Brosura Tehnologii

ACADEMIA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI SILVICE
Gheorghe Ionescu Şişeşti
INSTITUTUL DE INSTITUTUL DE
CERCETARE - DEZVOLTARE CERCETARE – DEZVOLTARE
PAJIŞTI - BRAŞOV MONTANOLOGIE – SIBIU
TEHNOLOGII
DE CREȘTERE A VALORII
PASTORALE PENTRU PAJIȘTILE
MONTANE
Teodor MARUȘCA
Vasile A. BLAJ
Mariana RUSU
Lucrare finanțată în cadrul Programului Sectorial ADER 2020

Proiect 1.3.3./2011, UMPP – ASAS București
2012
CUPRINS
Nr.
crt. Pag.
1.
Introducere ……………………………………………………………….. 3
2.
Scurtă prezentare a habitatelor de pajişti.............................................................4
3. Studiul vegetaţiei şi al calităţii covorului ierbos al pajiştilor.............................10
3.1.
Determinarea valorii pastorale şi a stadiului de degradare a pajiştilor....................10
3.2.
Determinarea exigenţelor ecologice ale vegetaţiei pajiştilor...................................11
4.
Lucrări minime de întreţinere şi fertilizare a pajiştilor.....................................13
4.1.
Curăţirea terenului, combaterea buruienilor ierboase şi a speciilor
lemnoase invazive................................................................................................... 13
4.2.
Corectarea acidităţii solurilor şi îmbogăţirea în fosfor............................................16
4.3.
Aplicarea fertilizanţilor organici pe pajişti..............................................................17
4.4.
Aplicarea îngrășămintelor chimice………………...………………………. 18
4.5.
Supraînsămânțarea pajiștilor…………………….………………………… 19
5.
Metode de folosire raţională a pajiştilor..............................................................22
5.1.
Determinarea capacităţii de păşunat........................................................................ 22
5.2.
Introducerea şi respectarea păşunatului în rotaţie....................................................27
5.3.
Recoltarea fâneţelor şi folosirea mixtă a pajiştilor.................................................. 31
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ………………………………………… 35
ANEXE………………………………………………………………… 36-50
2
1. INTRODUCERE
Problema creșterii valorii pastorale a pajiștilor în general și al celor montane în

special este de o importanță deosebită, atât pentru valorificarea potențialului acestei
resurse furajere ieftine cât și păstrarea multifuncționalității lor.
Pajiștile trebuie privite în toată complexitatea lor cu funcțiile lor economice
(furaj, plante medicinale, nectar, etc.), protective (antierozionale, conservare
biodiversitate, echilibru termohidric, sechestrare carbon, etc.), estetice (peluze,
gazon, peisaje, etc.), sportive (turism, schi, etc.) și de altă natură.
Patrimoniul pastoral include pe lângă covorul ierbos al pajiștilor, infrastructura
și dotările unei bune exploatări cu animalele cum sunt: alimentări cu apă, drumuri de
acces, umbrare și adăposturi pentru animale, locuințe civilizate pentru îngrijitori,
spații de procesare a laptelui, împrejmuiri pentru o folosire rațională și altele.
Pe viitor va trebui să analizăm în ansamblu patrimoniul pastoral, o privire
exclusivist economică spre creșterea producției de furaje este acum depășită dacă nu
se au în vedere rolul protectiv și estetic al acestora, la fel de importante în viziunea
țărilor cu spații montane din UE.
În același timp este necesară o gospodărire durabilă a pajiștilor care nu se poate
efectua fără organizarea teritoriului și proiecte de amenajament pastoral și
silvopastoral unde să fie incluse atât sporirea și valorificarea corespunzătoare a
covorului ierbos cât mai ales infrastructura și dotările necesare unei exploatări
moderne și civilizate.
În toate aceste acțiuni pe modurile de folosință pășuni și fânețe care formează
pajiștile, primul pas este creșterea valorii pastorale a covorului ierbos după care
urmează restul acțiunilor și dotărilor pentru o exploatare durabilă.
În broșura de față se prezintă principalele verigi tehnologice de îmbunătățire și
menținere a valorii pastorale durabile al pajiștilor montane prin diferite metode care
pot fi aplicate de gospodari, fermieri, primării, asociații pentru creșterea animalelor și
alții. Prin aceasta și alte măsuri stimulative abandonul pajiștilor montane care se pot
împăduri, dacă nu intervenim la timpul oportun.
Toate aceste acțiuni sunt îndreptate spre menținerea în spațiul agricol a
suprafețelor de pajiști montane la 1 ianuarie 2007, măsură expresă cuprinsă în
documentele de aderare a țării noastre la Uniunea Europeană.
Această lucrare completată de creșterea valorii pastorale ale pajiștilor de deal și
câmpie, va sta la baza unui ghid complet de îmbunătățire și folosire rațională a
pajiștilor și altor resurse furajere naturale necesare creșterii animalelor erbivore din
gospodăriile populației, ferme zootehnice și altele.
3
2. SCURTĂ CARACTERIZARE A DIVERSITĂŢII HABITATELOR DE
PAJIŞTI
Înaintea oricărei intervenţii de gospodărire a pajiştilor este necesară

inventarierea şi cartarea lor, după metodologia cunoscută, reactualizată conform
normelor europene.
Din analiza lucrării HABITATELE DIN ROMÂNIA de N. DONIŢĂ şi
colaboratorii, rezultă că au fost descrise într-o primă aproximaţie 367 tipuri de
habitate încadrate la 7 clase şi 24 subclase după sistemul de clasificare
PALEARCTIC HABITATS (PAL. HAB.).
Dintre aceste 3 clase, 10 subclase şi 96 tipuri de habitate (26%) aparţin parţial
sau în totalitate vegetaţiei pajiştilor naturale şi seminaturale .
Vegetația ierboasă încadrată la pajiștile permanente din zona montană se
încadrează la 47 habitate (cca. 50 % din total pajiști) ce aparțin de 3 clase și 5
subclase de habitate (Tabelul 1).
Tabelul 1
Principalele tipuri de habitate cu pajişti montane, din România
Nr. crt. Tip Habitat C.V.(x) V.P.(xx)
3. Tufărişuri şi pajişti
36 Pajiști alpine și subalpine (R-FM) (1-35)
R 3601 Pajişti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia M 1-5
myosuroides ) şi Oxytropis carpatica
R 3602 Pajişti sud-est carpatice de coarnă (Carex R-M 15-20
curvula) şi Primula minima
R 3603 Pajişti sud-est carpatice de părul porcului R 5-10
(Juncus trifidus) şi Potentilla minima
R 3604 Pajişti sud-est carpatice de păruşcă (Festuca M 5-15
supina) şi Potentilla ternata
R 3605 Pajişti sud-est carpatice de păiuş de colţi M 5-10
(Festuca versicolor) şi Sesleria rigida ssp.
haynaldiana
(x) C.V. – apreciere valoare conservativă (xx)V.P.- indice pentru valoarea

R – redusă pastorală
m – moderată < 5 - pajişte degradată
M – mare 5-15 - foarte slabă
FM – foarte mare 15- 25 – slabă
25-50 – mijlocie
50-75 – bună
75-100 –pajişte foarte bună
4
Nr.crt. Tip Habitat C.V.(x) V.P.(xx)
R 3606 Pajişti sud-est carpatice de păiuş de stânci M 5-10
(Festuca saxatilis)
R 3607 Pajişti sud-est carpatice de Festuca amenthystina M 5-10
şi Dianthus tenuifolius
R 3608 Pajişti sud-est carpatice de Scorzonera rosea şi m 25-35
Festuca nigescens
R 3609 Pajişti sud-est carpatice de ţăpoşică (Nardus m 10-15
stricta) şi Viola declinata
R 3610 Pajişti sud-est carpatice de Poa media m 15-20
R 3611 Pajişti sud-est carpatice de coada iepurelui M 5-10
(Sesleria rigida ssp. haynaldiana) şi rogoz
(Carex sempervirens)
R 3612 Pajişti sud-est carpatice de rogoz (Carex M 5-10
sempervirens) şi coarnă mare (Sesleria bielzii)
R 3613 Pajişti sud-est carpatice de Carduus kerneri, M 15-25
Festuca carpatica şi Trisetum fuscum
R 3614 Pajişti sud-est carpatice de Festuca xanthina M 5-10
R 3615 Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii alpine M 1-5
(Salix herbacea)
R 3616 Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii alpine M 1-5
(Salix retusa, S. reticulata)
R 3617 Tufărişuri pitice de arginţică (Dryas octopetala) M 1-5
R 3618 Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii FM 1-5
endemice (Salix kitaibeliana) cu degetăruţ
(Soldanella hungarica)
R 3619 Tufărişuri pitice sud-estice de sălcii endemice FM 1-5
(Salix kitaibeliana) cu degetăruţ alpin
(Soldanella pusilla)
37 Pajişti umede şi comunităţi de ierburi înalte (R-M) (1-70)
(buruienişuri)
R 3701 Comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri R 1-5
înalte cu Aconitum tauricum
înalte de Adenostyles alliaria şi Doronicum
austriacum
5
Nr.crt. Tip Habitat C.V.(x) V.P.(xx)
înalte de Cirsium waldsteinii şi Heracleum
sphondylium ssp. transilvanicum
înalte de Senecio subalpinus şi ştevia stânelor
(Rumex alpinus)
înalte de Rumex obtusifolia şi Urtica dioica
înalte de Petasites kablikianus
înalte de Telekia speciosa şi Petasites hybridus
R 3708 Comunităţi daco-getice cu Angelica syslvestris, R-M 1-5
Crepis paludosa şi Scirpus sylvaticus
R 3709 Comunităţi danubiene de Juncus effusus, J. R 5-15
inflexus şi Agrostis canina
R 3710 Pajişti dacice de Molinia coerulea m 1-5
R 3711 Pajişti dacice de Nardus stricta şi Molinia m 5-15
coerulea
R 3712 Comunităţi dacice cu Daeschampsia caespitosa R 10-30
şi Agrostis stolonifera
R 3713 Pajişti antropice de Juncus tenuis şi Trifolium R 10-20
repens
R 3714 Comunităţi daco-getice cu Filipendula ulmaria, R 1-5
Geranium palustre şi Alopecurus pratensis
R 3715 Pajişti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R-M 30-60
R 3716 Pajişti danubian-pontice de Poa pratensis, m 40-70
Festuca pratensis şi Alopecurus pratensis
38 Pajişti mezofile (R-m) (40-80)
R 3801 Pajişti sud-est carpatice de Trisetum flavescens şi R 50-70
Alchemilla vulgaris
R 3802 Pajişti daco-getice de Arrhentanerum elatius m 60-80
R 3803 Pajişti sud-est carpatice de Agrostis capillaris şi R 40-60
Festuca rubra
R 3804 Pajişti daco-getice de Agrostis capillaris şi m 40-60
Anthoxanthum odoratum
6
Nr.crt.Tip Habitat C.V.(x) V.P.(xx)
6 Grohotişuri, stâncării şi nisipuri continentale
63 Vegetaţie chinofilă (R-m) (1-5)
R6301 Comunităţi sud-est carpatice chinofile cu R 1-5
Arenaria biflora
R 6302 Comunităţi sud est carpatice chinofile cu R 1-5
Polytrichum sexangularis
R 6303 Comunităţi sud est carpatice chinofile cu Luzula R 1-5
alpino-pilosa
R 6304 Comunităţi sud est carpatice chinofile cu R 1-5
Ranunculus crenatus şi Soldanella pusilla
R6305 Comunităţi sud est carpatice chinofile cu R 1-5
Gnaphalium supinum şi Nardus stricta
R 6306 Comunităţi sud est carpatice chinofile cu Poa m 1-5
supina şi Cerastium cerastioides
8 Terenuri agricole şi peisaje artificiale
87 Comunităţi ruderale (R-M) (1-10)
R8706 Comunităţi sud-est carpatice cu Calamagrostis R 1-5
arundinacea, Epilobium angustifolium şi Atropa
bella-donna
R8707 Comunităţi sud-est carpatice cu Poa supina R 5-10
În rezumat clasificarea habitatelor de pajiști montane este următoarea:

- Cl. 3 –Tufărișuri și pajiști cu 3 subclase Subcl.36
– Pajiști alpine și subalpine cu 19 habitate
Subcl.37 – Pajiști umede și comunități de ierburi înalte (buruienișuri) cu 16
habit. Subcl.38 – Pajiști mezofile cu 4 habitate
- Cl.6 – Grohotișuri, stâncării și nisipuri continentale cu o subclasă
- Cl. 8 – Terenuri agricole și peisaje artificiale cu o

subclasă Subcl.87 – Comunități ruderale cu 2 habitate
Habitatele cu cea mai scăzută valoare conservativă sunt : 37 – pajişti umede şi
comunităţi de ierburi înalte (buruienişuri), 63 – vegetaţie chinofilă şi 87 – comunităţi
ruderale, care în general au o vegetaţie degradată.
Din punct de vedere al valorii economice însă, 23 de habitate de pajişti (49%)
din etajul alpin, subalpin, stâncării, mlaştini, etc. au o valoare pastorală de doar 1-5,
adică extrem de scăzută, degradată, 10 habitate (21%) au valoare pastorală foarte slabă
(5-15%), 5 habitate (11%) sunt slabe (15-25), respectiv 38 habitate (81%) au o valoare
pastorală total necorespunzătoare datorită factorilor edafici, climatici şi antropici.
7
Este de consemnat faptul că abia 8 habitate întrunesc condiţii mai bune, având
pajişti cu valoare pastorală mijlocie (2 tipuri), bune (5 tipuri – R 3715; R 3716; R
3801; R 3803 şi R 3804) şi bune-foarte bune un singur tip şi anume : R 3802 Pajiști
daco-getice de Arrhenatherum elatius.
Aceasta primă aproximaţie a valorii pastorale a tipurilor de habitate cu pajişti
valorificabile din punct de vedere economic ne demonstrează încă o dată starea lor
avansată de degradare.
Degradarea covorului ierbos al pajiştilor se datorează mai multor factori
dintre care amintim :
- excesul de umiditate care stimulează extinderea rogozurilor, trestiei, papurii,
etc. ;
- uscăciunea pronunţată în care speciile valoroase furajere nu supravieţuiesc,
- absenţa lucrărilor de curăţire de buruieni cum sunt scaieţii înainte de a face
seminţe şi a se înmulţi ;
- absenţa lucrărilor de îndepărtare a puieţilor de arbuşti şi arbori care pot
invada pajiştile până la împădurire ;
- lipsa elementelor fertilizante, respectiv a îngrăşămintelor naturale şi chimice
pentru susţinerea speciilor valoroase furajere ;
- excesul de elemente fertilizante în locurile supratârlite, unde sunt stimulate
specii nitrofile ca : şteviile, ştirigoaia, urzicile, brânduşa de toamnă şi altele;
- păşunatul pe vreme excesiv de umedă când se distruge prin călcare ţelina şi în
locurile rămase libere se instalează buruienile sau se declanşează eroziunea solului;
- lipsa de încărcare a păşunilor cu animale până la abandon şi păşunatul haotic
generează un păşunat selectiv prin care se răresc speciile valoroase furajere şi permit
extinderea speciilor nevaloroase ca ţepoşica, târsa, pipirigul, etc.,
- suprapăşunatul cu un număr mare de animale, slăbeşte rezistenţa la călcare şi
în final răreşte covorul ierbos până la distrugere, după care pe terenurile în pantă apare
eroziunea solului;
- cosirea prea târzie a fâneţelor după ajungerea la maturitate a seminţelor de
buruieni, favorizează extinderea acestora.
Menţinerea covorului ierbos al pajiştilor în echilibru este o artă pe care
gospodarul fondului pastoral trebuie să şi-o însuşească temeinic, începând cu
cunoaşterea plantelor, a necesităţilor de elemente fertilizante şi umiditate ale acestora,
metode adecvate de folosire prin păşunat sau cosit şi alte măsuri.
8
9
3. STUDIUL VEGETAŢIEI ŞI AL CALITĂŢII COVORULUI IERBOS
3.1. Determinarea valorii pastorale şi al stadiului de degradare a pajiştilor

Compoziţia floristică a unei pajişti şi aprecierea participării speciilor
componente se face prin una din metodele clasice care poartă numele iniţiatorilor :
- fitosociologică, BRAUN-BLANQUET
- pratologică, KLAPP- ELLENBERG
- dublului metru, DAGET-POISSONET
- gravimetrică
Metoda fitosociologică, folosită de geobotanişti, face apel la aprecierea
abundenţei şi dominanţei (AD) speciilor din covorul ierbos pe 25-100 m 2 în puncte
cheie reprezentative, fiind notate pe o scară cu 6 trepte, care au corespondenţă în
procentele de participare şi anume :
- 5 acoperire 3/4 - 4/4 ………………………… 75-100%, media 87,5%;
- 4 acoperire 1/2-3/4 …………………………… 50-75%, media 62,5%;
- 3 acoperire 1/4-1/2 …………………………… 25-50%, media 37,5%;
- 2 acoperire 1/10 – 1/4 ………………………… 10-25%, media 17,5%;
- 1 acoperire mică........................................................1-10%, media 5%;
- acoperire foarte mică ..................................................sub 1%, media 0,1%.
Se poate observa distanţa foarte mare de apreciere între unele notări, de aceea
este bine să se lucreze de la bun început cu aprecierea în procente. În multe cazuri
transformarea notelor în procente datorită etajării vegetaţiei, dau mai mult de 100%
necesitând calcule suplimentare de echilibrare la 100%. Prin echivalarea scării de
apreciere fitosociologice în procente de participare se pot utiliza cu bune rezultate
datele din literatura deja adunată care se pot folosi astfel în continuare la aprecierea
valorii pastorale a pajiştilor respective.
Metoda pratologică pune accent din start pe aprecierea participării procentuale
în biomasă (P) a componentelor botanice pe grupe economice: graminee,
leguminoase, ciperacee și juncacee, alte familii, mușchi și licheni, specii lemnoase,
fiind cea mai recomandată metodă rapidă pentru determinarea vegetaţiei pajiştilor.
Metoda dublului metru este foarte laborioasă, necesitând cunoştinţe temeinice
asupra stadiului juvenil al plantelor în punctele de contact pe 2 m lungime la 4 cm
distanţă în două repetiţii pe păşuni şi la 20 cm distanţă în 10 repetiţii la fâneţe pentru
realizarea a 100 de puncte pentru determinarea frecvenţei specifice (F.s.) şi prin
calcul a contribuţiei specifice (C.s.) care se exprimă în % la fel ca la metoda
pratologică.
Indiferent ce metodă utilizăm, în final este o apreciere vizuală mai mult sau
mai puţin exactă în procente a participării în biomasă a fiecărei specii în parte.
Metoda gravimetrică constă în cântărirea propriu zisă a speciilor de plante (G)
recoltate prin cosire pe câte 1 m2 în mai multe repetiţii în funcţie de diversitatea
covorului ierbos, urmată de exprimarea lor în procente.
10
Această metodă foarte exactă se foloseşte în cazul fânețelor naturale, unde
există plante întregi neconsumate parţial de animale cum este în cazul păşunilor.
Pasul următor îl constituie aplicarea unor formule de determinare a valorii
pastorale şi anume:
V.P. = ΣPC (%) x IC / 5

În care :
VP = indicator valoare pastorală (0-100)
PC = participare în covorul ierbos (%) indiferent de metoda de determinare
(AD, P, Cs, G)
IC= indice de calitate furajeră
Având la dispoziţie releveul floristic cu participarea procentuală a speciilor se

trece în dreptul fiecăreia indicele de calitate furajeră (IC), cu valori de la « 0 », fără
valoare la 5 valoare excelentă din Anexa I. În restul Anexelor (II şi III) sunt trecute
specii dăunătoare, toxice şi vătămătoare din pajişti care nu au valoare furajeră.
Pentru exemplificare prezentăm un releveu din Depresiunea Făgăraşului din Habitatul
R3803, Pajişti mezofile sud-est carpatice de Agrostis capillaris şi Festuca rubra
(Tabelul 2).
3.2. Determinarea exigenţelor ecologice ale vegetaţiei pajiştilor
Înainte de a efectua lucrările propriu zise de întreţinere a pajiştilor din ariile

protejate este necesar să cunoaştem mai detaliat condiţiile staţionale sau habitatul în
care se găsesc acestea şi starea covorului ierbos, dacă este invadat de buruieni, plante
toxice şi vătămătoare, etc. folosind aceleași relevee floristice după una din metodele
de studiu a vegetaţiei cunoscute.
Pentru acest considerent în ANEXELE I, II şi III în dreptul speciilor din pajişti
sunt trecute exigenţele ecologice pentru 5 factori mai importanţi şi anume :L
(lumina), T (temperatura), U (umiditatea solului), R (reacţia solului) şi N (cantitatea
de azot mineral din sol). Valorile şi caracterizarea acestor însuşiri ecologice sunt
trecute în Legenda Anexelor.
Caracterizarea exigenţelor ecologice a unei pajişti este de asemenea necesară a
fi cunoscută înainte de intervenţie.
Pentru fiecare factor ecologic, pe baza exigenţelor fiecărei specii înscrise în
releveul floristic şi al proporţiei de participare în covorul ierbos (P) se calculează şi
în final se caracterizează habitatul respectiv faţă de factorul luat în studiu.
11
Tabelul 2
Exemplu de calcul valoare pastorală (VP)
Specia % PC IC PC X IC
Graminee (72)
Festuca rubra 32 3 96
Agrostis capillaris 24 3 72
Dactylis glomerata 3 5 15
Holcus lanatus 2 2 4
Cynosurus cristatus 1 3 3
Nardus stricta + 0 -
Leguminoase (8)
Trifolium pratense 3 4 12
Trifolium repens 2 4 8
Lotus corniculatus 1 3 3
Ononis spinosa 2 0 0
Genista sagittalis + 0 0
Genista tinctoria + 0 0
Alte familii (20)
Achillea millefolium 5 2 10
Prunella vulgaris 4 0 0
Erigeron annum 1 0 0
Gallium verum 1 0 0
Thymus montanus 3 0 0
Campanula patula 1 0 0
Pteridium aquilinum 2 0 0
Potentilla erecta 3 1 3
Daucus carota + 2 +
TOTAL 100 X 226
Valoarea pastorală X x 45
Apreciere VP Mijlocie-bună
După determinarea indicatorului de valoare pastorală prin împărţirea la 5 a punctajului obţinut din înmulţirea
PC X IC, acesta se apreciază astfel :
0-5 pajişte degradată 25-50 mijlocie
5-15 foarte slabă 50-75 bună
15-25 slabă 75-100 foarte bună
12
Să caracterizăm de exemplu pajiştea de Agrostis capillaris cu Festuca rubra din
Depresiunea Făgăraşului din punct de vedere al umidităţii solului (U) aplicând
formula : U= 1 x PU 1 + 2 x PU 2 9 x PU 9
+..........
PU1 + PU2 +.......... PU9

U= 5 x 39+ 6 x 2 + 7x1 = 5,1
39+2+1
Valoare care reprezintă pajişti de pe soluri moderat umede – reavăne, pe care
cresc în principal specii mezofile, cum de altfel este caracterizat habitatul R 3803 ca
pajişte mezofilă.
După calcularea exigenţelor tuturor speciilor faţă de factorii L, T, U, R, N se
poate face o caracterizare ecologică globală a pajiştilor din habitatele ariei protejate.
4. LUCRĂRI MINIME DE ÎNTREŢINERE ŞI FERTILIZARE
Lucrările de întreţinere propriu zise trebuie să ţină seama de condiţiile

ecologice concrete a fiecărui habitat de pajişti în parte.
De aici rezultă mai multe operaţiuni care trebuiesc efectuate pentru că pe
ansamblu relaţia substrat – sol – plantă – animal – biodiversitate durabilă să fie
realizată în ariile protejate special constituite pentru acest scop.
Cunoaşterea amănunţită a compoziţiei floristice a pajiştilor şi a valorii
economice a speciilor componente este esenţială pentru cel care este pus să facă
planurile şi să execute lucrările de gospodărire a unei arii protejate. Pentru a uşura
aprecierea valorilor economice din start speciile din pajişti au fost împărţite în specii
furajere şi plante de balast (ANEXA I), plante toxice şi vătămătoare pentru animale şi
dăunătoare produselor animaliere (lână, lapte, carne, etc.) (ANEXA II) şi dăunătoare
covorului ierbos al pajiştilor (ANEXA III).
În funcţie de prezenţa şi gradul de participare în covorul ierbos al pajiştilor a
speciilor valoroase sau nevaloroase ne facem o primă imagine asupra stării de
normalitate sau degradare a unei pajişti în funcţie de care vom acţiona în continuare.
4.1. Curăţirea terenului, combaterea buruienilor ierboase şi a speciilor

lemnoase invazive
Prin lucrări de curăţire se îndepărtează de pe pajişti pietrele, cioatele rămase
după defrişarea arborilor, buturugile şi alte resturi vegetale aduse de ape şi alte
lucrări. Acestea se execută manual şi mecanizat în funcţie de pantă şi gradul de
acoperire al terenului.
Pe terenurile în pantă, cu înclinaţii mai mari se acţionează cu atenţie pentru
strângerea pietrelor şi cioatelor pentru a nu declanşa eroziunea solului.
13
În marea lor majoritate, pajiştile naturale au suprafaţa denivelată datorită
muşuroaielor, eroziunii şi alunecărilor de teren, lucrărilor de defrişare a vegetaţiei
lemnoase, scoaterea cioatelor, drenaj, desecare şi alte lucrări.
Muşuroaiele înţelenite de origine animală şi vegetală sunt principala cauză a
denivelărilor pe pajiştile naturale. Cele de origine animală sunt formate de cârtiţe,
furnici şi mistreţi. La început acestea sunt de dimensiuni mici şi se măresc odată cu
trecerea timpului, denivelând pajiştea şi îngreunând valorificarea ei, în special prin
cosire. Muşuroaiele de origine vegetală se formează pe tufele dese ale unor graminee,
cum este târsa (Deschampsia caespitosa) şi ţăpoşica (Nardus stricta) sau pipirig
(Juncus sp.) de exemplu, cioate şi buturugi rămase în sol şi altele. Prin păşunat
neraţional pe soluri cu exces de umiditate, de asemenea se formează muşuroaie
înţelenite după călcarea lor cu animale. În zona montană înaltă sunt de asemenea
muşuroaie înţelenite numite marghile care se datoresc efectului combinat de îngheţ-
dezgheţ, păşunatului neraţional cu ovinele şi invaziei cu ţepoşică.
Distrugerea muşuroaielor anuale neînţelenite se face primăvara sau toamna
prin lucrările obişnuite de grăpare a pajiştilor. Muşuroaiele înţelenite pot fi distruse
cu maşini de curăţat pajişti sau cu diverse alte unelte combinate care taie vertical
muşuroiul, îl mărunţeşte şi îl împrăştie uniform pe teren.
În cazul unor pajişti cu densitate mare a muşuroaielor înţelenite după
distrugerea lor rămân multe goluri care necesită a fi supraînsămânţate cu amestecuri
de ierburi adecvate.
Nivelarea terenurilor de pe care s-au adunat pietrele, s-au scos cioatele, a celor
erodate sau cu alunecări se poate realiza cu nivelatorul, grederul sau buldozerul, în
funcţie de gradul denivelărilor şi eficienţa lucrării.
Pajiştile naturale din zona păduroasă din regiunile de deal şi munte, sunt de
origine secundară, vegetaţia ierboasă produsă de om şi animalele sale, este în
permanentă competiţie cu vegetaţia lemnoasă primară.
14
În absenţa lucrărilor anuale de curăţirii şi în urma folosirii neraţionale şi în
special abandonul sau subîncărcarea cu animale, speciile lemnoase se instalează
treptat pe pajişti, mărindu-şi gradul de acoperire de la un an la altul.
După un număr mai mare de ani de absenţă a lucrărilor de îngrijire, se
instalează şi se dezvoltă o vegetaţie lemnoasă a cărei defrişare se poate efectua pe
bază de studii şi documentaţii (proiecte) silvopastorale, în care se prevăd toate
detaliile privind organizarea, execuţia lucrării şi valorificarea materialului lemnos,
conform normativelor.
Pe pajiştile situate pe terenuri cu panta cuprinsă între 10 0 şi 300 (18-58%)
defrişarea se efectuează în benzi cu lăţimi de la 120 m pe pantele mai mici până la 40
m pe pante mari, paralele cu direcţia generală a curbelor de nivel.
Concret pentru fiecare grad înclinaţie peste 100, lăţimea benzilor de pajişte
naturale scade de la 120 m cu câte 4 m, până la 30 0 după care nu se mai recomandă
defrişarea pentru evitarea eroziunii solului.
Sunt excluse de la defrişare suprafeţe acoperite cu jneapăn (Pinus mugo) sau
specii rare ca: zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix decidua), tisă (Taxus baccata),
smirdar (Rhododendron myrtifolium).
Benzile de păşuni naturale situate pe terenurile în pantă de 10 0-300 înclinaţie,
este bine să alterneze cu benzi antierozionale nedefrişate late de 5-25 m în funcţie de
pantă, respectiv cu 1 m peste 5 m pentru fiecare grad peste 10 0 înclinaţie. De
asemenea se lasă benzi nedefrişate în apropierea ogaşelor şi ravenelor şi pe versanții
predispuşi alunecărilor de terenuri cât şi unele pâlcuri care să servească ca umbrare
pe păşuni în locurile de odihnă şi adăpat al animalelor.
Îndepărtarea vegetaţiei lemnoase se efectuează cu ajutorul mijloacelor
mecanice, precum şi prin lucrări manuale.
Defrişarea pe cale mecanică se poate efectua pe terenuri în pantă până la 270,
cu tractoare pe şenile echipate cu diferite unelte de tăiat şi adunat vegetaţie lemnoasă
până la un anumit diametru, peste care se intervine numai cu fierăstrăul mecanic.
Materialul lemnos rezultat de la defrişare se sortează şi se depozitează în
grămezi ordonate pe direcţie generală a curbelor de nivel, fiind ulterior folosit pentru
împrejmuiri pe păşuni, consolidarea terenurilor erodate, lemn de foc. Crengile şi
mărăcinişurile se adună în grămezi (martoane) la care după uscare se dă foc, cenuşa
rezultată se împrăştie uniform pe pajişte şi locurile arse se supraînsămânţează.
Defrişarea cu mijloace manuale este mai bine cunoscută şi deci folosită în
teritoriu. O atenţie aparte trebuie să se acorde scoaterii rădăcinilor din care se poate
reinstala vegetaţia lemnoasă, mai ales la speciile cu drajonare puternică.
După distrugerea vegetaţiei lemnoase utilizând una din metodele descrise până
acum, terenul respectiv se curăţă de resturile lemnoase, se nivelează, se aplică
amendamente dacă solul este acid, se fertilizează cu îngrăşăminte chimice, se
15
mobilizează superficial şi se seamănă cu un amestec adecvat de graminee şi
leguminoase perene.
Combaterea buruienilor este una din măsurile importante de îmbunătăţire a
covorului ierbos degradat, atât de invazia până la dominantă a unor specii de
graminee nevaloroase cum sunt: ţepoşica (Nardus stricta), bărboasa (Botriochloa
ischaemum), târsa (Deschampsia caespitosa) sau sadină (Chrysopogon gryllus) cât şi
a unor specii din alte familii care pot fi dăunătoare sau toxice ca ştirigoaia, brânduşa
de toamnă, coada calului, feriga mare, aliorul, pipirigul, şteviile şi multe altele.
Pe pajiştile dominate de graminee perene nevaloroase se folosesc metode
radicale de schimbare a covorului ierbos prin înfiinţarea unor pajişti semănate. La fel
se procedează şi pe pajiştile puternic invadate cu specii din alte familii, dacă terenul o
permite.
Combaterea speciilor din alte familii se face prin cosiri repetate, măsură care
epuizează rezervele acumulate în rizomi şi bulbi.
4.2. Corectarea acidităţii solurilor şi îmbogăţirea lor în fosfor
În marea lor majoritate pajiştile naturale sunt răspândite pe soluri cu reacţie

slab până la puternic acidă, ca urmare a proceselor de debazificare a solului prin
pierderea cationilor bazici (Ca2+ şi Mg2+). Concomitent cu scăderea pH-ului are loc
creşterea conţinutului în aluminiu mobil în complexul absorbtiv al solului, element
nociv care blochează fosforul şi înrăutăţeşte nutriţia plantelor în macro şi
microelemente. Furajele provenite de pe solurile acide, au valoare nutritivă,
palatabilitate şi digestibilitate scăzută, iar animalele care le consumă se îmbolnăvesc
de rahitism şi osteomalacie, dau producţii mici de lapte, cu conţinut scăzut de
grăsime, suferă dereglări grave de reproducţie, etc.
Amendamentele calcaroase aplicate pentru corectarea acidităţii solului au un
efect mai redus asupra producţiei pajiştilor, dar au o influenţă însemnată asupra
calităţii furajelor. Pe pajiştile naturale care au soluri cu un pH mai scăzut de 5,2 se
recomandă aplicarea amendamentelor în doze medii de 5-7 t/ha CaCO 3 (3-4 t/ha
CaO) aplicate odată la 8-10 ani.
Efect maxim la amendare se înregistrează când se administrează şi
îngrăşăminte organice şi chimice.
Pentru creşterea gradului şi vitezei de solubilizare, este necesar ca
amendamentele calcaroase sub formă de piatră de var (CaCO 3) să fie mărunţite cât
mai fin (sub 0,5 mm) şi să fie aplicate cât mai uniform.
Epoca cea mai bună de aplicare este toamna şi în “ferestrele” iernii.
16
De asemenea, solurile pajiştilor din ţara noastră sunt foarte sărace în fosfor,
fiind necesară aplicarea acestui element fertilizant sub formă de rocă (făină de
fosforite) în cantităţi de 600- 800 kg/ha pentru asigurarea a 40-60 kg/ha P2O5.
Prin amendare şi fosfatare se înmulţesc în mod considerabil leguminoasele
furajere de pajişti care la rândul lor fixează prin simbioză azotul atmosferic şi în final
se asigură un echilibru între elementele fertilizante - NPK cu consecinţe favorabile
asupra producţiei şi calităţii furajelor pentru animale.
4.3. Aplicarea fertilizanţilor organici pe pajişti
Una din problemele cheie de întreţinere a pajiştilor din ariile protejate o

constituie fertilizarea cu îngrăşăminte organice produse de animale în sezonul de
păşunat sau stabulaţie.
În sezonul de păşunat dejecţiile animalelor sunt răspândite direct pe pajişti prin
târlire sau locurile de odihnă sub cerul liber sau se acumulează în adăposturile pentru
animale sub formă semilichidă (dejecţii + apă) sau solidă (dejecţii + aşternut paie,
rumeguş,etc.) care se împrăştie apoi pe teren.
Târlirea sau fertilizarea organică directă pe pajişti se execută pe întreg sezonul
de păşunat cu o intensitate de maximum 2-3 nopţi o oaie/1m 2 pe pajişti cu covor
ierbos valoros format în principal din specii ca Festuca valesiaca, Festuca rupicola,
Lolium perenne, Agrostis capillaris, Festuca rubra, Festuca airoides etc., sau 4-6
nopţi o oaie/1m2 pe pajişti degradate dominate de Botriochloa ischaemum, Nardus
stricta şi altele.
Târlirea se execută cu toate speciile de animale, revenind ca echivalent 2-3
nopţi 1 UVM/6m2 pe pajişti valoroase sau 4-6 nopţi 1 UVM/6m2 pe pajişti degradate.
Efectul târlirii se resimte 3-5 ani după care este necesară repetarea ei în
sistemul prezentat mai înainte. Depăşirea pragului de 6-8 nopţi o oaie/1m 2 sau 1
UVM/6m2 duce la degradarea accentuată a covorului ierbos prin apariţia speciilor de
buruieni nitrofile ca şteviile, urzica, ştirigoaia, brânduşa de toamnă, târsa, etc. cât şi la
poluarea apelor, solului, peisajului, îmbolnăvirea animalelor şi oamenilor şi alte
neajunsuri.
Combaterea prin orice mijloace a supratârlirii pe pajişti este obligatorie în ariile
protejate având în vedere faptul că alte îngrăşăminte cum sunt cele de sinteză nu sunt
admise.
Se impune deci folosirea judicioasă a tuturor resurselor organice de fertilizanţi
produşi de animale în arealul şi în apropierea pajiştilor.
Îngrășămintele organice semilichide cum este tulbureala de adăpost (purin,
gűlle) se depozitează şi se fermentează în bazine speciale de unde sunt apoi
împrăştiate pe pajişti cu maşini speciale în doze de 20-30 m3 /ha la o aplicare
17
primăvara devreme sau toamna târziu odată la 2-3 ani. Păşunatul este permis numai
după o perioadă de 4-5 săptămâni pentru « sterilizarea păşunii » de agenţi patogeni
sub acţiunea razelor solare. Acest sistem este foarte răspândit în toate ţările cu
zootehnie dezvoltată.
Îngrăşămintele organice solide cum este gunoiul de grajd sau compostul după
aşezarea în platforme şi fermentare 4-6 luni se aplică la fel toamna târziu sau
primăvara devreme în doze de 20-30 tone la hectar o dată la 3-5 ani în funcţie de
fertilitatea solului.
4.4. Aplicarea îngrăşămintelor chimice
Folosirea îngrăşămintelor chimice (minerale) constituie în prezent soluţia de

bază pentru îmbunătăţirea pajiştilor din ţara noastră, datorită cantităţilor insuficiente
de îngrăşăminte organice care se obţin de la animale şi a “foamei cronice” de
elemente nutritive din solurile pajiştilor.
Pe pajişti, asemănător celorlalte culturi din terenurile arabile se folosesc
îngrăşăminte cu azot, fosfor, potasiu şi microelemente.
Raportul optim NPK pe pajiştile noastre este de 2:1:1 în care nivelul de azot
mediu este de 90-150 kg/ha şi cel de fosfor şi potasiu la jumătate 45-75 kg/ha anual.
Pe pajiştile din zonele cu climat mai cald şi uscat din stepă şi silvostepă cât şi
cele cu climat rece şi perioade mai scurte de vegetaţie din zona montană superioară a
pădurilor de molid se aplică doze mai mici de azot.
În zone cu umiditate cât de cât asigurată şi perioadă de vegetaţie normală se
aplică doze mai mari de azot până la 150 kg/ha. În etajul subalpin şi alpin, fertilizarea
are o eficienţă scăzută, de aceea se aplică numai târlirea normală cu animalele pentru
a se evita poluarea mediului cu dejecţii în exces. În aplicarea îngrăşămintelor chimice
în zona montană mai umedă se poate respecta regula de 1 kg azot la hectar pentru
fiecare zi de păşunat.
Aplicarea îngrăşămintelor cu azot este bine să se facă fracţionat, în mod
deosebit pe păşuni, unde este necesară obţinerea unor recolte mai uniforme pe
ciclurile de păşunat.
Efectele fertilizării cu îngrăşăminte chimice sunt imediate şi se exprimă prin
creşterea substanţială a producţiilor de masă verde de 3-5 ori şi mai mult, a
schimbărilor radicale în compoziţia floristică cu dominarea speciilor valoroase
furajere şi în final modificări majore în compoziţia chimică a nutreţului în sensul
creşterii conţinutului de proteine şi alte substanţe necesare nutriţiei animalelor.
Epoca de aplicare a îngrăşămintelor azotoase este primăvara devreme sau pe
cicluri de păşunat şi al celor cu fosfor şi potasiu toamna târziu.
18
Administrarea îngrăşămintelor se face cu mijloace terestre, asemănător cu cele
utilizate la culturile în arabil sau mijloace ”aero” (avion, elicopter) şi chiar manual pe
terenuri mai greu accesibil. Având în vedere distanţele mari la aplicarea “aero”,
pentru economie de transport şi aplicare este bine să se folosească îngrăşăminte
chimice complexe din formula 20-10-10 sau 15-15-15 (NPK) care într-un volum mic
au un maximum de concentraţie în substanţe active.
4.5. Supraînsămânţarea pajiştilor
Prin supraînsămânţarea pajiştilor se are în vedere în primul rând completarea

unor goluri din covorul ierbos existent şi îmbunătăţirea calitativă a compoziţiei
floristice.
În programul de supraînsămânţare se includ pajiştile naturale cu grad redus de
acoperire cu vegetaţie, precum şi cele cu compoziţia floristică necorespunzătoare,
mai ales cele cu un procent redus de leguminoase.
Supraînsămânţarea este preferată reînsămânţării pe solurile superficiale, cu

fragmente de roci dure la suprafaţă, cele pe pante mari expuse eroziunii accelerate şi
alte situaţii de ordin economic legate în special de cantitatea mai mică de sămânţă la
hectar, cheltuieli mai reduse cu mobilizarea ţelinii şi posibilitatea de începere mai
devreme a păşunatului.
19
Nu se recomandă supraînsămânţarea fără fertilizare şi în cazul solurilor acide
fără amendare, întrucât reuşita speciilor nou introduse în covorul ierbos poate fi
incertă şi sporurile de producţie neînsemnate, situaţie care nu justifică această acţiune
de îmbunătăţire a pajiştilor naturale degradate. Epoca optimă de efectuare a
supraînsămânţării este primăvara devreme, înainte de pornirea plantelor în vegetaţie,
în “mustul zăpezii”, când plantele existente în covorul ierbos nu concurează decisiv
tinerele plante din sămânţă. Dacă nu a fost posibilă supraînsămânţarea în modul
descris mai înainte, întrucât s-a întârziat acţiunea, în primul rând se păşunează intens
sau se coseşte iarba existentă, după care se face semănatul.
Metode de semănat. Pe pajiştile situate pe terenuri nivelate şi cu panta
uniformă până la 200, supraînsămânţarea se execută în cele mai bune condiţii cu
maşinile combinat de prelucrat solul pe rânduri şi semănat. Pe terenurile în pantă se
lucrează obligatoriu pe direcţia curbelor de nivel. Pe terenurile denivelate stratul
superficial al solului se mobilizează cu grapa cu colţi sau discuri, după care se
seamănă obişnuit cu semănătorile universale.
După supraînsămânţare, obligatoriu se efectuează tasarea ţelinii cu tăvălugi
netezi sau inelari, pentru a pune în contact mai intim sămânţa cu solul. Adâncimea de
semănat este de 1-2,5 cm. Materialul de semănat. Pentru supraînsămânţare se
utilizează amestecuri de graminee şi leguminoase adecvate zonei, care sunt
recomandate pentru pajişti semănate (Tabelul 3.).
20
Tabelul 3
Câteva date necesare pentru alcătuirea amestecurilor de graminee şi leguminoase perene în condiţii de neirigare
Regiunea de cultură Particularităţi biologice
Alpin
Câmpie
Munte
dealuri Capacitatea de Modul de Norma de
Lunci
concurenţă
Uscate
Umede
Specia
Talia Otăvire folosinţă sămânţă
Agropyron pectiniforme + + • • • Anul Ceilalţi principal (kg/ha)
I ani
• Mijlocie f. slabă III II fâneaţă 16-18
Bromus inermis + + • • • • Înaltă f. slabă III II fâneaţă 30-35

Dactylis glomerata + + + + • + Înaltă f. bună III I mixt 20-25
Festuca arundinacea • • + + • III fâneaţă
+ Înaltă f. bună I 25-30
Festuca pratensis • • + + • II mixt
+ Mijlocie bună III 25-30
Festuca rubra • • + + + III păşune
• Joasă slabă III 20-25
Lolium perenne • • + • • I păşune
+ Joasă f. bună II 25-30
Phleum pratense • • + + + III mixt
+ Înaltă bună III 15-18
Poa pratensis • • + + + III păşune
+ Joasă slabă II 12-15
Lotus corniculatus + + + + • III mixt
+ Joasă f. bună III 12-16
Medicago sativa + + + • • I fâneaţă
+ Înaltă f. bună I 18-20
Onobrychis viciifolia + + + • • III fâneaţă
• Înaltă slabă III 80-100
Trifolium pratense • • + + • II fâneaţă
+ Înaltă f. bună II 16-20
Trifolium repens • • + + + III păşune
+ Joasă f. bună III 10-12
+ se recomandă a fi semănate I – capacitate mare de concurenţă
• nu se recomandă II - capacitate mijlocie de concurenţă
III – capacitate mică de concurenţă
21
Cantitatea de sămânţă se reduce cu 25-50% faţă de cea folosită pentru pajiştile
semănate, în funcţie de densitatea covorului ierbos existent.
Fertilizarea. În anul supraînsămânţării se folosesc doze moderate de
îngrăşăminte pentru a nu stimula prea puternic speciile din covorul ierbos vechi care
ar concura până la eliminare noile plante din sămânţă. De regulă se aplică 50 kg/ha
P 2O5 şi 50 kg/ha K2O înainte de semănat şi 50-60 kg/ha N după răsărirea acesteia sau
după prima coasă.
Se recomandă ca supraînsămânţarea să se efectueze cu 1-2 nopţi înainte de
terminarea unei reprize de târlire, mai ales cu oile, întrucât acestea prin călcare
introduc seminţele în sol suficient de adânc ca să răsară în condiţii bune. De
asemenea supraînsămânţarea poate fi precedată de erbicidare pe rânduri cu paraquat
(Gramaxone 2l/ha) sau glifosfat (Roundup 2l/ha) în cazul pajiştilor de Nardus stricta
cu ţelină mai groasă şi semănat pe rânduri cu maşini adecvate. În anul
supraînsămânţării se recomandă ca cel puţin prima recoltă să se cosească, după care
se poate păşuna cu o încărcare moderată de animale, substratul fiind mult mai ferm
pentru călcat decât pe terenurile reînsămânţate după desţelenire.
Durata supraînsămânţării poate să fie de 3-10 ani, cu prelungirea efectului în
cazul aplicării unor lucrări de întreţinere şi folosiri raţional.
5. METODE DE FOLOSIRE RAŢIONALĂ A PAJIŞTILOR
5.1. Determinarea capacităţii de păşunat

Încărcarea pajiştilor (capacitatea de păşunat) cu animale a fost de-a lungul
timpului determinată empiric în urma unor observaţii asupra speciei, categoriei şi
numărului de animale care se puteau întreţine corespunzător într-un loc şi suprafaţă
anume. De exemplu, se ştia cate oi se puteau hrăni pe un « gol de munte » şi cu ce
rezultate, în funcţie de care se plăteau taxe de păşunat în bani sau natură. În mare
măsură au fost evitate supraîncărcarea cu animale, precum şi subîncărcarea, ambele
fiind la fel de dăunătoare pentru vegetaţia unei pajişti, cât şi durata în timp a folosirii
pajiştilor.
Supraîncărcarea cu animale duce la rărirea covorului vegetal, dispariţia
speciilor bune furajere, eroziunea solului, înmulţirea buruienilor şi altele, iar
subîncărcarea păşunilor în zona păduroasă are ca efect invazia vegetaţiei lemnoase
nevaloroase, care necesită eforturi financiare şi forţă de muncă suplimentară.
Determinarea propriu zisă a capacităţii de păşunat se face prin două metode
mai importante, prima mai estimativă având la bază valoarea pastorală după
compoziţia botanică şi a doua mai precisă după producţia efectiv consumabilă a
păşunii respective.
22
Pentru a se stabili încărcarea optimă cu animale într-o primă fază este necesară
determinarea valorii pastorale pe baza compoziţiei floristice cu contribuţia acesteia
la biomasa utilă şi valoarea furajeră a speciilor componente (paragraful 3.1).
În continuare se calculează încărcarea posibilă cu animalele în funcţie de
nivelul de fertilizare a pajiştii, durata de păşunat posibilă şi alte criterii.
Capacitatea de păşunat se determină după formula :
CP= VP X C ( UVM/ha) în care

VP = indicator valoare pastorală
C = coeficient de capacitate variabil (Tabelul 3).
În exemplul nostru din Făgăraş, pe păşunea nefertilizată de la 530 altitudine

coeficientul “C” este 0,046. Prin înmulţire “VP X C“ respectiv 45 x 0,046 = 2,07
UVM/ha cât este capacitatea de păşunat sau încărcarea optimă pe păşune. Dacă
această păşune ar fi fost târlită 2-3 nopţi 1 oaie/1 mp la o compoziţie floristică
apropiată, atunci capacitatea de păşunat ar fi :
CP= 45 X 0,088 = 3,96 UVM/ha pe o perioadă de 175 zile de păşunat. În
acest mod se calculează capacitatea de păşunat pe toate ariile protejate, după
inventarierea şi cartarea suprafeţelor fiecărui habitat cu asociaţia de pajişte în parte.
Tabelul 3
Valoarea coeficientului - capacitate de păşunat (C)
Durata sezonului Coeficient (c) pentru păşuni
Altitudinea (m)
de păşunat (zile) Nefertilizate Fertilizate
nivel mediu
2200-2400 40 0,010 -
2000-2200 55 0,014 -
1800-2000 70 0,018 -
1600-1800 85 0,022 0.052
1400-1600 100 0,026 0,058
1200 -1400 115 0,030 0,064
1000-1200 130 0,034 0,070
800-1000 145 0,038 0,076
600-800 160 0,042 0,082
400-600 175 0,046 0,088
200-400 190 * 0,050 0,094
0-200 205 * 0,054 0,100
Gradienţi pentru 100 m altitudine -7,5 zile -0,002 - 0,003
* ) în lunci şi condiţii de irigare
23
Încărcarea cu animale se exprimă în unităţi vită mare (UVM) la unitatea de
suprafaţă (ha), pentru care se folosesc coeficienţi de transformare pentru diferite
specii şi categorii de animale (Tabelul 4).
Tabelul 4
Coeficientul de transformare a diferitelor specii şi categorii de animale
în UVM
Specificare Coeficient de Nr. capete
transformare în pentru 1 UVM
UVM
Tauri si boi de muncă 1,0-1,2 0,8-1,0
Vaci de lapte 1,0 1,0
Bovine de toate vârstele (în medie) 0,7-0,8 1,3-1,4
Tineret bovin peste 1 an 0,5-0,7 1,4-2,0
Tineret bovin sub 1 an 0,2-0,3 3,3-5,0
Oi şi capre de toate vârstele 0,14 7,1
Oi şi capre mature 0,15-0,16 6,3-6,7
Cai de toate vârstele 0,8 1,3
Cai de tracţiune 1,0-1,1 0,9-1,0
Tineret cabalin peste 1 an 0,5-0,7 1,4-2,0
Tineret cabalin sub 1 an 0,2-0,3 3,3-5,0
Determinarea capacităţii de păşunat (încărcarea cu animale) după metoda

mai exactă a cântăririi producţiei de iarbă înainte de păşunat şi a refuzurilor
neconsumate este mult mai laborioasă. După determinarea producţiei de iarbă efectiv
consumate, a necesarului zilnic, durata de păşunat şi alte elemente se poate în
continuare calcula numărul de animale la un hectar de suprafaţă de păşune.
Determinarea producţiei păşunilor se face prin două metode mai importante:
metoda directă sau a cosirilor repetate şi metoda indirectă sau zootehnică.
Metoda directă este mai simplă şi constă din recoltarea unor suprafeţe de
control (4 parcele a câte 2,5 m2 = 10 m2 pe păşuni uniforme şi 10 parcele x 1 m2 = 10
m2 pe păşuni cu vegetaţie neuniformă) care se recoltează în preziua intrării
animalelor în tarlaua de păşunat. În cazul păşunatului continuu se fac îngrădiri pentru
suprafeţele de unde se iau probele.
Prin însumarea producţiilor obţinute la fiecare recoltare (ciclu de păşunat)
raportate la hectar (C1, C2 ….) se obţine producţia totală a păşunii (C)
C = C1 + C2 + C3 + …. + Cn (t/ha)
După fiecare ciclu de păşunat se cosesc anumite suprafeţe reprezentative,
pentru determinarea producţiei neconsumate de animale (resturi). Prin scăderea
24
resturilor neconsumate (R) din producţia totală se obţine producţia efectiv consumată
sau producţia reală (P).
P = C – R (t/ha)
Pentru determinarea coeficientului (gradul) de consumabilitate sau de folosire
(K) se utilizează relaţia:
K= P x 100 %
C
Aprecierea gradului de consumabilitate se poate face şi prin analize botanice,
apreciere vizuală sau aplicarea unor valori orientative din tabele (Tabelul 5).
Tabelul 5.
Valori orientative ale coeficientului de folosire pentru unele tipuri de păşuni
Tipul de păşune Coeficientul mediu
de folosire K (%)
Păşuni de terenuri umede, cu multe Cyperaceae şi Juncaceae 25-35
Păşuni alpine de Nardus stricta 35-45
Păşuni montane de Nardus stricta 45-50
Păşuni de câmpie de Festuca valesiaca şi alte graminee de 50-70
talie joasă
Păşuni de deal de Agrostis capillaris şi alte păşuni de lunci cu
graminee şi leguminoase valoroase 85-90
Păşuni temporare şi păşuni permanente de munte de Festuca 90-95
rubra, Agrostis capillaris şi alte graminee valoroase
Producţia păşunii, determinată în masă verde recoltată pe vreme uscată fără

rouă se poate transforma în substanţă uscată sau în unităţi nutritive mai expeditiv pe
bază de coeficienţi sau prin determinări de laborator.
Raportul între masa verde de pe păşuni şi substanţa uscată corespunzătoare este
în general de 5:1. De aceea pentru calculul substanţei uscate se împarte producţia de
masă verde (MV) la 5.
Pentru transformare în unităţi nutritive (UN) se iau în considerare următoarele
valori:
- 0,25 UN/kg (4 kg MV/1 UN) pentru iarba de calitate foarte bună, în care
predomină gramineele şi leguminoasele valoroase;
- 0,20 UN/kg (5 kg MV/1 UN) pentru iarba de calitate bună în care predomină
gramineele valoroase;
- 0,16 UN/kg (6 kg MV/1 UN) pentru iarba de calitate mijlocie în care plantele
valoroase reprezintă cel mult 50%;
- 0,14 UN/kg (7 kg MV/1 UN) pentru iarba de calitate slabă în care predomină
şi alte plante inferioare din punct de vedere furajer.
25
Aceste date sunt deosebit de utile în stabilirea ponderii ierbii de pe păşune
pentru necesarul raţiei de întreţinere şi producţie al animalelor, în special al vacilor de
lapte care au o nevoie de o furajere suplimentară cu nutreţuri concentrate în funcţie
de nivelul producţiei de lapte.
Metoda zootehnică de determinare a producţiei unei pajişti, constă în
înregistrarea tuturor produselor animaliere obţinute pe o păşune (spor greutate vie,
lapte, etc.) şi transformarea lor în unităţi nutritive. În acest scop animalele se
cântăresc cel puţin la începutul şi sfârşitul perioadei de păşunat, producţia de lapte se
înregistrează cel puţin odată la 2 săptămâni, de regulă zilnic dacă sunt condiţii, la fel
şi furajele suplimentare care se administrează.
Pentru transformarea producţiei animale în unităţi nutritive se face apel la
coeficienţii din literatura de specialitate care în cazul nostru sunt:
* 1 – 1,2 UN pentru 100 kg greutate vie, necesare funcţiilor vitale (raţie
de întreţinere);
* 0,45 – 0,50 UN pentru producerea 1 kg lapte vacă;
* 3 – 5 UN pentru 1 kg spor greutate vie tineret taurin.
Concret în condiţii obişnuite, în medie 1 kg lapte de vacă se obţine cu un
consum de 1-1,3 UN iar 1 kg spor greutate vie la tineretul taurin în vârstă de peste 12
luni, se realizează cu 7,5-10 UN. Prin metoda zootehnică se evidenţiază foarte exact
calitatea furajului şi gradului de conversie în produse animaliere.
Necesarul zilnic de furaj pentru 1 UVM se consideră de 50 kg MV sau 10 kg
(50:5) substanţă uscată (SU). O vacă în greutate de 550-600 kg (= 1UVM) cu o
producţie de lapte de 15 l/zi consumă la păşunat în unele cazuri peste 50 kg MV.
Consumul mediu zilnic de SU pe păşune poate fi de 2-2,5 kg/100 kg masă
corporală sau consum echivalent de masă verde de 10-12% din masa corporală.
Întrucât producţia păşunii nu se repartizează uniform pe cicluri de folosire este
necesară diminuarea capacităţii de păşunat rezultată din calcul cu 30% mai puţin,
pentru a avea o ofertă constantă de iarbă pentru păscut şi o producţie suplimentară de
fân de la primele două cicluri de recoltă.
Având la dispoziţie elementele principale asupra păşunatului (producţie,
suprafaţă, coeficientul de folosire, durată sezon păşunat şi necesarul de iarbă) se
poate calcula încărcarea cu animale a unei păşuni (I.A.P.) după formula.
I.A.P.(UVM) = S (ha) x Pp (q/ha) x CF (%)
Dp (zile) x 50 kg/cap/zi
În care: S = suprafaţa păşunii
Pp = producţia păşunii stabilită prin cosiri
CF = coeficient de folosire
Dp = durata de păşunat
26
De exemplu, pe o păşune de 100 ha în zona de deal cu o producţie medie
stabilită prin cosire de 150 q/ha MV cu un coeficient de folosire de 85% şi o durată a
sezonului de păşunat de 170 zile, după aplicarea formulei rezultă o capacitate de
păşunat de 150 UVM.
I.A.P.= 100 x 150 x 85 = 1.275.000 = 150UVM
170 x 50 8.500
Aceste 150 UVM pot reprezenta 150 vaci de lapte sau 970 ovine adulte sau alte
animale.
Pe lângă respectarea întocmai a capacităţii de păşunat este necesară respectarea
cu stricteţe a duratei de păşunat care pentru condiţiile ţării noastre nu trebuie să fie
mai mare decât duratele consemnate în tabelul 3 şi anume de 40 de zile la 2200-2400
m altitudine în munţii înalţi şi maxim 205 zile în zona luncilor din câmpie.
Determinarea concretă pe teren a încărcării momentane cu animale se face pe
baza unei anchete pastorale conform ANEXEI IV.
Cu această ocazie se înscriu şi alte date din teren legate de tipul de păşune,
lucrări de îmbunătăţire, efective de animale, durata sezonului de păşunat, existenţa
unor construcţii şi amenajări pastorale, condiţiile de lucru şi pregătirea personalului
de deservire, producţia animalieră, daune, etc., pentru a se face în final un bilanţ
socio-economic şi de protecţie a ariei protejate.
5.2. Introducerea şi respectarea păşunatului raţional

Păşunile naturale şi seminaturale reprezintă cea mai ieftină sursă pentru
asigurarea hranei erbivorelor în timpul perioadei de vegetaţie, având multiple
avantaje ce decurg din efectele favorabile atât asupra animalelor, cât şi asupra
păşunilor în relaţia sol – plantă – animal .
În fază tânără de vegetaţie, plantele de pe păşuni au însuşiri organoleptice
(gust, miros) care măresc apetitul animalelor şi ca urmare creşte gradul de
consumabilitate a ierbii care poate ajunge la 85-90%.
Masa verde de pe păşune conţine 2-3 % proteină brută digestibilă (PBD). În
funcţie de calitatea păşunii, 1 kg masă verde conţine 0,14-0,25 unităţi nutritive (UN),
cantităţi mari de săruri minerale şi vitamine (E, complex B, provitaminele A, D) şi
alţi nutrienţi.
Consumul furajului prin păşunat are efecte din cele mai favorabile asupra
sănătăţii, producţiei şi reproducţiei animalelor. Deplasarea animalelor pe păşune, sub
acţiunea binefăcătoare a razelor soarelui, în aer curat, determină fortificarea
organismului şi menţinerea acestuia într-o stare perfectă de sănătate, prevenind
îmbolnăvirea tineretului de rahitism şi asigurând la animalele adulte producţii
ecosanogene de lapte şi carne, dând naştere la produşi sănătoşi cu conformaţie
27
normală. Din punct de vedere economic, prin păşunat se obţine cu un cost de
producţie de 1,5-2 ori mai redus faţă de masa verde cosită şi administrată la iesle.
Metodele de păşunat au evoluat de-a lungul timpului, începând cu cele
extensive şi continuând cu cele mai intensive. Ambele sisteme sunt de două categorii
şi anume: păşunatul continuu şi păşunatul prin rotaţie.
Păşunatul continuu (liber), reprezintă metoda prin care animalele pasc şi

circulă în mod liber pe toată suprafaţa păşunii, întreg sezonul de păşunat neîntrerupt
de primăvară până toamna. Varianta tradiţională a acestei metode este numită
păşunatul liber-extensiv, cu lipsa unor lucrări minime de îngrijire sau a unei corelări
între capacitatea de producţie a păşunii şi încărcarea acesteia cu animale.
Datorită lipsei de îngrijire aceste păşuni sunt adesea invadate de buruieni,
vegetaţie lemnoasă, muşuroaie, etc. Unele păşuni nu sunt valorificate complet
datorită subîncărcării cu animale în timp ce altele sunt supraîncărcate ambele fiind la
fel de dăunătoare pentru vegetaţie, conservarea biodiversităţii şi productivităţii.
28
Păşunatul liber extensiv se foloseşte pe pajiştile din munţii înalţi în etajul
superior al molidului, în subalpin şi alpin unde alte metode nu se pot aplica. Totuşi şi
în aceste situaţii este recomandat ca animalele să fie cât de cât dirijate în deplasarea
lor pe păşune, permiţându-le înaintarea numai pe măsura consumării suficiente a
plantelor de pe o suprafaţă delimitată frontal de îngrijitori.
În unele ţări cu precipitaţii mai abundente şi nivel de fertilizare ridicat din
vestul european, se foloseşte cu bune rezultate păşunatul liber intensiv ca alternativă
mai economică la pășunatul prin rotaţie pe tarlale. Aplicarea acestei metode de
păşunat implică o foarte bună cunoaştere a productivităţii păşunii, încărcarea corectă
cu animale, combaterea parazitozelor care sunt mai abundente şi alte reguli care ţin
de păşunatul raţional.
Păşunatul prin rotaţie, reprezintă metoda prin care se limitează timpul de
staţionare a animalelor într-un loc, care permite ca păşunatul să se execute ciclic.
Pentru aceasta, suprafaţa păşunii se împarte cu ajutorul gardurilor fixe sau mobile în
mai multe porţiuni care se păşunează succesiv. Prin acest sistem plantele au la
dispoziţie timpul necesar pentru refacere până când sunt din nou păşunate.
Păşunatul prin rotaţie în comparaţie cu păşunatul continuu, are următoarele
avantaje:
- se elimină aproape în totalitate păşunatul selectiv, deoarece animalele
consumă atât plantele valoroase şi de nevoie şi cele mai puţin valoroase fiind obligate
prin limitarea suprafeţei ce le stau la dispoziţie;
- creşte producţia şi gradul de consumabilitate a păşunii, datorită faptului că
plantele otăvesc mai bine în perioada dintre cicluri şi implicit poate creşte şi
încărcarea cu animale;
- producţia este mai uniform repartizată pe perioada de vegetaţie, fapt care
permite obţinerea unor randamente sporite în produse animaliere la hectar;
- se previne îmbolnăvirea animalelor de parazitoze, deoarece în perioada de
refacere a plantelor are loc “sterilizarea” păşunii sub acţiunea razelor solare;
- se previne declanşarea fenomenelor de eroziune pe terenurile în pantă şi
înrăutăţirea condiţiilor de viaţă în special tasarea solului şi desfrunzirea permanentă a
plantelor valoroase mai sensibile;
- se execută cu uşurinţă lucrările de întreţinere (fertilizare fazială, cosirea
resturilor neconsumate, împrăștierea dejecţiilor solide, irigare etc.) în perioada de
regenerare a plantelor după păşunat;
- se economiseşte forţă de muncă manuală (îngrijitori) care păzesc animalele pe
păşune, rolul acestora fiind preluat de gardurile fixe.
Păşunatul prin rotaţie la rândul lui se împarte în extensiv (simplificat) şi
intensiv pe tarlale (clasic), păşunatul dozat şi păşunatul cu porţia.
29
Păşunatul pe tarlale face apel la împărţirea unei păşuni cu producţia de minim
12-15 t/ha MV într-un număr de 6 (8) - 10 (12) tarlale, păşunatul pe fiecare tarla
având o durată de 4-6 zile, cu avantajele ce decurg din aceasta.
Păşunatul prin rotaţie pe tarlale, este foarte potrivit pentru gospodăriile
individuale şi în fermele care deţin efective mici de animale Înainte de folosirea
raţională a păşunilor este necesară respectarea întregii game de secvenţe tehnologice
pentru sporirea producţiei şi calităţii acesteia. Se consideră că păşunatul raţional se
poate aplica cu eficienţă când producţia de masă verde depăşeşte 12-15 t/ha. Pe
măsură ce nivelul producţiei creşte, se impune perfecţionarea metodelor de folosire
pentru valorificarea integrală a masei verzi de pe păşuni. Pentru aceasta este necesară
cunoaşterea producţiei de iarbă, coeficientul de folosire, dinamica producţiei pe
cicluri de păşunat şi în final determinarea capacităţii de păşunat (încărcarea cu
animale).
Momentul începerii păşunatului primăvara este legat în principal de
producţia păşunii care se recomandă să fie de 5-7,5 t/ha MV (1-1,5 t/ha SU) pentru ca
să se poată respecta în continuare cerinţele păşunatului prin rotaţie.
La pajiştile semănate, păşunatul începe când apexul (vârful lăstarilor
generativi) al gramineei principale are 6-10 cm înălţime de la suprafaţa solului, astfel
ca la primul ciclu prin păscut până la 4-5 cm înălţime, lăstarii cu fructificaţie să fie
înlăturaţi şi la ciclurile următoare să otăvească mai mult lăstarii vegetativi şi frunzele.
30
Momentul optim de începere a păşunatului se poate stabili cu aproximaţie şi
după criteriul înălţimii plantelor care este de 15-20 cm la pajiştile naturale şi 20-25
cm la pajiştile semănate. Alte metode mai empirice de începere a păşunatului sunt
legate de momentul înfloririi păpădiei (Taraxacum sp.) sau sărbătoarea religioasă de
Sf. Gheorghe din 23 aprilie, când la noi s-a instituit regula de scoatere a animalelor
la păşunat. Pe păşunile naturale din regiunile de munte se realizează cel mult 3 cicluri
de folosire, pe cele de deal îmbunătăţite 3-4 cicluri, iar pe cele semănate 4-6 cicluri,
ajungând în condiţii de irigare mai intensive la 7-8 cicluri (rotaţii) de păşunat
Încetarea păşunatului se face cu 3-4 săptămâni (20-30 zile) înainte de apariţia
îngheţurilor permanente la sol sau după cutuma românească străveche la Sf. Dumitru
(26 octombrie).
5.3. Recoltarea fâneţelor şi folosirea mixtă a pajiştilor

Folosirea pajiştilor prin cosit reprezintă metoda prin care se obţin furajele
necesare în hrana animalelor pentru perioada de stabulaţie (fân, semifân, semisiloz,
siloz) sau pentru completarea deficitului în perioada de vegetaţie. Furajul verde cosit
se poate administra direct la iesle pentru hrănirea animalelor în perioada de vegetaţie,
când condiţiile pentru păşunat sunt mai dificile din cauza umidităţii solului, sau
sistemul de creştere al animalelor este cu furajare la grajd.
Administrarea masei verzi la grajd deşi se valorifică mai bine producţia este un
sistem mai costisitor şi se aplică pe pajişti cu producţii mari şi de calitate, cu procent
mare de leguminoase care pot uneori produce meteorizaţii, sau sunt dominate de
specii de fâneaţă care nu suportă călcatul ca Arrhenatherum elatius, Trisetum
flavescens şi altele.
Fânul este un furaj deosebit de valoros obţinut prin uscarea naturală sau
artificială a plantelor verzi recoltate prin cosit. Valoarea nutritivă a fânului depinde de
mai mulţi factori şi anume: compoziţia floristică a pajiştii, epoca de recoltare şi
metodele de preparare şi păstrare (conservare).
Fânul de calitate bună conţine în medie 0,7 UN/kg şi 6-8% PBD (proteină
brută digestibilă), iar fânul de calitate slabă conţine abia jumătate din aceşti nutrienţi.
În funcţie de calitate, digestibilitatea substanţei organice este cuprinsă între 50-70%.
31
Epoca optimă de recoltare a fâneţelor, în general se situează în perioada
cuprinsă între faza de înspicare şi cea de înflorire a gramineelor dominante şi de la
îmbobocire până la înflorirea leguminoaselor.
În acest interval, se obţine cantitatea maximă de substanţe nutritive digestibile
la unitatea de suprafaţă, situaţie care nu corespunde întocmai cu producţia maximă de
furaj de pe pajişti. În necunoştinţă de cauză la noi fâneţele se recoltează cu întârziere,
pierzând foarte mult din calitatea furajului.
Recoltarea târzie a fâneţelor mai prezintă şi alte neajunsuri legate de ajungerea
la maturitate a unor seminţe de buruieni care invadează apoi pajiştea, cum este specia
semiparazită clocoticiul (Rhinanthus minor), sau o recoltă la coasa a II-a (otavă)
scăzută.
Există şi excepţii, când odată la 3-4 ani, prin rotaţie se recomandă ca fâneţele
în care domină plante cu valoare furajeră bună să fie recoltate după ajungerea la
maturitate a seminţelor care prin autoînsămânţare, reînnoiesc şi îndesesc covorul
ierbos. Pentru următoarele recolte prin cosire se respectă în linii mari durata de 5-6
săptămâni de la prima coasă, în funcţie şi de precipitaţiile atmosferice.
Înălţimea optimă de cosire de la sol este de 4-5 cm, nu mai jos cum se
obişnuieşte, pentru a păstra o parte din frunzele şi lăstarii bazali care reiau mai rapid
creşterea plantelor şi sigură o a doua recoltă mai bună.
32
Frecvenţa recoltărilor pentru fân este mult diferită, de regulă 2-4 recolte pe an,
în funcţie de zonă şi categoria de pajişte (naturală sau semănată) şi gradul de
intensivizare.
Însilozarea este metoda prin care furajele se conservă la umiditate mai mare
decât se păstrează fânul.
În funcţie de conţinutul plantelor în apă, respectiv de conţinutul în SU, furajele
însilozate se clasifică astfel:
- siloz, când plantele de pajişti cu umiditatea de 70-80% se însilozează imediat
după cosire;
- semisiloz, când plantele de pajişti sunt parţial pălite şi cu umiditatea de sub
70%, de regulă 40-60%.
Limita inferioară de umiditate până la care este asigurată desfăşurarea normală
a proceselor fermentative în masa vegetală însilozată este de 40%.
Prin însilozarea corectă, pierderile de substanţe nutritive sunt de sub 10-15%.
Semisilozul din iarba de pajişti (60-65% umiditate iniţială) conţine în jur de
0,30 UN şi 30-50 g PBD la 1 kg furaj, iar silozul (70-80% umiditate) are 0,20 UN şi
20-30 g PBD/kg.
Însilozarea influenţează favorabil consumabilitatea şi digestibilitatea plantelor.

Recoltarea pajiştilor pentru producerea nutreţului însilozat se face după aceleaşi
criterii ca şi pentru producerea fânului (epocă, înălţime, frecvenţă), completat de
tocare la sub 2 cm, transport, tasarea şi acoperirea silozului după toate regulile
generale de însilozare a nutreţurilor cultivate, asemănător porumbului siloz.
33
În vederea obţinerii unui siloz sau semisiloz de calitate, cu grad ridicat de
consumabilitate şi digestibilitate, se recomandă tratamentul cu preparate biologice pe
bază de bacterii acidolactice, drojdii şi alte microorganisme producătoare de enzime,
de tipul produsului românesc denumit Lactosil, care se aplică 1 kg/tonă nutreţ.
În condiţii corespunzătoare de tasare, silozul are o masă volumetrică de 650-
700 kg/m3 şi semifânul (semisilozul) o masă de 550-600 kg/m3.
Semisilozul este un furaj mai bine acceptat de animale decât silozul, datorită
acidităţii mai reduse şi absenţei sau prezenţei în cantităţi mici a amoniacului şi
acidului acetic.
Folosirea unilaterală a pajiştilor numai prin păşunat sau numai prin cosit
creează modificări nedorite în compoziţia floristică cu scăderea producţiei şi calităţii
furajului. Păşunatul permanent pe aceleaşi suprafeţe determină dispariţia unor plante
valoroase, la fel cositul exclusiv stimulează înmulţirea unor buruieni.
Prin alternarea modului de folosinţă de la un an la altul productivitatea
pajiştilor este mai ridicată.
Pentru fâneţe este mai potrivit păşunatul după ce s-a cosit prima recoltă.
Păşunatul de primăvară foarte timpuriu a fâneţelor, aşa cum se practică în prezent în
regiunile de deal, este foarte dăunător atât pentru sol, cât şi pentru vegetaţia pajiștii.
Este recomandat păşunatul fâneţelor un sezon întreg odată la 3-4 ani sau
cosirea în regim de fâneaţă a păşunilor.
Folosirea mixtă a pajiştilor, acolo unde se poate aplica, este o metodă mai
eficientă de exploatare, cu beneficii multiple pentru productivitate, cât şi conservarea
biodiversităţii.
34
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. ANGHEL, Gh.,RĂVĂRUŢ, M., TURCU, Gh., 1971, Geobotanica, Ed.

“Ceres”, Bucureşti
2. BĂRBULESCU, C., BURCEA, P., MOTCĂ, Gh., 1980, Determinator

pentru flora pajiştilor cu elemente de tehnologie, Ed. “Ceres”, Bucureşti
3. DONIŢĂ, N., POPESCU, A., COMĂNESCU, MIHAELA PĂUCA,

MIHĂILESCU, SIMONA, BIRIŞ, IOVU-ADRIAN, 2005, Habitatele din
România, Ed. Tehnică Silvică, Bucureşti
4. KOVACS, J.A., 1979, Indicatori biologici, ecologici şi economici ai florei

pajiştilor, Red. Propag. Tehnică Agricolă, Bucureşti
5. MARUŞCA, T., 2005, Gospodărirea ecologică a pajiştilor montane,

CEFIDEC, Vatra Dornei
6. MARUŞCA, T., BĂRBOS M. I., BLAJ V.A., CARDAŞOL V.,

DRAGOMIR N., MOCANU V., ROTAR I., RUSU MARIANA,
SECELEANU I., 2010, Tratat de reconstrucţie ecologică a habitatelor de
pajişti şi terenuri degradate montane, Editura Universității “Transilvania “
din Brașov, 359 pagini
7. MARUȘCA T., MOCANU V., CARDAŞOL V., HERMENEAN I., BLAJ
V.A., GEORGETA OPREA, MONICA A. TOD, 2010, Ghid de producere a
furajelor de pajişti montane, Editura Universității “Transilvania “ din
Brașov, 174 pagini
8. MOTCĂ, Gh., OANCEA, I., GEAMĂNU LIDIA, 1994, Pajiştile României,
tipologie şi tehnologie, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti
9. VASIU, V., POP, M., MARINICĂ, D., 1965, Ghidul tehnicianului de bază
furajeră, Ed. Agro-Silvică, Bucureşti
10. VÎNTU V., MOISUC A., MOTCĂ Gh., ROTAR I., 2004, Cultura pajiștilor
și a plantelor furajere, Editura ”Ion Ionescu de la Brad” Iași
35
ANEXE
ÎNSUŞIRI ECONOMICE
IC (indici de calitate furajeră) : 5 = excelentă ; 4 = foarte bună ; 3 =
bună ; 2 = mijlocie ; 1 = slabă ; 0 = fără valoare
ÎNSUŞIRI ECOLOGICE
L = lumina
1 = plante de umbră plină
3 = plante de umbră
5 = plante de semiumbră (cresc în lumină dar suportă o umbrire moderată)
7 = plante de lumină, care suportă slab umbrirea
9 = plante de lumină plină
T = temperatura
1 = plante răspândite în zone reci (boreale, arctice, sau alpine)
3 = plante răspândite în zone răcoroase (montane, subalpine)
5 = plante răspândite în zone temperate (deluroase, submontane)
7 = plante răspândite mai ales în zone calde (câmpii)
9 = plante răspândite în zone calde (mediteraneană)
U = umiditatea solului
1 = plante răspândite în soluri foarte uscate
3 = în soluri uscate
5 = în soluri moderat umede, reavănă
7 = în soluri jilav-umede (care nu se usucă)
9 = în soluri umed – ude (adesea neaerisite)
10 = în soluri inundate
R = reacția solului (pH-ul)
1 = numai în soluri foarte acide
3 = mai ales în soluri acide
5 = soluri moderat – slab acide
7 = soluri neutre (de la slab acide la slab alcaline)
9 = numai în soluri neutre şi bazice
N = cantitatea de N-mineral
1 = numai în soluri foarte sărace în N mineral
3 = mai ales în soluri sărace în N
5 = soluri cu conţinut moderat în N
7 = mai ales în soluri bogate în N
9 = numai în soluri excesiv de bogate în N, indicând depozitare, poluare
Semnul “x” înseamnă că planta respectivă poate fi găsită la mai mult de trei
dintre gradaţiile de bază ale factorului dat, nefiind indicatoare sau valoarea ei poate fi
numai “indiferentă”.
36
ANEXA I
PRINCIPALELE PLANTE FURAJERE DIN VEGETAŢIA PAJIŞTILOR
Graminee furajere
Denumirea speciei I.C. L T U R N
Aegilops cylindrica 1 8 7 3 x 3
Agropyron cristatum ssp. pectinatum 3 8 7 3 8 3
Agropyron intermedium 2 7 7 3 8 5
Agropyron repens 2 7 x 5 x 8
Agrostis alpina 1 8 1 5 5 6
Agrostis canina 2 7 x 6 3 3
Agrostis capillaris (Agrostis tenuis) 3 7 x x x 3
Agrostis gigantea 3 7 x 8 7 6
Agrostis rupestris 1 7 1 4 2 1
Agrostis stolonifera 3 8 x 6 x 5
Alopecurus geniculatus 1 9 x 9 7 7
Alopecurus pratensis 4 6 x 7 x 7
Alopecurus ventricosus 2 8 7 9 x 7
Anthoxanthum odoratum 1 x x x 5 x
Apera spica venti 1 6 x x 4 x
Arrhenatherum elatius 4 8 6 5 7 7
Avenula pratense 2 7 5 4 x 3
Beckmannia cruciformis 3 7 5 7 7 3
Brachypodium pinnatum 1 6 5 4 7 4
Brachypodium silvaticum 1 4 5 5 6 6
Briza media 1 8 x x xx 3
Bromus arvensis 1 6 x 4 8 -
Bromus erectus 2 8 5 3 8 3
Bromus inermis 4 8 x 4 8 5
Bromus japonicus 1 8 6 2 7 4
Bromus ramosus 1 6 5 6 8 6
Bromus tectorum 1 8 6 3 x 4
Catabrosa aquatica 1 8 6 9 - 8
Cynodon dactylon 1 8 7 3 x 5
Cynosurus cristatus 3 8 5 5 x 4
Dactylis glomerata 5 7 x 5 x 6
Dactylis polygama 3 5 x 5 5 5
Danthonia alpina 1 8 7 4 5 3
37
Echinochloa crus-galli 1 7 x 7 5 6
Festuca airoides (ovina ssp. sudetica) 1 8 2 4 2 1
Festuca arundinacea 4 8 5 7 7 4
Festuca carpatica 3 7 3 5 7 +
Festuca heterophylla 3 5 5 4 5 4
Festuca ovina 1 7 x 3 3 x
Festuca pallens 1 9 7 2 8 1
Festuca picta 1 8 3 4 - -
Festuca pratensis 5 8 x 6 x 6
Festuca pseudovina 1 8 7 3 8 1
Festuca rubra 3 x x 5 x x
Festuca rupicola 1 8 7 3 8 2
Festuca vaginata 1 8 8 2 9 2
Festuca valesiaca 1 8 7 2 8 2
Festuca versicolor 1 8 7 3 8 2
Festuca violacea 1 6 3 5 - -
Holcus lanatus 2 7 5 6 x 4
Hordeum bulbosum 1 8 7 3 8 3
Hordeum murinum 1 8 7 3 8 3
Koeleria macrantha 1 7 6 3 7 2
Lolium multiflorum 5 8 7 5 x 7
Lolium perenne 5 8 5 5 x 7
Phleum alpinum 2 8 3 5 x 7
Phleum montanum 2 8 5 3 7 2
Phleum phleoides 2 8 5 2 8 2
Phleum pratense 5 7 x 5 x 6
Poa alpina 3 7 x 5 x 6
Poa annua 2 7 x 5 x 8
Poa bulbosa 2 8 7 3 x 1
Poa chaixii 3 6 5 5 3 3
Poa compressa 2 9 x 3 9 2
Poa media 1 7 3 5 x x
Poa nemoralis 2 5 x 5 5 3
Poa palustris 3 7 x 9 8 7
Poa pratensis ssp. angustifolia 3 7 5 3 x 4
Poa silvicola 4 7 6 7 - -
38
Poa trivialis 3 6 x 7 x 7
Puccinellia distans 3 8 x x 7 7
Trisetum flavescens 4 7 x x x 5
Typhoides arundinacea 3 7 x 8 7 7
Leguminoase furajere
Anthyllis vulneraria 2 8 x 4 8 3
Astragalus cicer 1 7 5 3 7 3
Astragalus glycyphyllios 1 7 6 4 7 4
Astragalus monspessulanus 1 8 7 2 7 2
Astragalus onobrychis 1 9 7 3 9 2
Lathyrus pratensis 4 7 5 6 7 6
Lotus angustissimus 2 8 7 3 7 2
Lotus corniculatus 4 7 x 4 7 4
Lotus tenuis 3 7 6 x 7 -
Lotus uliginosus 2 7 5 7 5 x
Medicago falcata 4 8 5 3 9 3
Medicago lupulina 4 7 5 4 8 x
Medicago minima 3 9 7 3 8 1
Medicago sativa 4 8 5 3 9 3
Melilotus alba 2 9 6 4 7 3
Melilotus officinalis 2 8 5 3 8 x
Onobrychis arenaria 2 7 7 2 9 2
Onobrychis montana 2 9 2 3 8 3
Onobrychis viciifolia 4 8 7 3 8 3
Oxytropis halleri 1 8 7 3 8 3
Tetragonolobus maritimus 2 8 6 x 7 3
Tetragonolobus siliquosus 2 8 6 x 7 3
Trifolium alpestre 2 7 5 3 6 3
Trifolium arvense 2 8 5 2 x 1
Trifolium aureum 2 7 5 4 x 2
Trifolium campestre 2 8 5 4 x 3
Trifolium dubium 2 6 6 5 5 4
Trifolium fragiferum 3 8 6 7 8 7
Trifolium hybridum 4 7 5 6 7 5
Trifolium medium 2 7 5 4 x 3
Trifolium montanum 2 7 x 3 8 2
Trifolium ochroleucon 3 7 5 4 7 2
39
Trifolium pannonicum 3 7 6 3 - 2
Trifolium patens 3 8 7 5 7 3
Trifolium pratense 4 7 x x x x
Trifolium repens 4 8 x x x 7
Trifolium resupinatum 4 8 8 6 x 5
Trifolium rubens 2 7 6 3 8 2
Trifolium spadiceum 2 7 - 8 3 3
Trigonella caeruela 2 8 7 - 8 -
Trigonella procumbens 2 8 7 - 8 -
Vicia angustifolia 3 5 5 x x x
Vicia cracca 3 7 x 5 x x
Vicia grandiflora 3 7 7 3 - 5
Vicia hirsuta 3 7 5 x x x
Vicia sepium 3 x x 5 7 5
Vicia tetrasperma 3 6 5 5 3 4
Plante furajere din alte familii botanice

Achillea collina 2 9 6 2 7 2
Achillea millefolium 2 8 x 4 x 5
Achillea pannonica 2 7 7 3 6 2
Achillea setacea 2 9 7 2 7 1
Alchemilla glaucescens 2 5 4 4 - 4
Alchemilla mollis 2 5 4 6 4 4
Alchemilla vulgaris 2 6 4 6 x 6
Carum carvi 2 8 4 5 x 6
Cichorium intybus 1 9 6 4 8 5
Cirsium oleraceum 2 6 5 7 8 5
Convolvulus arvensis 2 7 6 x 7 x
Daucus carota ssp. carota 2 8 6 4 x 4
Filipendula vulgaris 1 8 7 4 x 3
Fragaria vesca 1 7 x 5 x 6
Fragaria viridis 1 7 5 3 8 3
Galium verum 1 7 5 4 7 3
Leontodon asper 1 7 7 3 7 3
Leontodon autumnalis 1 7 x 5 x 5
40
Leontodon hispidus 1 8 x 4 x 3
Leucanthemum vulgare 1 7 x 4 x 3
Ligusticum mutellina 3 7 2 5 5 x
Pimpinella major 1 7 x 6 7 7
Pimpinella saxifraga 1 7 x 3 x 2
Plantago lanceolata 2 7 x x x x
Plantago major 2 8 x 5 x x
Plantago media 2 7 x 4 8 3
Potentilla erecta 1 6 x x x 2
Sanguisorba minor 2 7 6 4 8 3
Sanguisorba officinalis 2 7 5 7 x 3
Symphytum officinale 1 7 6 7 x 8
Taraxacum bessarabicum 2 8 5 7 7 -
Taraxacum erythrospermum 2 8 7 3 8 x
Taraxacum officinale 2 7 x 5 x 8
Taraxacum palustre 1 8 x 8 8 3
Taraxacum serotinum 1 8 7 3 8 3
Tragopogon pratensis 1 7 5 4 7 5
Tragopogon orientalis 1 7 x 4 7 6
Plante neconsumate de animale sau cu grad redus de

consumabilitate (plante de balast)

Ajuga genevensis 0 8 x 4 7 2
Amaranthus albus 0 9 9 4 x 9
Arnica montana 0 9 4 5 3 2
Carlina acaulis 0 7 x 4 x 2
Capsella bursa pastoris 0 7 x x x 7
Centaurea arenaria 0 8 7 3 8 2
Echium vulgare 0 9 7 x x 4
Eryngiun campestre 0 9 7 3 8 4
Galega officinalis 0 7 5 6 7 3
Heracleum spondylium 0 7 5 5 x 6
Linaria genistifolia 0 8 7 3 8 3
Lysimachia nummularia 0 4 6 6 x x
Origanum vulgare 0 7 x 3 x 3
41
Salvia pratensis 0 8 6 4 8 4
Symphytum officinale 0 7 6 7 x 8
Verbena officinalis 0 9 5 4 x 6
Verbascum phlomoides 0 8 6 4 - 5
Veronica chamaedrys 0 7 x 4 x x
ANEXA II
SPECII TOXICE ŞI VĂTĂMĂTOARE DIN VEGETAŢIA PAJIŞTILOR
Denumirea speciei I. C. L T U R N
Aconitum tauricum 0 7 4 5 8 -
Adonis vernalis 0 7 6 3 7 1
Aquilegia vulgaris 0 6 6 4 7 4
Asarum europaeum 0 3 5 6 8 7
Atropa belladona 0 6 6 5 8 8
Butomus umbellatus 0 6 x 10 x 8
Caltha palustris 0 7 x 8 x x
Centaurium erythrea 0 8 6 5 6 x
Centaurium pulchellum 0 9 6 7 8 -
Chelidonium majus 0 6 6 5 8 8
Chondrilla juncea 0 8 7 4 8 x
Clematis integrifolia 0 7 5 5 - 5
Clematis recta 0 6 7 3 8 3
Colchichum autumnale 0 5 5 6 7 x
Consolida regalis 0 6 7 4 8 4
Coronilla varia 0 7 5 4 9 3
Cicuta virosa 0 7 x 9 5 6
Crambe tataria 0 8 7 3 8 3
Cynachum vincetoxicum 0
Daphne cneorum 0 6 6 4 8 2
Datura stramonium 0 8 7 4 x 8
Dictamnus albus 0 7 8 2 8 2
Digitalia grandiflora 0 7 5 5 5 5
Doronicum austriacum 0 5 3 6 7 7
Euphorbia agraria 0 7 7 3 x 3
Euphorbia amygdaloides 0 4 5 5 7 6
42
Euphorbia esula 0 8 x 4 8 x
Euphorbia heliscopia 0 6 x 5 7 7
Euphorbia salicifolia 0 6 7 4 5 5
Euphorbia sequeriana 0 8 6 2 7 2
Euphorbia virgata 0 8 5 4 7 3
Geranium palustre 0 8 5 7 8 8
Geranium pratense 0 8 5 5 8 7
Geranium robertianum 0 4 x x x 7
Geranium sangiuneum 0 7 6 3 8 3
Helleborus purpurascens 0 5 5 5 8 3
Oenanthe aquatica 0 7 6 10 7 5
Oenanthe fistulosa 0 7 7 9 7 5
Paris quadrifolia 0 3 x 6 7 6
Polygonatum odoratum 0 7 5 3 7 3
Polygonatum verticillatum 0 4 4 5 4 x
Pulsatilla montana 0 7 6 3 8 2
Pulsatilla pratensis 0 7 7 3 7 2
Ranunculus bulbosus 0 7 6 4 7 3
Ranunculus ficaria 0 4 5 6 7 7
Ranunculus repens 0 8 7 8 x 7
Sium latifolium 0 7 x 10 7 8
Solanum dulcamara 0 7 5 8 x 8
Vincetoxicum hirundinaria 0 6 5 3 7 3
Plante care dăunează produselor animaliere

Alliaria officinalis 0 5 6 5 7 9
Allium ursinum 0 3 x 6 x 8
Arctium lappa 0 9 5 5 7 9
Artemisia austriaca 0 9 7 3 8 4
Bidens tripartita 0 8 x 8 x 8
Carduus acanthoides 0 9 5 3 x 8
Lepidium ruderale 0 8 x 4 - 7
Onopordon acanthium 0 9 7 4 7 8
Thlaspi arvense 0 6 5 5 7 7
Xanthium spinosum 0 8 x 4 x 7
Xanthium strumarium 0 8 7 5 x 6
43
ANEXA III
PLANTE DĂUNĂTOARE COVORULUI IERBOS AL PAJIŞTILOR
Specii lemnoase
Alnus glutinosa 0 5 x 8 6 x
Alnus incana 0 6 x 7 8 x
Betula pendula 0 7 x x x x
Bruckentalia spiculifolia 0 6 4 4 2 -
Calluna vulgaris 0 8 x x 1 1
Carpinus betulus 0 6 x x x x
Corylus avellana 0 7 6 x x x
Crataegus monogyna 0 7 5 4 8 3
Crataegus oxyachantha 0 7 6 4 5 3
Fagus silvatica 0 3 5 5 x x
Juniperus communis 0 8 x 4 x x
Ligustrum vulgare 0 7 6 x 7 x
Loiseleuria procumbens 0 8 2 3 - -
Malus silvestris 0 7 5 5 7 5
Picea abies 0 5 x x x x
Pinus mugo 0 8 3 x x 3
Pinus sylvestris 0 7 x x x 1
Populus tremula 0 6 5 5 x x
Prunus spinosa 0 7 5 x x x
Prunus tenella 0 7 7 3 8 3
Pyrus pyraster 0 6 5 4 7 3
Quercus cerris 0 6 8 4 x x
Quercus petrea 0 6 6 5 x x
Quercus pubescens 0 7 7 3 7 x
Quercus robur 0 7 6 x x x
Rhododendron myrtifolium 0 7 x 5 3 2
Rosa canina 0 8 5 4 x x
Rosa arvensis 0 8 5 5 4 -
Rosa gallica 0 7 7 4 7 4
Rosa pimpinefolia 0 7 6 3 7 2
Rubus caesius 0 7 5 x 7 9
Rubus idaeus 0 7 x 5 x 8
44
Rubus sulcatus 0 7 5 6 4 7
Salix aurita 0 7 x 8 3 3
Salix caprea 0 7 x 6 7 x
Salix fragilis 0 5 5 8 5 6
Salix cinerea 0 7 x 9 5 x
Salix herbacea 0 7 2 6 3 4
Salix purpurea 0 8 5 x 8 x
Salix reticulata 0 8 3 6 9 3
Salix viminalis 0 8 6 9 8 x
Vaccinium myrtillus 0 5 x x 2 1
Vaccinium uliginosum 0 6 x x 1 1
Vaccinium vitis-idea 0 5 x 4 2 1
Specii ierboase

Amaranthus retroflexus 0 9 9 4 x 9
Artemisia absinthium 0 9 6 4 x 8
Artemisia vulgaris 0 7 x 5 x 8
Bolboschaenus maritimus 0 8 x 10 8 5
Botriochloa ischaemum 0 9 7 3 x 3
Carduus acanthoides 0 9 5 3 x 8
Carduus nutans 0 8 x 3 8 7
Carex canescens 0 7 x 9 3 2
Carex caryophyllea 0 8 5 4 x 2
Carex davalliana 0 9 4 9 8 2
Carex gracilis 0 7 4 9 6 4
Carex hirta 0 7 6 6 x 5
Carex hostiana 0 8 x 9 6 2
Carex montana 0 5 5 4 5 3
Carex nigra 0 8 5 7 3 3
Carex panicea 0 8 4 7 x 3
Carex pilosa 0 4 6 5 5 4
Carlina acaulis 0 7 x 4 x 2
Carlina vulgaris 0 7 6 4 x 3
Cirsium arvense 0 8 x x x 7
Cirsium canum 0 9 5 8 8 5
Cirsium furiens 0 6 7 3 - 6
45
Cirsium rivulare 0 9 5 8 x 3
Cirsium palustre 0 7 5 8 4 3
Cirsium vulgare 0 8 5 5 x 8
Cladium mariscus 0 9 x 10 9 3
Deschampsia caespitosa 0 6 x 7 x 3
Descurainia sophia 0 8 6 4 x 6
Digitaria sanguinalis 0 7 7 4 5 4
Epilobium angustifolium 0 8 x 5 3 8
Equisetum arvense 0 6 x 6 x x
Ergyngium campestre 0 9 7 3 8 4
Ergyngium planum 0 8 6 5 7 3
Euphorbia agraria 0 7 7 3 x 3
Euphorbia amygdaloides 0 4 5 5 7 6
Euphorbia aepithymoides 0 7 7 4 5 8
Euphorbia cyparissias 0 8 x 3 x 3
Euphorbia esula 0 8 x 4 8 x
Euphorbia heliscopia 0 6 x 5 7 7
Euphorbia lucida 0 6 5 9 7 4
Euphorbia nicaeensis 0 9 7 2 7 2
Euphorbia salicifolia 0 6 7 4 5 5
Euphorbia sequeriana 0 8 6 2 7 2
Euphorbia virgata 0 8 5 4 7 3
Filipendula ulmaria 0 7 x 8 x 4
Genista sagittalis 0 8 5 4 4 2
Genista tinctoria 0 8 5 x 4 2
Glyceria maxima 0 9 5 10 8 7
Juncus conglomeratus 0 8 5 7 4 x
Juncus effusus 0 8 5 7 x 4
Juncus inflexus 0 8 5 7 7 5
Juncus trifidus 0 8 3 - - -
Lepidium campestre 0 8 x 4 7 5
Lepidium perfoliatum 0 8 7 x - 5
Lepidium ruderale 0 8 x 4 - 7
Matricaria perforata 0 7 x x 6 6
Nardus stricta 0 8 x x 2 x
Ononis spinosa 0 8 6 x x 3
46
Phragmites australis 0 7 5 10 7 5
Rhinanthus alectorolophus 0 8 x 4 7 3
Rhinanthus minor 0 7 x x x 3
Rhinanthus rumelicus 0 7 5 x x 3
Rhinanthus serotinus 0 7 4 x x 3
Rumex acetosa 0 8 x x x x
Rumex acetosela 0 8 5 4 2 2
Rumex alpinus 0 8 3 6 x 9
Rumex arifolius 0 7 3 6 6 -
Rumex confertus 0 8 7 6 - 4
Rumex conglomeratus 0 8 7 7 x 8
Rumex crispus 0 7 5 6 x 5
Rumex hydrolapathum 0 7 7 10 7 7
Rumex maritimus 0 8 6 9 8 9
Rumex obtusifolia 0 7 5 x x 7
Rumex sanguineus 0 4 5 7 x 7
Rumex stenophyllus 0 7 7 9 7 -
Rumex tuberosus 0 8 7 3 8 3
Sambucus ebulus 0 9 6 5 8 8
Schoenoplectus lacustris 0 8 5 10 7 5
Schoenoplectus tabernaemontani 0 8 7 10 8 x
Scirpus silvaticus 0 7 5 9 4 x
Silene alba 0 8 x 4 x 7
Stachys annua 0 7 6 3 8 4
Stachys germanica 0 7 6 3 8 x
Stachys palustris 0 7 5 7 7 7
Stachys recta 0 7 6 3 8 3
Stipa capillata 0 8 7 2 8 2
Stipa eriocaulis 0 8 7 2 8 2
Stipa joannis 0 8 7 2 7 2
Stipa lessingiana 0 9 8 1 8 1
Stipa pulcherrima 0 9 8 1 8 1
Stipa tirsa 0 8 7 3 6 2
Stipa ucrainica 0 9 7 1 7 2
Thymus pannonicus 0 8 6 2 7 2
Xeranthemum annuum 0 8 6 2 x 3
Xeranthemum cylindraceum 0 8 6 2 - 2
47
ANEXA IV
ANCHETA PASTORALĂ
DENUMIRE STÂNĂ:
Descriere amplasare:…………………………………………………………………..
- Coordonate GPS …………………………………………………………….
Caracteristici:
- Construcţie
Permanentă………………………………………………………………….
Sezonieră…………………………………………………………………....
Nume şi prenume conducător (şef) stână :……………………………………….....,

Vârsta ……..ani, Adresa: Localitate …………………………………, nr …………,
cod poştal ..................., judeţ........................, nr. telefon................................................
SUPRAFAŢA PĂŞUNII: ..................ha

Tipul de păşune :
- alpină (2200-2500 m alt.) :
- subalpină (1800-2200 m alt.) :

nardet ___ ; festucet (airoides) ; ___, agrostet (rupestris) ___, buruieni____
- montană superior (1400 – 1800 m alt.) :

nardet ____ ; festucet (rubra) ; ____, agrostet (capillaris) ____, buruieni ___
- montană inferior (800 – 1400 m alt.) :

nardet ____ ; festucet (rubra) ; ____, agrostet (capillaris) _____, buruieni ___
- dealuri (200 – 800 m alt.)
festucet (valesiaca) ; __ agrostet (capillaris) ____,buruieni___________
- câmpie (0 – 200 m alt.)_______
- lunci şi depresiuni ___________
- sărături ____________________
- nisipuri ____________________
Degradare păşune: stâncării________, râmături porci mistreţi ________, supratărlire

______, eroziune______, exces de umiditate_______, aciditate_____, vegetaţie
lemnoasă______, cioate _______, buruieni _______ alte______________________.
48
Lucrări de îmbunătăţire a covorului ierbos:
ANIMALE (din ce localitate/localităţi sunt):

Proprietate personală (a celor care muncesc la stână):
Alţi proprietari :
Total ovine:
Din care: Mânzări ___________
Sterpe ____________
Tineret peste 1 an (mioare) ________
Tineret sub 1 an ( miei) ___________
Berbeci __________________
Rasa:
Total bovine:
Din care: Vaci lapte ___________
Vaci fără lapte _________
Juninci ______________
Tineret peste 1 an _______
Tineret sub 1 an _______
Tauri _________
Rasa:
Total cabaline; d. c. Cai adulţi _________, mânji___________
Total câini: _________________; Rasa ______________

Din care cu jujeu_________
EVIDENŢA MONTELOR:
ÎNGRIJITORI, nr ________, vârsta medie _________

Din care: __________( ___ ani ), studii__________, salariu lunar ______________
__________( ___ ani ), studii__________, salariu lunar ______________
__________( ___ ani ), studii__________, salariu lunar ______________
__________( ___ ani ), studii_________ , salariu lunar ______________
__________( ___ ani ), studii_________, salariu lunar ______________
DURATA SEZON PĂŞUNAT

Data urcării pe munte: .............................
Data estimată a coborârii .........................
49
CONTRACT nr ....... la Primăria:___________________
Pentru nr.__________animale, (________UVM), din care pe categorii:
Plata la ha de păşune _____lei /ha
Modul de târlire: normal ___, supratârlire______, câte zile ________
Existenta unor construcţii şi amenajări pastorale pe teritoriul păşunii:
Distanţa la care se găseşte: - apa pentru adăparea animalelor ...........

- apa ce se folosește la stână ................... Producţia medie de lapte
la măsură (data ..............................)
Vaci........l/cap, cu limite între ........... şi ..............

Oi.............
Producţia medie de lapte muls zilnic la întreg efectivul, în luna iunie ..........., iulie
................, august......
Procesare lapte:
- telemea ___________
- burduf – coajă de brad ___________
- băşică porc ____________
- piele oaie _____________
- plastic _______________
- urdă ______________
- predare proaspăt la procesare _____________
Dacă doreşte să se înscrie în asociaţia producătorilor de

lapte Da ___________, Nu _________
Atacuri animale sălbatice:
- daune :
Ce probleme deosebite semnalează pentru îmbunătăţirea situaţiei păstoritului în aria
protejată ?
(efective, adăposturi, dotări, organizare, etc. )
Data efectuării anchetei:
Întocmit, Declaranți:
50

Brosura Tehnologii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Brosura Tehnologii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI SILVICE

Gheorghe Ionescu Şişeşti

Lucrare finanțată în cadrul Programului Sectorial ADER 2020

Problema creșterii valorii pastorale a pajiștilor în general și al celor montane în

Înaintea oricărei intervenţii de gospodărire a pajiştilor este necesară

(x) C.V. – apreciere valoare conservativă (xx)V.P.- indice pentru valoarea

În rezumat clasificarea habitatelor de pajiști montane este următoarea:

- Cl. 8 – Terenuri agricole și peisaje artificiale cu o

3.1. Determinarea valorii pastorale şi al stadiului de degradare a pajiştilor

V.P. = ΣPC (%) x IC / 5

Având la dispoziţie releveul floristic cu participarea procentuală a speciilor se

3.2. Determinarea exigenţelor ecologice ale vegetaţiei pajiştilor

Înainte de a efectua lucrările propriu zise de întreţinere a pajiştilor din ariile

PU1 + PU2 +.......... PU9

4. LUCRĂRI MINIME DE ÎNTREŢINERE ŞI FERTILIZARE

Lucrările de întreţinere propriu zise trebuie să ţină seama de condiţiile

4.1. Curăţirea terenului, combaterea buruienilor ierboase şi a speciilor

4.2. Corectarea acidităţii solurilor şi îmbogăţirea lor în fosfor

În marea lor majoritate pajiştile naturale sunt răspândite pe soluri cu reacţie

4.3. Aplicarea fertilizanţilor organici pe pajişti

Una din problemele cheie de întreţinere a pajiştilor din ariile protejate o

4.4. Aplicarea îngrăşămintelor chimice

Folosirea îngrăşămintelor chimice (minerale) constituie în prezent soluţia de

4.5. Supraînsămânţarea pajiştilor

Prin supraînsămânţarea pajiştilor se are în vedere în primul rând completarea

Supraînsămânţarea este preferată reînsămânţării pe solurile superficiale, cu

Bromus inermis + + • • • • Înaltă f. slabă III II fâneaţă 30-35

5. METODE DE FOLOSIRE RAŢIONALĂ A PAJIŞTILOR

5.1. Determinarea capacităţii de păşunat

CP= VP X C ( UVM/ha) în care

În exemplul nostru din Făgăraş, pe păşunea nefertilizată de la 530 altitudine

Determinarea capacităţii de păşunat (încărcarea cu animale) după metoda

Producţia păşunii, determinată în masă verde recoltată pe vreme uscată fără

5.2. Introducerea şi respectarea păşunatului raţional

Păşunatul continuu (liber), reprezintă metoda prin care animalele pasc şi

5.3. Recoltarea fâneţelor şi folosirea mixtă a pajiştilor

Însilozarea influenţează favorabil consumabilitatea şi digestibilitatea plantelor.

1. ANGHEL, Gh.,RĂVĂRUŢ, M., TURCU, Gh., 1971, Geobotanica, Ed.

2. BĂRBULESCU, C., BURCEA, P., MOTCĂ, Gh., 1980, Determinator

3. DONIŢĂ, N., POPESCU, A., COMĂNESCU, MIHAELA PĂUCA,

4. KOVACS, J.A., 1979, Indicatori biologici, ecologici şi economici ai florei

5. MARUŞCA, T., 2005, Gospodărirea ecologică a pajiştilor montane,

6. MARUŞCA, T., BĂRBOS M. I., BLAJ V.A., CARDAŞOL V.,

Denumirea speciei I.C. L T U R N

Plante neconsumate de animale sau cu grad redus de

Denumirea speciei I.C. L T U R N

Denumirea speciei I.C. L T U R N

Denumirea speciei I.C. L T U R N

- Coordonate GPS …………………………………………………………….

Nume şi prenume conducător (şef) stână :……………………………………….....,

SUPRAFAŢA PĂŞUNII: ..................ha

- subalpină (1800-2200 m alt.) :

- montană superior (1400 – 1800 m alt.) :

- montană inferior (800 – 1400 m alt.) :

Degradare păşune: stâncării________, râmături porci mistreţi ________, supratărlire

ANIMALE (din ce localitate/localităţi sunt):

Total câini: _________________; Rasa ______________

ÎNGRIJITORI, nr ________, vârsta medie _________

DURATA SEZON PĂŞUNAT

Plata la ha de păşune _____lei /ha

Modul de târlire: normal ___, supratârlire______, câte zile ________

Existenta unor construcţii şi amenajări pastorale pe teritoriul păşunii:

Distanţa la care se găseşte: - apa pentru adăparea animalelor ...........

Degradare păşune: stâncării, râmături porci mistreţi , supratărlire

Total câini: ___; Rasa

ÎNGRIJITORI, nr , vârsta medie _

Modul de târlire: normal _, supratârlire, câte zile ____