Intr-o zi de vara însorita,nica s a gândit sa meargă la scăldat,dar mama lui l-a rugat sa

aibă grija de fratiorul sau si sa il culce cât timp ea se ocupa de treburile casnice.
Nica l-a pus pe copil sa doarmă si a fugit la scăldat.Acolo s-a simțit foarte bine.Cand
mama a terminată a observat ca nica nu mai era acasa.l-a tot strigat dar nu a răspuns
nimeni!Mama stiind ce strengar este si-a dat seama ușor ca este la scăldat.ea s-a gândit
sa ii vina de hac.S-a dus la lac si i-a furat hainele.Cand copilul a văzut ca hainele i-au
dispărut a luat-o la goana prin porumb.
Cand nica a ajuns acasa si-a cerut iertare in fata mamei sale pentru isprava făcută!!!

Nică, personajul principal al „Amintirilor..." ne spune că într-o dimineaţă de vară mama

lui l-a sculat din zori şi l-a rugat cu toată inima să stea lângă ea şi să aibă grijă de
frăţiorul cel mic, pentru că tatăl este plecat la coasă, iar dânsa nu-şi mai vede capul de
treabă (adică are foarte, foarte multă treabă).

Nică a acceptat la început, dar în gândul lui îşi dorea să meargă la baltă, pentru că era o
zi foarte călduroasă şi numai bună pentru scăldat. Aşa că şi-a împlinit gândul şi s-a
dus... unde nu avea voie în acel moment.

S-a distrat foarte bine la baltă, până când mama lui - care şi-a dat seama unde îl poate
găsi pe copilul neascultător... - a sosit şi ea, luându-i toate hainele de pe mal, drept
pedeapsă. Nică nu ştia cum să mai ajungă acasă..., fără haine! S-a bălăcit el cât s-a
bălăcit, dar apoi i-a venit foamea şi... a ieşit din apă, fugind spre casă, ruşinat.

Toate fetele, venite cu treabă la baltă, râdeau de el - şi asta e mare ruşine, mai ales
pentru un băiat... El mergea prin locuri mai ferite, până când l-au simţit câinii lui
Trăznea..., care l-au lătrat. El ştia că poţi scăpa de muşcăturile de câine, dacă te întinzi
la pământ şi-i aştepţi să te latre în voie. Aşa a făcut, că era în grădina lui Trăznea şi
câinii îşi apărau teritoriul.

Apoi, ţuşti, a ajuns acasă, unde a văzut-o pe mama sa trebăluind. Dar mai milă îi era de
bietul lui stomac, care ghiorăia de foame..., aşa că şi-a cerut iertare, s-a umilit şi o vreme
după aceea s-a purtat cât a putut de bine cu mama sa..., dar numai de joi până mai
apoi, că iar s-a luat de pozne, adică „făceam câte-o drăguţă de trebuşoară ca aceea, de
nici sfânta Nastasia, izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desface cu tot
meşteşugul ei."

Ei, e mai greu pentru cel ce este fratele cel mare, că apasă mai multe îndatoriri asupra
lui, având grijă și de frăţiorii mai mici...