„Să mă sărute cu sărutările gurii Lui!”- Cântarea Cântărilor 1:2
Pentru multe zile noi am stăruit pe subiectul Patima Mântuitorului
şi pentru încă o vereme vom mai rămâne aici. La începutul noii luni, haideţi să căutăm aceleaşi dorinţe după Domnul nostru ca acelea care au strălucit în inima miresei alese. Vezi cum saltă imediat la El; nu există cuvânte de introducere; ea nici nu-I menţionează numele Lui; ea este în inima temei ei imediat, căci ea vorbeşte de El, de singurul care contează din lume pentru ea. Cât de mare este dragostea ei! Era atât de multă preţuire care a permis lacrimilor de pocăinţă să spele picioarele Lui cu nard – era aatât de îmbelşugată dragostea încât a îngăduit gingaşei Maria să stea la picioarele Lui şi să înveţe de la El – dar aici, dragostea puternică, dragostea arzătoare aspiră la o marcă de mărturii mai înalte şi la semnele unei legături mai strânse. Ester a tremurat în prezenţa lui Asuerus dar mireasa într-o libertate plină de bucurie a dragostei perfecte nu cunoaşte frică. Dacă noi am primit acelaşi duh liber, noi ar trebui să ne întrebăm de asemenea dacă semănăm cu ea. Prin sărutări presupunem că s-a intenţionat acele manifestări variate ale dragostei prin care credinciosul este făcut să se bucure de dragostea lui Isus. Sărutul împăcării de care ne-am bucurat la convertirea noastră şi a fost dulce ca mierea care curgea din fagure. Sărutul acceptării este cald încă pe fruntea noastră, căci noi ştim că El a acceptat persoanele noastre şi lucrările noastre prin bogăţia Harului. Sărutarea zilnică, a unirea prezentă, este acela după care suspinăm pentru a fi repetat zi de zi, până când este preschimbat într-o sărutare a primirii, care mută sufletul de pe pământ, şi sărutarea desăvârşirii care îl umple cu bucuria cerului. Credinţa este umblarea noastră dar părtăşia senibil resimţită este odihna noastră. Credinţa este mijlocul dar unirea cu Isus este fântânna din care bea pelerinul. O, iubit al inimii noastre, nu fi un străin pentru noi; lasă buzele binecuvântării Tale să întâlnească buzele rugămintelor noastre; lasă buzele plinătăţii Tale depline să atingă buzele nevoilor noastre, şi puterea sărutării va fi reală.