Capitolul 5.

Investirea instanţei
judecătoreşti civile

• Cererea de chemare în judecată

• Întîmpinarea
• Cererea reconvenţională
• Citarea şi comunicarea actelor de procedură
• Termenele procedurale
 5.1.Cererea de chemare în
judecată

5.1.1. Elementele cererii de chemare în

judecată
5.1.2. Introducerea cererii de chemare în
judecată şi efectele acesteia
 5.1.1. Elementele cererii de
chemare în judecată
• numele, domiciliul/reşedinţa părţilor sau
denumirea, sediul, nr. de înregistrare în RC, cod
fiscal, cont bancar al părţilor,telefon, fax, e-mail;
• numele şi calitatea reprezentantului;
• obiectul cererii şi valoarea lui;
• motivele de fapt şi de drept;
• indicarea dovezilor;
• Semnătura (art. 194 C. proc. civilă)
 5.1.2. Introducerea cererii de
chemare în judecată şi efectele
acesteia
• se depune la instanţa competentă
• înregistrarea cererii de către Registratura
instanţei
• regula multiplului exemplar
• timbrare – excepţii
• fixarea termenului de judecată
• citarea părţilor
 Efectele introducerii cererii

• investirea instanţei cu judecarea cauzei

• determinarea cadrului procesual al judecăţii
• opţiunea reclamantului de a alege o instanţă
dintre cele competente (competenţă
alternativă)
• introducerea în cauză a moştenitorilor
• punerea în întîrziere a pîrîtului debitor
• întreruperea cursului prescripţiei extinctive
 5.2. Întîmpinarea
• definiţie - actul de procedură prin care pîrîtul
răspunde la cererea de chemare în judecată, urmînd
să se apere faţă de pretenţiile reclamantului
• obligatorie în toate cazurile, în toate fazele
procesuale – excepţii: divorţ, apărarea posesiei
• elemente ale cererii de chemare în judecată +
apărările pîrîtului
• regula multiplului exemplar
• termen de depunere – 25 zile de la primirea citaţiei
• sancţiune pentru nedepunere – decăderea (art. 205-
208 C. proc. civilă)
 5.3. Cererea reconvenţională
• definiţie - mijlocul procesual prin care pîrîtul
formulează pretenţii proprii faţă de
reclamant
• se aseamănă ca natură juridică cu cererea
de chemare în judecată
• scop – reducerea pretenţiilor reclamantului
sau neutralizarea lor
• avantaje – economisirea de timp, bani,
evitarea declanşării unui alt proces (art. 209-
210 C. proc. civilă)
 5.4. Citarea şi comunicarea actelor de
procedură
• citarea părţilor în proces este obligatorie
• alte persoane citate - terţii intervenienţi, martorii,
experţii, interpreţii şi alte persoane
• scop – înştiinţarea părţilor despre proces, data şi
locul de desfăşurare
• citaţia – actul procedural prin care se realizează
încunoştiinţarea părţilor şi a celorlalţi participanţi la
proces
• formă scrisă
• elemente şi reguli de citare obligatorii (art. 153-
173 C. proc.civilă)
 CITAŢIA

• denumirea instanţei şi sediul acesteia;

• numărul şi data emiterii citaţiei;
• numărul dosarului;
• anul, luna, ziua şi ora înfăţişării;
• numele/denumirea, domiciliul/sediul şi calitatea celui citat;
• numele/denumirea şi domiciliului/sediul pîrîtului;
• menţiunea că, înmînarea citaţiei sub semnătură de primire
echivalează cu aducerea la cunoştinţa celui citat şi a
termenelor ulterioare celui pentru care a fost emisă citaţia;
• ştampila instanţei şi semnătura grefierului care a întocmit
citaţia (art. 157 C. proc. civ.).
 Procesul verbal de înmânare a citaţiei
• anul, luna, ziua, ora cînd a fost încheiat;
• numele şi funcţia agentului constatator;
• numele/denumirea şi domiciliul/sediul
destinatarului;
• numele şi caliatea celui căruia i s-a făcut înmînarea
în lipsa destinatarului;
• indicarea instanţei care a emis actul de procedură;
• semnătura celui care a primit citaţia;
• semnătura celui care a încheiat procesul-verbal
(art.164 C. proc. civilă).
Înmînarea citaţiei şi a altor acte
de procedură
• se realizează din oficiu, gratuit, prin
intermediul angajaţilor speciali ai instanţei
• termen – cel puţin 5 zile înainte de ziua
înfăţişării (art. 159 C.proc.civilă)
• locul citării (art.155 C.proc.civilă)
• procedura înmânării citaţiei (art.161-162
C.proc.civilă)
5.5. Termenele procedurale (I)
• Definiţie - intervalul de timp înăuntrul
căruia trebuie îndeplinite sau, după caz,
este oprită efectuarea unor anumite acte
de procedură - dată fixă sau interval de
timp (art. 180-186 C. proc. civilă)

• Calcul – reguli speciale – ore, zile, luni, ani

 5.5. Termenele procedurale (II)

• Clasificare
– caracterul lor: imperative/prohibitive
- modul de stabilire:
legale/judecătoreşti/convenţionale
- sancţiune: absolute/relative
 5.5. Termenele procedurale (III)

• Sacţiuni pentru nerespectarea termenelor:

- nulitatea actului de procedură;
- decăderea din termenul prevăzut pentru îndeplinirea
actului de procedură;
- perimarea cererii prin care a fost investită instanţa;
- prescripţia dreptului de a cere executarea silită;
- sancţiuni pecuniare;
- obligaţia de a completa sau reface actul îndeplinit fără
respectarea dispoziţiilor legale;
- obligaţia de a despăgubi partea vătămată prin încălcarea
formelor procedurale.
 Decăderea

• definiţie - sancţiune procedurală care constă în

pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau
de a îndeplini orice alt act de procedură, dacă nu a
fost respectat termenul imperativ impus de lege
• condiţii cumulative
• excepţii de neaplicare
• trebuie invocată, NU intervine din oficiu
• operează pentru părţi sau procuror, NU pentru
instanţă
 Condiţii de existenţă

• existenţa unui termen legal şi imperativ

înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul
procedural;
• partea să nu fi exercitat dreptul procedural
în termenul stabilit;
• inexistenţa unei derogări exprese de la
sancţiunea decăderii.
 Decăderea NU intervine
• există o dispoziţie expresă a legii în acest sens;
• decăderea priveşte una dintre părţi care se află însă într-un
raport de solidaritate cu o altă parte din proces, aceasta din
urmă efectuînd actul procedural în termenul stabilit;
• partea care putea invoca decăderea a renunţat expres la
acest drept;
• legea stabileşte o altă sancţiune pentru nerespectarea
termenului procedural;
• partea interesată dovedeşte că neîndeplinirea actului
procedural în termen se datorează intervenţiei unei
împrejurări mai presus de voinţa sa.
 EFECTUL DECĂDERII

Principalul efect al decăderii constă în

pierderea dreptului procedural neexercitat
în termenul prevăzut de lege
 Repunerea în termen

• partea decăzută din dreptul său procedural dovedeşte că

a fost împiedicată să îşi exercite acest drept datorită unei
împrejurări, care a intervenit mai presus de voinţa sa
• îndeplinirea actului în 15 zile peste termen
Capitolul 6. Probele şi administrarea acestora în
procesul civil
6.1. Consideraţii preliminare privind probele în procesul civil
6.2. Înscrisurile ca mijloace de probă
6.3. Proba cu declaraţiile martorilor (mărturia)
6.4. Mărturisirea
6.5. Expertizele
6.6. Cercetarea la faţa locului
6.7. Prezumţiile
 6.1. Consideraţii preliminare privind probele
în procesul civil (I)
• Definiţie
• Sens larg - acţiunea prin care se încearcă dovedirea
existenţei sau inexistenţei unui raport juridic,
mijlocul folosit în acest sens, rezultatul obţinut prin
folosirea mijloacelor de probă
• Sens restrîns - două accepţiuni: cea de mijloc de
probă, mijlocul procedural prin care se poate
dovedi un raport juridic (înscrisuri, declaraţii de
martori, mărturisirea, prezumţii etc.) şi fapt
probator, fapt material dovedit care l-a rîndul său
va servi la dovedirea unui alt fapt material,
determinant în soluţionarea cauzei
 6.1. Consideraţii preliminare privind probele
în procesul civil (II)
• Obiectul probei - fapte juridice, în sensul larg al
noţiunii, din care izvorăsc drepturile şi obligaţiile
părţilor aflate în litigiu
• Sarcina probei – revine celui care face o afirmaţie
• Propunerea probelor – revine reclamantului/pîrîtului
• Adminsitrarea probelor – revine instanţei
• Condiţiile probei:
- să nu fie oprită de lege
- să fie verosimilă
- să fie utilă
- să fie pertinentă
- să fie concludentă
 6.2. Înscrisurile ca mijloace de probă
• Definiţie - „orice scriere sau altă consemnare
care curprinde date despre un act sau fapt
juridic, indiferent de suportul ei material sau
de modalitatea de conservare şi stocare”
(art. 265 C. proc. civ.)
• Clasificare:
- preconstituite/nepreconstituite
- originare/recognitive/confirmative
- originale/copii
- semnate/nesemnate
 A. Înscrisurile autentice
• Definiţie - actul care a fost efectuat cu
solemnităţile cerute de lege, de către un
funcţionar public competent
• Avantage – dată certă
- prezumţie de autenticitate
- prezumţie de validate
- opozabilitate erga omnes a
faptelor atestate
 B. Înscrisurile sub semnătură
privată
• Definiţie - actele întocmite de părţi, fără
intervenţia unui organ de stat, semnate de
părţi sau de către partea de la care emană
• Condiţii speciale pentru validitate:
- multiplu exemplar
- formula “bun şi aprobat” înainte de
semnare
- scriere, semnare, datare de către aceeaşi
persoană
 C. Înscrisurile pe suport
informatic
• Definiţie – acte redactate pe suport
informatic
• Condiţii: inteligibil şi prezintă garanţii
suficient de serioase pentru a dovedi
conţinutul său şi identitatea persoanei care
l-a întocmit (art. 282 C. proc. civ.)
 D. Duplicatele și copiile

• Duplicatele înlocuiesc înscrisurile originale și au acceași

putere doveditoare ca acestea
• Copiile nu pot face dovada decât despre ceea ce este
cuprins în înscrisul original
 E. Înscrisurile recognitive sau
reînnoitoare
• Înscrisul de recunoaștere sau de reînnoire a unei datorii
preexistente face dovada împotriva debitorului,
moștenitorilor sau succesorilor săi în drepturi dacă aceștia
nu dovedesc cu înscrisul originar contrariul (art. 288
C.proc.civilă)
 F. Alte înscrisuri

• Contracte tipizate – înscrisuri sub semnătură privată

• Bilete, tichete, alte asemenea documente utilizate la
încheierea unor acte juridice – înscrisuri sub semnătură
privată
• Telex, telegramă – au putere doveditoare ca înscrisul sub
semnătură privată (art. 289 C.proc.civilă)
 6.3. Proba cu martori (mărturia) (I)
• persoanele străine de proces care relatează
în faţa instanţei de judecată fapte referitoare
la pricina care se judecă, furnizînd astfel
informaţii care ar putea servi la rezolvarea
cauzei
• mărturia (declaraţia de martor) constituie
relatarea orală făcută de o persoană (martor)
în faţa instanţei de judecată, cu privire la
acte sau fapte litigioase trecute despre care
are cunoştinţă personal
 6.3. Proba cu martori (mărturia) (II)
• Art. 315 C proc.civ. - nu pot fi ascultaţi ca martori:
- rudele şi afinii pînă la gradul al treilea inclusiv;
- soţul sau fostul soţ, logodnicul sau concubinul;
- cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna
dintre părţi;
- interzişii judecătoreşti;
- persoanele condamnate pentru mărturie mincinoasă.
• Pot refuza calitatea de martori:
- cei obligaţi la păstrarea secretului profesional;
- funcţionarii publici şi foştii funcţionari publici;
- cei care s-ar expune sau ar expune anumite persoane la
o pedeapsă penală sau la dispreţ public.
 6.3. Proba cu martori (mărturia) (III)

• martorii sunt propuşi nominal de către părţi,

instanţa aprobă sau nu
• audierea martorilor se realizează pe rînd,
după depunerea jurămîntului de către
aceştia, în faţa instanţei sau în altă locaţie
• părţile pot pune întrebări martorilor prin
intermediul instanţei
• mărturia este lăsată la libera apreciere a
instanţei, NU are o valoare prealabil stabilită
 Excepţii de admitere a mărturiei

• interdicţia de a dovedi cu martori actele juridice cu o

valoare mai mare decît cea prevăzută de lege (250 de
lei);
• interdicţia de a dovedi cu martori împotriva sau peste
cuprinsul unui act pentru care legea se cere forma scrisă.
 6.4. Mărturisirea
• Definiţie - recunoaşterea de către o persoană
a unui act sau fapt pe care o altă persoană îşi
întemeiază pretenţiile şi care este de natură
să producă efecte contra autorului ei
• Tipuri – judiciară şi extrajudiciară
• lăsată la libera apreciere a judecătorului
• instanţa nu poate diviza mărturisirea
împotriva autorului ei decît dacă aceasta
cuprinde fapte distincte care nu au legătură
între ele (art. 349 alin.2)
 6.5. Expertizele
• Definiţie - activitatea de cercetare a unor
împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului,
ce necesită cunoştinţe de specialitate, activitate
desfăşurată de un specialist, numit expert, care
este desemnat de instanţă
• raportul de expertiză - constatările şi
concluziile expertului
• sediul materiei - art. 330-340 C. proc.civ. +
reglementări speciale
• situaţii speciale – expertize obligatorii
• proba cerută de părţi sau din oficiu
 Expertize obligatorii
• expertiza psihiatrică în cazul punerii sub interdicţie în
condiţiile
• prevedrilor Codului civil;
• avizul medicului legist cu privire la vîrsta şi sexul persoanei în
• condiţiile înregistrării tardive a naşterii;
• expertiza preţuitoare a bunului gajat, în situaţia în care, în
caz de
• neplată, creditorul doreşte să reţină bunul respectiv în contul
creanţei;
• expertiza pentru stabilirea aportului în natură în cazul
înfiinţării
• unei societăţi cu răspundere limitată cu un singur membru
societar şi pentru evaluarea operaţiunilor încheiate de
fondatori în contul societăţii pe acţiuni
6.6. Cercetarea la faţa locului
• sediul materiei – art. 345-347 C.proc.civilă
• definiţie - act procesual care are drept
scop cercetarea în faţa instanţei a unor
probe materiale
• duce la constatarea directă şi nemijlocită a
stării şi situaţiei unui obiect, a locului şi
modului de aşezare a unor lucruri
• cerută de părţi sau din oficiu
 6.7. Prezumţiile

• definiţie - „consecinţe pe care legea sau

magistratul trage din un fapt cunoscut la un
fapt necunoscut”
• tipuri:
- legale (art. 54, art. 76, art. 919 Cod
civil)/simple (judecătoreşti)
- absolute ( art. 412 Cod civil)/relative
Capitolul 7. Investirea instanţei de judecată

7.1. Şedinţele de judecată

7.2. Incidente procedurale la şedinţele de
judecată
7.3. Acte procesuale ale părţilor
7.1. Şedinţele de judecată (I)

• Activităţi premergătoare şedinţei de judecată:

- grefierul întocmeşte lista cauzelor pe care o afişează
cu 24 de ore înainte de şedinţă;
- completează condica de şedinţă;
- verifică dacă s-au ataşat la dosar toate dovezile de
înmînare a actelor de procedură;
- informează preşedintele completului de judecată
despre neregulile constatate;
- predă dosarele de judecată completului pentru
studiu.
7.1. Şedinţele de judecată (II)
• ETAPE:
- strigarea cauzei
- soluţionarea cauzei:
- cercetarea procesului
- dezbaterea cauzei – reclamantul îşi prezintă
pretenţiile, pîrîtul răspunde la acestea
- deliberarea
- rămânerea în pronunțare
 7.1. Şedinţele de judecată (III)
• Activităţi ulterioare şedinţei de judecată:
- pronunţarea hotărîrii – 7 zile de la
terminarea dezbaterilor
- soluţii posibile admiterea cererii
respingerea cererii
admiterea în parte
- redactarea hotărîrii – minuta transformată
în dispozitivul hotărîrii care se pronunţă în
şedinţă publică
- executarea silită a hotărîrii
7.2. Incidente procedurale la şedinţa de
judecată

• 7.2.1. Suspendarea judecăţii

• 7.2.2. Perimarea
7.2.1. Suspendarea judecăţii (I)

• Sediul materiei : art. 242-244 Cod proc. civ.

• Tipuri voluntară (art.411 C.proc.civilă)
legală obligatorie (art.412)
facultativă (art.413)
A. Suspendarea voluntară
Cazuri:
• cînd ambele părţi o cer;
• dacă nici una dintre părţi nu se înfăţişează la
strigarea pricinii, deşi toate părţile au fost
legal citate şi nici nu s-a cerut de către cel
puţin una dintre părţi judecarea în lipsă.

- judecata se poate redeschide la cererea

părţilor
 B. Suspendarea legală obligatorie
Situaţii intervenite înainte de închiderea
dezbaterilor:
• moartea uneia dintre părţi – persoana a decedat ulterior
introducerii cererii de chemare în judecată;
• punerea sub interdicţie sau prin punerea sub curatelă a uneia
dintre părţi;
• moartea mandatarului uneia dintre părţi, dacă a intervenit cu
mai puţin de 15 zile înainte de termenul de judecată;
• încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului;
• deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului
asupra reclamantului, în baza unei hotărîri judecătoreşti
irevocabile.
 C. Suspendarea legală facultativă
Cazuri:
• cînd soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte,
de existenţa sau inexistenţa unui drept ce formează
obiectul judecăţii;
• cînd s-a început urmărirea penală pentru o
infracţiune care ar putea duce la o înrăutăţire a
soluţiei ce urmează a fi pronunţată în cauză;
• în cazul în care s-a formulat o cerere de strămutare;
• în cazul în care se constată că desfăşurarea normală
a procesului este împiedicată din vina reclamantului.
 7.2.2. Perimarea (I)
• Definiţie: sancţiune procedurală ce determină
stingerea procesului în faza în care se
găseşte, datorită rămînerii lui în nelucrare,
din vina părţii, un anumit termen prevăzut de
lege. (art.416-423)
• Condiţii cumulative:
- investirea instanţei
- nelucrarea cauzei 1 an / 6 luni
- nelucrare datorată culpei părţii
 7.2.2. Perimarea (II)

• Termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat

(suspendarea legală)
• Constatată din oficiu sau invocată de părţi pe cale de
excepţie
• Efect – stingerea judecăţii în faza în care se află pentru
toţi participanţii la proces
7.3. Actele procesuale de dispoziţie
ale părţilor

• 7.3.1. Desistarea
• 7.3.2. Achiesarea
• 7.3.3. Tranzacţia judiciară
 7.3.1. Desistarea

Forme:
• Renunţarea la judecată (art.406-407 C.proc.civilă);
- verbal/în scris
- consemnată în încheierea de şedinţă
• Renunţarea la dreptul subiectiv pretins (art. 408-
410 C. proc. civ.)
- ireversibilă
- verbală sau prin înscris autentic
• pot interveni oricînd pe parcursul judecăţii
 7.3.2. Achiesarea
• Forme:
• Achiesarea pîrîtului la pretenţiile
reclamantului – totală sau parţială (art. 436-
437 C.proc.civilă)
• Achiesarea părţii care a pierdut procesul la
hotărîrea pronunţată (art.463-464
C.proc.civilă)
– expresă sau tacită
- presupune renunţarea la exercitarea unei
căi de atac
 7.3.3. Tranzacţia judiciară
• Definiţie - act de dispoziţie al părţilor al cărui
scop este acela de a stinge un proces început sau
de a preîntîmpina naşterea unui proces prin
renunţări reciproce la pretenţii sau prestaţii noi
săvîrşite sau promise de o parte în schimbul
renunţării de către cealaltă parte la dreptul litigios
sau îndoielnic.
• Sediul materiei – art. 438-441 Cod proc. civ.
• consemnată în scris, în hotărîrea de expedient
• poate interveni oricînd în proces
Capitolul 8. Căile de atac

8.1. Consideraţii generale privind căile de

atac
8.2. Apelul - cale principală de atac în
dreptul procesual
8.3. Recursul în dreptul procesual
8.4. Contestaţia în anulare
8.5. Revizuirea
 8.1. Consideraţii generale privind căile
de atac (I)

• Definiţie - căile de atac sunt mijloace

procedurale prin care se poate cere şi obţine
anularea sau reformarea totală sau parţială a
unei hotărîri judecătoreşti
• Clasificare
- căi de atac ordinare / extraordinare
- căi de atac de reformare / de retractare
- căi de atac devolutive / nedevolutive
8.1. Consideraţii generale privind căile de atac (II)

• Condiţii de exercitare:
- existenţa unei hotărîri judecătoreşti pe care
legea o declară susceptibilă de a fi atacată;
- manifestarea de voinţă a unei părţi, în sensul
exercitării căii de atac;
- legalitatea căii de atac;
- respectarea ierarhiei căilor de atac;
- respectarea unicităţii dreptului de a folosi o
cale de atac.
 8.2. Apelul (I)
• Sediul materiei – Cartea a II a, Titlul II Cod proc.
civ. (art. 466-482)
• pot fi atacate cu apel hotărîrile date în primă
instanţă de către judecătorii şi tribunale, dacă prin
lege nu se prevede altfel; încheierile premergătoare
soluţionării cauzei

• Persoanele care pot declara apel – părţile litigante,

succesorii acestora, alte persoane abilitate de lege

• Termenul de apel 30 de zile de la comunicarea

hotărârii + excepţii prevăzute de lege
 8.2. Apelul (II)

• Cererea de apel – act de sesizare a instanţei competente

• Soluţionarea apelului
- respingerea cererii
- admiterea cererii cu trimitere
cu reţinere
 8.3. Recursul (I)
• Procedura civilă - cale extraordinară de atac,
nedevolutivă, de reformare, suspensivă de
executare – Titlul II, Cap. III Cod proc. civ.
(483-502)
• Procedura penală – recursul în casaţie – Titlul
II, Cap. V Cod proc. pen. (art. 433-451)
• pot fi atacate cu recurs sunt hotărîrile date în
primă instanţă fără drept de apel, cele date
în apel, hotărîrile altor organe cu activitate
jurisdicţională, încheierile care nu pot fi
apelate
 8.3. Recursul (II)
• Persoanele care pot face recurs – părţile în litigiu,
alte persoane abilitate de lege
• Termenul de recurs – 30 de zile de la comunicarea
hotărârii / excepţii în materie civilă
• Cererea de recurs – act de sesizare a instanţei
competente
• Soluţionarea recursului
- respingerea recursului
- admiterea recursului – modificare sau casare (cu
trimitere sau cu reţinere)
 8.4. Contestaţia în anulare

• Procedură civilă – Titlul II, Cap.III Cod proc. civ.

• Procedură penală – Titlul II, Cap. V Cod proc. pen.
• Motive limitativ prevăzute de lege
• Condiţii de admisibilitate
– hotărîre irevocabilă (civil) sau definitivă (penal)
- existenţa unei situaţii prevăzute de lege
• Soluţionarea contestaţiei
- respingerea cererii
- admiterea cererii
 8.5. Revizuirea
• Procedură civilă – Titlul II, Cap. III Cod proc. civ.
• Procedură penală – Titlul II, Cap. V Cod proc. pen.
• Obiect - îndreptarea erorilor săvârşite în legătură cu starea de
fapt stabilită în hotărîrea definitivă ori irevocabilă
• Motivele de revizuire precizate de lege
• Cererea de revizuire – act de sesizare a instanţei competente –
instanţa care a dat hotărîrea
• Termenul de revizuire – o lună (civil), oricând (penal) /excepţii
• Soluţionare revizuirii
- respingerea cererii
- admiterea cererii