Sunteți pe pagina 1din 23

Metode

numerice de
integrare

Noțiuni informative
Metode numerice
 Metodele numerice reprezintă tehnici prin care
problemele matematice sunt reformulate astfel
încât să fie rezolvate numai prin operaţii
aritmetice.
 Prin trecerea de la infinit la finit, diferenţial la
algebric, neliniar la liniar problemele complicate
sunt înlocuite de probleme mai simple care au
aceeaşi sau “aproape” aceeaşi soluţie.
 Soluţiile obţinute prin aplicarea metodelor
numerice reprezintă doar aproximaţii ale
soluţiilor problemelor originale, şi deci implică
erori.
Integrarea
 Expresia 𝐴 = 𝑦𝑑𝑥 este o sumă a tuturor
valorilor variabilei y, în domeniul descris de
variabila x.

 Cea mai simplă variantă de calcul a mărimii


A este să trasăm curba f(x) = y, pe hârtie
milimetrică, să numaram cate unități intregi
se află sub curbă si sa notam rezultatul.
 Pentru calcularea momentelor de ordinul I,
𝑀 = 𝑥𝑦𝑑𝑥 , se înmulțește numărul elementelor
dintr-o coloană y cu distanța măsurată tot prin
numărarea unităților (pătrățelelor) de la acea
coloană până la originea sistemului de axe.

 Se repetă operațiunea pentru fiecare coloană

 Se însumează rezultatele pentru a afla momentul


global de ordinul I al suprafeței descrise de curba
f(x)=y și axa Ox în raport cu axa Oy.

 Mergând pe aceeasi abordare, folosim iar hârtia


milimetrică
 Este o metodă simplă, însă primitivă de
calcul a ariei și momentelor, care nu produce
un rezultat într-un interval de timp acceptabil
chiar și pentru o curbă simplă precum cea
prezentată în figura anterioară.

 Esteevident că sunt necesare alte soluții de


obținere a rezultatului unei integrale.
Definirea problemei
 Obținerea cât mai simplificat a valorilor:
 𝑨= 𝒚𝒅𝒙
 𝑴= 𝒙𝒚𝒅𝒙
 𝑰= 𝒙𝟐𝒚𝒅𝒙
 cu un grad acceptabil de eroare
 într-un interval rezonabil de timp
 printr-un proces care poate fi extrapolat la orice
funcție f(x)= a0 + a1x + a2x2 + ... + anxn
 algoritmic, astfel încât să fie posibilă programarea
automată pentru obținerea rezultatului folosind un
instrument software.
Metoda trapezelor
 Reduce ordinul funcției polinomiale
f(x)= a0 + a1x + a2x2 + ... + anxn la
ordinul 1, astfel încât ea devine o serie
de segmente de dreaptă
 Problema se reduce la calculul
suprafeței fiecărei componente
trapezoidale și însumarea acestor
elemente pentru a obține suprafața
totală a ariei de sub curbă.
Metoda trapezelor
Metoda trapezelor
Metoda trapezelor
ℎ ℎ ℎ
𝐴 = 𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦 + 𝑦3 + ⋯ + 𝑦𝑛−1 + 𝑦𝑛
2 2 2 2

= 𝑦1 + 2𝑦2 + 2𝑦3 + ⋯ + 𝑦𝑛
2
Metoda trapezelor
 Avantaje:
 simplă și ușor de utilizat pentru orice funcție descrisă
prin valori
 poate fi rapid ajustată în situații în care mărimea
diviziunilor intervalului de calcul (discretizarea) este
variabilă

 Dezavantaje:
 Precizia metodei este invers proporțională cu
mărimea intervalului de discretizare.
 In cazul unor functii cu variatii rapide se impune
discretizarea mai fina
Metoda Simpson
 Reduce la 3 ordinul funcției polinomiale:
f(x)= y astfel încât o putem descrie cu
relația y=a0 + a1x + a2x2 + a3x3
 Se consideră curba f(x) ca fiind descrisă
prin 3 valori y1, y2, y3 situate simetric la
intervale h fata de axa Oy. Alegerea poziției
axei nu influenteaza rezultatul deducerii,
are doar rolul de a o simplifica
 Definim aria de sub curbă ca integrală din
f(x) în domeniul –h și h
Metoda Simpson
(1)
Metoda Simpson
Presupunem ca putem descria aria A ca
fiind: A=Ly1+My2+Ny3 (2)
Din y=a0 + a1x + a2x2 + a3x3 si figura
anterioara putem scrie:
Metoda Simpson
Înlocuind în ecuația (2) obținem:
(3)
Egalând coeficienții lui a din ecuațiile (1) și
(3) obținem:
Metoda Simpson
 Reluând relația (2) de reprezentare a
suprafeței A cu termenii L, M și N deduși
anterior avem:

 Această relație este cunoscută ca regula


celor 3 ordonate sau regula Simpson.
Metoda Simpson
Metoda Simpson
Aria poate fi descompusă în ariile
elementare:

Care însumate dau aria totala A:


Metoda Simpson
 Multiplicatorul comun este o treime din
1
intervalul de discretizare ( h) iar
3
multiplicatorii individuali sunt
elementele unui șir regulat
(1, 4,2,4,2,...,2,4, 1)
 Pentru obținerea integralelor care definesc
momentele de ordinul I (𝑴 = 𝒙𝒚𝒅𝒙) sau de
ordinul II ( 𝑰 = 𝒙𝟐𝒚𝒅𝒙 ) variabilele y vor fi
înlocuite în ecuații de produsul xy sau x2y.
Metoda Simpson
 Avantaje: descrierea oricărei funcții printr-o curbă
polinomială de ordinul 3 va fi mai apropiata decat
descrierea ei printr-o curbă polinomială de ordinul 1
(segmente de dreaptă). Așadar, precizia metodei este
mai bună, și în cele mai multe situații întâlnite în
arhitectura navală este suficientă.
 Dezavantaje: dacă se prevede o situație în care există
variații rapide ale funcției descrise prin valori într-un
anumit interval, se recomandă adoptarea unei
discretizări mai mici în acel interval.
Aplicatie
Calculați valoarea integralei 𝑃𝑑𝑣 pentru
intervalul de integrare al lui v cuprins între 7
și 15 pentru functia P descrisă prin valorile
următoare:
V 7 9 11 13 15
P 9 27 36 39 37

 A. Prin metoda trapezelor


 B. Prin metoda Simpson
 C. Comparati rezultatele

S-ar putea să vă placă și