Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Veţi şti:
♦ Ce sunt misiunea şi obiectivele unei organizaţii, care este rolul lor în creşterea
performanţelor organizaţionale şi cum pot fi ele formulate;
♦ Care sunt principalele elemente ale planificării strategice şi cum aţi putea proceda
într-un caz concret.
N iv e lu l 1 M is iu n e a O b ie c tiv e g e n e r a le S t r a t e g ii g e n e r a le
O r g a n i z a ţ ie o r g a n iz a ţie i a le o r g a n iz a ţ ie i ( c o r p o r a t iv e )
(fir m ă ) ( f ir m e i)
N iv e lu l 2 M is iu n i O b ie c tiv e S t r a t e g ii
A fa c e ri a le a f a c e r ilo r a le a f a c e r ilo r d e a fa c e ri
N iv e lu l 3
D o m e n ii O b ie c tiv e S t r a t e g ii
f u n c ţio n a le f u n c ţio n a le
fu n c ţio n a le
P la n u r i
N iv e lu l 4 O b ie c tiv e
o p e r a ţio n a le
D e p a rta m e n te d e p a r ta m e n t a le
d e p a r ta m e n t a le
N iv e lu l 5 P la n u r i
P o s tu ri d e O b ie c tiv e
o p e r a ţio n a le
in d iv id u a le
m uncă in d iv id u a le
Figura
5.1. Misiunea, obiectivele şi strategiile firmei
În funcţie de modul în care va fi concepută o afacere, vor fi elaborate şi celelalte elemente ale
procesului de management.
Procesul de definire a misiunii unei afaceri va fi orientat asupra identificării grupurilor de
consumatori, definirii nevoilor ce vor fi satisfăcute, a procedurilor şi metodelor pe care firma le va
aplica pentru a asigura satisfacerea nevoilor clienţilor (tabelul 5.1).
Definirea misiunii firmei sau afacerii
Tabelul 5.1
Elemente care definesc misiunea Întrebări la care trebuie să răspundă misiunea
Grupurile de consumatori CINE va fi satisfăcut ?
Nevoile consumatorilor CE nevoi vor fi satisfăcute ?
Modalităţile specifice de satisfacere a nevoilor CUM vor fi satisfăcute nevoile consumatorilor ?
Având în vedere aceste elemente, misiunea firmei McDonald's, de exemplu, a fost formulată
astfel: „... să fim cea mai bună afacere din lume în domeniul restaurantelor cu servire rapidă. A fi cei
mai buni înseamnă să oferim calitate, servire, curăţenie şi valoare de nivel remarcabil, astfel încât
fiecare client din orice restaurant al nostru să fie mulţumit“ (http://www.mcdonalds.com).
Atunci când firma este mai diversificată sau tinde să se diversifice, misiunea întregii organizaţii
este formulată în termeni mai generali, pentru a da direcţie şi sens tuturor afacerilor din subordine. De
exemplu, spre sfârşitul anului 2002, compania Microsoft şi-a reformulat misiunea, astfel: „Să oferim
37
posibilitatea oamenilor şi întreprinderilor din întreaga lume să-şi realizeze întregul lor
potenţial“ (http://www.microsoft.com).
Alte formulări de misiuni ale firmelor sau afacerilor acestora sunt prezentate în tabelul 5.2.
Modalităţi de definire a misiunii unei afaceri
Tabelul 5.2
Domeniul de Definirea misiunii orientate pe:
activitate al firmei Produs Piaţă
Contribuim la creşterea productivităţii muncii
Aparate de copiat Producem echipament de copiat
de birou
Producem şi vindem fertilizanţi Contribuim la creşterea productivităţii
Îngrăşăminte
pentru soluri agriculturii
Aparate electro- Producem ventilatoare, becuri şi
Noi asigurăm un climat confortabil în locuinţe
tehnice tuburi fluorescente
Editură ştiinţifică Tipărim enciclopedii şi cărţi de ştiinţă Culegem şi distribuim informaţii ştiinţifice
În mod tradiţional, obiectivele sunt stabilite în cascadă, adică sunt impuse de sus
în jos, pornind de la obiectivele strategice ale întregii organizaţii şi mergând, prin defalcare
pe diferitele subunităţi componente, până la locurile de muncă de la baza piramidei ierarhice. Desigur,
procedând în felul acesta se asigură coerenţa şi convergenţa diferitelor obiective din cadrul
organizaţiei. Realismul şi capacitatea lor de mobilizare pot fi însă serios afectate, mai ales într-un
mediu de afaceri dinamic şi complex, cum este cel căruia trebuie să-i facă faţă multe firme
contemporane.
În esenţă, MPO este o metodă de convertire a obiectivelor generale ale organizaţiei în obiective
specifice pentru subunităţile organizaţiei şi indivizii care o compun, prin negociere între manageri şi
subordonaţi, şi de evaluare a indivizilor în funcţie de performanţele lor efective şi obiectivele astfel
stabilite. Pentru managerii diferitelor subunităţi din cadrul organizaţiei, obiectivele individuale se
suprapun în mare măsură cu obiectivele subunităţilor conduse.
Procesul de MPO cuprinde trei etape mai importante: stabilirea obiectivelor şi a acţiunilor necesare
pentru îndeplinirea lor; implementarea acţiunilor prevăzute şi autocontrolul realizării obiectivelor;
examinarea periodică de către superiori a performanţelor individuale şi evaluarea subordonaţilor.
Stabilirea obiectivelor şi a planurilor de acţiune constituie, la rândul ei, un proces complex, cu
mai multe etape, corespunzătoare
diferitelor niveluri organizatorice
1. Stabilirea obiectivelor şi planificarea acţiunilor ale firmei (vezi şi figura 5.2).
Sensul de parcurgere a acestor
Obiective generale ale organizaţiei etape este tot de sus în jos,
pornind de la obiectivele
Obiective ale diviziilor strategice ale întregii organizaţii
şi mergând până la obiectivele
Obiective ale departamentelor individuale ale lucrătorilor
operativi. La stabilirea
Obiective individuale obiectivelor diferitelor entităţi
Acţiuni necesare organizatorice ale firmei
pentru îndeplinirea obiectivelor (subunităţi sau locuri de muncă)
Feedback
atingerea obiectivelor fixate de comun acord cu superiorii, declanşând, dacă este cazul, acţiuni corective
în limita competenţelor lor decizionale.
Examinarea periodică de către superiori a performanţelor individuale şi evaluarea
subordonaţilor. Acţiunea presupune măsurarea rezultatelor individuale, compararea lor cu obiectivele
fixate, evaluarea, pe această bază, a subordonaţilor, sprijinirea şi recompensarea lor corespunzătoare.
Avantaje Dezavantaje
1. Duce la creşterea realismului obiectivelor 1. Poate genera un consum exagerat de timp pentru
organizaţiei şi a componentelor sale. întocmirea unor documente şi proceduri.
2. Stimulează dezvoltarea unui comportament 2. MPO nu pot rezolva toate problemele cu care se
participativ şi responsabil al personalului şi confruntă o organizaţie, ba chiar poate genera noi
îmbunătăţirea folosirii timpului de muncă al probleme: dacă evaluarea performanţelor nu este
managerilor ca urmare a diminuării activităţilor de realizată corespunzător, poate duce la conflicte
supraveghere şi control. între manageri şi subalternii.
3. Permite managerilor de pe diferite niveluri 3. Pentru unele organizaţii puternic ierarhizate, cu un
ierarhice şi personalului de execuţie să ştie ce se stil excesiv de autoritar, stabilirea relaţiilor de
aşteaptă de la ei, având o imagine clară privind colaborare între şefi şi subalterni poate fi
rolurile specifice în cadrul organizaţiei. imposibilă, iar introducerea MPO nu poate avea
4. Permite identificarea problemelor şi îi încurajează efectele scontate.
pe manageri si subordonaţi să stabilească planuri 4. Stabilirea unor obiective nerealiste, imposibil de
de acţiune şi termene ţintă de rezolvare a realizat, poate avea un impact demobilizator,
problemelor. ducând la diminuarea interesului dar şi a
5. Duce la îmbunătăţirea comunicări organizaţionale. performanţelor angajaţilor.
6. Asigură cunoaşterea obiectivelor organizaţionale şi 5. Obiectivele stabilite pot fi în total dezacord cu
orientarea activităţii spre atingerea lor, ducând la valorile angajaţilor.
creşterea motivării întregului personal 6. Dacă angajaţii nu sunt dispuşi să-şi asume
prin corelarea mai strânsă a recompenselor (inclusiv responsabilitatea îndeplinirii obiectivelor,
salariale) cu performanţele individuale. preferând să se implice cât mai puţin în
7. Asigură dezvoltarea personalului prin raportarea soluţionarea problemelor organizaţiei, aplicarea
rezultatelor obţinute la cele scontate. MPO nu rezolvă problemele ci le amplifică.
a. Autoevaluarea cunoştinţelor
1. Prin formularea şi comunicarea misiunii firmei se realizează :
a) cunoaşterea de către angajaţi a obiectivelor individuale ce le revin;
b) personalizarea (individualizarea) firmei;
2. O misiune bine definită pentru o afacere a firmei trebuie să sugereze:
a) ce nevoi ale clienţilor vor fi satisfăcute;
b) când vor fi satisfăcute nevoile clienţilor;
c) cum vor fi satisfăcute nevoile clienţilor.
3. Care manieră de definire a misiunii firmei (afacerii) oferă cea mai mare flexibilitate în planificarea
strategică ?
a) Definirea orientată spre produs;
b) Definirea orientată spre tehnologie;
c) Definirea orientată spre piaţă (nevoile consumatorilor).
4. În management, termenul „obiectiv“ desemnează:
a) un rezultat ce se doreşte a fi obţinut în viitor;
b) o acţiune ce se doreşte a fi întreprinsă în viitor;
c) o procedură ce urmează a fi dezvoltată în viitor.
5. „Ne vom strădui să fim lider pe piaţa naţională, cheltuind pentru cercetare-dezvoltare, în anul
2013, cel puţin 10% din veniturile brute planificate“ este:
a) un obiectiv definit în mod clar; c) un obiectiv definit în mod neclar.
b) un slogan, nu un obiectiv;
6. Care dintre următoarele formulări pot fi considerate obiective bine (clar) definite pentru o firmă:
a) realizarea unui volum de vânzări de 200 miliarde lei în anul 2013, în Regiunea Nord-Est;
b) îmbunătăţirea substanţială a calităţii produselor oferite clienţilor;
c) ocuparea poziţiei de lider pe piaţa naţională a băuturilor răcoritoare până în anul 2015;
d) realizarea unei profitabilităţi maxime în următorii 2 ani.