1.

Consideraţii generale privind mediul

⚫ Mediul reprezintă un element esenţial al existenţei umane.

De aceea, calitatea acestuia constituie o problemă de interes
major pentru evoluţia socială.
⚫ Cercetările întreprinse în ultimii ani evidenţiază ca prioritare
şi de lungă durată schimbările climatice, rarefierea şi
diminuarea stratului de ozon din atmosferă, reducerea
biodiversivităţii, emisiile acide, oxidanţii fotochimici şi alte
efecte ale ozonului din troposferă, managementul apelor
dulci, degradarea pădurilor, pericolele pentru zonele de
coastă şi managementul acestora.
⚫ Acest termen a fost folosit începând din secolul al XIX-lea,
în sens biologic, ca ambianţă naturală a vieţuitoarelor;
ulterior, în domeniul geografiei a fost definit ca fiind spaţiul
locuit şi influenţat de om.
⚫ Noţiunea de mediu este una din noţiunile fundamentale care
stau la baza ecologiei, ştiinţa care se ocupă cu „studiul
relaţiilor organismelor ori grupul de organisme cu mediul
lor sau ştiinţa interrelaţiilor organismelor vii cu mediul
lor”.
⚫ Potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgentă nr.195 din 2005 privind
protecţia mediului, mediul este constituit din „ansamblul de condiţii şi
elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele
caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile
organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în
interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele
valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa
bunăstarea şi sănătatea omului.”.

⚫ Protecţia mediului poate fi definită ca „o activitate umană conştientă,

fundamentată ştiinţific, având drept scop prevenirea poluării, menţinerea şi
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ”.
2. Poluarea mediului şi consecinţele acesteia
Noţiunea de poluare a mediului

⚫ Prin „poluant”, în sensul Ordonanţei de urgenţă nr. 195 din 2005, se înţelege
orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de
vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau
vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia
şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.
⚫ Poluarea, potrivit regulilor de la Montreal din 1982, aplicabile poluării
transfrontaliere, reprezintă „orice introducere de către om în mediu, direct sau
indirect a unor substanţe sau energii cu efecte vătămătoare, de natură să pună
în pericol sănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele şi
proprietatea materială, să diminueze binefacerile sau să împiedice alte utilizări
legitime ale mediului”.
Conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr.195 din 2005,
termenul „poluare” semnifică „introducerea directă sau
indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii
umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori
cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în
scop recreativ sau în alte scopuri legitime”.
3. Formele poluării şi cauzele acesteia

⚫ Poluarea poate fi naturală (deşeurile activităţii vitale a

vieţuitoarelor, care conduc la dezvoltarea unor organisme
parazitare) şi chimică (agricolă şi industrială).
⚫ De asemenea, poluarea poate fi fizică (termică, radioactivă,
sonoră, prin vibraţii), biologică (contaminarea
microbiologică a mediilor inhalante şi ingerante), estetică
(degradarea peisajului printr-o urbanizare necivilizată,
amplasarea de industrii în biotopuri mai puţin modificate de
om etc.).
Cauzele poluării sunt:

⚫ ignorarea efectelor negative asupra mediului ale aplicării

rezultatelor cercetării ştiinţifice;
⚫ înţelegerea greşită a unor criterii de economicitate şi
nerealizarea unor investiţii necesare prevenirii poluării;
⚫ industrializarea excesivă;
⚫ subdezvoltarea, războaiele locale şi industriile de război;
⚫ lipsa unei conştiinţe ecologice;
⚫ alte cauze, precum radioactivitatea apărută datorită
experienţelor nucleare şi accidentelor la centralele
atomoelectrice, folosirea neştiinţifică a pesticidelor şi
insecticidelor, deşeurile menajere ş.a.
4. Ocrotirea mediului – problemă vitală a lumii
contemporane

⚫ Schimbările radicale intervenite în ultimul secol în condiţiile

de viaţă ale omenirii au afectat profund mediul de existenţă
a omului, pe omul însuşi.
⚫ Într-un raport prezentat la deschiderea Anului vest-european
al mediului (Bruxelles, 19 martie 1987), statele fostei Pieţe
Comune au recunoscut că preocupările lor pentru
problemele mediului au apărut târziu, după ce s-au
înregistrat adevărate catastrofe ecologice.
⚫ Progresul ştiinţei şi tehnicii materializat în creşterea
economică a multor ţări ale lumii a dus, în mod inevitabil, la
poluarea mediului de viaţă a omului.
⚫ O problemă îngrijorătoare pentru umanitate o reprezintă
poluarea mărilor şi oceanelor. Poluarea Mediteranei
afectează, de exemplu, nu numai ţările cu accesul maritim la
această apă, ci, printr-un lanţ extrem de complex de
interferenţe şi consecinţe, însuşi organismul unitar al Terrei.
⚫ Totodată, prin efectele sale „agresive”, poluarea radioactivă
poate ameninţa echilibrul biosferic al unei părţi importante
din suprafaţa terestră.
Conferinţe mondiale în domeniul mediului

⚫ Conferinţa mondială în domeniul protecţiei mediului înconjurător de la

Stockholm (5-16 iunie 1972), organizată sub egida ONU, a reunit 114
state participante, printre care şi România.
⚫ Problematica abordată:
⚫ - planificarea şi gestionarea aşezărilor umane în vederea asigurării
calităţii mediului înconjurător;
⚫ - gestionarea resurselor naturale ale mediului;
⚫ - determinarea poluanţilor de importanţă internaţională;
⚫ - dezvoltarea şi mediul;
⚫ - aspecte educative, sociale şi culturale ale problemelor de mediu şi
informarea opiniei publice asupra acestora;
⚫ - incidentele internaţionale ale acţiunilor în domeniul protecţiei
mediului.
⚫ Un rezultat important al Conferinţei de la Stockholm din 1972
privind mediul îl reprezintă „Planul de acţiune pentru mediu”,
care cuprinde 109 recomandări adresate statelor pentru
protecţia mediului.
⚫ Prevederile sale au în vedere, în mod deosebit, trei categorii de
probleme: evaluarea mediului (analiza, cercetarea,
supravegherea şi schimbul de informaţii privind mediul);
gestiunea mediului (referindu-se atât la aşezările umane, cât şi
la resursele naturale); măsurile de susţinere (informarea şi
educarea publicului, formarea specialiştilor în domeniul
protecţiei mediului ş.a.).
⚫ Tot în cadrul acestei conferinţe, ziua de 5 iunie a fost
proclamată Ziua mondială a mediului înconjurător.
⚫ Cea de a doua Conferinţă a Naţiunilor Unite pentru Mediu şi
Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992) a avut drept scop
elaborarea de strategii şi măsuri care să contribuie la
combaterea degradării mediului în toate ţările, în contextul
dezvoltării durabile.
⚫ Documentele adoptate în cadrul acestei conferinţe sunt:
⚫ - Declaraţia de la Rio privind mediul și dezvoltarea, numită şi
Carta Pământului (Carta Terrei), în care sunt enunţate
principiile după care omenirea trebuie să se conducă în relaţiile
interumane, precum şi în relaţiile dintre om şi natură;
⚫ Agenda 21, care reprezintă un program de acţiune ce va fi
aplicat de guverne, agenţii de dezvoltare, organizaţii ale
Naţiunilor Unite şi grupuri sectoriale independente, în fiecare
sector unde activitatea economică a omului afectează mediul
înconjurător;
⚫ Convenţia schimbărilor climatice, document care reprezintă un
angajament al ţărilor semnatare, ca până în anul 2000 să-şi
reducă emisiile de bioxid de carbon în atmosferă la nivelul
anului 1990;
⚫ Convenţia privind diversitatea biologică, act prin care se
stabilesc măsurile ce trebuie luate pentru protejarea
ecosistemelor şi a diverselor forme de viaţă. Statele semnatare
s-au angajat să instituie zone protejate, să integreze
problemele biologice în sistemele de dezvoltare pe plan
naţional şi să asigure întregii comunităţi umane avantajele
ce decurg din utilizarea resurselor genetice, inclusiv
asigurarea transferului de tehnologii biologice de la ţările
dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate.
⚫ Declaraţia de principii asupra conservării şi exploatării
pădurilor s-a dorit a fi o convenţie, însă datorită imposibilităţii
realizării unui acord, a rămas doar o declaraţie de principii
privind conservarea pădurilor tropicale.
⚫ Protocolul de la Kyoto privind termenii şi regulile de
punere sub control a gazelor ce determină efectul de seră al
Terrei (Japonia, 1-11 decembrie 1997).
⚫ Prin acest document se exprimă dorinţa ca până în anul
2012, cantitatea de gaze cu efect de seră să fie redusă cu
5,2%, sub nivelul înregistrat în anul 1990.
⚫ Acesta a intrat în vigoare la 16 februarie 2005, după
ratificarea sa de către Rusia.
⚫ Mai multe ţări industrializate au refuzat să ratifice
Protocolul, printre acestea, Statele Unite ale Americii şi
Australia.
⚫ Următoarea conferinţă mondială a Organizaţiei Naţiunilor
Unite pentru Mediu a avut loc la Johanesburg între 26 august
şi 4 septembrie 2002, fiind dedicată dezvoltării durabile.
⚫ Pe ordinea de zi a Conferinţei au stat probleme precum apa şi
sistemul de salubritate publică, energia, sănătatea,
agricultura, managementul ecosistemelor.
⚫ Cel mai important document adoptat în cadrul Conferinţei a
fost Declaraţia de la Johanesburg, care cuprinde angajamentul
statelor semnatare de a promova şi consolida principiile de
bază ale dezvoltării durabile la nivel local, naţional, regional
şi global.
⚫ În Declaraţie se arată că eradicarea sărăciei, protecţia şi
managementul resurselor naturale pentru asigurarea
dezvoltării economice şi sociale constituie obiective şi cerinţe
esenţiale ale dezvoltării durabile, fapt pentru care statele
semnatare se angajează în lupta împotriva tuturor factorilor
care împiedică această dezvoltare.
⚫ În numeroase documente internaţionale s-a subliniat
necesitatea unei cooperări regional-continentale, fiind
considerată cea mai bună formă de soluţionare a problemelor
generale ale protecţiei mediului.
⚫ Summit-ul de la Copenhaga, 17-18 decembrie 2009,
privind încălzirea globală.
⚫ Acordul adoptat urmăreşte să sporească cooperarea
internaţională în probleme de mediu şi ia act de importanţa
ajutorului acordat statelor în curs de dezvoltare.
⚫ Acordul de la Paris
⚫ Între 30 noiembrie-11 decembrie 2015 s-a desfășurat
Conferința de la Paris privind schimbările climatice, în
cadrul căreia s-a ajuns la un acord ce vizează un plan de
acțiune pentru limitarea încălzirii globale sub 2°C.
⚫ Acordul a intrat în vigoare la data de 4 noiembrie 2016.
⚫ Acordul de la Paris a fost ratificat de Uniunea Europeană la
data de 5 octombrie 2016.
⚫ România a ratificat Acordul de la Paris prin Legea nr.
57/2017, Acord încheiat la Paris la 12 decembrie 2015 şi
semnat de România la New York la 22 aprilie 2016.
⚫ Schimbările înregistrate după în 1989 au condus la unificarea
politică a regiunii în cadrul Consiliului European (prin
Tratatul de la Maastricht), iar integrarea economică sub egida
Uniunii Europene a atins progrese semnificative în ultimii ani.
⚫ Procesul de reglementare juridică s-a derulat sub egida a două
instituţii internaţionale: Consiliul Uniunii Europene
(organizaţie internaţională de tip clasic, care adoptă documente
înscrise în cadrul dreptului internaţional) şi Comisia
Europeană, sub forma dreptului comunitar/european al
mediului, care în prezent cuprinde peste 200 de directive şi
regulamente.
⚫ Actul Unic European (intrat în vigoare la 1 iulie 1987), printre
alte obiective pe care le înscrie în domeniul lărgirii
competenţelor comunitare, a relansat şi a ridicat la rangul de
preocupări prioritare şi pe cele de protecţie a mediului.
⚫ Prin Titlul VII din Actul Unic European, intitulat „Mediul”,
politica de mediu a devenit o componentă a politicilor
comunitare.
⚫ Această politică are în vedere coordonarea acţiunilor de
conservare, protejare şi ameliorare a calităţii mediului, de
protecţie a sănătăţii oamenilor, de utilizare raţională a
resurselor naturale.
⚫ Tratatul asupra Uniunii Europene a stabilit în mod formal
conceptul dezvoltării durabile în legislaţia Uniunii Europene.
⚫ Programul de Acţiune Pentru Protecţia Mediului în Europa Centrală şi
de Est, document ale cărui principii au fost aprobate de Conferinţa
Ministerială de la Lucerna (28-30 aprilie 1993) a fost considerat „ca o
bază pentru acţiunea guvernelor şi administraţiilor locale, a Comisiei
Europene şi a organizaţiilor internaţionale, instituţiilor financiare şi a
investitorilor privaţi în regiune” (Paragraful 6 al Declaraţiei Ministeriale,
30 aprilie 1993).
⚫ Acest program a fost punctul de pornire pentru un dialog concret, care s-
a bazat pe o mai bună înţelegere a modului în care pot fi atinse obiective
realizabile, în condiţiile în care problemele grave ale mediului trebuie să
concureze cu multe alte cerinţe sociale şi economice urgente.
⚫ Pornind de la prevederile Programului, Guvernul României a adoptat, în
iulie 1999, „Strategia naţională a dezvoltării durabile”, iar ca strategii
sectoriale au fost aprobate de către autoritatea publică centrală în domeniul
protecţiei mediului „Strategia dezvoltării durabile a silviculturii româneşti
în perioada 2000-2020”, „Strategia protecţiei mediului în România în
perioada 2000-2020”, „Strategia naţională privind schimbările climatice”
ş.a.
Alte reglementări:
-Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României
Orizonturi 2013-2020-2030, aprobată prin H.G. nr. 1460/2008;
-Strategia naţională pentru dezvoltarea durabilă a României
2030 aprobată prin H.G. nr. 877/2018, care a abrogat H.G. nr.
1460/2008.
Strategia protecţiei mediului are un caracter dinamic, ea actualizându-se ţinând
seama de fiecare etapă parcursă.
Principiile strategiei protecţiei mediului sunt:
⚫ conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor;
⚫ dezvoltarea durabilă;
⚫ evitarea poluării prin măsuri preventive;
⚫ conservarea biodiversivităţii;
⚫ cine poluează plăteşte;
⚫ stimularea activităţilor de redresare a mediului.
Strategia protecţiei mediului se aplică şi se actualizează prin Programul
Naţional de Acţiune pentru protecţia Mediului.
4. Protecţia mediului şi strategia dezvoltării durabile

⚫ Dezvoltarea durabilă nu se poate asigura fără ocrotirea

mediului. Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului,
iar protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă.
⚫ Problema cheie a dezvoltării durabile o constituie
reconcilierea între două aspiraţii umane: necesitatea
continuării dezvoltării economice şi sociale, pe de o parte
şi protecţia şi îmbunătăţirea stării mediului, pe de altă
parte.
⚫ Conceptul de dezvoltare durabilă s-a conturat într-un moment
în care problemele legate de mediu se aflau în prim-planul
dezbaterilor politice.
⚫ Prin întărirea ideii că mediul şi dezvoltarea economică sunt
potenţial compatibile, dezvoltarea durabilă a oferit o mult
aşteptată înlocuire a modelului conflictual care a caracterizat
dezbaterile pe tema limitelor de creştere din anii ’70.
⚫ Conform Raportului Brundtland intitulat „Viitorul nostru
comun” (1987), care a pus bazele conceptului de dezvoltare
durabilă, prosperitatea economică şi conservarea mediului
se susţin reciproc.
⚫ (Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare cunoscută
sub denumirea Comisia Brundtland a fost constituită în
anul 1983).
⚫ Aceasta a avut ca primă sarcină să realizeze studii şi să ofere
recomandări spre a găsi conceptul acoperitor pentru acel
gen de dezvoltare ce trebuia pregătit şi care, concomitent,
trebuia să asigure continuarea creşterii (şi nu stoparea ei
aşa cum sugera Raportul Clubului de la Roma, intitulat
„Limitele creşterii”, publicat în anul 1972).
⚫ «Dacă se mențin tendințele actuale de creștere ale
populației mondiale, ale industrializării,
contaminării ambientale, producției de alimente și
epuizării resurselor, această planetă va atinge
limitele creșterii în următorii 100 de ani. Rezultatul
cel mai probabil ar fi o scădere subită și
incontrolabilă atât a populației cât și a capacității
industriale». (Limitele creşterii, 1972)
⚫ Obiectivul general al dezvoltării durabile este găsirea unui
spaţiu al interacţiunii dintre patru sisteme: economic, uman,
ambiental şi tehnologic într-un proces dinamic şi flexibil de
funcţionare.
⚫ Comisia Internaţională pentru Mediu şi Dezvoltare a ajuns
la concluzia că imperativele strategiei naţionale pentru o
dezvoltare durabilă sunt:
⚫ - eliminarea sărăciei, în condiţiile satisfacerii nevoilor
esenţiale pentru locurile de muncă, hrană, energie, apă,
locuinţe şi sănătate;
⚫ - asigurarea creşterii populaţiei la un nivel acceptabil şi
reducerea creşterii demografice necontrolate;
⚫ - conservarea şi sporirea resurselor naturale,
întreţinerea diversităţii ecosistemelor,
supravegherea impactului economiei asupra
mediului;
⚫ - descentralizarea formelor de guvernare, creşterea
gradului de participare la luarea deciziilor privind
mediul şi economia;
⚫ - reorientarea tehnologiei şi a riscului managerial.
Definiţie dezvoltare durabilă

⚫ Concept care defineşte o formă de creştere economică prin

care este asigurat un nivel corespunzător de bunăstare nu
numai pe termen scurt sau mediu, ci şi pe termen lung.
⚫ Dezvoltarea este durabilă dacă răspunde necesităţilor
curente ale societăţii, fără a pune în pericol perspectivele
pentru generaţiile viitoare.

⚫ „Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte

satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite
posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile
nevoi” (art. 2 pct. 23 din OUG. nr. 195/2005).
⚫ Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt
dependente de mediul înconjurător și de resurse.
⚫ Fiecare om, conștient sau nu, poate contribui la dezvoltarea
durabilă.
⚫ Lester R. Brown (analist de mediu care a introdus conceptul
de eco-ecoenomie) atrage atenția, în lucrarea „Planul B 2.0”
asupra conflictului dintre civilizația industrială și mediul
ambiant și menționează aspecte precum:
⚫ - tendința de epuizare a resurselor naturale de energie, de
materii prime și de hrană;
⚫ - consumarea resurselor regenerabile într-un ritm superior
capacității lor de regenerare;
⚫ - deteriorarea fizică și poluarea unor factori vitali de mediu,
respectiv apă, aer, sol.
⚫ O societate durabilă este o societate care își
modelează sistemul economic și social astfel
încât resursele naturale globale și sistemele
de suport ale vieții să fie menținute.
⚫ „Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene,
dezvoltarea durabila nu este una dintre opţiunile posibile,
ci singura perspectivă raţională a devenirii naţionale,
având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de
dezvoltare prin confluenţa factorilor economici, sociali şi de
mediu” (Extras din Strategia Naţională pentru Dezvoltare
Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, aprobată
prin H.G. nr. 1460/2008, abrogată prin H.G. nr. 877/2018
privind adoptarea Strategiei naţionale pentru dezvoltarea
durabilă a României 2030 ).
Strategia UE pentru dezvoltare durabilă

⚫ Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic al Uniunii

Europene începând cu anul 1997, prin includerea sa în
Tratatul de la Maastricht.
⚫ În anul 2001, Consiliul European de la Goteborg a adoptat
Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene,
căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona,
în anul 2002.
⚫ În anul 2005, Comisia Europeană a demarat un proces de
revizuire a Strategiei, publicând, în luna februarie, o
evaluare critică a progreselor înregistrate după 2001, care
punctează şi o serie de direcţii de acţiune de urmat.
⚫ Documentul a evidenţiat şi unele tendinţe cu efecte negative
asupra mediului înconjurător, care puteau afecta dezvoltarea
viitoare a Uniunii Europene, respectiv schimbările
climatice, ameninţarile la adresa sănătăţii publice, sărăcia
şi excluziunea socială, epuizarea resurselor naturale şi
erodarea biodiversităţii.
⚫ Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia reînnoită
de Dezvoltare Durabilă, pentru o Europă extinsă.
⚫ Documentul este conceput într-o viziune strategică unitară şi
coerentă, având ca obiectiv general îmbunătăţirea
continuă a calitaţii vieţii pentru generaţiile prezente şi
viitoare prin crearea unor comunităţi sustenabile, capabile
să gestioneze si să folosească resursele în mod eficient şi să
valorifice potenţialul de inovare ecologică si socială al
economiei în vederea asigurării prosperităţii, protecţiei
mediului şi coeziunii sociale.
⚫ Liderii mondiali au adoptat la 25 Septembrie 2015, în cadrul
celei de a 70-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, un nou
cadru global de dezvoltare durabilă: Agenda 2030 pentru
dezvoltare durabilă (denumită „Agenda 2030”) având ca
element central obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD).
⚫ Agenda 2030 reprezintă un angajament față de eradicarea
sărăciei și obținerea de rezultate în direcția dezvoltării
durabile la nivel mondial până în 2030.
⚫ Cele 17 ODD (obiective de dezvoltare durabilă) prevăd
obiective calitative și cantitative pentru următorii 15 ani.
⚫ ODD 1 referitor la „Eradicarea sărăciei sub toate
formele sale peste tot în lume”, rolul Uniunii Europene pe
plan intern, în conformitate cu principiul subsidiarității, este,
în principal, acela de a sprijini statele membre în lupta
împotriva sărăciei pentru a le ajuta să atingă obiectivul
principal în materie de sărăcie stabilit de Strategia Europa
2020.
⚫ Pentru ODD 2 privind „Eradicarea foametei, garantarea securității
alimentare, îmbunătățirea alimentației și promovarea agriculturii
durabile”, reforma politicii agricole comune (PAC) are trei obiective:
producția alimentară viabilă, gestionarea durabilă a resurselor naturale și
politicile climatice, dezvoltarea teritorială echilibrată.
⚫ ODD 3 „Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării
tuturor la toate vârstele”, UE completează acțiunea statelor membre
prin intermediul legislației, precum și prin alte inițiative în domeniul
sănătății publice, al sistemelor de sănătate și al problemelor de
sănătate legate de mediu (inclusiv calitatea aerului, produsele
chimice și deșeurile).
⚫ Anumite ODD pun un accent puternic pe aspectele de mediu, în special
ODD 6 „Asigurarea disponibilității și gestionării durabile a apei și a
salubrității pentru toți”, ODD 14 „Conservarea și utilizarea
durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o
dezvoltare durabilă” și ODD 15 „Protejarea, refacerea și
promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea
durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării și stoparea
degradării solurilor și refacerea acestora, precum și combaterea
declinului biodiversității”.
⚫ (https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=COM%3A2016%3A739%3AFIN)