeci și trei de zei din Trayastrimsa le ordonă celor
patru regi să le facă un raport despre condițiile din lumea
oamenilor. Așadar, în zilele cu semilună cei patru zei își
trimit reprezentanții (miniștrii), în cele cu lună nouă își
trimit fii iar în zilele cu lună plină vin chiar ei în
inspecție. Plecând fiecare în direcția lui către zonele de
existență ale oamenilor fac înconjurul tuturor satelor și
orașelor unde îi întreabă pe zeii locali (bhumadeva) dacă
locuitorii acelor zone își respectă părinții, învățătorii și
bătrânii înțelepți ori dacă respectă preceptele, fac fapte
bune și urmează Dharma. Aceștia îi informează despre
fiecare om în parte iar cei patru regi le țin minte numele
și le raportează superiorilor lor, adică celor treizeci și trei
de regi din Trayastrimsa. Dacă sunt mulți oameni care
fac fapte bune și urmează Dharma aceștia se bucură
deoarece respectivii au șansa să renască printre ei și se
întristează dacă fac fapte rele pentru că se pot naște
printre inamicii lor (asura).275

Deși principalul loc al acestor patru regi este jumătatea


de sus a muntelui Sumeru cu cele patru laturi ale sale
(nord, sud, est, vest), unii din zeii aflați în suita lor trăiesc
și în alte părți, ca de exemplu cele șapte inele de munți
mari care înconjoară muntele Sumeru și chiar pe pământ,

275
The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early
Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada
sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published,
Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.269

194
alături de noi, oamenii din Jambudvipa. Printre zeii din
suita și cerul celor patru regi se află Surya – zeul soarelui
și Candima, zeul lunii, cele două obiecte cerești fiind
considerate un fel de locuințe/sălașuri (vimana) ale
acestor doi zei și ale suitelor lor.
Un alt zeu important din aceeași lume este Pajjuna,
conducătorul zeilor inferiori (bhuma deva) care locuiesc
în nori și influențează vremea (valahakadeva). El are
putere asupra vântului și ploilor și trimite din
compasiune, ploi tuturor ființelor care depind de acestea
(Theragatha 1:1,1).

Toți acești zei menționați aici pe nume sunt convertiți la


buddhism și sunt protectori ai discipolilor buddhiști.

Nașterea printre zeii din lumea celor patru regi se


datorează ajutorării ființelor, precum și ofrandelor făcute
cu scop personal, adică gândindu-te la răsplata karmică a
unei nașteri bune după moarte.

Aşa cum explică Maestrul Genshin, “o singură zi şi


noapte în tărâmul celor patru regi este precum cincizeci
de ani omeneşti iar viaţa în tărâmul acela durează cinci
sute de ani”. Asta înseamnă nouă milioane de ani
pământești.

Al doilea tărâm este Cerul celor treizeci şi trei de


zei (Trayastrimsa) care este situat pe vârful muntelui
Sumeru. Cel mai important zeu de acolo este Sakra (sau
Indra în unele texte) care e considerat suveranul lumii
oamenilor și ființelor de până la acea zonă de existență.

195
În acest tărâm se află și alți zei sub stăpânirea celor
treizeci și trei.

Un loc important în Trayastrimsa îl ocupă Sala Sudharma


unde cei treizeci și trei de zei importanți se adună în
consiliu sub conducerea lui Sakra.
Plăcerile acestui tărâm le întrec cu mult pe ale celui
precedent, conținând parcuri și grădini, palate și locuri
pline de desfătări neasemuite.
Sakra și cei treizeci și trei de zei sunt de asemenea
convertiți la buddhism. Shakyamuni însuși a propovăduit
Dharma în lumea lor timp de un sezon ploios (cca. trei
luni)276.

Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “o sută de ani


omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Cerul celor
treizeci şi trei iar în acel tărâm viaţa durează o mie de
ani.” Asta înseamnă treizeci și șase de milioane ani
omenești.

Tărâmul celor patru regi și al celor treizeci și trei sunt


cumva în legătură cu lumea oamenilor și ființelor din
zonele de existență inferioare lor. De asemenea, ele sunt
singurele implicate în conflicte cu asura. Deasupra
acestor tărâmuri și tot în lumea dorinței (Kamadhatu) se
află alte patru zone de existență care se situează deasupra
muntelui Sumeru.

276
La acea întâlnire au participat și zei din alte tărâmuri inferioare
sau superioare Trayastrimsa, inclusiv Maya, fosta mamă a lui
Buddha.

196
Al treilea tărâm este Cerul Yama (ori Suyama).
Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “două sute de ani
omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Cerul Yama iar
în acel tărâm viaţa durează două mii de ani.” Asta
înseamnă 144.000.000 ani omenești.

Al patrulea tărâm este numit Tusita. Regina


Maya, mama lui Buddha Shakyamuni a renăscut acolo la
şapte zile după naşterea lui.
Aşa cum explica Maestrul Genshin, “patru sute de ani
omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Tusita iar viaţa
în acel tărâm durează patru mii de ani.” Asta înseamnă
576.000.000 ani omenești.

Al cincilea este Nirmanarati sau tărâmul unde


fiinţele se bucură de lucrurile manifestate de ele însele.
Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “opt sute de ani
omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Nirmanarati iar
viaţa în acel tărâm durează opt mii de ani.” Asta
înseamnă 2.304.000.000 ani omenești.

Al şaselea este Paranirmitavasavartin sau tărâmul


unde fiinţele se bucură de manifestările celorlalţi.
O regiune a acestui tărâm este locuită de Maraşi - demoni
celeşti care merg de obicei în alte lumi şi îi împiedică pe
practicanţii serioşi să avanseze pe calea buddhistă.
Karma acumulată de ei în alte vieţi a fost suficient de
bună încât să le asigure renaşterea în această zonă
superioară a existenţei dar, din cauza poftei lor de putere
şi a egoismului încă nedepășit i-au transformat în
obstacole vii pentru alte fiinţe. De aceea, ei fac tot ce le

197
stă în putinţă ca nimeni să nu treacă mai sus de planul lor
de existenţă.
Nirvana Sutra prezintă patru tipuri de demoni: 1)
lăcomia, furia şi iluzia, 2) cele cinci skandha sau piedicile
cauzate de funcţiunile fizice sau mentale, 3) moartea şi 4)
demonii care sălășluiesc în „Cerul zeilor care savurează
manifestările celorlalţi” (Paranirmitavaśavartin). Aşadar,
în textele buddhiste, cuvântul „demon” este uneori folosit
în sensul de „demoni interni” adică iluziile şi patimile
noastre dar şi în sensul uneia sau mai multe fiinţe care îi
disturbă pe ceilalţi şi îi împiedică de la atingerea
eliberării din naşterile şi morţile repetate. Din păcate, în
zilele noastre, unii aşa-zişi „buddhişti moderni” propagă
ideea că maraşii sunt doar demoni interni iar nu externi,
ceea ce contravine evident, învăţăturii lui Buddha. În
ceea ce mă priveşte, eu îi încurajez pe prietenii mei
Dharma să nu ia în seamă astfel de viziuni greşite, ci să
se încreadă din toată inima lor în Buddha Amida, aceasta
fiind cea mai bună cale de a fi protejaţi de influenţa unor
astfel de fiinţe puternice, ele însele aflate în iluzie şi
neiluminate.

Așa cum spunea Maestrul Genshin, ”o mie șase sute de


ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în
Paranirmitavasavartin iar viața în acel tărâm durează
șaisprezece mii de ani.” Asta înseamnă 9.216.000.000
ani omenești.

Maestrul Vasubandhu explică unele din


caracteristicile zeilor din aceste tărâmuri cerești:

198
“Zeii Caturmaharajakayika, Trayastrimsa, Yama, Tusita,
Nirmanarati și Paranirmitavasavartin fac parte din
Kamadhatu (lumea dorinței). [...]
Un mic zeu sau zeiță apare pe genunchii lor sau din
genunchii unui zeu sau unei zeițe mature; acest mic zeu
sau zeiță este fiul sau fiica lor; toți zeii se nasc prin
apariție spontană. Printre acești zei277, nou născuții sunt
asemenea copiilor între cinci și zece ani în funcție de
categoria din care fac parte zeii respectivi.”278

Vasubandhu precizează că acești ”zei tineri cresc


repede”279. Apoi explică mai departe:

”În Kamadhatu,
1.Există ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt așezate
(de factori exteriori) la dispoziția lor și se pot folosi de
ele. Aceștia sunt oameni și anumiți zei - mai exact zeii
din primele categorii.
2.Ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt create de ele
însele și le folosesc pe măsură ce sunt create. Aceștia
sunt zeii din Nirmanarati.
3.Ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt create de alții
dar folosite de ei. Aceștia sunt zeii
Paranirmitavasavartin.
Primii se bucură de obiectele dorinței prezentate înaintea
lor, cei din a doua categorie se bucură de obiectele
277
Zeii din Kamadhatu (lumea dorinței), de la Caturmaharajakayika
la Paranirmitavasavartin.
278
Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p.
465-466.
279
Zeii din următoarea zonă de existență (lumea formei) se nasc
complet dezvoltați și îmbrăcați.

199
dorinței pe care le creează prin propria voință iar cei din
a treia categorie se bucură de obiectele dorinței pe care
le creează ei înșiși sau îi pun pe alții să le creeze pentru
ei.
Acestea sunt cele trei moduri de apariție ale obiectelor
dorinței (kamopapattis).”

În conformitate cu explicațiile lui Nagarjuna din


Maha-prajna-paramita-sastra:

”Dacă practicantul nu a fost în stare să renunțe la


dorințele sexuale se va naște într-una din cele șase clase
de zei ale lumii [Kamadhatu]. Dacă a putut să renunțe la
dorințele sexuale va renaște printre zeii celor două
tărâmuri superioare [Rupadhatu și Arupyadhatu].”280

Asta înseamnă că cei ce renasc printre zeii lumii dorinței


distrug alte patimi din inimile lor dar păstrează diferite
forme de voluptate, în timp ce ființele care au distrus
rădăcinile voluptății dar au alte iluzii mai subtile ajung în
următoarele tărâmuri cerești din lumea formei
(Rupadhatu) sau lumea non-formei (Arupyadhatu).

Lumea formei (Rupadhatu) este efectul faptelor virtuoase


și al practicării puternice a meditației, în timp ce lumea
non-formei, unde ființele nu au corpuri sau forme este
efectul nivelurilor înalte de samadhi (concentrație
meditativă).

Zeii din Rupadhatu (lumea formei) și Arupyadhatu


(lumea non-formei) au o viață extrem de lungă în
280
Maha-prajna-paramita-sastra, Lamotte, volume 3, p. 1162.

200
comparație cu oamenii și zeii din Kamadhatu (lumea
dorinței) și nu au nici emoțiile negative de acolo. Cu
toate acestea, ei nu au scăpat încă de diverse tipuri de
ignoranță și iluzii deoarece nu au eliminat credința în
falsul ego. Din cauză că nu s-au eliberat încă de credința
în falsul ego, oprirea emoțiilor negative este temporară
deoarece o astfel de credință și un astfel de atașament sau
identificare este chiar rădăcina (originea) acestor emoții.
Așadar, ei încă au în ei înșiși semințele și înclinațiile de a
le manifesta din nou în viitor și de aceea, zeii din
Rupadhatu și Arupyadhatu pot cădea în zonele de jos ale
existenței. Trebuie să ținem minte că atât timp cât
rădăcinile emoțiilor negative nu au fost complet distruse
de realizarea Iluminării perfecte nimeni nu se poate
elibera de samsara.

În lumea formei (Rupadhatu) există patru sfere ale


tărâmurilor cerești, după cum urmează:

Primul Cer Dhyana conţine:


1) Tărâmul sfătuitorilor lui Brahma (Brahmaparisadya),
2) Tărâmul marilor preoţi ai lui Brahma
(Brahmapurohita)
3) Tărâmul marelui Brahma (Mahabrahman).

Unii zei Brahma (precum Baka Brahma) din primul Cer


Dhyana al lumii formei pot avea iluzia că sunt supremi,
atot-puternici și creatori ai universului. Despre acest tip
de iluzie adus asupra lor (și asupra oamenilor care îi
venerează) de către Marași, am vorbit pe larg în capitolul
”Buddha Dharma nu recunoaşte existenţa unui zeu

201
suprem şi creator al lumii” din cartea Adevărata
învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur.
Vă rog citiți-l cu atenție deoarece am dat acolo multe
citate din Buddha Shakyamuni însuși.

Al doilea Cer Dhyana conţine:


1) Tărâmul luminii limitate (Parītta-ābha),
3) Tărâmul luminii infinite (Apramāna-ābha)
3) Tărâmul luminii supreme (Ābhāsvara).
Al treilea Cer Dhyana conţine:
1) Tărâmul purităţii limitate (Parīttaśubha),
2) Tărâmul purităţii infinite (Apramānaśubha)
3) Tărâmul purităţii universale (Śubhakrtsna)

Al patrulea Cer Dhyana conţine:


1) Tărâmul fără nori (Anabhraka),
2) Tărâmul producător de merite (Punyaprasava),
3) Tărâmul marilor fructe/realizări (Brhatphala),
4) Tărâmul fără griji (Abrha),
5) Tărâmul fără de nicio întristare (Atapa),
6) Tărâmul viziunii excelente (Sudrśa),
7) Tărâmul observării excelente (Sudarśana)
8) Tărâmul cel mai înalt (Akanistha).

În Lumea Non-formei (Arupyadhatu) sunt patru


tărâmuri sau sfere de existenţă:

1)Tărâmul spaţiului nemărginit (ākāśa-ānantya-āyatana)


2)Tărâmul Conştiinţei nemărginite (vijnāna-ānantya-
āyatana)
3) Tărâmul Non-acţiunii (ākincanya-āyatana)

202
4)Tărâmul Non-gândirii şi al non-non-gândirii (naiva-
samjnā-na-asamjnā-āyatana)

Suferințele zeilor din lumea dorinței (Kamadhatu)


sunt de trei tipuri: 1) Suferința morții și a căderii în
zonele de jos ale existenței, 2) suferința cauzată de
anxietate și 3) suferința de a fi tăiat, ucis sau exilat.

1) Suferința morții și a căderii în zonele de jos ale


existenței.
În ciuda plăcerilor senzuale de care se bucură zeii din
Kamadhatu, aceștia vor muri până la urmă, când karma
ce i-a dus acolo este terminată. Se spune că suferința
morții în tărâmurile zeilor este mult mai mare decât în
alte tărâmuri. De ce? A muri în zonele de existență ale
iadurilor sau pretașilor (spiritele flămânde) înseamnă
eliberarea din suferința groaznică a acelor locuri și o
șansă de a renaște într-o zonă mai bună, însă cine și-ar
dori să abandoneze cel mai frumos tărâm plin cu plăceri
extraordinare și fericire, unde are un corp perfect și tot
ceea ce îi dorește inima?

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Să știți că însăși Brahma după ce a câștigat fericire


fără de atașament281va ajunge să îndure suferințe
neîncetate în flăcările Iadului torturii supreme282."283

281
În sensul că fericirea zeilor Brahma din lumea formei
(Rupadhatu) nu provine din atașament senzual.
282
Cred că se referă la iadul Avici.

203
”Suferința morții din cerurile zeilor întrece toate marile
plăceri de care se bucură acolo. Înțelepții care înțeleg
asta nu mai creează atașamente pentru raiurile
efemere."284
Înainte de a muri zeii trec prin trauma celor cinci semne
ale morții, așa cum le descrie Nagarjuna în același text:

”Trupurile lor capătă o culoare neatrăgătoare, pernele


pe care stau devin incomfortabile, ghirlanda de flori li se
ofilește iar hainele încep să miroasă urât. De asemenea,
o transpirație neobișnuită le inundă tot corpul."285

Chiar dacă semnele care anunță moartea zeilor nu par


extraordinare la prima lectură, vă rog să țineți cont de
faptul că până la apariția lor trupurile acestora au fost
mereu proaspete și sănătoase timp de milioane de ani, nu
au mirosit niciodată urât, nu au produs transpirație, etc.
Așadar, una e să fi om și să te obișnuiești cu astfel de
probleme și alta să trăiești fericit asemenea unui zeu timp
de multe mii sau milioane de ani în care un minut este
echivalentul a o sută de ani omenești și chiar mult mai
mult decât atât și să te trezești deodată că îți apar cele
cinci semne ale morții. De asemenea, se spune în unele
texte că perioada de înainte de moarte în care apar cele
cinci semne și în care unii zei își contemplă căderea în
zonele de jos ale existenței poate dura câțiva ani. În tot
283
Nagarjuna citat în Words of My Perfect Teacher, by Patrul
Rinpoche, revised edition, Padmakara Translation Group,
Shambhala, Boston, 1998, p.94
284
Nagarjuna, Scrisoare către un prieten, citat în The Great Treatise
on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-
pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 293
285
Idem, p. 293 - 294.

204
acest timp ceilalți zei îi părăsesc, fiind dezgustați de
decăderea lor, așa că muribunzii suferă enorm.

Maestrul Genshin descrie suferințele zeilor din lumea


dorinței (Kamadhatu) când aceștia se apropie de
momentul morții și ne dă exemplul locuitorilor din
Trayastrimsa286 (Tărâmul celor treizeci și trei de zei)287:
”Deși plăcerile acestor ființe sunt nelimitate, când li se
apropie sfârșitul nu pot scăpa de suferința celor cinci
decăderi. Prima este ofilirea coroanei de flori. A doua că
hainele cerești devin murdare și miros urât. A treia că
începe să le transpire corpul. A patra, ochii le devin
adeseori buimaci și mahmuri. A cincea, reședința lor nu
le mai oferă nicio plăcere. Acestea sunt cele cinci
decăderi.

Când vom avea parte de aceste suferințe ajungem să fim


neplăcuți iar familia și nimfele cerești ne abandonează.
Cât de jalnic este să rătăcim așa printre tufișuri și
copaci, bocind și plângându-ne de milă.

În astfel de momente victima strigă de durere: ‘Am fost


iubit mereu de toate nimfele cerești. De ce nu mă mai
iubesc ele acum?M-au aruncat ca pe o buruiană și nu le
mai pasă deloc de mine. Acum nu mai am pe nimeni pe
care să mă bazez. Cine m-ar putea salva? Părăsind

286
Trāyastrimśa este Toriten în japoneză.
287
Genshin dă exemplul citat pe baza Sutrei celor șase paramita
(Roku-haramitsu-kyo). Această sutră mai era numită și Dai Rishu
Ropparamitta, Ropparamitsu-kyo, sau Liu-po-lo-mi-ching în chineză.
A fost tradusă din sanscrită în chineză în anul 788 de călugărul
Prajna.

205
castelul Zenken viața mea se apropie de sfârșit. Nu mai
am nicio speranță că-l voi mai putea vedea vreodată pe
Teishaku288 pe tronul lui din pietre prețioase.
Greu este pentru mine acum să pot contempla gloria lui
Shushoden289 și mă îndoiesc că voi mai putea călări din
nou pe elefantul Shakuten290.
Nu voi mai putea privi niciodată florile din Shushaen.
Niciodată nu voi mai putea participa la petrecerea cu vin
din Zorinen, nici să mă joc și să lenevesc în Kwankien.
Să stau pe piatra netedă a giuvaerului alb de sub copacul
Goba este o plăcere de care nu voi mai avea parte
niciodată.

Nu mai pot spera să mă îmbăiez în apele Shushochi. Nu


voi mai mânca niciodată cele patru dulciuri și sunt
exclus de la ascultarea celor cinci tipuri de muzică
glorioasă. Ce trist sunt că trebuie să îndur această
soartă crudă! Oh, ai milă de mine și salvează-mi viața!
Măcar pentru câteva clipe te rog, oferă-mi această
plăcere și nu mă lăsa să cad de pe muntele Sumeru sau
în marea Basho! Deși mă rog în acest fel neîncetat, nu
există nimeni care să mă salveze.”

Bodhisattva Nagarjuna a spus de asemenea, despre


căderea zeilor:

288
Teishaku este Sakra (Indra), conducătorul Cerului celor treizeci și
trei de zei (Trayastrimśa).
289
Shushoden și Shushaen, Zorinen, Kwankien, copacul Goba,
Shushochi sunt diverse locuri sau elemente din cerul celor treizeci și
trei de zei.
290
Shakuten este același cu Teishaku (Sakra/Indra).

206
”Când meritele lor se epuizează
trebuie să părăsească lumile divine,
apoi, lipsiți de orice putere,
vor deveni animale, spirite flămânde sau locuitori ai
iadurilor."291

2) Suferința cauzată de anxietate


În funcție de meritele acumulate în viețile trecute, zeii
din lumea dorinței primesc diverse plăceri și obiecte ale
dorinței. Astfel, unii au mai mult decât alții, ceea ce îi
face pe cei cu mai puține merite să devină anxioși și să
sufere.

3) Suferința de a fi tăiat, ucis sau exilat


Din cauza războaielor pe care le poartă cu asura pot fi
răniți sau chiar omorâți292. Unii zei mai slabi pot fi exilați
din locurile lor de către zei mai puternici.

Bodhisattva Vasubandhu descrie de asemenea, alte tipuri


de suferințe pe care le îndură zeii:

”Zeii care se dedau plăcerilor senzuale293nu sunt fericiți


în mintea și inima lor, ci mistuiți într-una de un foc
interior aprins de infecția dorințelor trupești.

291
Scrisoare către un prieten, așa cum a fost citat în The Great
Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by
Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 294
292
Zeii pot fi uciși doar dacă li se taie capul sau dacă sunt tăiați pe
din două de la mijloc. Dacă li se taie mâinile sau brațele, acestea se
regenerează. În schimb, asura (semizeii)pot fi răniți și uciși
asemenea oamenilor.
293
Adică zeii din lumea dorinței (Kamadhatu)

207
Cum ar putea să existe fericire în cei a căror minte este
întotdeauna distrasă? Din moment ce nu își pot controla
mintea nici măcar o secundă sunt de la sine tulburați și
agitați. Necunoscând niciodată liniștea și calmul se
aseamănă cu focul de lemne care vâjâie în bătaia
vântului."294
El a mai spus de asemenea:

”Aceștia sunt ca invalizii abia recuperați după o boală


grea care mănâncă haotic și se îmbolnăvesc din nou."295

Zeii din lumea formei (Rupadhatu) și lumea non-


formei (Arupyadhatu) nu au parte de suferințele celor din
lumea dorinței (Kamadhatu), însă și ei mor cu destule
iluzii și atașamente subtile. Așa cum am explicat mai
înainte nici aceștia nu s-au eliberat încă de credința și
atașamentul față de falsul ego, așa că rădăcina emoțiilor
negative este încă acolo chiar dacă au ținut-o ascunsă,
adânciți fiind în absorbția meditativă. Așadar, din cauză
că nu s-au eliberat de samsara nu au niciun control față
de manifestările viitoare ale karmei lor iar când
rezervorul de merite care le-au adus în acele sfere înalte
de existență se epuizează, cad din nou în tărâmurile de
jos ale samsarei.

Bodhisattva Vasubandhu a spus:

294
Sambhara - parikatha, citată în The Great Treatise on the Stages
of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow
Lion Publications, Ithaca, New York, p. 294
295
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 294

208
”Zeii din tărâmurile formei și non-formei se bucură de
beatitudinea concentrării meditative. Ei rămân nemișcați
un eon întreg, însă nici chiar asta nu este adevărata
eliberare. După ce s-au bucurat de ea, vor cădea din
nou. Deși pare că au depășit haosul și agitația
tărâmurilor nenorocite ale samsarei, ei sunt de fapt ca
păsările ce țâșnesc spre cer și care nu își pot menține
zborul sau ca o săgeată trasă de un copil. Până la urmă
cad, orice ar face.

Așa cum lumânările de unt ce ard pentru mult timp nu


fac decât să se micșoreze cu fiecare clipă și ei sunt
afectați de schimbările și suferințele stării de existență
condiționate."296

296
Sambhara - parikatha (Discussion of the Requisite Collections,
așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path
to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion
Publications, Ithaca, New York, p. 295

209
7. Ființele din stadiul intermediar (bardo)

După ce am descris toate cele șase tărâmuri


samsarice297 cred că este important să explic starea
intermediară dintre moarte și viitoarea renaștere
(antarabhava în sanscrită sau bardo în tibetană).
Trebuie precizat însă, că în buddhism nu doar starea
dintre moarte și următoarea renaștere este considerată a fi
intermediară (bardo). Deoarece samsara însăși este în
continuă mișcare și transformare, absolut TOTUL este
bardo. Cuvântul ”bardo” se traduce add literam prin
”perioadă de timp între două evenimente” iar noi, de fapt,
suntem mereu în schimbare și între două evenimente.
Acum de exemplu, suntem în perioada dintre naștere și
moarte. În conformitate cu această învățătură există patru
bardo principale: 1) bardo al acestei vieți, 2) bardo al
morții, 3) bardo luminos al Dharmata și 3) bardo karmic
al devenirii.

Toate evenimentele dintre naștere și începutul procesului


morții reprezintă bardo a al vieții prezente298. Bardo-ul
morții reprezintă în general perioada dintre momentul în
care omul este afectat de o boală cauzatoare de moarte și
moartea propriu-zisă sau ieșirea conștiinței din trup.
Acesta se încheie cu apariția spontană a naturii ultime de
Buddha pe care ființele obișnuite nu reușesc să o
recunoască și este urmat de bardo-ul luminos al

297
Descrierea făcută de mine este una generală. Ființele care apar în
textele buddhiste sunt extrem de diverse iar clasificarea multora
dintre ele este foarte dificilă.
298
În bardo al acestei vieți sunt incluse bardo al visului și bardo al
stării de meditație.

210
Dharmata când fug speriate de manifestările aceleiași
naturi. Apoi, la final, apare bardo-ul devenirii în care
conștiința celui ce a murit și nu și-a putut recunoaște
natura de Buddha rătăcește până la următoarea naștere.

Toate ființele trec prin aceste bardo și mai ales prin


bardou-ul karmic al devenirii care este plin de diverse
tipuri de pericole ce apar în funcție de karma individuală.
Înainte de a le explica pe fiecare în parte voi vorbi puțin
despre procesul (bardo-ul) morții.

Nu toate ființele mor în același mod. Cei care au dus o


viață virtuoasă și mor amintindu-și faptele bune sau
concentrându-se pe gânduri pozitive pot vedea diverse
imagini plăcute ca și cum s-ar afla în vis. Moartea lor
este comfortabilă și nu simt prea multe dureri. Din
contră, cei care au făcut mult rău și mor cu o minte
nevirtuoasă și plină de atașamente suferă enorm când își
părăsesc trupul:

”Când cei care fac rău sunt pe patul de moarte văd


diverse semne care prevestesc faptul că vor culege
roadele (efectele) relelor înfăptuite. Multe imagini
neplăcute apar înaintea lor ca într-un coșmar. [...]
Când cei care au comis fapte rele dintre cele mai grave
văd aceste semne, simt multă suferință fizică iar părul li
se scoală în cap de frică. Dacă însă au făcut și bine din
când în când, nu doar rău, atunci doar câteva dintre
aceste lucruri se vor întâmpla."299

299
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 292-293. Trebuie menționat că Maestrul Tsong-kha-pa a

211
În buddhismul esoteric se vorbește despre un sistem
subtil psiho-fizic al corpului, invizibil ochiului liber și
medicinii obișnuite. În conformitate cu acesta, trupul
nostru a fost produs inițial prin unirea esențelor albă
(spermă) de la tată și roșu (ovul) de la mamă la care s-au
asociat cele cinci elemente principale: pământ, apă, foc,
aer și spațiu care stau la baza tuturor proceselor
materiei300. Pe măsură ce puterile celor cinci elemente se
dezvoltă, embrionul capătă formă în interiorul mamei
transformându-se dintr-o mică pată într-un corp cu mâini,
picioare, cap, etc. După ce se naște, corpul este de
asemenea, susținut de aceste elemente și combinația
dintre ele. Motivul pentru care corpul piere este că
puterea acestor cinci elemente începe să se epuizeze.
Când puterea celor cinci elemente s-a dizolvat definitiv
corpul moare și începe să se descompună.

De asemenea, corpul conține la nivel subtil cinci prana


(vânturi) principale și diverse chakre (roți) în care aceste
prana se mișcă. La moarte aceste prana încep să se
dezintegreze unul după altul ceea ce provoacă diferite
experiențe în trupul și mintea muribundului.

De exemplu, ”vântul care însoțește focul” (Tib.


མེ་མཉམ་གནས་རླུང་, me nyam né lung) se găsește în zona
abdomenului și reglează digestia și metabolismul.
Când acesta nu mai funcționează muribundul nu mai
poate să digere mâncarea, ci doar să bea apă. Căldura din

fost inspirat foarte mult de Bodhisattva Vasubandhu în explicațiile


lui despre stadiul intermediar pe care le citez în acest capitol.
300
Nu este aici vorba de pămân propriu-zis ori apă propru-zisă, ci de
esența acestor cinci elemente.

212
corp începe să dispară, ea retrăgându-se dinspre picioare
și mâini până când rămâne doar în dreptul inimii. Chiar
dacă restul corpului este rece, atât timp cât inima rămâne
caldă omul nu a murit încă. Dar când inima se răcește
apare moartea.

”Vântul care susține viața”(Tib. སྲོག་འཛིན་རླུང་, sok dzin lung)


se găsește în creier și este răspunzător de înghițire,
inhalare și concentrare.
Când acesta dispare mintea devine confuză și neclară iar
muribundul are diferite halucinații, poate fi nervos ori
speriat și are în general o stare de discomfort.

”Vântul care se mișcă în jos”(Tib. ཐུར་སེལ་རླུང་, thursel lung)


se găsește în rect, intestine și regiunea perineală, având
rolul de a elimina fecale, urină, spermă și sânge
menstrual. Tot el reglează contracțiile uterine în timpul
nașterii și permite ieșirea fetusului.
Când acesta începe să dispară muribundul își pierde
controlul asupra urinării și defecării, el nemaiputând să
decidă când să le elimine ori să nu le elimine.

”Vântul care se mișcă în sus” (Tib. གེན་རྒྱུ་རླུང་, gyengyu lung)


se găsește în piept și torace (coșul pieptului) și răspunde
de buna funcționare a vorbirii, de energie, vitalitate,
memorie, eforturile mentale și perseverență.
Când acesta dispare muribundul nu mai poate să bea
lichide și respiră foarte greu. Când oamenii sunt pe patul
de moarte respirația este neregulată și superficială,
expirațiile sunt foarte lungi dar este dificil de inhalat.

213
”Vântul care pătrunde peste tot” (Tib. ཁྱབ་བེད་རླུང་, khyap ché
lung) se găsește în inimă și dă mușchilor puterea de a se
mișca.
Când acesta dispare corpul paralizează iar muribundul nu
își mai poate mișca niciun deget. Trupul devine precum
un cadavru deși moartea nu s-a instalat încă.

Prima chakra care se dezintegrează este cea din zona


buricului.301 Aceasta este însoțită de dizolvarea
elementului pământ în elementul apă. Puterea fizică se
pierde. Corpul devine greu și nu se poate mișca. Gâtul nu
mai poate susține capul, picioarele nu mai pot ține corpul,
fața devine palidă, etc. Saliva nu mai poate fi reținută în
gură, ochii ce aveau o strălucire a lor, acum par șterși.
Muribundul își simte mintea grea. Crezând că toate
acestea se datorează condițiilor fizice le cere celorlalți să
ia din păturile de pe el, să îl dezbrace de câteva haine ori
să îl ridice în pat. Senzația este că se scufundă în pământ.
Vocea i se schimbă iar vorbirea devine dificilă. Ochii își
pierd focalizarea și se rotesc în cap iar cei din jur încep să
se simtă incomfortabil uitându-se la el.

A doua chakra care se dezintegrează este situată în


dreptul inimii302. Aceasta este însoțită de dizolvarea
elementului apă în elementul foc. Gura și limba devin
301
The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la
The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în
limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications,
1991
302
The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la
The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în
limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications,
1991

214
uscate, buzele palide, albe și strânse. Atunci muribundul
spune că îi este frig și cere să fie învelit. De obicei când
scoatem limba îi putem vedea vârful dar acum nu mai
putem face asta. În acest moment moartea este foarte
aproape. Mintea devine neclară și încețoșată. Uneori
muribundul îi recunoaște pe cei din jur dar alteori își
pierde cunoștința. Diverse halucinații apar în funcție de
caracterul lui – cei răi au viziuni înfricoșătoare care îi
sperie iar cei cu o karmă bună văd imagini plăcute.303

De asemenea, când elementul foc se dizolvă în aer


căldura corpului dispare. Când elementul aer se dizolvă
în conștiință respirația devine dificilă.

În interiorul corpului dar invizibil cu ochiul liber se află


un canal central (avadhuti), numit și canalul vieții, care
seamănă cu un stâlp de casă. În partea superioară a
acestui canal central se află esența (bindu) albă304
moștenită de la tatăl nostru iar în partea de jos se află
esența sau elementul roșu305 obținut de la mamă (patru

303
Unii adepți buddhiști pot avea viziuni cu învățătorii lor sau
diverse lucruri asociate cu practicile urmate până atunci iar adepții
Nembutsu pot vedea pe Buddha Amida sau alte elemente asociate cu
El. Viziunile cu Buddha Amida nu sunt însă obligatorii iar adeptul
nu trebuie se streseze pe patul de moarte dacă nu are nicio viziune.
Indiferent de cum moare, în momentul în care iese din trup se
îndreaptă direct către Tărâmul Pur.
304
Se spune că are forma literei HANG, este albă și beatifică la atins.
The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la
The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în
limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications,
1991, p.11
305
Se spune că are formă de flacără, este de culoare roșie și arzătoare
ca focul.

215
degete sub buric). Între aceste două esențe se află prana
(vântul) vieții care circulă în canalul central și care le ține
separate306.

Când acest canal este distrus, esența albă a tatălui


coboară iar esența roșie a mamei urcă. Coborârea esenței
tatălui este însoțită de senzația unei lumini albe
pâlpâitoare. Muribundul simte un fel de ceață sau miraj.
Urcarea esenței mamei este precum lumina soarelui într-
un loc plin de praf. Muribundul vede scântei care apar și
dispar ca niște licurici. În momentul în care cele două se
întâlnesc la nivelul inimii apare experiența unui întuneric
asemenea cerului nopții iar conștiința muribundului
alternează între claritate și ceață. După aceste trei
experiențe, a coborârii, urcării și întâlnirii celor două
esențe are loc moartea propriu-zisă307. Atunci apare

The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la


The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în
limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications,
1991, p.11-12
306
The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la
The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în
limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications,
1991
307
Există multe alte descrieri detaliate ale diverselor procese de
descompunere ale elementelor subtile ale corpului în textele de
specialitate, însă nu are rost să le menționez pe toate aici. De
asemenea, diversele etape pot fi parcurse mai lent sau mai rapid, în
funcție de fiecare caz în parte.
În conformitate cu Maestrul Tsong-kha-pa, conștiința sau fluxul
mental părăsește corpul în moduri diferite, în funcție de tipul de
oameni care mor:
”În cazul celor care fac fapte rele conștiința părăsește corpul venind
de sus în jos, ceea ce înseamnă că partea superioară a corpului se
răcește prima. Când ajunge în dreptul inimii, părăsește corpul.

216
lumina neasemuită a naturii ultime de Buddha
(Dharmakaya). Practicanții foarte avansați spiritual care o
recunosc și reușeșesc să rămână în ea ating Iluminarea
perfectă și intră direct în Dharmakaya. Cei care s-au
încrezut în Buddha Amida în conformitate cu
Legământul său Principal renasc imediat în Tărâmul Pur
și ating de asemenea, Iluminarea. Cei care au o karmă
extrem de rea merg direct în iadul Avici, care este cel
mai de jos dintre iaduri308, alții cu o karmă foarte bună
dar încă neiluminați ajung într-unul din tărâmurile
zeilor309 iar celelalte ființe cad într-un fel de uitare și

Conștiința celor care fac fapte bune părăsește corpul venind de jos
în sus, ceea ce înseamnă că partea inferioară a corpului se răcește
prima. În ambele cazuri conștiința părăsește corpul din zona inimii.
Punctul în care conștiința intră în ovulul fertilizat (în momentul
concepției) devine inima corpului. Conștiința părăsește acest trup
prin exact același loc prin care a intrat. Ținând cont de acest lucru,
la început căldura corpului fie coboară, fie urcă și se acumulează în
zona inimii."
(The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 309)
În alte texte, de exemplu Ghidul bardo de Chӧkyi Nyima Rinpoche,
comentariu la Oglinda conștientizării de Tsele Natsok Rangdrol, se
spune că fluxul mental sau conștiința poate părăsi corpul prin mai
multe locuri, nu doar prin inimă, adică prin creștetul capului, cele
cinci organe de simț sau prin găurile din partea de jos a corpului
Dacă iese prin partea de jos a corpului atunci se presupune că renaște
în iaduri, ca spirit flămând (preta) sau animal.
(The Bardo Guidebook de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba
engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991)
308
Karma renașterii în iadul Avici este extrem de grea și de aceea,
păcătosul nu mai trece prin stadiul intermediar. Ființele destinate
altor iaduri au însă parte de bardo.
309
Am auzit că unele ființe a căror karmă este atât de bună încât să-i
ducă în tărâmurile zeilor superiori nu mai trec prin bardo. Probabil

217
inconștiență care durează aproximativ trei zile după care
își continuă drumul prin celelalte bardo.

În zilele noastre se vorbește adeseori de experiența unei


lumini de către cei care au trecut prin moarte clinică.
Această lumină nu este însă neapărat cea a naturii ultime
de Buddha. Trebuie menționat că înainte de apariția
luminii naturii ultime pot apărea diverse miraje, lumini în
diferite culori sau lumini similare celei a soarelui și a
lunii, luminițe de genul celei produse de o lumânare și
chiar întuneric. Toate acestea sunt legate de experiențele
premergătoare morții propriu-zise, precum coborârea
esenței tatălui sau urcarea esenței mamei, experiența
întâlnirii celor două și nu numai. Așadar, să nu credem că
orice lumină care apare muribundului este chiar lumina
naturii ultime de Buddha.

După perioada de inconștiență de trei zile se intră


în bardo-ului luminos al Dharmata. Aici apar imagini,
sunete și lumini neobișnuite care sunt de fapt, manifestări
mentale, vocale și corporale ale naturii de Buddha.
Pentru practicanții foarte avansați spiritual acestea apar
sub forma diverselor manifestări ale Buddhașilor iar în
cazul oamenilor obișnuiți ele sunt forme mari și intens
colorate, imagini foarte strălucitoare și clare, tunete
puternice și lumină atât de pătrunzătoare încăt spiritul
celui mort se simte perforat de razele de lumină.
Practicanții foarte avansați spiritual au din nou șansa să
atingă Iluminarea supremă dar oamenii obișnuiți fug
speriați sau leșină de groază la întâlnirea cu aceste

din această categorie fac parte zeii din lumea non-formei. Ființele
destinate altor tărâmuri cerești ajung însă în bardo.

218
manifestări care pot dura mai mult sau mai puțin timp, în
funcție de fiecare caz în parte.

După bardo-ul Dharmata apare bado-ul karmic


al devenirii când conștiința rătăcește până la găsirea unui
nou loc al nașterii.
Să nu ne imaginăm însă că renașterea este un proces
voluntar, ființa din bardo nealegând singură unde ar vrea
să meargă310. De fapt, propria karmă o impinge în
direcția viitoarei nașteri, asemenea unui vânt puternic
căreia nu îi rezistă nimic.

Bodhisattva Vasubandhu, al doilea Patriarh al școlii


noastre, a făcut multe eforturi în a explica și susține
existența stării intermediare311, citând diverse sutre și
oferind multe explicații dharmice. El a spus:

”Scripturile dovedesc de asemenea, existența ființei


intermediare. [...] Citim în sutră: ‘trei condiții sunt
necesare pentru ca un fiu sau fiică să se nască: femeia
trebuie să fie sănătoasă și fertilă, perechea trebuie să fie
unită și o gandharva să fie pregătită’. Gandharva este
ființa aflată în stadiu intermediar."312

El a spus, de asemenea:

310
Excepție fac practicanții foarte avansați spiritual care pot controla
procesul morții și al renașterii, alegând singuri unde să se nască în
viitoarea viață.
311
Vezi de exemplu Abhidharmakossabhasyam, English translation
by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991;
vol 2, p 383-401
312
Idem, p 386

219
”Ce este o ființă intermediară și o existență
intermediară? Existența intermediară este cea care se
interpune între existența din momentul morții și existența
din momentul renașterii, neajungând încă la destinația
unde trebuie să ajungă, adică la următarea naștere. Între
moarte, adică cele cinci skandha (agregate) din
momentul morții și apariție, adică cele cinci skandha
(agregate) din momentul renașterii, se află o existență
sau un ”corp” din cinci skandha (agregate) care se
îndreaptă spre locul renașterii. Această existență dintre
două tărâmuri ale renașterii (gati) este numită existența
intermediară.."313

Așa cum am explicat într-un capitol precedent, toate


elementele mentale și fizice ale unei ființe sunt clasificate
în cele cinci agregate (skandha): 1) forma (o denumire
generică pentru toate tipurile de materie și pentru corp),
2) senzația, 3) percepția, 4) formațiunile mentale (stările
mentale), 5) conștiința sau mintea.

O gandharva sau persoana care trece prin stadiul


intermediar are toate cele cinci agregate (skandha). Deși
corpul ei nu este compus din carne și oase putem cu
siguranță să numim această formă ca fiind un corp
deoarece are organe de simț perfect dezvoltate314.

313
Idem, p 383
314
Conștiința nu poate sta fără un corp și de aceea își asumă unul în
bardo care este foarte asemănător cu trupul pe care îl avem în vis.
Când visăm nu suntem doar minți goale ci avem un corp subtil,
același lucru fiind valabil și în starea intermediară.

220
În conformitate cu Bodhisattva Vasbandhu, acest corp
mental sau formă arată la fel cu corpul pe care îl va avea
în următoarea renaștere:

”Care este forma unei ființe intermediare?


O ființă intermediară are forma ființei corespunzătoare
cu tărâmul unde va renaște după momentul concepției.

Acțiunea care proiectează tărâmul renașterii (gati) este


aceeași acțiune care proiectează existența intermediară
prin care cineva merge către tărâmul renașterii. Ca și
consecință, existența intermediară capătă forma
corespunzătoare cu viitorul tărâm al renașterii către
care se îndreaptă. [...]

Dimensiunile unei ființe intermediare sunt asemănătoare


cu ale unui copil de cinci sau șase ani, însă organele lui
sunt dezvoltate perfect”.315

Fără să nege cele spuse de Vasubandhu, unii maeștri


susțin că ființa intermediară arată foarte asemănător cu
cel din existența precedentă la începutul stării de bardo și
că apoi, pe măsură ce trece timpul, începe să arate din ce
în ce mai mult cu ființa care va fi în următoarea naștere.

Nu numai organele unei ființe intermediare (gandharva)


sunt complete316 dar acesta chiar poate trece prin orice
obiect material317:

315
Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 390
316
Se spune că dacă o persoană a fost oarbă sau surdă în timpul
vieții, în bardo poate să audă și să vadă.

221
”Organele lui sunt complete […]. Nimic nu îi poate
rezista. [...] Chiar și un diamant nu este impenetrabil
pentru el."318

Acesta are și alte capacități supranaturale, precum


puterea de a se mișca prin aer:

”Este plin de impulsul oferit de puterea supranaturală de


a acționa. Este un 'karmarddhivegavan': înzestrat (van)
cu impulsul (vega) ce aparține puterii supranaturale
(rddhi) de a se mișca prin aer și care apare din acțiune
(karman). Nici chiar Buddhașii nu îl pot opri deoarece
este înzestrat cu forța acțiunii."319

A se mișca prin spațiu poate părea un lucru plăcut însă,


de fapt, e ceva foarte incomod pentru ființa intermediară.
Dacă atunci când era în viață își putea lăsa mintea să
zburde în orice direcție, în timp ce stătea cu trupul într-un
singur loc, în bardo (starea intermediară) dacă se
gândește la un loc anume va ajunge imediat acolo. Apoi
din nou, chiar când ajunge în acel loc se va muta imediat
în altă parte la următorul gând. Astfel, o minte instabilă
are parte de o schimbare neîncetată și dureroasă de
peisaj. Fiind purtată în multe locuri asemenea unei pene
suflate de vânt, ființa din bardo e plină de confuzie,
frustrare și frică.

317
De asemenea, ființa din bardo nu lasă urme în materia pe care
calcă și nu se poate vedea în oglindă.
318
Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 392
319
Ibidem

222
O altă capacitate a ființei din starea intermediară este că
poate vedea la mare distanță și probabil prin diverse
obiecte:

”Aceasta posedă, în baza acțiunilor ei, ochiul divin."320

Acest ”ochi divin” nu trebuie confundat cu ochiul divin


al lui Buddha sau al unui bodhisattva foarte avansat pe
Cale (menționat în citatul următor drept ”ochiul divin pur
și curat”), ci trebuie înțeles ca viziunea supranaturală a
unei ființe din starea intermediară. Buddhașii și
Bodhisattvașii îl pot vedea cu ochii lor divini, așa cum
explică Vasubandhu:

”El este văzut de ochiul divin pur și curat, adică de


ochiul divin obținut prin înțelepciunea înaltă (abhijna),
deoarece acest ochi este foarte pur. El nu e văzut de un
ochi divin obișnuit sau un ochi divin obținut prin naștere,
precum ochiul divin al zeilor."321

De asemenea, el este văzut și poate vedea alte ființe


intermediare din clasa (categoria) lui, adică alte
gandharva care vor renaște în aceleași locuri ca și el:

”El este văzut de ființele intermediare din aceeași clasă


cu el”.322

320
Idem, p 394
321
Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 392
322
Ibidem

223
Cu toate acestea, unele gandharva (ființe intermediare) ar
putea vedea alte gandharva care aparțin și altor clase:

”În conformitate cu alți maeștri, o ființă intermediară ce


urmează să renască într-unul din tărâmurile zeilor le
poate vedea pe toate celelalte ființe intermediare; o
ființă intermediară ce urmează să renască în trup de om
le poate vedea pe toate celelalte cu excepția ființelor ce
vor deveni zei și așa mai departe."323

Un gandharva poate mânca:

”Poate o ființă intermediară din Kamadhatu (lumea


dorinței) să mănânce, asemenea altor ființe? Da, dar nu
mâncare obișnuită. Poate mânca arome și mirosuri. De
aici își trage și numele de gandharva – ‘cel care
mănâncă (arvati) arome (gandham)‘. Înțelesurile
rădăcinii acestui cuvânt sunt multiple: ‘arv’ adică în
sensul de ‘a merge’ implică ‘cel care merge să mănânce
arome’ (arvati gacchati bhoktum). Un gandharva de
rang inferior mănâncă arome și mirosuri urâte iar un
gandharva de rang superior mănâncă arome plăcute."324

Starea intermediară apare diferit în experiența diverselor


ființe. Sutra coborârii în burtă spune:

”Pentru cineva care va renaște ca locuitor al iadului,


starea intermediară este de culoarea unui buștean
carbonizat; pentru cel care va renaște ca animal este ca
un fum; pentru cel care va renaște ca spirit flămând

323
Ibidem
324
Idem, p 393

224
(preta) este ca o apă; pentru cel care va renaște ca zeu al
lumii dorinței (kamadhatu) sau om este ca aurul; pentru
cineva care va renaște ca zeu în lumea formei este
alb."325

De asemenea, diversele experiențe pe care le are o ființă


intermediară în bardo-ul devenirii sunt manifestarea
karmei personale. Cei care au omorât animale și insecte
au viziuni cu astfel de ființe care le urmăresc și le atacă.
Nu este exclus ca imagini cu diverse persoane cărora le-
au făcut rău să le apară înaintea lor, etc.

Despre durata de existență a unui gandharva, Bodhisattva


Vasubandhu spune:

”Cât durează viața unei ființe intermediare?


Nu există nicio regulă fixă. Durează atât timp cât nu
apar cauzele necesare următoarei renașteri."326

Unele texte sacre care tratează această temă vorbesc de


maxim șapte săptămâni (49 zile), cu posibilitate de a
renaște după fiecare săptămână, însă altele spun că
perioada poate fi mult mai mare, chiar eoni. Așadar, cum
preciza Vasubandhu, nu există nicio regulă fixă327.

325
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 310
326
Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 393
327
Fiecare bardo, cel al morții, Dharmata și al devenirii poate dura
chiar și câteva clipe.

225
"Bhadanta Vasumitra328 spune: O ființă intermediară
trăiește șapte zile […]Alți erudiți spun că durează șapte
săptămâni. Iar alții susțin că în cazul în care cauzele nu
se întrunesc, ființa intermediară se naște în condiții
asemănătoare cu cele în care ar fi trebuit să se nască.
Vacile nu se nasc în timpul sezonului ploios, nici urșii
negri în timpul iernii sau caii vara. Însă pe de altă parte,
nu există un sezon pentru bivoli, etc. Ființa intermediară
care, din cauza sezonului ploilor nu se mai poate naște
ca vacă, se naște ca bivol. La fel, șacal în loc de câine,
urs brun în loc de urs negru sau măgar în loc de cal."329

De asemenea, dacă un gandharva ”nu întrunește


condițiile renașterii timp de șapte zile își va lua un alt
corp în starea intermediară"330, adică va experimenta un
fel de moarte și reapariție în bardo.

Trebuie menționat faptul că în bardo nu există diviziunea


noapte și zi deoarece ființa din bardo nu s-a născut din
mamă și tată, așadar orice referire la zile și săptămâni
este doar o convenție din perspectiva noastră.

328
Vasumitra (sau Sumitra, Jpn Seu or Seyu): călugărul care a
condus al patrulea conciliu buddhist din Kashmir în jurul secolului al
doilea și a ajutat la compilarea marelui comentariu al Abhidharma.
Chinese Buddhist Encyclopedia,
http://www.chinabuddhismencyclopedia.com/en/index.php/Vasumitr
a
329
Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 393-
394
330
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 311

226
Karma și destinația ființei din bardo se poate schimba:
”de exemplu, o ființă aflată în starea intermediară și
care ar trebui să renască în formă de zeu poate muri
după șapte zile și apărea din nou în starea intermediară
a unui zeu sau în starea intermediară a unui om ori altă
ființă. Această situație este posibilă deoarece o
schimbare de karmă duce la transformarea semințelor
din stadiul intermediar. Astfel de schimbări sunt valabile
și pentru alte ființe din stadiul intermediar."331

Acest aspect este extrem de important deoarece arată cât


de imprevizibilă este starea intermediară. Nimeni nu
poate ști ce vânturi (schimbări) karmice se pot abate
asupra sărmanei ființe din bardo și să-i schimbe direcția,
de la o renaștere bună la una rea sau invers. Propriile ei
gânduri dar și gândurile și faptele celor dragi se pot
transforma în obstacole imense în timpul stării
intermediare. O răbufnire de mânie când își vede rudele
făcând ceva împotriva dorinței sale ori apariția diverselor
atașamente pot genera semințele renașterii în zonele de
jos ale existenței.

Când începe bardo, conștiința iese din corp, bineînțeles,


dar asta nu înseamnă că cineva este neapărat conștient de
faptul că a murit. Bardo poate fi cel mai bine înțeles dacă
îl comparăm cu starea de vis. Când dormim, uneori știm
că visăm, alteori nu și ne comportăm ca și cum acel vis
este real. La fel, în bardo, uneori ne dăm seama că am
murit iar alteori uităm. De asemenea, exact ca în vis,
aparițiile și experiențele se schimbă neîncetat și orice
poate deveni un obstacol care poate afecta ființa
331
Ibidem

227
intermediară. Astfel, dacă mediul din jurul mortului este
foarte emoțional, cu rude plângând și aducându-și aminte
de el cu atașament, chemându-l pe nume, criticându-l sau
urându-l, conștiința sa poate fi afectată iremediabil iar el
poate da naștere la gânduri negative, împiedicându-l să
aibă o renaștere bună. Exact din acest motiv este bine ca
rudele să mențină o atmosferă pașnică și religioasă în
jurul cadavrului când acesta se află în casă dar și pe
durata celor 49 de zile cât se presupune că ar dura bardo.
Dacă mortul nu a fost un adept credincios al lui Amida în
timpul vieții și nu s-a născut în Tărâmul Pur în momentul
morții atunci destinul său karmic este foarte nesigur.

Renașterea (reîncarnarea) are loc în felul următor


pentru cei care se nasc din ou sau din burtă:

”Cum are loc reîncarnarea?


Mintea (mati) tulburată de diverse patimi se îndreaptă,
prin dorința de sex, către locul renașterii sale.

O ființă intermediară apare cu tendința de a se îndrepta


către tărâmul unde va renaște. Ea are, în virtutea
acțiunilor sale, ochiul divin. Deși se află la mare
depărtare își vede locul renașterii. Acolo îi vede pe tatăl
și mama lui uniți în actul sexual. Mintea îi este tulburată
de efectele sexului și al aversiunii. Dacă ființa
intermediară este bărbat este cuprins de dorință față de
mamă; dacă este femeie se simte cuprinsă de dorință
sexuală față de tată. De asemenea, urăște pe tată dacă
este bărbat sau pe mamă dacă este femeie, considerându-
i rivali.

228
Când mintea este tulburată în acest fel de cele două
gânduri eronate se atașează prin dorința de sex în locul
unde cele două organe sexuale se întâlnesc, imaginându-
și că acestea se unesc cu el. Apoi găsește impuritățile
spermei și sângelui (ovulului)332 și, bucurându-se de
plăcerile acestei uniuni, ființa intermediară se instalează
acolo (în ovulul fecundat). După aceasta, agregatele
(skandha) se întăresc, ființa intermediară dispare și are
loc renașterea, numită și ‘reîncarnare‘ (pratisamdhi).

În acest mod ajung ființele născute din burtă și din ou la


locul renașterii lor (gati)."333

Renașterea pentru ființele care urmează să ajungă în


iaduri sau în lumea spiritelor flămânde (preta) poate
apărea în felul următor:

”În cazul celor care au acumulat karma renașterii în


iaduri, precum cei care nu s-au abținut de la uciderea de
oi sau alte animale domestice ori au vândut porci, aceste
ființe văd ca într-un vis oi sau alte animale în locul unde
ar urma să se nască și aleargă într-acolo mânați de
dorința de a repeta ceea ce făceau în viețile trecute. La
un moment dat, când încep să simtă mânie față de

332
Aceasta trebuie înțeleasă ca unirea dintre sperma bărbatului și
ovulul femeii. În conformitate cu Buddha Dharma, viața în formă
umană începe în momentul concepției când conștiința ființei din
starea intermediară (gandharva) intră în celula formată după unirea
spermei și a ovulului.
333
Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 394-
396

229
formele care le-au atras acolo, starea intermediară se
încheie și renasc.

Spiritele flămânde cu gușă și altele care sunt


asemănătoare ființelor din iaduri renasc într-o manieră
asemănătoare.

Dacă ființa din starea intermediară urmează să renască


în lumea animalelor, spiritelor flămânde, oamenilor,
zeilor din lumea dorinței sau formei, văd în zona
renașterii lor ființe plăcute asemenea lor. Cuprinși de
dorință față de acel loc se duc acolo și devin mânioase la
vederea lui, moment în care starea intermediară se
sfâșește iar ei renasc."334

Bodhisattva Vasubandhu a spus de asemenea:

”Modul de naștere diferă de la caz la caz.


Unii aleg anumite direcții din dorința pentru arome și
mirosuri sau de a avea o casă a lor. Ființele care apar în
umezeală ajung în zona renașterii prin dorința de arome
și mirosuri. Aceste arome sunt pure sau impure în funcție
de faptele lor trecute.
Ființele apariționale335ajung în zona renașterii prin
dorința de a-și găsi un loc sau o casă a lor.

334
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 313
335
Ființele apariționale sunt locuitorii iadurilor, preta (spiritele
flămânde) și zeii.

230
Cum însă și-ar putea dori cineva să aibă un loc sau o
casă în iad? Așa cum am văzut mai înainte, mintea ființei
intermediare este tulburată de dorințe voluptuoase și ură
când este pe cale să se reîncarneze în burtă.
În cazul de față, o ființă intermediară destinată iadurilor
este de asemenea, tulburată la minte și nu înțelege ce se
întâmplă cu ea. Fiind chinuită de frig, ploaie și vânt,
vede la un moment dat un loc plin de foc și fuge într-
acolo din dorința de căldură.
Sau, afectat de căldură și vânturi arzătoare vede un loc
înghețat și din dorința de a se răcori fuge într-acolo. În
conformitate cu maeștrii din vechime, el vede aceste
lucruri pentru a ajunge să renască în iadurile [arzătoare
sau înghețate].

Ființele intermediare care vor renaște în tărâmurile


zeilor merg în sus, ca și cum s-ar ridica de pe scaun.
Oamenii, animalele, preta (spiritele flămânde) merg
asemenea oamenilor. Ființele intermediare care vor
renaște în iaduri [merg] cu capul în jos. Așa cum spune o
stanza:”cei care insultă pe înțelepți (rishis), asceți și
penitenți cad în iad cu capul înainte'"336

Urmând explicațiile lui Bodhisattva Vasubandhu,


Maestrul Tsong-kha-pa spune același lucru:

”În comentariul său, Vasubandhu explică faptul că ființa


intermediară ce renaște în căldură și umezeală tânjește
după arome și mirosuri iar dacă va renaște spontan va

336
Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M.
Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 396-
397

231
dori un loc sau o casă. De asemenea, el spune că dacă va
renaște într-unul din iadurile arzătoare tânjește după
căldură iar dacă se va naște în iadurile înghețate tânjește
după răcoare."337

De asemenea, în bardoul devenirii pot apărea diverse


lumini colorate asociate cu cele șase tărâmuri ale
existenței samsarice: lumină albă pentru cei care au
karma renașterii în lumea zeilor, roșie pentru lumea
semizeilor (asura), albastră pentru oameni, verde pentru
animale, galben palid pentru spiritele flămânde și negru
sau gri pentru ființele destinate iadurilor.

Trebuie să contemplăm cu cea mai mare atenție


descrierile de mai sus ale stării intermediare și să ne
imaginăm acolo. Chiar și acum, în această viață, alergăm
în toate direcțiile cu mințile distrase și agitate, ceea ce
duce adeseori la diverse probleme psihice, însă puterea
fiecărui gând sau iluzie devine de zece ori mai mare în
bardo, așa că imaginați-vă prin ce pericole putem trece în
acea zonă. Probabil unii sunt în stare să atingă eliberarea
în bardo, însă ești tu, cititorul acestor rânduri, atât de
sigur că faci parte dintre ei? Chiar și practicanții avansați
care s-au pregătit toată viața lor pentru a atinge
Iluminarea în bardo pot greși, însă nu există nicio
posibilitate de a da greș în atingerea Buddheității în
Tărâmul Pur dacă te bazezi pe Amida, deoarece nici

337
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 313

232
măcar un strop din așa-zisa ta putere personală nu este
implicat în acest proces. Dacă ai avut credință în
Buddha Amida în timpul vieții atunci Puterea lui
Infinită a lucrat tot timpul asupra ta, distrugându-ți
rădăcinile karmei iar acum, în momentul morții,
continuă să fie activă și te va duce în siguranță în
Tărâmul său Pur. Așadar, chiar dacă mai toate
ființele neiluminate trebuie să treacă prin bardo după
ce mor, credincioșii în Amida ocolesc această stare
intermediară și se nasc direct în Tărâmul Pur.
Shinran Shonin a spus:

”Prin puterea karmică a marelui Legământ, cel care a


primit credința adevărată se află în armonie cu cauza
nașterii în Tărâmul Pur și este tras de puterea karmică a
lui Buddha. De aceea, a ajunge acolo este foarte ușor
iar atingerea Nirvanei supreme se face fără niciun fel de
obstacol."338

El a mai zis de asemenea, în Mattosho:

“În ceea ce mă priveşte, nu adaug nici o semnificaţie


condiţiilor bune sau rele ale cuiva în clipele sale ultime.
Cei în care shinjin (credința) este fixat definitiv nu au
nici o îndoială, aflându-se aşadar printre cei cu adevărat
stabiliţi. Din acest motiv, sfârşitul lor – chiar şi al celor
ignoranţi – este unul fericit.”339

338
Notes on the Inscriptions on Sacred Scrolls - The Collected Works
of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu
Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p. 496-497
339
Idem, p. 531

233
Aceste cuvinte binecuvântate ar trebui să ne ofere liniște
și siguranță când ne gândim la moarte și starea
intermediară.
Indiferent că murim în patul nostru sau pe stradă, fără
niciun adăpost, dacă ne simțim bine sau rău, dacă
zâmbim și murim împăcați cu aparenţa unor oameni
înțelepți sau plângem de durere şi frică, indiferent dacă
moartea noastră lasă o impresie bună sau proastă, că
murim tineri sau bătrâni, suntem acceptați aşa cum
suntem şi ne vom naşte în Tărâmul Pur datorită
Compasiunii lui Amida.

În Legământul său, Buddha Amida nu a menţionat vreo


condiţie specială pe care ar trebui să o întrunim în
momentul morţii pentru a ne naşte în Tărâmul Pur, ci
doar a promis că cei ce se încred în El, doresc să se nască
în Tărâmul său Pur şi rostesc Numele lui, se vor naşte
acolo.

În Jodo Shinshu suntem salvaţi încă din această viață,


adică intrăm în stadiul de non-retrogresiune, numit şi
stadiul celor cu adevărat stabiliţi ori stadiul celor
asiguraţi de Nirvana, în chiar momentul în care ne
încredem în Buddha Amida iar când murim ne naştem în
Tărâmul Pur unde devenim imediat Buddhaşi.
Însă chiar şi după ce primim shinjin (credinţa în Buddha
Amida) continuăm să ne trăim viaţa asemenea unor
oameni obişnuiţi, cu patimile şi iluziile noastre şi putem
muri ca orice om obişnuit din cauza problemelor unui om
obişnuit. Exact acest om banal şi de rând este deja
„primit şi niciodată abandonat” de Compasiunea lui

234
Buddha Amida, prin aceasta sfârşitul lui devenind unul
fericit.

Întrebare:
Este posibil ca cineva care nu a avut credință în Buddha
Amida în timpul vieții să se încreadă în El în bardo al
Dharmata sau în bardo al devenirii?

Răspuns:
Nu știu să existe vreun pasaj în scrierile lui Shinran,
Rennyo, Honen sau al celorlalți patriarhi din linia noastră
de transmisie în care să se menționeze eliberarea prin
credință în bardo, însă cred că este posibil. Dacă ființa
intermediară aude învățătura despre salvarea
necondiționată oferită de Buddha Amida de la un prieten
Dharma care o încurajează să se refugieze în Amida sau
dacă își aduce aminte de o învățătură despre Amida
primită în timpul vieții și se hotărăște să se încreadă în
El, îi rostește Numele și dorește să renască în Tărâmul
său Pur, sunt sigur că va ajunge acolo. În opinia mea,
ființa din bardo care se încrede în Amida, moare în starea
intermediară și renaște automat în Tărâmul Pur340.

340
Se spune că la fiecare șapte zile ființa din bardo trece printr-un fel
de moarte și renaștere în aceeași zonă. Probabil că acela este
momentul în care cel ce se încrede în Amida, în loc să reapară în
bardo, se trezește/renaște în Tărâmul Pur. Sau dispare pur și simplu
din bardo și ajunge în Tărâmul Pur în chiar momentul în care se
încrede în Amida, rostește Numele lui și își dorește să renască în
Tărâmul său Pur. Ambele variante pot fi adevărate.
De asemenea, dacă un muribund se încrede în Amida el va renaște în
Tărâmul Pur imediat după ce se încheie procesul morții, fără să mai
treacă prin bardo-ul Dharmata și bardo-ul devenirii. Atât timp cât

235
De fapt, Shinran însuși a spus de câteva ori în scrierile
sale că ființele care se nasc în Tărâmul Pur ”nu sunt doar
din această lume”341, așa că nu văd de ce o ființă aflată în
bardo nu poate să ajungă acolo dacă intră în armonie cu
Legământul său Principal, adică se încrede în Amida,
rostește Numele lui și își dorește să ajungă în Tărâmul
Pur. Legământul Principal însuși este atotcuprinzător și
nediscriminativ deoarece Amida nu spune că doar
oamenii pot ajunge în Tărâmul lui342.

conștiința nu a ieșit din trup iar procesul morții nu s-a încheiat se


consideră căomul se află încă în viață.
341
Shinran Shonin a menționat faptul că ființele din toate zonele de
existență pot ”auzi” (în funcție de ce înseamnă ”a auzi” pentru
fiecare în parte) mesajul salvator al lui Buddha Amida și, dacă devin
deschiși către acesta, se pot încrede în El:

”Când ființele sensibile din cele zece direcții


și diferite zone de existență,
aud Numele plin de virtuți transcendente al lui Amida,
ating credința adevărată (shinjin),
și se bucură nespus de cele auzite”
(The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series,
Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.331)

”Ființele care s-au născut în Tărâmul Pur în trecut,


cele care se nasc în prezent
și cele care se vor naște în viitor
nu sunt doar din această lume”.
(The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series,
Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.332)
342
Vezi explicațiile mele din ”Înțelesul lui ‘ființele sensibile din cele
zece direcții‘ din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul
Jodo Shinshu, CBBEF, Taiwan, p.16

236
Cu toate acestea, nu sfătuiesc pe nimeni să aștepte până
când ajunge în bardo ca să se încreadă în Amida din
moment ce poate face acest lucru foarte ușor aici. Nimeni
nu poate ști ce fel de karmă sau iluzie se poate manifesta
în starea intermediară care îl va împiedica pe cel fără de
credință să își aducă aminte de Amida ori să audă
învățătura despre El. Așadar, vă rog, nu înțelegeți greșit
răspunsul meu și faceți tot posibilul să vă rezolvați toate
îndoielile cât încă sunteți în viața de acum pentru a putea
să ajungeți automat în Tărâmul Pur în momentul morții.

237
Concluzii despre suferințele existenței samsarice

Așa cum am văzut din descrierea celor șase


tărâmuri, nu există absolut niciun loc în samsara fără
suferință. Totul este o cauză pentru suferință, totul
multiplică suferința și totul, chiar și plăcerile intoxicante
ale zeilor, conține semințele suferinței.

”Ființele din iaduri suferă din cauza focului,


preta (spiritele flămânde) suferă de foame și sete,
animalele suferă din cauză că se mănâncă unele pe
altele,
oamenii suferă pentru că au o viață scurtă,
asura (semizeii) suferă din cauza războaielor și
certurilor,
iar zeii suferă din cauza propriei stupidități și lipsei de
sens a întregii lor existențe.
În samsara nu există nicio fărâmă de fericire."343

Unii spun că viața în lumea zeilor este mai de dorit din


cauza plăcerilor imense pe care le găsim acolo. Cu toate
acestea, vă pun o întrebare simplă – ce ar fi dacă vi s-ar
oferi cea mai bună petrecere din lume cu băuturi fine,
cele mai frumoase femei sau cei mai frumoși parteneri pe
un iaht luxos, timp de trei zile, cu condiția ca după
petrecere să fiți arși pe rug? Ați accepta înțelegerea? Ar
merita durerea de a fi ars pe rug toate plăcerile trecătoare

343
Shakyamuni Buddha, Saddharma Smrity-upasthana Sutra (Sutra
of Sublime Dharma of Clear Recollection) așa cum a fost citat în
Words of My Perfect Teacher, by Patrul Rinpoche, revised edition,
Padmakara Translation Group, Shambhala, Boston, 1998, p.94

238
ale celor trei nopți? Aceasta e la fel cu diferitele distracții
ale lumii zeilor. Când timpul morții lor sosește, zeii
suferă enorm așa cum am descris la subcapitolul dedicat
lor. Dacă cineva atinge cel mai înalt punct din roata
samsarei cu siguranță că va cădea după ce își epuizează
meritele karmice în plăceri și bucurii trecătoare. Un
bogătaș care intră într-un cazino cu atitudinea unui mare
lord este tratat bine de toată lumea, însă dacă își pierde
averea la jocuri de noroc va fi aruncat afară ca un
cerșetor la sfârșitul programului.

Pe vremea lui Buddha era un călugăr pe nume Nanda


care deși părăsise viața obișnuită rămăsese foarte atașat
de soția lui și nu avea nicio aspirație de a renunța la lume.
Văzând asta, Shakyamuni l-a luat în mod miraculos pe un
munte unde i-a arătat o maimuță chioară și l-a întrebat:
”spune-mi Nanda, cine e mai frumoasă, nevasta ta sau
maimuța asta?” Nanda a răspuns imediat: ”Bineînțeles că
nevasta mea e mai frumoasă!”. Apoi Buddha l-a dus într-
unul din tărâmurile zeilor unde i-a arătat multe locuințe
frumoase în care fiecare zeu trăia alături de un grup de
tinere zeițe, bucurându-se de plăcere și îndestulare. Apoi
i-a arătat un palat în care erau doar zeițe dar niciun zeu.
Când Nanda i-a cerut uneia dintre ele să-i explice
situația, aceasta i-a răspuns: ”în lumea oamenilor se află
un discipol al lui Buddha pe nume Nanda care urmează
Calea. Karma pe care o acumulează acum îl va face să
renască aici, în acest palat unde noi îl vom sluji cu
devoțiune.” Nanda a primit cu bucurie aceste cuvinte și
când a fost întrebat de Buddha care era mai frumoasă,
soția lui sau oricare din zeițele de acolo, a răspuns fără
ezitare: „zeițele sunt mult mai frumoase! Soția mea nici

239
nu se compară cu ele!”. Apoi, după ce s-a întors în
lumea oamenilor, Nanda a practicat cu și mai
mare seriozitate ca nu cumva să piardă șansa de a renaște
alături de acele zeițe frumoase.

După ceva timp, Buddha l-a luat pe Nanda să viziteze


împreună iadurile. După ce a văzut diversele suferințe de
acolo a ajuns la un moment dat în fața unui cazan gol în
jurul căruia stăteau mai mulți torționari. Când l-a întrebat
pe unul dintre ei de ce este cazanul gol, acesta i-a
răspuns: ”îl așteptăm pe Nanda care acum urmează Calea
în lumea omenilor. După ce va trăi în plăcere și fericire
timp de sute de ani într-un palat ceresc, meritele lui se
vor epuiza și va renaște aici”.
Asta l-a speriat pe Nanda atât de tare încât a început să
mediteze mai profund asupra caracteristicilor samsarei.
După ce și-a dat seama că nu are niciun rost să aspire la o
fericire care se sfârșește în flăcările iadurilor, a trezit în el
aspirația de a evada din samsara.

Este foarte important să luăm în serios povestea lui


Nanda și să contemplăm profund natura existenței
samsarice. Chiar dacă nu putem vedea cu proprii ochi
tărâmurile de jos ori de sus ale existenței, e de ajuns o
pictură sau descrierile făcute de Buddha Shakyamuni și
maeștrii diferitelor linii de transmisie ca să ne dea o
sperietură sănătoasă și să ne facă să dorim să scăpăm de
ele.

Așadar, să nu uităm că în samsara: 1) nu există nimic


sigur, 2) nu putem găsi satisfacție, 3) ne naștem și
murim în mod repetat, schimbând corp după corp la

240
infinit, 4) pe roata samsarei vom cădea din nou după
ce urcăm și 5) nu avem niciun tovarăș de drum
adevărat. Toate ființele samsarice au parte de aceste
cinci tipuri de suferință.

1) Ce înseamnă că nu există nimic sigur în samsara?


Înseamnă că, de exemplu, nu putem ști niciodată dacă cei
dragi nouă acum ne vor rămâne la fel de dragi și în viețile
viitoare. Bineînțeles, ne-ar plăcea să ne întâlnim cu
prietenii noștri, părinții, copii sau iubita după ce murim.
Dar dacă îi întâlnim din nou și nu suntem deja Buddhași
atunci această întâlnire s-ar putea să nu fie de niciun
folos nici nouă, nici lor. Ba chiar ar putea să devină o
întâlnire a suferinţei şi a durerii în care sigur nu îi vom
recunoaşte. Din cauza minţilor noastre aflate în iluzie,
putem ajunge să le facem rău ori să îi alungăm.

Noi şi cei pe care îi iubim avem propria karmă şi evoluţie


personală iar după ce această viaţă se va sfârşi vom lua
forme diferite. Datorită ataşamentelor putem să ne aflăm
totuşi apropiaţi în timp şi spaţiu. Spre exemplu, unul
dintre noi ar putea renaşte în viaţa viitoare ca om, în timp
ce o persoană apropiată (soţie, soţ, părinte, copil, prieten,
etc) s-ar putea naşte ca animal. Datorită ataşamentului
rămas adânc în fluxul său mental e posibil să ajungă să
vieţuiască pe lângă casa noastră, însă din cauză că nu mai
ținem minte vieţile trecute, nu avem cum să-l
recunoaştem. De exemplu, putem să ne gândim la el sau
la ea ca la un câine apropiat, însă nu îl putem ajuta foarte
mult.

Lucrurile pot fi chiar mai rele decât atât. În timp,

241
sentimentele noastre faţă de el/ea se pot schimba şi din
cauza diferitelor circumstanţe, iubirea se poate
transforma în ură. Cei care sunt acum în relaţii de iubire,
se pot urî după câteva vieţi, ori chiar în această viaţă.
Aşadar, până când nu devenim Buddhaşi, nu numai că nu
avem cum să îi ajutăm cu adevărat pe cei dragi, dar chiar
îi putem face să se scufunde şi mai rău în oceanul
suferinţei.
Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Pentru cei aflați în existența ciclică nu există nicio


certitudine deoarece tații devin fii, mamele devin soții,
dușmanii devin prieteni sau invers."344

Așadar, dacă ne pasă de ei cu adevărat, ar trebui să ne


luăm angajamentul de a nu pierde această viaţă în zadar,
ci să ascultăm învăţătura din nou şi din nou şi să primim
credința în Buddha Amida. Numai în acest mod, aspiraţia
noastră de a salva toate fiinţele şi în mod special pe aceia
cu care avem legături karmice, poate fi împlinită.

2) Nu putem găsi satisfacție în samsara


Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Fiecare dintre noi a băut mai mult lapte decât toată apa
celor patru oceane. Și totuși, ființele obișnuite din

344
Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great
Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by
Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 281

242
samsara nu s-au săturat și mai vor să bea în
continuare."345

Din trecutul fără de început am încercat în multe feluri să


ne satisfacem dorințele. Am muncit, luptat și ucis pentru
a fi fericiți și cu toate acestea, nu am găsit niciodată
adevărata fericire. Atașamentele și dorințele noastre
neîmplinite au avut nevoie de un nou vehicul în fiecare
viață și de aceea am continuat să ne încarnăm într-o
varietate infinită de forme (trupuri) pentru a le satisface.
Trebuie totuși, să ne întrebăm pe noi înșine – când vom
înțelege că nu există satisfacție adevărată în samsara și în
țelurile noastre lumești? Când vom putea spune ”STOP!”
și ”GATA, AJUNGE!”
De ce nu ne săturăm de această durere nesfârșită?

”Precum un lepros chinuit de viermi se apropie degeaba


de foc pentru a-și alina durerea, tot așa ar trebui să
privim atașamentul față de plăcerile senzuale."346, spune
Nagarjuna.

Maestrul Candragomin a spus în Scrisoare către un


discipol (Sisya-lekha):

”Ce ființă nu a venit în această lume de nenumărate ori


și ce plăceri nu au fost trăite din nou și din nou?

345
Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great
Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by
Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 282
346
Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great
Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by
Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 282

243
Ce articole de lux, precum frumoasele evantaie din cozi
de iak alb, nu au avut ei?
Și cu toate acestea, chiar și când au tot ceea ce își doresc
atașamentele lor nu li se termină niciodată.

Nu există nicio suferință pe care să nu o fi trăit de


nenumărate ori.
Lucrurile pe care le doresc nu îi satisfac.
Nu există nicio ființă care să nu fi dormit în burta lor.
De ce atunci nu se leapădă de atașamentele față de
existența samsarică?"347

Maestrul Asvagosha a spus:

”Atât de mult cupru încins ai băut în iaduri


încât ar depăși apa tuturor oceanelor.

Mizeria pe care ai mâncat-o ca porc sau câine


s-ar putea aduna într-o grămadă mai mare ca Sumeru,
regele munților.
Din cauza morții prietenilor și ființelor pe care le-ai iubit
ai plâns mări de lacrimi.
Capetele pe care le-ai tăiat sau ți s-au tăiat
luptându-te cu alții,
dacă ar fi să le pui unele peste altele
ar ajunge până la cerul lui Brahma.

Ai fost vierme și, lacom fiind, ai mâncat atâta noroi


încât dacă acesta ar fi aruncat în marele ocean,

347
The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment,
volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New
York, p. 283

244
l-ar umple definitiv."348

Buddha Shakyamuni a spus:

”Gândește-te la trupurile infinite pe care, în trecut, le-ai


irosit prostește din cauza dorințelor. Câte fire de nisip
sunt în Gange, de atâtea ori ai dat greș în a-i mulțumi pe
Buddhași și le-ai ignorat învățăturile."349

Shinran Shonin a spus de asemenea:

”Sub călăuzirea Buddhașilor care au apărut în această


lume,
de trei ori mai mulți decât nisipurile Gangelui,
am trezit în noi aspirația pentru atingerea Iluminării
supreme
dar bazându-ne pe puterea personală am eșuat mereu
și am continuat să transmigrăm."350

”Dacă nu ar fi existat corabia Legământului lui Amida,


cum aș fi putut eu să traversez oceanul existenței
dureroase?

348
Sokavinodana (Alleviating Sorrow) de Asvagosha, așa cum a fost
citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to
Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications,
Ithaca, New York, p. 283
349
Ganda-vyuha Sutra (Array of Stalks Sutra), as quoted in The
Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I,
by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 284
350
Pure Land Hymns on the Right, Semblance and Last Dharma
Ages, The Collected Works of Shinran,
http://shinranworks.com/hymns-in-japanese/hymns-of-the-dharma-
ages/pure-land-hymns-on-the-right-semblance-and-last-dharma-ages

245
Având o minte plină de răutate și falsitate asemenea
șerpilor și scorpionilor,
nu putem face fapte cu adevărat virtuoase prin puterea
personală351
iar dacă nu ne încredem în transferul de merite de la
Amida352,
vom sfârși fără să știm ce e aceea rușine353".354

3) În samsara ne naștem și murim în mod repetat,


schimbând corp după corp, la infinit

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”Fiecare dintre noi a lăsat în urma lui o grămadă de


oase pe lângă care și Muntele Sumeru pare pitic."355

Buddha Shakyamuni a spus de asemenea:

351
Faptele noastre, fiind bazate pe ego, sunt impure și nu pot duce la
evadarea din samsara.
352
În momentul în care ne încredem în Amida acesta ne transferă
meritele sale karmice care ne fac să intrăm în stadiul de non-
retrogresiune pentru nașterea în Tărâmul Pur.
353
Apariția credinței vine cu conștientizarea răului din noi înșine.
Această conștientizare ne face să ne rușinăm și să ne dedicăm total
Puterii lui Amida, singura care ne poate duce în Tărâmul Pur.
354
Shozomatsu Wasan, The Collected Works of Shinran, Shin
Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto,
1997, p.421-422
355
Letter to a Friend, așa cum a fost citat în The Great Treatise on
the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa,
Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 284

246
”Dacă ar fi ca cineva să adune toate oasele unei singure
persoane ce rătăcește în samsara, s-ar face o movilă mai
mare decât muntele Vepulla.
De nenumărate ori ai suferit la moartea tatălui și a
mamei, a fiilor, fiicelor, fraților și surorilor tale și ai
vărsat lacrimi mai multe decât toate cele patru oceane.
De nenumărate ori a curs sânge din tine când ți-a fost
retezat capul în viețile trecute de bivol, capră, berbec,
etc, sau când ai fost prins și omorât ca tâlhar sau
adulterin, mai mult decât toată apa celor patru oceane.
Atât timp ai suferit și umplut cimitire întregi, încât ar
trebui să fi nemulțumit de orice formă de existență și să
vrei să te eliberezi de toate."356

”Dacă cineva ar lua câte o bucățică de pământ de


mărimea unui bob de ienupăr și ar zice: ‘asta e mama
mea, asta e mama mamei mele, etc ‘ să fiți siguri, dragi
călugări, că deși pământul s-ar termina, șirul mamelor
voastre nu s-ar încheia niciodată."357

În Anguttara Nikaya se spune:

”Odată venerabilul Sariputra se afla la Magadha, în


satul Nalaka. Atunci Samandakani, un ascetic rătăcitor,
s-a apropiat de el și l-a întrebat:
'Prietene Sariputra, ce este fercirea și ce este suferința?'

356
Anguttara Nikaya așa cum a fost tradusă de Venerable Narada
Mahathera în cartea The Buddha and His Teachings,
http://www.buddhism.org/Sutras/BuddhaTeachings/page_31.html
357
Buddha Shakyamuni, așa cum este citat în The Great Treatise on
the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa,
Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 285

247
'Să renaști din nou și din nou este suferință; să nu te mai
naști este fericire.'"358

4) Pe roata samsarei vom cădea din nou după ce


urcăm

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”După ce devii Indra, demn de slava lumii, vei cădea din


nou pe pământ din cauza forței karmei din trecut.
Chiar și regele universal va ajunge la un moment dat
sclavul altora în existența samsarică.

Deși ai trăit de multe ori plăcerea mângâierii sânilor și


mijlocului femeilor divine, vei întâlni din nou senzațiile
de nesuportat ale zdrobirii, tăierii și sfâșierii cărnii din
diversele iaduri.

După ce ai trăit mult timp pe vârful muntelui Sumeru,


bucurându-te de atingerea plăcută și moale a pământului
de sub picioarele tale, imaginează-ți durerea
insuportabilă a mersului din nou pe cărbuni arzători și
cadavrele putrezite din iad.
După ce te-ai hârjonit în crânguri frumoase și te-ai
bucurat de îmbrățișarea femeilor divine, vei reveni la
pădurile iadurilor unde frunzele sunt săbii ascuțite ce
taie urechi, nas, mâini și picioare.

358
Anguttara Nikaya - Discourses of the Buddha, selected and
translated from Pali by Nyanaponika Thera and Bhikku Bodhi,
Buddhist Publication Society, Kandy, Sri Lanka, volume 3, page 19,
https://www.urbandharma.org/pdf1/wh238AnguttaraNikaya3.pdf

248
Deși ai intrat în râul care curge domol, cu zeițe frumoase
și lotuși de aur, vei cădea din nou în apa fiartă a râului
imposibil de trecut din iad.

După ce ai dobândit plăcerile de zeu al lumii dorinței


sau fericirea detașată a lui Brahma, vei ajunge din nou
combustibil pentru focurile iadului Avici, unde vei îndura
suferințe imense fără niciun pic de răgaz.

După ce ai fost o zeitate a soarelui sau lunii și ai


iluminat toată lumea cu lumina trupului tău, te vei
întoarce în întunericul negru și adânc unde nu îți poți
vedea nici măcar mâna întinsă."359

În Vinaya-vastu se spune:

” Sfârșitul lucrurilor agonisite este terminarea lor.


Sfârșitul a ceea ce este măreț este căderea.
Sfârșitul întâlnirilor este separarea.
Sfârșitul vieții este moartea"360

5) În samsara nu avem niciun tovarăș de drum


adevărat

În Bodhisattvacaryavatara se spune:

359
Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great
Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by
Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 285-
286
360
Vinaya-vastu (The Bases of Discipline) as quoted in The Great
Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by
Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 286

249
”Acest trup pare un întreg și totuși, oasele și carnea care
îl însoțesc se vor despărți și împrăștia. Din moment ce
așa stau lucrurile cu el, de ce crezi că ar fi ceva diferit în
ceea ce-i privește pe cei apropiați?

Te naști singur și vei muri singur.


Din moment ce nimeni nu îți poate simți suferința
ce rost are să te legi la cap cu oameni dragi361?"362

Prietenii, familia și toți cei dragi nouă sunt la fel de


trecători precum o mulțime de oameni în zi de sărbătoare.
Acum sunt aici iar a doua zi au dispărut. De asemenea,
cine ne poate lua durerea când suntem bolnavi,
îmbătrânim sau murim? Chiar dacă au empatie față de
noi, nu pot suferi, îmbătrâni sau muri în locul nostru. De
asemenea, nu pot merge către destinațiile samsarice unde
merităm să renaștem din cauza karmei personale. Vă rog,
meditați asupra acestui lucru!

După ce am contemplat împreună suferințele


generale ale samsarei și suferințele particulare ale
fiecărui tip de existență și bardo, mințile noastre ar trebui
să se întoarcă în mod natural către Amida Dharma,

361
Ce rost are să devi atașat de oameni.
362
Bodhisattvacaryavatara (Engaging in the Bodhisattva Deeds), așa
cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to
Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications,
Ithaca, New York, p. 287

250
singura cale ce ne mai poate salva în această epocă
întunecată a celor cinci pângăriri363:

”A trezi aspirația și a practica [cu scopul de atinge


Buddheitatea] în această lume este calea înțelepților și
se bazează pe puterea personală. Actuala eră este numită
epoca din urmă a Dharmei. Aceasta este lumea celor
cinci pângăriri. Acum doar calea Tărâmului Pur ne mai
poate salva."364

Așadar, trebuie să facem următoarea promisiune nouă


înșine și tuturor ființelor sensibile care au fost la un
moment dat mamele noastre iubitoare:

”Vreau să abandonez trupul închis în burtă și să ating


nașterea în Tărâmul Păcii și Beatitudinii unde voi vedea
imediat manifestarea glorioasă a lui Buddha Amida,
cea plină de nesfârșite merite și virtuți și unde voi întâlni
mulți Tathagata și înțelepți.
Obținând cele șase puteri supranaturale voi continua să
salvez ființele sensibile aflate în suferință până când
toate lumile lor de-a lungul întregului univers vor fi

363
Cele cinci pângăriri sunt cele cinci semne de decădere ale lumii
în care trăim: 1. decăderea viziunilor, când concepţiile şi ideile
greşite devin predominante, 2. înmulţirea şi exaltarea patimilor
omeneşti asociată cu ridicarea lor în slăvi, 3. decăderea condiţiei
umane, când oamenii sunt în general nemulţumiti şi nefericiţi, 4.
micşorarea duratei de viaţă – în conformitate cu sutrele, atunci când
viaţa omului este mai mica sau aproape de o sută de ani, 5.
înmulţirea războaielor şi a dezastrelor naturale.
364
Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and
Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism
Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.628

251
goale. Acesta este legământul meu. După ce am făcut
acest legământ mă refugiez în Buddha Amida din toată
inima mea”.365

Este imposibil să scăpăm de răul care sălășluiește în


mințile neiluminate ale ființelor sensibile și de mediul
karmic pe care îl manifestă dacă nu apelăm la Puterea
salvatoare a lui Buddha Amida. Până când nu ajungem în
Tărâmul său Pur nu suntem niciodată în siguranță și doar
după ce am ajuns acolo devenim capabili să-i ajutăm cu
adevărat pe ceilalți.

”Orașul Beatitudinii, liniștit și necreat366 din Vest,


este liber și plin de pace, departe de ideea de a fi sau a
nu fi367.
Transformându-te în diferite corpuri, vei ajunge să ajuți
toate ființele, fără nicio discriminare.

Să ne întoarcem!
Nu mai stați în această patrie a marașilor368.
De nenumărate kalpa
am transmigrat prin toate cele șase tărâmuri.
Nicăieri nu am găsit nicio plăcere,
doar am auzit glasurile durerii și ale suferinței.
După ce această viață se va sfârși,

365
Shan-tao’s Liturgy for Birth – Ojoraisan, compiled by Master
Shan-tao, annotated translation by Zuio Hisao Inagaki, edited by
Doyi Tan, Singapore, 2009, p.68
366
”Necreat” în sensul că natura adevărată a Tărâmului Pur este
Nirvana însăși, care nu are nici început ( este necreată) și nici sfârșit.
367
Dincolo de orice descriere, afirmație sau negație și imposibil de
exprimat în cuvinte.
368
Demonilor.

252
să intrăm în orașul Nirvanei!369"370

369
Shinran Shonin explică în Comentarii ale inscripțiilor de pe
scrolurile sacre:
”’Orașul Nirvanei’ este Tărâmul Pur al păcii [...] Să știți că shinjin
(credința în Amida) este semința Iluminării, semința realizării
Nirvanei supreme”
The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series,
Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.513
370
Master Shan-tao as quoted by Shinran Shonin in his
Kyogyoshinsho, chapter V, The Collected Works of Shinran, Shin
Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto,
1997, p.200-201

253
Avantajele nașterii în Tărâmul Pur
al lui Buddha Amida

Pentru a-i ajuta pe colegii mei să aspire către


Tărâmul Pur le voi explica în cele ce urmează avantajele
nașterii acolo. Acestea trebuiesc citite și contemplate în
legătură cu descrierile precedente ale suferințelor
samsarice și cu restul celor patru contemplații profunde
care îndreaptă mintea către Amida Dharma: viața umană
este prețioasă, impermanența și moartea, precum și
karma, legea cauzei și efectului.

Însă înainte de a intra în detaliile acestui subiect trebuie


să ne aducem aminte câteva lucruri esențiale.
În primul rând, scopul buddhismului este de a deveni
un Buddha. Nu a farda sau petici viaţa de aici, nu a fi un
buddhist interesant ori cultivat, ci a deveni un Buddha.
Calea buddhistă nu este o metodă de relaxare ori pastilă
pentru când ne doare capul sau vreo reţetă de fericire
momentană, ci un drum către Buddheitate şi Eliberare,
atât pentru noi, cât şi pentru ceilalți.

Este vital ca cei ce intră pe Calea buddhistă să facă


aspiraţia de a deveni un Buddha. Fără această aspiraţie,
nu există buddhism. Dacă nu dorim, ori nu simţim
această dorinţă de eliberare definitivă din suferinţele
naşterilor repetate, atunci buddhismul va fi pentru noi
doar un obiect de studiu, o interesantă lecţie de mitologie
sau delectare intelectuală.

Există două tipuri de viziuni pe care cineva le poate avea


despre el însuşi ori despre lume. Una este viziunea

254
obişnuită, în funcţie de educaţia sa culturală ori
preocupările de fiecare zi iar cealaltă este viziunea
dharmică.

Prima reprezintă ceea ce este considerat a fi normal în


diferite epoci, atât ca viziune cât şi ca mod de viaţă,
conţinând explicaţii limitate ale lumii şi interesându-se
destul de puţin sau niciodată de sensul existenţei
omeneşti ori de ceva care se află dincolo de viaţa de aici
şi acum. Utilitarismul imediat este fundamental în
viziunea non-dharmică asupra lumii.

Pe de altă parte, viziunea dharmică pecepe lumea şi viaţa


personală din perspectiva învăţăturii buddhiste (Dharma),
unde lucrurile sunt explicate, de exemplu, în funcţie de
importanța vieții omenești, impermanenţă, legea karmei
și suferința inerentă tuturor tărâmurilor samsarice (cele
patru contemplații profunde). De asemenea, ceea ce este
real şi important e definit altfel decât sub aspect utilitar
imediat iar Eliberarea din samsara pentru noi și ceilalți
este considerată a fi de cea mai mare importanță.

Citind, ascultând şi reflectând mereu asupra explicaţiilor


pe care Dharma sau învăţătura buddhistă le oferă despre
lume și viața omenească poţi ajunge să înţelegi de ce este
necesar să devi un Buddha. Fiind absorbit în studiul
Dharmei și înțelegând pe deplin cele patru contemplații
profunde ajungi să dobândeşti ceea ce am putea numi,
„ochiul Dharmei” ori viziunea dharmică. Atunci multe
construcţii pe care le credeai solide se vor dărâma în jurul
tău iar lumea va începe să devină din ce în ce mai goală

255
de falsele culori aruncate asupra ei şi luate drept
adevărata realitate.

Mergând pe Calea buddhistă cu aspiraţia de a deveni un


Buddha şi având viziunea Dharmei de partea ta ajungi
intim cu propria karmă, adică te cunoşti mai bine pe tine
însuţi şi mai ales îţi cunoşti limitele şi adevăratele
capacităţi spirituale. Această etapă – conştientizarea
propriilor limite şi capacităţi personale raportate la
efortul de a deveni un Buddha – este foarte importantă
şi în mod special accentuată în tradiția noastră. Așa cum
am explicat în diversele capitole ale celor patru
contemplații profunde, nimic nu durează în samsara, mai
ales așa-zisele noastre ”realizări spirituale”. Tot ceea ce
credem că obținem acum poate dispărea în următoarele
ore, zile sau luni, deoarece stările noastre mentale se
schimbă neîncetat. Din cauză că moartea poate veni în
orice clipă nu avem deloc timp pentru așa-zisa ”evoluție
spirituală” iar influența karmei habituale ce vine din eoni
în care am trăit în întunericul iluziilor și patimilor oarbe
este întotdeauna gata să pună piedică celor mai înalte
aspirații ale noastre.

Când ajungem în punctul în care vrem să evadăm din


samsara dar înțelegem că este imposibil să facem asta
prin puterea personală, devenim deschiși față de
ajutorul oferit de Buddha Amida.
Dacă ascultăm mesajul lui salvator și îi rostim Numele cu
credință, călătoria noastră în samsara va lua sfârșit. Asta
înseamnă că intrăm în stadiul celor asigurați de nașterea
în Tărâmul Pur iar după ce murim ne vom naște acolo și
vom atinge Iluminarea perfectă.

256
Înțelegând pe deplin cele patru contemplații profunde așa
cum au fost ele explicate în această carte, ajungem să
acceptăm cu ușurință Cei Trei Stâlpi ai Jodo Shinshu:
1) aspirăm să atingem Buddheitatea (Iluminarea
perfectă/Nirvana), 2) ne dăm seama de limitele
noastre și de imposibilitatea realizării acestui scop
prin puterea personală și 3) ne încredem în Buddha
Amida pentru atingerea Buddheității în tărâmul lui
Pur unde, spre deosebire de mediul samsaric în care ne
aflăm acum, totul duce la Iluminare.

Credința (shinjin) așa cum este ea înțeleasă în Jodo


Shinshu conține două convingeri profunde (nishu
jinshin): 1) știm că suntem persoane cu puternice limitări
karmice, incapabili să atingem Buddheitatea prin puterea
personală și 2) știm că doar Buddha Amida ne poate
salva prin Puterea Legământului său, fără să ceară nimic
de la noi.

A dori să devi un Buddha este fundamental, însă această


aspiraţie rămâne încă o dorinţă neîmplinită printre multe
altele dacă posibilităţile tale personale nu te pot conduce
într-acolo. Nu este obligatoriu să devi un sfânt sau cine
ştie ce om deosebit pentru a se naşte în tine dorinţa de a
deveni un Buddha, însă pentru a atinge Buddheitatea sunt
necesare eforturi şi calităţi infinit mai mari decât
capacităţile tale obişnuite. Așadar, în momentul în care
devenim conștienți că este imposibil să atingem această
stare prin puterea personală suntem pregătiți să auzim
mesajul Legământului Principal al lui Buddha Amida.
Este foarte important să înțelegem că Jodo Shinshu nu
cere oamenilor să se considere incapabili în diferitele

257
activităţi ale vieţii personale, ci doar în ceea ce priveşte
atingerea Eliberării supreme. A atinge Buddheitatea sau
Eliberarea supremă nu este la fel cu a fi un bun
electrician, sportiv sau orice altceva, ea neavând nimic
de-a face cu realizările fiecăruia în viaţa sa obişnuită.

Acestea fiind spuse, voi discuta acum în detaliu


avantajele nașterii în Tărâmul Pur.
Unde aflăm despre aceste avantaje? În primul rând, de la
Buddha Amida însuși care a promis în multe din
legămintele sale că le vom avea după nașterea în Tărâmul
Pur. În al doilea rând, de la Buddha Shakyamuni care a
făcut eforturi să ne convingă de existența lui Buddha
Amida și a Tărâmului său Pur, spunând povestea lui
Amida, descriind tărâmul său iluminat ori de câte ori a
avut ocazia și arătându-i pe amândoi lui Ananda și celor
adunați pe vârful Vulturului. În al treilea rând, de la
Maeștrii liniei noastre de transmisie și de la alte linii care
au vorbit despre diversele avantaje ale nașterii acolo.

Pentru a arăta faptul că oamenii trebuie să accepte


existența lui Buddha Amida și a tărâmului său iluminat
unde vor dori să se nască, Buddha Shakyamuni i-a arătat
adunării venite să asculte Marea Sutră. Iată ce s-a
întâmplat:

“Buddha i-a spus lui Ananda: ‘Ridică-te, aranjează-ţi


robele, pune mâinile în gassho şi venerează-l pe
Amitayus’ (Amida)371. […]Ananda s-a ridicat, şi-a

371
Buddha Amida are două aspecte: “Amitayus”, care înseamnă
“Viaţă Infinită” și “Amitabha” - “Lumină Infinită”. Acestea sunt
unite în cuvântul “Amida”, care înseamnă Buddha al Vieţii Infinite şi

258
aranjat robele, s-a aşezat în postura corectă, şi-a
îndreptat privirea către vest, şi-a unit palmele în gassho,
s-a plecat la pământ şi l-a venerat pe Amitayus. Apoi i-a
spus lui Buddha Shakyamuni: ‘O, Cel mai Onorat din
lume, vreau să îl văd pe acest Buddha, Tărâmul său al
păcii şi beatitudinii şi adunarea sa de bodhisattva si
sravaka.’

Imediat ce a rostit aceste cuvinte, Amitayus a trimis o


mare lumină care a iluminat toate tărâmurile
Buddhaşilor. Munţii de diamant care înconjoară lumea,
Muntele Sumeru, împreună cu munţii mai mari sau mai
mici şi tot ceea ce există, au strălucit în aceeaşi culoare
aurie. Acea lumină era asemenea torentului care apare
la sfârşitul perioadei de schimbare cosmică şi care
inundă întreaga lume, când miriade de lucruri sunt
cufundate şi când, oricât de departe am privi, nu există
altceva decât o imensă întindere de apă.
La fel era şi torentul de lumină care emana din
Amitayus. Toate luminile sravakasilor şi bodhisattvasilor
au fost întrecute şi numai lumina lui Buddha a rămas

al Luminii Infinite. În secţiunea a 4-a din Mica Sutră, Shakyamuni îi


explică acest lucru lui Sariputra:
“De ce crezi tu Sariputra, că acel Buddha este numit Amitabha?
Sariputra, Lumina acelui Buddha străluceşte peste tot şi fără de
obstacole în toate lumile celor zece direcţii. Din acest motiv este
numit Amitabha. Din nou, Sariputra, viaţa acelui Buddha şi a
fiinţelor din tărâmul lui ţine timp de nenumărate şi nesfârşite kalpa.
Din acest motiv este numit Amitayus.”
The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese
by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo
Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and
Research, Kyoto, 2003, p.104-105

259
singură strălucitoare şi glorioasă. Atunci Ananda a
văzut splendoarea şi măreţia lui Amitayus precum a
muntelui Sumeru, ce se ridică deasupra întregii lumi. Nu
mai exista nici un loc neiluminat de lumina ce emana din
corpul său glorios. Cele patru grupuri de adepţi ai lui
Buddha adunaţi acolo au văzut împreună toate acestea,
în acelaşi timp. De asemenea, cei din Tărâmul Pur au
văzut toate cele din această lume.

Atunci Buddha i-a spus lui Ananda şi lui Bodhisattva


Maitreya:
‘Aţi văzut acel tărâm plin de manifestări excelente şi
glorioase, toate spontan produse de la pământ la Cerul
Sălăşluirii Neprihănite?’
‘Da, am văzut’.
Buddha a întrebat: ‘Aţi auzit de asemenea, marea voce a
lui Amitayus expunând Dharma tuturor lumilor,
călăuzind fiinţele sensibile pe Calea lui Buddha?’
Ananda a răspuns: ‘Da, am auzit’."372

Acest fragment este atât de simplu încât nu poate fi greşit


înţeles. Ananda îi spune lui Shakyamuni că vrea să-l vadă
pe Amida şi Tărâmul său Pur – „vreau să îl văd pe acest
Buddha, Tărâmul său al păcii şi beatitudinii“ iar apoi
chiar l-a văzut: „Ananda a văzut splendoarea şi măreţia
lui Amitayus“. De fapt, nu numai el, ci toţi cei adunaţi
acolo, pe vârful Vulturului, pentru a asculta Marea Sutră,
l-au văzut pe Amida şi Tărâmul său Pur – „cele patru

372
The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from
Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart,
Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation
and Research, Kyoto, 2003, p.65-66.

260
grupuri de adepţi ai lui Buddha adunaţi acolo au văzut
împreună toate acestea, în acelaşi timp“. Atât cei din
această lume, cât şi cei din Tărâmul Pur s-au văzut unii
pe alţii – „de asemenea, cei din Tărâmul Pur au văzut
toate cele din această lume“.

Nici un adept sincer nu poate reinterpreta ce s-a întâmplat


acolo. Revelaţia lui Amida şi a Tărâmului său Pur chiar a
avut loc iar audienţa i-a văzut pur şi simplu înaintea
ochilor. Nu există nici un sens ascuns, metaforic ori
simbolic în asta. Repet, audienţa i-a văzut pur şi simplu
înaintea ochilor373. Oricine v-ar spune că nu merită să

373
În conformitate cu Sutra Contemplaţiei, Buddha Amida şi
Tărâmul său Pur au fost de asemenea, arătaţi reginei Vaidehi, soţia
regelui Bimbisara din regatul Magadha. Ananda şi
Mahamaudgalyayana, doi dintre cei mai importanţi discipoli ai lui
Shakyamuni, au fost şi ei prezenţi în timpul acestei revelaţii. Iată
cuvintele sutrei:
“Te rog, Cel mai Onorat din lume, arată-mi un tărâm unde nu
există durere şi întristare, şi ajută-mă să renasc acolo. Nu mai
vreau să trăiesc în Jambudvipa - această lume rea şi spurcată cu
iadurile, fantomele flămânde, animalele şi multe alte fiinţe stricate
care se găsesc în ea. Nu mai vreau, de acum înainte, să aud niciun
fel de cuvânt urât şi nici să mai văd oameni ticăloşi. Înaintea Ta, Cel
mai Onorat din lume, îngenunchez plină de căinţă şi te rog să ai
milă de mine’.
Atunci, Cel mai Onorat din lume a manifestat dintre sprâncenele Lui
un şuvoi de lumină de culoarea aurului cu care a luminat toate
lumile nesfârşite ale celor zece direcţii. Întorcându-se la Buddha,
această lumină s-a aşezat pe capul Lui şi s-a transformat într-o
platformă aurită, asemenea muntelui Sumeru. Pe această platformă
au apărut tărâmurile pure şi strălucitoare ale tuturor Buddhaşilor
din cele zece direcţii. […] Nenumărate astfel de tărâmuri pline de
slavă i-au fost prezentate lui Vaidehi.

261
luaţi în considerare această viziune a lui Amida şi a
Tărâmului Pur, aşa cum a fost ea descrisă în sutră, este un
om fără credinţă şi care, cu voie sau fără de voie, vă
induce în eroare. Nu numai că Shakyamuni i-a arătat pe
Amida şi Tărâmul Pur celor adunaţi pe vârful Vulturului,
dar le-a şi cerut să confirme ceea ce au văzut şi auzit:
“Aţi văzut acel tărâm plin de manifestări excelente şi
glorioase ?”

Vaidehi i-a spus lui Buddha: ‘Cel mai Onorat din Lume, aceste
tărâmuri ale Buddhaşilor sunt pure şi strălucitoare. Însă eu vreau
să mă nasc în Tărâmul Beautitudinii Supreme al lui Buddha
Amitayus’.”
[…] “Vaidehi i-a spus lui Buddha: ‘Cel mai Onorat din lume, prin
puterea lui Buddha, chiar şi eu am putut vedea acel tărâm’”.
[…] “Buddha i-a spus lui Ananda şi Vaidehi: ‘Ascultaţi cu atenţie,
ascultaţi cu atenţie şi reflectaţi profound. Vă voi arăta cum să
îndepărtaţi suferinţa. Aşadar, ţineţi minte cuvintele mele şi explicaţi-
le tuturor fiinţelor’. Imediat ce a spus aceste cuvinte, Amitayus a
apărut în aer deasupra lor, însoţit la stânga şi la dreapta de cei doi
mahasattva, Avalokitesvara şi Mahasthamaprapta. Atât de
strălucitoare era aura lor încât cu greu puteau fi văzuţi în amănunt
şi nici o sută de mii de bucăţi de aur din râul Jambu nu ar fi fost
suficiente pentru a-i egala.
După ce a avut această viziune cu Amitayus, Vaidehi s-a aruncat la
picioarele lui Shakyamuni şi i-a spus: ‘Cel mai Onorat din lume,
prin puterea ta am putut să-l văd pe Amitayus şi pe cei doi
Bodhisattva’”.
După ce Sutra Contemplaţiei a fost oferită reginei Vaidehi, Buddha
Shakyamuni s-a întors împreună cu însoţitorii lui pe vârful
Vulturului. Acolo, Ananda a povestit adunării toate cele întâmplate,
inclusiv acea viziune cu Amida şi Tărâmul Pur:
“Apoi, Cel mai Onorat din lume s-a întors în zbor, pe vârful
Vulturului. Acolo, Ananda a explicat adunării, în amănunt, toate
cele întâmplate. Nenumăraţi oameni, zei, naga, yaksa şi alte fiinţe s-
au bucurat enorm să audă învăţătura lui Buddha”.

262
Ananda a răspuns: „Da, am văzut“.
“Aţi auzit de asemenea, marea voce a lui Amitayus?”
Ananda a răspuns: „Da, am auzit“.

De ce credeţi că Buddha Shakyamuni le-a cerut să


confirme ceea ce au văzut şi auzit? De ce a insistat ca
Ananda să spună cu gura lui, “da, am văzut” şi “da, am
auzit”?
Pentru că a dorit ca toate fiinţele, inclusiv noi, discipolii
generaţiilor viitoare, să-l acceptăm pe Amida ca pe un
Buddha viu şi real iar Tărâmul său iluminat ca pe un loc
ce există cu adevărat şi unde să ne dorim să ne ducem
după moarte. Pentru noi a spus El istoria lui Buddha
Amida şi i-a făcut pe cei adunaţi acolo să îl vadă:

“Am expus această învăţătură (sutra) pentru binele


tuturor fiinţelor sensibile şi v-am ajutat să-l vedeţi pe
Amitayus (Amida) şi tot ce se află în Tărâmul său.
Străduiţi-vă aşadar, să faceţi ceea ce trebuie făcut. După
ce voi trece în Nirvana374, nu permiteţi îndoielilor să
apară”375

Nu numai că Shakyamuni l-a arătat pe Buddha Amida și


Tărâmul lui Pur dar l-a și descris ori de câte ori a avut
ocazia. De exemplu, în Mica Sutră (Amidakyo) îi
vorbește lui Shariputra despre Tărâmul Pur într-un mod
extatic, nelăsându-i acestuia nici cel mai mic răgaz pentru

374
După ce va pleca din trupul fizic.
375
The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from
Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart,
Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation
and Research, Kyoto, 2003, p.70

263
întrebări. El începe să predice această sutră fără să i se fi
adresat nici o întrebare şi repetă într-una ceva de genul:
“Shariputra, este minunat, acel loc este suprem în
frumuseţe….Shariputra, în acel tărâm sunt cutare şi
cutare comori nepreţuite......Shariputra……Shariputra…”
Se pare că Shakyamuni vorbeşte fără să respire, înşiruind
parcă la nesfârşit frumuseţile Tărâmului Pur, atât de mare
este entuziasmul cu care le prezintă.

Tocmai pentru a arăta că Tărâmul Pur al lui Buddha


Amida nu este o metaforă ci un loc real în care fiinţele
pot aspira să se nască după moarte, îi este indicată o
direcţie – Tărâmul Pur din Vest.

Unii spun că direcţia „vest” şi descrierile deosebite sunt o


dovadă pentru inexistenţa lui ori că acestea sugerează că
Tărâmul Pur este doar un simbol sau metaforă. Adevărul
este însă că, făcând efortul de a-l descrie în atâtea cuvinte
minunate şi indicând o direcţie în care adeptul să se
orienteze când îl venerează pe Amida, Buddha
Shakyamuni a vrut să accentueze de fapt existenţa lui
reală ca loc unde fiinţele sensibile pot aspira să se nască
fără nicio grijă sau îndoială. Este ca şi când ţi-aş vorbi de
un parc minunat pe care îmi doresc foarte mult ca tu să îl
vizitezi. Dacă îţi spun „este acolo, spre vest” şi încep să
ţi-l descriu, tu nu vei mai pune la îndoială existenţa
acestuia şi vei dori să îl vezi. La fel stau lucrurile şi cu
expresia „Tărâmul Pur din vest”.

Exaltarea cu care Shakyamuni descrie Tărâmul Pur al lui


Amida în Mica Sutră (Amida-kyo), fără ca nici măcar să i
se ceară acest lucru şi lumina care emană din trupul său

264
când rosteşte Marea Sutră în care prezintă istoria lui
Buddha Amida şi cele 48 de legăminte ale sale, sunt o
dovadă clară a faptului că vorbele lui sunt adevărate iar
că ascultătorii săi trebuie să accepte neapărat ceea ce are
să le comunice: Amida este un Buddha viu şi Tărâmul
său este un loc real.

Din nou, pentru a nega faptul că Tărâmul Pur este


un loc real și iluminat cu forme și manifestări și pentru a
vă împiedica să aspirați la nașterea acolo, unii ar putea
încerca să îl prezinte doar ca pe o stare a conștiinței. Nu
trebuie să cădeți în capcana lor deoarece stările de
conștiință NU exclud forme și manifestări! De fapt,
formele apar în funcție de stările de conștiință. În ceea ce
privește ființele neiluminate, trupurile lor și tărâmurile
samsarice apar ca efecte ale iluziilor karmice specifice.
Când cineva atinge Buddheitatea, apar automat
manifestări transcendente ca efect al Iluminării și al
dorinței de a salva ființele.

Întotdeauna vor exista forme și manifestări,


indiferent că suntem iluminați sau neiluminați. Când
condițiile neiluminării sunt prezente, apar forme
neiluminate care duc la și mai multe atașamente și
patimi oarbe. Când se atinge Iluminarea, apar forme
și manifestări iluminate - de aceea, toți Buddha au
corpuri transcendente și creează sfere speciale de
influență numite tărâmuri pure.

Buddhașii nu depind de forme dar asta nu înseamnă că le


resping. Doar practicanții aflați în iluzie pot avea
viziunea greșită a negării formelor sau a atașamentul față

265
de vid (viziunea greșită a vidului nihilist), susținând că
totul, inclusiv Tărâmul Pur, este doar o stare a minții.

Lumea noastră samsarică este efectul karmei neiluminate


și de aceea, trăim într-o grădină a dorințelor fără de
sfârșit și a suferințelor de tot felul. În schimb, Tărâmul
Pur este efectul sau manifestarea Iluminării lui Buddha
Amida și a dorinței lui de a salva toate ființele. Tot ceea
ce se află acolo duce la Iluminare. Buddha
Shakyamuni a menționat foarte clar faptul că Tărâmul
Pur este un loc real cu diferite forme despre care a
insistat să explice că nu sunt produsul karmei
neiluminate, ci manifestări ale lui Amida. De exemplu,
când a explicat rolul şi originea minunatelor păsări din
Tărâmul Pur, Buddha Shakyamuni a spus:

„Shariputra, să nu crezi că aceste păsări se nasc din


retribuţia vreunei karme negative. Motivul este că cele
trei tărâmuri rele nu există în acel Tărâm al lui
Buddha. Shariputra, nici chiar numele celor trei
tărâmuri rele nu există aici, cu atât mai puţin tărâmurile
însăşi. Aceste păsări sunt manifestate de Buddha Amida
pentru ca glasul şi cântecul lor să proclame şi să
răspândească Dharma”.

Așadar, în conformitate cu învățătura sa, Tărâmul Pur


este atât un loc anume, cât mai ales un loc al Iluminării.

Temelia samsarei este ignoranța și patimile oarbe iar


esența Tărâmului Pur este Nirvana sau Iluminarea
Perfectă. Atât ignoranța cât și Iluminarea sunt însoțite
de forme. Ignoranța și patimile oarbe dau naștere la

266
diferite tărâmuri samsarice, în timp ce Iluminarea
perfectă manifestă așa numitele tărâmuri pure.
Așadar, Tărâmul Pur al lui Buddha Amida este efectul
Iluminării sale și a dorinței de a salva toate ființele,
exprimată în cele 48 legăminte. Aceasta este învățătura
corectă despre Tărâmul Pur

Dacă cineva vă spune spune că Tărâmul Pur este doar o


stare a conștiinței sau doar un loc anume, nu vă predă
Dharma cea adevărată. Prima variantă este viziunea
greșită a ”vidului nihilist” sau al ”atașamentului față de
vacuitate” iar a doua este viziunea greșită în conformitate
cu care Tărâmul Pur este doar un alt loc în samsara.

Așadar, modalitatea corectă de a defini Tărâmul Pur


în limbaj omenesc este ca fiind tărâmul iluminat al lui
Buddha Amida.

Este important să înțelegeți că TOATE manifestările, de


la iaduri la Tărâmul Pur al lui Buddha Amida apar
datorită cauzelor și condițiilor. Dacă aveți o karma atât
de rea încât meritați să vă nașteți într-unul din iaduri,
atunci vă veți naște naște acolo; dacă aveți karma nașterii
în trup uman, atunci vă veți naște ca oameni și așa mai
departe. La fel cum ființele neiluminate sunt cauza
karmică a tărâmurilor neiluminate cu diverse suferințe și
obstacole, un Buddha este cauza karmică a unui Tărâm
Iluminat. Dacă în primul caz manifestările din tărâmurile
neiluminate duc la și mai multe atașamente și iluzii, în
Tărâmul Pur al lui Buddha Amida nu există decât
manifestări și forme iluminate care conduc la Iluminare.

267
Așa cum am văzut mai sus, în explicațiile oferite de
Shakyamuni, păsările din Tărâmul Pur nu sunt, asemenea
celor din tărâmul uman, rezultatul unei karme
neiluminate, ci creații ale lui Buddha Amida. Dacă în
iaduri, diferitele păsări și bestii înfricoșătoare îi chinuie
pe cei născuți acolo, deoarece sunt efectul karmei
acestora, în Tărâmul Pur păsările cântă muzică Dharma
iar sunetele scoase de ele amintesc adevăruri nirvanice.
Ambele tipuri de animale (cele din iaduri și cele din
Tărâmul Pur) sunt reale dar ele există datorită unor
cauze diferite. Bestiile din iaduri își au cauza într-o
karmă neiluminată (a celor născuți acolo), în timp ce
animalele din Tărâmul Pur își au cauza în Iluminarea
lui Buddha Amida.

Bucuriile și plăcerile celor născuți în Tărâmul Pur nu


provin din atașamentul față de simțuri și obiectele
simțurilor, ci din Iluminare și natura iluminată a acestui
tărâm. Așadar, ele trec dincolo de plăcerile zeilor sau
ființelor superioare neiluminate. Așa cum spunea
Maestrul Genshin:

”Nici chiar plăcerile trăite în sute de mii de milioane de


ani în Toriten376sau plăcerile și extazul profund ale
palatului lui Mahabrahma nu merită a fi considerate
plăceri în comparație cu ceea ce vom simți în Tărâmul
Pur. Când karma recompensei se epuizează, zeul din
Toriten sau din palatul lui Mahabrahma cade din nou în
ciclul schimbărilor neîncetate și nu poate scăpa de cele

376
Toriten este denumirea japoneză a celui de-al doilea tărâm am
zeilor.

268
trei tărâmuri rele377, însă cel care s-a născut în Tărâmul
Pur se odihnește acum recunoscător în brațele lui
Kannon (Bodhisattva Avalokitesvara)378 și se află în
siguranță pe tronul de lotus al comorilor
extraordinare379. După ce a rătăcit atât de mult pe
oceanul suferinței s-a născut acum pentru prima oară în
Tărâmul Pur iar fericirea lui este dincolo de orice putere
de exprimare.”

În al 32-lea legământ, Buddha Amida a făcut următoarea


promisiune legată de Tărâmul său Pur:

„Dacă după ce voi deveni un Buddha, toate miriadele de


manifestări din tărâmul meu, de la pământ la cer,
precum palatele, pavilioanele, lacurile, pârâurile şi
copacii, nu vor fi alcătuite din nenumărate şi nepreţuite
comori, ce depăşesc în desăvârşire orice se află în lumea
oamenilor şi a zeilor, precum şi dintr-o sută de mii de
tipuri de lemne aromatice, a căror mireasmă pătrunde
peste tot de-a lungul tuturor lumilor din cele zece
direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o simt să
practice metodele buddhiste, fie să nu ating Iluminarea

377
Cele trei tărâmuri rele sunt iadurile, tărmul spiritelor flămânde și
tărâmul animalelor.
378
Avalokitesvara și Mahasthamaprapta sunt cei doi Bodhisattva
iluminați care îl însoțesc pe Buddha Amida în Tărâmul Pur, ajutând
toate ființele în diferite moduri să se încreadă în Amida și să renască
acolo.
379
Cel care se naște în Tărâmul Pur prin poarta credinței este sigur că
va atinge Iluminarea perfectă. ”Tronul de lotus al comorilor
extraordinare” este tronul Iluminării.

269
perfectă.”380

Aceste manifestări transcendente arată că Tărâmul Pur


depăşeşte toate celelalte locuri din lumea suferinţei –
“depăşesc în desăvârşire orice se află în lumea
oamenilor şi a zeilor”.

De fapt, Tărâmul Pur este dincolo de samsara şi nu poate


fi comparat cu tărâmurile prinse în puterea naşterii şi a
morţii şi supuse astfel impermanenţei. Oamenii, zeii
(deva) şi alte tipuri de fiinţe sensibile, plus mediul în care
acestea se nasc, sunt produsul karmei lor neiluminate,
însă Tărâmul Pur al lui Amida este manifestarea
Iluminării şi meritelor sale curate, de aceea, comorile şi
manifestările din Tărâmul Pur sunt neîntrecute în
frumuseţe, având în acelaşi timp puterea de a aprofunda
şi întări dedicaţia celor angajaţi în practica eliberării
personale şi a celorlalţi (bodhisattvaşii):

„o sută de mii de tipuri de lemne aromatice, a căror


mireasmă pătrunde peste tot de-a lungul tuturor lumilor
din cele zece direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o
simt să practice metodele buddhiste”.

Este evident că aceste comori din Tărâmul Pur nu au ca


scop plăcerile simţurilor, ci exprimarea Dharmei,
chemarea fiinţelor către Dharma, slăvirea virtuţilor lui

380
The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from
Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart,
Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation
and Research, Kyoto, 2003, p.18

270
Amida şi înţelegerea locului suprem pe care acest tărâm
iluminat îl ocupă printre celelalte tărâmuri ale
Buddhaşilor. Acestea sunt comori spirituale, chiar dacă
sunt descrise folosind termeni familiari nouă precum
„palate”, ”pavilioane”, „lacuri”, „pâraie”, „copaci”,
„lemne aromatice” etc.

Cu siguranță cel mai important avantaj al nașterii


în Tărâmul Pur prin Poarta Credinței este atingerea
Nirvanei sau Buddheității:

”Când cineva a intrat în Tărâmul Pur al fericirii el sau


ea atinge imediat Nirvana sau Iluminarea supremă".381

Din acest avantaj apar și celelalte ca ramurile unui copac.


Astfel, după ce vom atinge Buddheitatea în Tărâmul
Pur, vom sălăşlui în Realitatea ultimă de dincolo de
formă (Dharmakaya), vom locui pentru totdeauna în
formă transcendentă (Sambhogakaya) în Tărâmul
Pur al lui Amida şi vom merge, în acelaşi timp, în
toate zonele universului, în diferite forme sau Corpuri
ale Adaptării/Transformării (Nirmanakaya) pentru a
salva toate fiinţele. Promisiunea atingerii Buddheității
și a întoarcerii pentru a ajuta toate ființele a fost făcută de
Buddha Amida în al 11-lea și al 22-lea legământ.

381
Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 21, The
Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo
Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.555

271
Deoarece în Tărâmul Pur vom sălășlui în Nirvana, vom
avea o înfățișare ”superbă, nobilă şi majestuoasă, de
neegalat în toate lumile” și vom fi ” înzestraţi cu corpuri
ale Naturaleţii, Vidului şi Infinitului."382

A avea corpuri ale Naturaleții, Vidului și Infinitului este


o dovadă că vom atinge Buddheitatea
(Iluminarea/Nirvana supremă). Shinran Shonin a spus, de
asemenea:

”Înfăţişarea lor este impunătoare şi minunată, de


neegalat în toate lumile. Caracteristicile lor, subtile şi
delicate, nu aparţin oamenilor şi zeilor; cu toţii au
trupuri ale Naturaleţii, Vidului şi Infinitului.”383

Buddha Amida a promis în al 3-lea legământ că vom


avea ”culoarea aurului pur” iar în al 4-lea legământ că
vom ”avea cu toţii aceeaşi înfăţişare”, fără nici ”cea
mai mică diferenţă de frumuseţe” între noi.

Fiinţele neiluminate din samsara au diferite forme şi


înfăţişări, culoare sau frumuseţe. Ele diferă mult unele de
altele iar asta se datorează diferitelor tipuri de karmă pe
care le moştenesc din vieţile trecute. Însă odată ce s-au
născut în Tărâmul Pur şi au devenit Buddhaşi sunt
eliberaţi de lanţurile karmei şi trec dincolo de formă,

382
Shakyamuni Buddha, Larger Sutra in The Three Pure Land
Sutras, translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold
Stewart, revised second edition, Numata Center for Buddhist
Translation and Research, Berkeley, California, 2003, p.31
383
The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation
Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.300

272
culoare sau alte diferenţe. Asta este ceea ce se înţelege
prin „vor avea cu toţii aceeaşi înfăţişare“.
A avea culoarea aurului pur înseamnă de asemenea, a
avea corpuri transcendente ce încarnează toate calităţile
Iluminării.

Bodhisattva Nagarjuna a spus:

”În tărâmul infinit și primitor al lui Amida nu există


vreun scop rău sau înțelepciune prostească. Nu există
falsă iluminare produsă de cauze negative, ci doar
progres natural pe calea lui Buddha. Cel care se naște
acolo va fi neclintit și va atinge Iluminarea totală”.384

În al 21-lea Legământ Amida promite că cei născuți în


Tărâmul Pur sunt ”înzestraţi cu cele treizeci şi două de
semne ale unui Mare Om”. Buddha Shakyamuni a spus
același lucru în Marea Sutră despre cei născuți în
Tărâmul Pur:

“Ananda, fiinţele sensibile născute acolo au toate cele


treizeci şi două de semne fizice ale unui Mare Om,
precum şi înţelepciune perfectă cu care pătrund adânc în
natura tuturor dharmelor (fenomenelor)385 şi le înţeleg
natura subtilă. Puterile lor supranaturale nu au niciun
fel de obstacol iar simţurile sunt ascuţite şi clare”.386
384
Un poem de Bodhisattva Nagarjuna citat de Maestrul Genshin în
Ojoyoshu.
385
Când cuvântul ”dharma” se scrie cu ”d” mic se referă la
fenomenele samsarice în general. Când se scrie cu ”D” precum în
”Dharma” se referă la învățătura lui Buddha.
386
Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki in
collaboration with Harold Stewart, revised second edition, Numata

273
Maestrul Genshin a spus, de asemenea:

”Ființele din Tărâmul Pur, deoarece au corpuri de


culoarea aurului și sunt puri în interior și în exterior,
emană întotdeauna o lumină strălucitoare. Ei au cele
treizeci și două de semne și sunt atât de sublimi, integri
și minunați încât nu există nimic în lume cu care să poată
fi comparați [...] Dacă ar fi să-i comparăm pe stăpânii
celor șase Devaloka387 cu ființele din Tărâmul Pur ar fi
ca și cum am pune un cerșetor lângă un rege."

În al 15-lea legământ Buddha Amida a promis că vom


avea vieți nesfârșite, ceea ce înseamnă că trupul nostru
transcendent (Sambhogakaya) din Tărâmul Pur nu va
muri niciodată și că ne vom manifesta în diverse forme
(Nirmanakaya) de-a lungul întregii samsara pentru a
salva ființele, menținând acele forme și manifestări atât
cât dorim. De fapt, ca ființe iluminate vom trece
dincolo de naștere și moarte, așa că putem fi în
Tărâmul Pur și în alte lumi în același timp.

În al 5-lea legământ Buddha Amida a promis că după ce


ne vom naște în Tărâmul Pur ne vom aduce aminte
”toate vieţile trecute” precum și” evenimentele petrecute
în timpul ultimelor o sută de mii de kotis de nayuta de
kalpa” iar în al 6-lea legământ că vom avea”ochiul divin
prin care vom vedea pe o distanţă de cel puţin o sută de

Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California,


2003, p.41-42
387
Cele șase tărâmuri samsarice.

274
mii de kotis de nayuta de tărâmuri ale Buddhaşilor”388.
În al 8-lea legământ ne-a asigurat că vom
avea”capacitatea de a şti gândurile celorlalţi” iar în al
9-lea legământ că vom putea merge ”peste tot într-o
singură clipă, chiar şi dincolo de o sută de mii de kotis
de nayuta de tărâmuri ale Buddhaşilor” pentru a putea fi
mereu alături de orice ființă vrem să o ajutăm.

Maestrul Genshin a spus:

”Deoarece au capacitatea de a-și înțelege destinele lor


karmice, discută unii cu alții despre viețile trecute,
anume în ce țări au locuit, cum au fost treziți și
influențați de cutare sau cutare scriptură, cum au
aprofundat cutare sau cutare învățătură, etc. În acest
mod ei discută unul cu altul despre virtuțile care le-au
bucurat inima sau își descriu în detaliu povestea nașterii
în Tărâmul Pur.” [...]

Diferiții locuitori ai Tărâmului Pur posedă cele cinci


moduri tainice de comunicare, imposibil de înțeles de cei
încă nenăscuți acolo. Ei trăiesc liberi și după pofta inimii
lor. Dacă, de exemplu, vor să privească de-a lungul
universului fără să se miște din loc, pot face asta fără
nici un efort. De asemenea, pot auzi orice voce a oricărei
ființe din univers fără să se deplaseze nici măcar un
centimetru. Mai mult decât atât, pot auzi lucruri din
trecutul fără de început ca și cum s-ar întâmpla în
prezent. Ei cunosc cele mai intime gânduri ale tuturor

388
Numerele și distanțele sunt simbolice, ele reprezentând, de fapt,
capacitatea de a cunoaște, vedea și auzi peste tot și oriunde, fără
nicio limită.

275
ființelor din cele șase zone ale existenței ca și cum le-ar
privi într-o oglindă clară. Pot merge peste tot ca și cum
tărâmurile Buddhașilor din toate cele zece direcții se află
la picioarele lor. Pot face tot ceea ce doresc de-a lungul
spațiului infinit și al timpului fără de sfârșit. [...]

Pentru ființele din lumea noastră este imposibil să vadă


fără lumina soarelui ori a unei lămpi și nu se pot apropia
de un obiect fără să se deplaseze către el. Suntem atât de
slabi încât nu putem vedea nici măcar printr-o foaie de
hârtie. Nu știm nimic despre lucrurile trecute, ci doar
despre ceea ce trăim aici și acum; viețuim într-o cușcă și
avem obstacole în toate direcțiile. Însă printre cei născuți
în Tărâmul Pur nu există nici măcar unul care să nu aibă
puterea misterioasă de a transcende spațiul și timpul.
Chiar dacă timp de o sută de mari kalpa nu au plantat ei
înșiși semințele (karma) acestor însușiri extraordinare389,
ele le aparțin în mod natural ca o consecință a faptului
că s-au născut în Tărâmul Pur. Cât de fericiți trebuie să
fie!”390

El a mai spus, de asemenea:

”Lucrurile pe care oamenii le caută în această lume nu


sunt chiar ceea ce își doresc cu adevărat. Copacul vrea

389
Adică nu au obținut aceste puteri prin practici bazate pe puterea
lor personală.
390
Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure
Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer, The
Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-
romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-
edition.html#more

276
să fie liniște dar vântul bate fără încetare. Fiul vrea să
aibă grijă de părinții lui, însă aceștia nu vor trăi mult
timp. Și chiar dacă părinții ar trăi mult, fiul, în cazul în
care este sărac, nu poate oferi ceea ce pietatea filială îi
cere să facă chiar dacă și-ar da duhul încercând. Dacă
se duce departe de casă din cauza afacerilor sau muncii
lui nu se va mai putea uita la fețele dragi ale părinților
lui dimineața ori să aibă grijă de ei când merg seara la
culcare. Din moment ce toate aceste lucruri sunt
imposibil de făcut pentru el, își rupe inima inutil de la
atâta efort. Același lucru este valabil și în cazul relației
dintre învățător și discipol, soț și soție, prieteni, rude și
cu toți oamenii față de care există o obligație.
Îngrijorându-se în acest fel din cauza unui atașament
nebunesc nu face altceva decât să crească lucrarea
karmei.

Fiecare om știe unde se află acum și ce fel de viață


trăiește în cele șase tărâmuri și cele patru tipuri de
naștere. Dar cine realizează faptul că animalul de pe
câmp sau pasărea de pe munte au fost și ei părinții noștri
în mai multe vieți trecute. Acest lucru este foarte bine
exprimat într-un poem din bătrâni care spune:

‘Există un cuc pe deal ce strigă:’Cu-cu, cu-cu!’ Cine știe,


poate acela este chiar tatăl sau mama mea’

Într-un pasaj din Shindikwagyo se spune:

‘Oamenii acestei lumi fac diverse păcate de dragul


copiilor lor și după aceea cad în tărâmurile iadurilor,
spiritelor flămânde sau animalelor unde suferă timp

277
îndelungat. Nefiind sfinți și neavând puterea misterioasă
a comunicării ei nu-și pot cunoaște viețile trecute. Din
cauza aceasta, nimeni nu poate răspunde cu recunoștință
bunătății celorlalți. Toate ființele sunt prinse în roata
nașterilor și morților repetate. Ei trec mereu prin diverse
stadii în cele șase tărâmuri asemenea roții unei căruțe,
fără început și fără sfârșit. Uneori sunt tată sau mamă,
alteori soț sau soție și se iubesc unii pe alții în timpul
diverselor vieți.

Însă dacă se nasc în Tărâmul Pur vor fi înzestrați cu


înțelepciune superioară iar puterile misterioase de
comunicare îi vor face capabili să ajungă la cei care au
fost binefăcătorii, rudele și cunoștințele lor de-a lungul
multor vieți și generații, pentru a-i atrage și ajuta. Având
ochiul divin pot vedea unde trăiesc aceștia în viața de
acum și îi pot auzi. Puterea lor misterioasă de
comunicare le dă posibilitatea de a fi alături de ei și de a
lua forme adaptate nevoilor și specificului acestora,
învățându-i și călăuzindu-i pe calea salvării.'"391

În al 7-lea legământ, Buddha Amida a promis că vom


avea ”urechi divine” cu care vom auzi ”învăţăturile a cel
puţin o sută de mii de kotis de nayuta de Buddha” și vom
reuși să ni le amintim pe toate, că îi vom venera direct pe
toți Buddha din cele zece direcții (al 24-lea legământ), le

391
Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure
Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer, The
Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-
romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-
edition.html#more

278
vom aduce ofrande (al 23-lea legământ) și vom auzi
spontan orice învățătură dorim (al 46-lea legământ).

Maestrul Genshin a spus:

”Când credincioșii se află încă în această lume, citind și


auzind în scripturi despre diversele virtuți ale
tărâmurilor Buddhașilor din cele zece direcții, oftează și
își spun unii altora: ‘Când vom putea odată să vedem
tărâmurile pure din cele zece direcții și să ne întâlnim cu
diverși Buddha și Bodhisattva?’
Însă când ne vom naște în Tărâmul Pur al lui Amida
putem merge la ele dimineața și să ne întoarcem seara
ori să mergem și să ne întoarcem în același moment din
toate tărâmurile Buddhașilor din cele zece direcții. Acolo
îi putem sluji pe aceștia în diverse moduri, trăi alături de
mari învățători și asculta mereu Dharma cea adevărată.
Fiind născuți astfel în Tărâmul Pur obținem Iluminarea
perfectă. Mai mult decât atât, vom putea atunci să intrăm
în diverse sfere lumești de existență, să luăm parte la
diverse ceremonii buddhiste și să facem nenumărate
lucruri bune. Nu este asta adevărata bucurie?”392

Nu numai că vom putea merge în alte tărâmuri să-i


venerăm, să le aducem ofrande și să ascultăm învățăturile
diverșilor Buddha, dar mulți sfinți și ființe iluminate vor

392
Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure
Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer, The
Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-
romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-
edition.html#more

279
veni de asemenea, în Tărâmul Pur să îl venereze pe
Amida, așa că îi vom putea întâlni chiar acolo!

Maestrul Genshin a spus:

”Așa cum se zice în Scripturi: ‘toate ființele care aud


despre aceste plăceri își doresc să renască în Tărâmul
Pur. Asta deoarece se pot întâlni și împrieteni cu ființe
extraordinare.’ Virtuțile adunării de Bodhisattva sunt
minunate.”393

Apoi enumeră numele diverșilor Bodhisattva iluminați pe


care îi putem întâlni în Tărâmul Pur, de exemplu,
Samantabhadra, Manjushri, Maitreya, Ksitigarbha,
Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, etc

El a mai spus de asemenea:

”Marii Bodhisattva sunt imposibil de numărat, asemenea


nisipurilor Gangelui. Culoarea și forma lor este
neîntrecută în frumusețe iar ei sunt plini de virtuți.
Trăiesc mereu în Tărâmul Pur și se adună în jurul lui
Amida Nyorai […]

Tărâmul Pur este plin de sfinți care au o viață comună,


se vizitează, discută și urmează împreună aceeași Cale.

393
Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure
Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer, The
Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume
VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-
romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-
edition.html#more

280
Nu există nicio diferență între ei. De asemenea, apar
nenumărate ființe și Bodhisattva din toate cele zece
tărâmuri ale Buddhașilor, cât firele de nisip ale
Gangelui. Fiecare dintre aceștia vine în Țara cea
Plăcută (Tărâmul Pur) unde se uită la figura prețioasă a
lui Amida Nyorai și îi aduce ofrande. Unii îi aduc flori
cerești, alții ard fel de fel de arome minunate iar alții îi
oferă straie neprețuite. Unii dintre ei produc muzică
divină și îl laudă pe Nyorai (Tathagata) cu voci calme și
blânde. Alții ascultă scripturile sau propagă învățătura.
Nu există niciun obstacol în a veni și a pleca ziua sau
noaptea. Unii pleacă spre est iar alții vin dinspre vest.
Unii pleacă spre vest iar alții vin dinspre nord și tot așa
unii se întorc în nord iar alții vin dinspre sud. Astfel,
mulțimea vine și pleacă din toate cele patru colțuri, cele
opt direcții, de sus sau de jos. Parcă ar fi într-o piață
înfloritoare. A auzi o singură dată numele acestor sfinți
nu e întâmplător. Cât este de greu așadar, să întâlnești
unul dintre ei în o sută, o mie sau zece mii de kalpa! Însă
ființele din Tărâmul Pur se adună mereu în același loc și
discută unii cu alții cu prietenie și respect. Nu este asta
adevărata bucurie?

Nagarjuna a spus: ‘Diverșii copii ai lui Buddha care vin


din toate cele zece direcții arată foarte limpede puterea
misterioasă a comunicării. Ei privesc și contemplă
înfățișarea prețioasă a lui Amida și îl venerează
încontinuu. De aceea și eu mă plec înaintea lui Amida
Nyorai și îl venerez”.394

394
Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure
Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer, The
Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume

281
De asemenea, niciodată nu vom mai da”naştere la
gânduri pline de ataşamente” așa cum a promis Amida
în al 10-lea legământ. A fi eliberați de atașamente
înseamnă a trece dincolo de viziunile limitate ale lui ”eu
și ceilalți”, a percepe toate ființele în mod egal și fără
nicio discriminare. Asta este la fel cu a înțelege
vacuitatea tuturor fenomenelor. În Marea Sutră Buddha
Shakyamuni a spus despre cei născuți n Tărâmul Pur:

”Fie că pleacă ori se întorc, merg ori stau, inimile lor


rămân neatașate, faptele sunt în conformitate cu voința și
neîmpiedicate de nimic. În ei nu există nicio distincție
între sine și ceilalți, nicio idee de răsplată sau conflict.
Având o inimă plină de Compasiune și dorința de a
ajuta toate ființele, ei nu poartă ciudă nimănui. Liberi de
orice obstacole mentale, ei nu știu ce este aceea lene și
au numai gânduri pure și curate. […]trupurile lor
samsarice şi patimile rele s-au stins împreună cu ultimele
tendinţe karmice […]înţelepciunea lor este asemenea
oceanului adânc iar Samadhiul precum regele munţilor
[….]Ei sunt asemenea marelui pământ deoarece nu au
niciun gând discriminativ, precum pur sau impur, frumos
sau urât […]Sunt asemenea cerului deoarece nu au
niciun atașament […] Sunt precum un stol de păsări
jucăușe deoarece nu strâng nimic [….] Sunt asemenea
cerului întins deoarece marea lor Compasiune ajunge
peste tot fără nicio discriminare. De asemenea, și-au
distrus invidia și nu sunt deloc geloși pe superioritatea
celorlalți […] În acest fel au ajuns lumini ale lumii și

VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-


romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-
edition.html#more

282
câmpuri de merite supreme; întotdeauna devin învățători
ai lumii și nu au niciun fel de discriminare, aversiune ori
atașament”.395

În conformitate cu al 16-lea legământ, nimic rău nu se va


mai găsi în noi după ce atingem Buddheitatea în Tărâmul
Pur, nicio iluzie sau patimă oarbă, ci doar fericire
perfectă așa cum ne este promis în al 39-lea legământ.
Așadar, datorită absenței iluziilor și patimilor oarbe în
Tărâmul Pur nu există tărâmurile de jos ale existenței
(primul legământ) și nici așa-zisele ”tărâmuri superioare”
iar odată născuți acolo nu mai cădem înapoi în existența
samsarică (al-2-lea legământ)

În conformitate cu legămintele 25, 29 și 30, vom avea


”înțelepciune atot-știutoare” și neîntrecută pentru a
instrui toate ființele în funcție de capacitățile lor.
Mai mult decât atât, vom avea ”corpul zeului Vajra
Narayana” (al 26-lea legământ). Zeul-Vajra396 Narayana
este de fapt, Vajrapani (din sanscritul “vajra” care se
traduce prin “tunet” sau “diamant” şi “pani” – tradus ad-
literam prin “în mână”)397, unul din cei mai importanţi

395
Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki in
collaboration with Harold Stewart, revised second edition, Numata
Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California,
2003, p.43-44
396
Aici cuvântul “zeu” nu este folosit în sensul de fiinţă limitată din
punct de vedere karmic de tărâmurile zeilor, deşi uneori Vajrapani
poate apărea/se poate manifesta ca zeu protector.
397
În Japonia, Vajrapani este cunoscut cu numele de Kongojin
(“mână de diamant”), acesta manifestându-se sub forma a doi zei-
protectori ai Dharmei, reprezentaţi adeseori de două statui de
războinici musculoşi la intrarea în templele buddhiste. Numele lor

283
Bodhisattva iluminaţi398 din buddhismul Mahayana. El
este protectorul Dharmei lui Buddha şi reprezintă Puterea
tuturor Buddha. La fel cum Bodhisattva Samantabhadra,
menţionat în al 22-lea Legământ, reprezintă activitatea
nesfârşită a tuturor Buddha de salvare a fiinţelor,
Vajrapani reprezintă Puterea nelimitată a acestora399. Ce
minunat este că după ce vom renaşte în Tărâmul Pur vom
fi exact precum aceşti doi mari Bodhisattva Iluminaţi! La
fel ca Samantabhadra vom fi întotdeauna activi în
Samsara şi asemenea lui Vajrapani vom fi atot-puternici!
Iar pentru că Vajrapani este un protector al Dharmei şi
noi o vom proteja la nesfârşit şi vom distruge înţelegerile
greşite.

este Misshaku Kongo şi Naraen Kongo. “Naraen” este echivalentul


sanscritului “Narayana”.
398
Există două tipuri de Bodhisattva:
1) Bodhisattva în aspiraţie, care au făcut legămintele de a deveni
Buddha pentru ei şi toate fiinţele, dar care sunt încă pe cale şi
neiluminaţi (ne-Buddha). Oricine îşi asumă acum legămintele de
Bodhisattva poate fi numit un bodhisattva în aspiraţie. Unii
bodhisattva pot fi mai avansaţi decât alţii din punct de vedere
spiritual şi pe diferite nivele de dezvoltare, însă atât timp cât încă nu
au atins Iluminarea perfectă, îi includem totuşi, în această categorie.
2) Bodhisattva care au atins deja Buddheitatea sau Iluminarea
perfectă dar care nu rămân retraşi în propria Iluminare. Aceştia sunt
de fapt, Buddha care se manifestă ca Bodhisattva. Cei care se nasc în
Tărâmul Pur prin poarta Legământului Principal devin astfel de
Buddha care se manifestă ca Bodhisattva. Avalokitesvara, Vajrapani,
Mahasthamaprapta, Samantabhadra, etc, fac parte din categoria
Buddhașilor care se manifestă ca Bodhisattva (Bodhisattva
Iluminați)
399
De asemenea, Avalokitesvara reprezintă marea Compasiune a
Buddhaşilor, Majushri – înţelepciunea lor iar Tara – faptele lor
miraculoase.

284
Versuri finale despre cele patru contemplații
profunde care îndreaptă mintea căre Amida Dharma

Mă refugiez în Buddha Amida, Protectorul meu veșnic și


neclintit!
Această prețioasă viață omenească este dificil de obținut.
Trupul meu și așa-zisele mele ”realizări spirituale” sunt
impermanente și nedemne de încredere.
Efectele faptelor virtuoase ori păcătoase sunt inevitabile
iar influența karmei habituale din trecut face imposibilă
atingerea Buddheității în această viață.
Cele șase planuri de existență samsarică sunt un ocean de
suferință și nu pot scăpa de ele prin puterea personală.
Conștientizând aceste patru adevăruri fie ca mintea mea
să se îndrepte întotdeauna către Amida Dharma.

Namo Amida Bu

285
Rev Jōshō Adrian Cîrlea este reprezentantul templului
Amidaji și al comunității buddhiste Jodo Shinshu din
România.

286