Principiile dreptului mediului

⚫ Principiile de drept sunt ideile conducătoare (prescripţiile

fundamentale) ale conţinutului tuturor normelor juridice.
⚫ Principiile au atât un rol constructiv, cât şi unul valorizator
pentru sistemul de drept, în sensul că ele cuprind cerinţe
obiective ale societăţii, cerinţe cu manifestări specifice în
procesul de constituire a dreptului şi în procesul de realizare
a acestuia.
⚫ Cuvântul principiu vine din latinescul „principium” care
înseamnă început, obârşie, având şi sensul de element
fundamental.
⚫ Existenţa unor principii generale se impune ca necesară,
întrucât principiile generale ale dreptului dau măsura
sistemului.
⚫ Pe de o parte, principiile dreptului trasează linia directoare
pentru sistemul juridic.
⚫ În acest sens, principiile de drept exercită o acţiune
constructivă, orientând activitatea legiuitorului.
⚫ Pe de altă parte, principiile generale au rol şi în
administrarea justiţiei, deoarece cei însărcinaţi cu aplicarea
dreptului trebuie să cunoască nu numai „litera legii”, ci şi
spiritul său, iar principiile de drept alcătuiesc chiar
„spiritul legii”.
⚫ În sistemul naţional, conceptul de „principiu fundamental al
dreptului mediului” cunoaşte situaţii diferite, în funcţie de
nivelul de recunoaştere şi garantare juridică.
⚫ Deşi nu sunt ele însele „lege”, principiile servesc la
sublinierea şi orientarea dezvoltării şi aplicării normelor
dreptului mediului.
⚫ Preocupările cu privire la protecția mediului au dus la
formarea unor principii comune dreptului național,
european și internațional.
⚫ Chiar dacă acestea au formulări diferite, în esență au aceeași
semnificație juridică.
⚫ La nivel național, principiile sunt cuprinse în legile-cadru
privind protecția mediului.
⚫ La nivelul Uniunii Europene, principiile au fost cuprinse
inițial în programele de acțiune, începând cu anul 1973, iar
apoi au fost preluate și consacrate juridic prin intermediul
modificărilor succesive ale tratatelor (Actul unic european-
1986, Tratatul de la Maastricht-1993, Tratatul de la
Amsterdam-1997, Tratatul de la Nisa-2000, Tratatul de la
Lisabona-2009).
⚫ La nivel internațional, principiile se regăsesc în: Declarația
de la Stockholm (1972); Carta mondială a naturii (1982);
Declarația de la Rio (1992) ş.a.
⚫ Plecând de la „necesitatea îndeplinirii angajamentelor
asumate de ţara noastră în procesul de integrare europeană”,
Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia
mediului a reformulat sistemul principiilor dreptului
mediului prin preluarea formulărilor din reglementările
juridice europene.
⚫ Astfel, se distinge, pe de o parte, între principii şi elemente
strategice, iar pe de altă parte, se face referire la
modalităţile de implementare a acestora.
⚫ Ca principii sunt prevăzute:
⚫ - principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici
sectoriale (art. 3 lit. a));
⚫ - principiul precauţiei în luarea deciziei (art. 3 lit. b));
⚫ - principiul acţiunii preventive (art. 3 lit. c));
⚫ - principiul reţinerii poluanţilor la sursă (art. 3 lit. d));
⚫ - principiul „poluatorul plăteşte” (art. 3 lit. e));
⚫ - principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor
specifice cadrului biogeografic natural (art. 3 lit. f)).
⚫ Sunt considerate „elemente strategice” :
⚫ - dezvoltarea durabilă a resurselor naturale;
⚫ - informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor,
precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;
⚫ - dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia
mediului.
⚫ Potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă, nr. 195/2005,
modalităţile de implementare a principiilor şi elementelor
strategice sunt:
⚫ prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea
celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile cu
impact semnificativ asupra mediului;
⚫ corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism
cu cea de mediu;
⚫ adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea
cerinţelor politicii de mediu;
⚫ efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi
programelor care pot avea efect semnificativ asupra
mediului;
⚫ evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a
proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;
⚫ introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor
economice stimulative sau coercitive;
⚫ rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de
mediu, în funcţie de amploarea acestora;
⚫ promovarea de acte normative armonizate cu reglementările
europene şi internaţionale în domeniu;
⚫ stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru
conformare;
⚫ crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a
calităţii mediului;
⚫ recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului,
prin acordarea etichetei ecologice;
⚫ menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;
⚫ reabilitarea zonelor afectate de poluare;
⚫ încurajarea implementării sistemelor de management şi
audit de mediu;
⚫ promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în
domeniul protecţiei mediului;
⚫ educarea şi conştientizarea publicului, precum şi
participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a
deciziilor privind mediul;
⚫ dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru
menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor
naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte
integrantă a reţelei ecologice europene – Natura 2000;
⚫ aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării
organismelor modificate genetic;
⚫ înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează
nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor.
⚫ Din preambulul Ordonanţei de urgenţă nr. 195/2005 (prin
care se motivează urgenţa adoptării acestui act normativ)
reiese că principiile enumerate „guvernează întreaga
activitate de protecţie a mediului”, „trasează direcţiile de
reglementare a activităţilor economice în vederea atingerii
obiectivelor dezvoltării durabile” şi „vizează interesul
public”.
⚫ În art. 1 alin. (1) se precizează că protecţia mediului
reprezintă un „obiectiv de interes public major”, care se
realizează pe baza principiilor şi elementelor strategice.
1. Principiul conform căruia protecţia mediului
constituie un obiectiv de interes public major

⚫ Dezvoltări importante ale conţinutului acestui principiu se

regăsesc în convenţiile – cadru privind problemele globale,
precum Convenţia – cadru privind schimbările climatice
sau Convenţia privind biodiversitatea, din 1992.
⚫ În ţara noastră, Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 califică
protecţia mediului „obiectiv de interes public major”,
relevând, astfel, valoarea social-juridică deosebită conferită
păstrării echilibrului ecologic şi conservării factorilor de
mediu.
⚫ Prin această dispoziţie generală se imprimă un caracter
imperativ normelor de drept din acest domeniu.
⚫ Ca atare, exigenţele protecţiei mediului grevează
desfăşurarea tuturor activităţilor economico-sociale şi
constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi
juridice (art. 6 şi 94 din Ordonanţa de urgenţă nr.
195/2005).
⚫ În acest sens sunt şi reglementările sectoriale.
⚫ Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996,
cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea
durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes
general.
⚫ Codul silvic (Legea nr. 46/2008 ), republicat, consideră
fondul forestier naţional „bun de interes naţional” (art. 3
alin. 1).
⚫ Consecinţele de ordin practic ale acestui principiu se referă
la controlul de legalitate exercitat asupra acţiunilor care
aduc atingeri mediului, instituirea unui serviciu public
pentru protecţia mediului şi existenţa unei ordini publice
ecologice.
2. Principiul conservării

⚫ În sens larg, conservarea presupune menţinerea nivelurilor

cantitative şi calitative durabile ale resurselor mediului.
⚫ Conform Strategiei mondiale de conservare a naturii
(Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii-1980),
conservarea presupune:
⚫ a) menţinerea proceselor ecologice esenţiale şi a
ecosistemelor care reprezintă suportul vieţii;
⚫ b) prezervarea diversităţii genetice;
⚫ c) realizarea utilizării durabile a speciilor şi ecosistemelor.
⚫ Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii,
responsabilă cu găsirea de soluții practice pentru cele mai
urgente probleme de mediu și pentru dezvoltare, a fost
prima organizație globală în domeniul mediului, iar în
prezent reprezintă cea mai mare rețea profesională globală
pentru conservare.
⚫ Organizația a fost înființată la 5 octombrie 1948, la
Fontainebleau, Franța, în urma unei conferințe convocate de
UNESCO.
⚫ Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii are ca
scop promovarea cooperării internaționale în aplicarea
conceptelor ecologice de conservare și administrare a
naturii și resurselor naturale pentru prevenirea dispariției
speciilor de plante și animale, ocrotirea obiceiurilor
acestora, a trăsăturilor naturale ale Pământului și
peisajului.
⚫ În concepţia legislaţiei noastre, în consens cu documentele
internaţionale, conservarea semnifică protecţia
ecosistemelor, conservarea biodiversităţii şi gospodărirea
durabilă a resurselor naturale.
⚫ În acest sens, „autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului împreună cu autorităţile publice centrale şi locale,
după caz, elaborează reglementări tehnice privind măsurile
de protecţie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare
durabilă a componentelor diversităţii biologice” [art. 49
alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 195/2005].
3. Principiul prevenirii

⚫ Este principiul care dă raţiune activităţii umane de protecţie

a mediului.
⚫ Principiul prevenirii vizează, în mod deosebit, agenţii
economici care desfăşoară activităţi generatoare de poluare.
⚫ În funcţie de natura activităţii, aceştia sunt obligaţi să
utilizeze cele mai bune tehnici în scopul prevenirii emisiilor,
iar dacă acest fapt nu este posibil, să acţioneze pentru
reducerea globală a emisiilor şi a impactului asupra
mediului în întregul său.
⚫ La nivel european, caracterul preventiv al politicii de mediu
a fost precizat încă din anul 1973, în cadrul primului
program de acţiune, în care se subliniază că politica de
mediu constă în a evita, de la început, crearea de poluări
ori degradări.
⚫ Programele care au urmat au întărit rolul preventiv al
politicii de mediu.
⚫ Cerinţele acestui principiu s-au exprimat, pe de o parte, prin
introducerea de obligaţii cu caracter preventiv, iar pe de
altă parte, prin promovarea de activităţi care să ducă la
evitarea unor modificări negative ale calităţii mediului.
⚫ Principiul prevenirii degradării mediului se reflectă în
diferite documente, precum Directiva nr. 2011/92/UE
privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi
private asupra mediului.
⚫ Potrivit articolului 2 din Directiva nr. 2011/92/UE, „Statele
membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că,
înaintea acordării aprobării de dezvoltare, proiectele care
ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, în
temeiul, între altele, al naturii, al dimensiunii şi al localizării
lor, fac obiectul unei cereri de aprobare de dezvoltare şi al
unei evaluări a efectelor lor asupra mediului”.
⚫ Ordonanța de urgență nr. 195/2005 definește evaluarea
impactului asupra mediului ca fiind un „proces menit să
identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare
caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele
directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi
secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a
mediului”.
⚫ Funcţia preventivă a mediului nu este limitată la nivel
regional, ea având un caracter internaţional.
⚫ În scopul eficientizării acesteia, s-au încheiat mai multe
convenţii regionale şi internaţionale, dintre care amintim:
⚫ Convenţia privind prevenirea poluării mediului marin de
origine telurică, Paris, 1974;
⚫ Convenţia privind prevenirea poluării Mării Mediterane,
Barcelona, 1976;
⚫ Convenţia referitoare la prevenirea poluării marine cauzate
de operaţiile de imersare efectuate de către nave şi aeronave,
Oslo, 1972;
⚫ Convenţia internaţională privind prevenirea poluării apelor
marine prin hidrocarburi, Londra, 1957.
4. Principiul precauţiei

⚫ Principiul precauţiei urmăreşte asigurarea unei protecţii

mărite a mediului, a sănătăţii populaţiei, a plantelor şi a
animalelor şi prevenirea adoptării unor măsuri sau
întreprinderii unor acţiuni atunci când datele ştiinţifice nu
permit o evaluare completă a riscului.
⚫ Pe plan internaţional acest principiu a fost consacrat pentru
prima dată de Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OCDE), precum şi într-o declaraţie
ministeială din 1987, adoptată sub influenţa celei de a doua
Conferinţe Internaţionale asupra protecţiei Mării Nordului
de la Londra din acelaşi an.
⚫ Principiul se regăseşte şi în Declaraţia Conferinţei pentru
Mediu de la Rio de Janeiro din 1992.
⚫ Tratatul de la Maastricht cuprinde principiul precauţiei în
art.130R, iar Tratatul de la Lisabona cuprinde regula
precauției în art. 191.
⚫ În legislaţia noastră acest principiu este consacrat ca atare
prin art. 3 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă nr.195/2005.
⚫ Întrucât semnificaţiile sale nu sunt definite, principiul
precauţiei îşi completează şi amplifică semnificaţiile cu
un alt principiu esenţial, cel al prevenirii riscurilor
ecologice şi a producerii pagubelor, prevenirea implicând
precauţia, însă nu se reduce la aceasta.
⚫ Astfel, atunci când există o certitudine asupra unui
fenomen şi în privinţa consecinţelor unei acţiuni faţă de
acesta, ne vom afla într-o situaţie de prevenţie.
⚫ Dimpotrivă, precauţia este o atitudine care constă în a lua
măsuri faţă de un risc necunoscut.
5. Principiul „poluatorul plăteşte”

⚫ Acest principiu se inspiră din teoria economică potrivit

căreia costurile sociale externe care însoţesc producţia
industrială trebuie să fie luate în calcul de agenţii
economici în costurile lor de producţie.
⚫ Consacrat şi în Actul Unic European din 1987 (art.130 lit.
R), principiul „poluatorul plăteşte” are două interpretări: pe
de o parte, poluatorul plăteşte toate măsurile de respectare
a standardelor legale existente, iar pe de altă parte,
⚫ poluatorul plăteşte toate efectele (costurile externe)
poluării cauzate.
⚫ Considerat ca un mijloc decisiv pentru a determina
poluatorii să reducă impactul ecologic al activităţii lor,
principiul a fost promovat pe larg în cadrul politicilor
comunitare, pornindu-se de la faptul că „un regim bazat pe
acest principiu este indispensabil pentru a evita distorsiunile
concurenţei” (cap. 12 din Programul III de acţiune pentru
mediu, cuprins între anii 1983-1986).
⚫ În legislaţia ţării noastre principiul „poluatorul plăteşte” este
consacrat în mod expres de Ordonanţa de urgenţă
nr.195/2005, în art.3 lit. e).
⚫ La nivelul Uniunii Europene, principiul este consacrat în art.
191 alin. (2) TFUE.