Cerealele din Franța și România

Student: Plămădeală Sandra-Georgiana

Facultatea: Agricultură
Specializarea: S.A.P.C.
Anul: 1

2020
 CEREALELE

CULTURA CEREALELOR reprezintă pe glob o sursă de bază în hrana populaţiei şi a

animalelor crescute de om, fiind răspândite pe o suprafaţă de 760 milioane ha, ceea ce reprezintă 50%
din terenurile arabile ale planetei noastre. Cu excepţia Antarcticii, cerealele se cultivă practic pe toate
continentele, chiar dacă la nivel mondial repartiţia acestora este influenţată de factori ecologici şi
economico-istorici.
Grâul este cea mai importantă cereală, datorită calităţilor sale de panificaţie. El se adaptează la o
gamă largă de factori naturali (climă, sol), fiind una dintre cele mai răspândite plante de cultură de pe
glob. Originar din Orientul Mijlociu şi Apropiat a fost cultivat pentru prima dată în Mesopotamia şi
Egipt de unde s-a răspândit în Europa încă din neolitic.
Cultura relativ pretenţioasă (preferă soluri de tip cernoziomic, precipitaţii cuprinse între 300-
1000 mm/anual etc.) are că principala varietate grâul comun (se cultivă toamna), care reprezintă baza
culturilor de grâu (aprox. 90%) şi grâul de primăvară care se cultivă doar în anumite regiuni. Datorită
alternanţei sezoanelor de cultură recoltarea se face diferenţiat.
Astfel, în perioada decembrie - ianuarie au loc recoltări în Australia, Argentina, Africa de Sud,
februarie - martie: India, martie - aprilie: Orientul Mijlociu, mai: Africa de Sud, sudul SUA, iulie-
august: Canada, nordul SUA, Rusia, Europa Centrală şi septembrie-octombrie: Scandinavia şi nordul
Rusiei.
Mari zone producătoare de grâu pe glob se găsesc în Rusia, în Ucraina, cursul mijlociu al
Volgăi, nordul munţilor Caucaz; în SUA (statele Dakota, Minnesota).
În Europa, grâul are mare răspândire (Italia, Franţa, estul Angliei, în nordul platoului Spaniei,
cursul mijlociu al Dunării (Câmpia Română), Republica Moldova. Asia are două zone importante de
cultură a grâului în N-E Chinei, în Delta Gangelui şi Indului. În America de Sud, terenuri cultivate cu
grâu sunt în Argentina, Brazilia, Uruguay, Peru, Chile. În Australia grâul este cea mai importantă
cereală cultivată, deţinând 2/3 din terenurile arabile (locul trei pe glob, la export).
Porumbul este o cereală la fel de importantă ca şi grâul, cultivându-se în zona temperată, chiar
şi în tipul de climă subtropicală al acestei zone. În emisfera nordică această plantă se cultivă până la
paralela de 50° latitudine nordică, iar în emisfera sudică până la 40° latitudinea sudică. Originar din
America precolumbiană, unde s-a cultivat în urmă cu aproape 7000 de ani, porumbul s-a răspândit cu
mare repeziciune datorită utilizării sale atât în zootehnie sau în industria alimentară, dar şi în hrana
populaţiei. Ca principal cultivator de porumb se evidenţiază SUA, care realizează mai mult de o treime
din producţia mondială, urmată de China (Marea Câmpie Chineză) şi, cu o pondere mult mai mică,
India şi Indonezia.
Orzul şi orzoaica se suprapun ca arie de cultură cu grâul, diferind de acesta prin perioada mai
rapidă de germinaţie şi exigențele termice mai reduse, ceea ce permite extinderea culturilor atât în zone
de mare altitudine cât şi latitudine (Canada, Suedia). Acestea sunt plante cu largi întrebuinţări în
industria berii şi hrana animalelor, cultivate cu precădere în Federaţia Rusă, Ucraina, China, Canada,
Germania, Franţa şi Turcia.
Ovăzul este o cereală care este mai puţin rezistentă la ger şi prezintă cerinţe de umiditate relativ
reduse. Se cultivă în Rusia, în statele baltice, în SUA şi Europa (Germania, Polonia, Franţa), dar într-un
ritm mult mai lent datorită întrebuinţării actuale limitate.
Ca o concluzie generală, putem spune că plantele cerealiere şi tot ceea ce derivă din prelucrarea
lor reprezintă o sursă de hrană indispensabilă întregii planete. Toate ţările cultivatoare au înţeles acest
lucru, iar un potenţial uman uriaş deserveşte această importantă ramură a economiei mondiale care este
agricultura. Deşi există mari decalaje economice, fiecare stat sprijină propria cercetare agricolă atât
pentru satisfacerea nevoilor imediate dar şi pentru a avea surse de export.
Producţia totală de cereale şi randamentele medii, la nivelul României, au înregistrat oscilaţii de
la o perioadă la alta, cu o tendinţă generală de reducere. Această evoluţie neuniformă s-a manifestat, în
principal, datorită condiţiilor climatice, impactului reformei funciare, puterii financiare deosebit de
redusă a producătorilor agricoli privaţi, schimbării graduale a politicii de preţuri şi deteriorării
sistemelor de irigaţii.
 FRANȚA

Exporturile de grâu ale Franţei în afara Uniunii Europene s-au ridicat la 749.164 tone în luna
august, graţie exporturilor solide spre Algeria, principala piaţă de export, ceea ce confirmă un start
foarte bun al sezonului de export 2015/2016, arată datele publicate miercuri de Administraţia vamală
franceză, transmite Reuters, potrivit Agerpres.
Informaţiile publicate de ECONOMICA.net pot fi preluate de alte publicaţii doar în limita a 500 de
caractere, cu două link-uri active către sursă, din care unul în lead. Orice abatere de la această regulă
constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Exporturile de grâu ale Franţei din luna august au inclus o cantitate de 485.339 tone livrate spre
Algeria precum şi o cantitate de 72.134 tone spre Mexic, în urma unor vânzări rare spre această ţară din
America Latină.
Volumul livrărilor din august a dus exporturile de grâu ale Franţei în primele două luni ale
actualului sezon la 1,43 milioane de tone, cu 24% mai mare decât în perioada similară a anului trecut.
Cu toate acestea traderii subliniază că activitatea puternică din primele săptămâni ale sezonului, a
încetinit între timp din cauza concurenţei grâului mai ieftin provenit din ţările din regiunea Mării Negre
şi Mării Baltice.
De asemenea, exporturile de orz ale Franţei în afara UE au fost dominate în luna august de
livrările spre China, care a fost responsabilă pentru 565.014 tone din cele 621.776 tone livrate. Pe
ansamblu, în lunile iulie-august exporturile de orz ale Franţei s-au dublat în ritm anual până la 1,32
milioane de tone, însă livrările spre China au fost responsabile pentru 1,26 milioane de tone din
cantitatea totală.
Informaţiile publicate de ECONOMICA.net pot fi preluate de alte publicaţii doar în limita a 500 de
caractere, cu două link-uri active către sursă, din care unul în lead. Orice abatere de la această regulă
constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Franţa deţine o suprafaţă agricolă de aproape 30 milioane hectare, ceea ce reprezintă mai mult
de jumătate din suprafaţa totală a teritoriului. Terenurile situate de o parte şi de cealaltă a paralelei 45
latitudine nordică permit o mare diversitate a producţiei. Circa 61% din suprafaţa agricolă a ţării este
ocupată de culturi, 35% de păşuni şi 4% de vii.
 Dacă în 1960 Franţa importa de două ori mai multe produse agroalimentare decât exporta, la
sfârşitul anilor 70, investiţiile masive la nivel tehnologic au schimbat total această situaţie. În 2010,
soldul pozitiv al balanţei comerciale în cazul produselor agroalimentare a atins 11,639 miliarde de euro.
În prezent, fermele franceze exportă mai multe produse agricole decât orice altă naţiune
europeană (respectiv 22% din producţia agricolă totală a UE), Franţa urmând să devină prima ţară de
pe continent complet auto-suficientă în ceea ce priveşte alimentele de bază. Chiar dacă activitatea
economică se concentrează în jurul unui număr redus de întreprinderi de mari dimensiuni, agricultura
rămâne de domeniul micilor exploataţii de tip familial.
Cele mai productive ferme vegetale se află în nordul ţării, în timp ce producţia de lactate, carne
de porc şi păsări de curte este concentrată în vest. Pe de altă parte, cei mai mulţi crescători de vită se
găsesc în centru, iar producţia de porumb, legume, fructe şi vin este realizată în special în regiunile
centrale şi de sud.
Potrivit datelor publicate de Oficiul European de Statistică (Eurostat), Franţa este cel mai mare
cultivator de cereale de pe continent şi lider la producţia de grâu, orz şi porumb dintre statele UE. De
asemenea, în 2010, Franţa a ocupat primul loc în ceea ce priveşte producţia de carne de pasăre (1,7
milioane tone) şi, respectiv, carne de vită (1,5 milioane tone).
Sectorul agricol al Franţei a cunoscut un uşor declin în ultimul deceniu. Numărul exploataţiilor
a scăzut cu 26 la sută în intervalul 2000-2010, iar locurile de muncă cu normă întreagă în acest sector s-
au diminuat cu aproape acelaşi procent, până la 750.000. În 2010, Franţa avea 490.000 de ferme, faţă
de 663.000 în 2000. Cauzele acestui regres sunt reducerea numărului de ferme clasice funcţionând după
modelul „policultură - creşterea animalelor” şi producerea unei concentrări în favoarea exploataţiilor
foarte mari.
Tipul de exploataţii al căror număr a crescut uşor din 2010 sunt cele care cultivă cereale şi
plante oleoproteaginoase (rapiţă, floarea soarelui). Toate celelalte categorii de exploataţii sunt însă în
regres, mai ales fermele de creştere a animalelor. „Micile ferme de bovine de lapte aproape că au
dispărut, iar marile ferme de animale s-au dezvoltat”, constată autorităţile franceze.
Consecinţa acestei situaţii este faptul că, în ultimii zece ani, suprafaţa medie a exploataţiilor a
crescut cu 13 hectare, ajungând la 55 hectare în 2010. Un sfert din fermele franceze au mai puţin de
şase hectare şi alte 25% au peste 82 hectare. Un procent de 10% din cele mai mari exploataţii au peste
143 de hectare.
Cele 490.000 de exploataţii franceze generează 750.000 de locuri de muncă cu normă întreagă,
ceea ce reprezintă o scădere de 22%. Aceste locuri de muncă sunt ocupate de mai puţin de un milion de
persoane. În total, 970.000 de persoane participă „în mod regulat”, potrivit ministerului, la activitatea
agricolă.
Conform unei analize a Sindicatului Tinerilor Agricultori, între 2006 şi 2010, Franţa a pierdut
82.000 hectare de teren agricol, ceea ce înseamnă că în numai cinci ani suprafaţa agricolă utilă a
Franţei s-a redus cu aproape 20 la sută. Principala cauză este urbanizarea. Falimentele, ieşirea la pensie
a agricultorilor sau dificultatea de a găsi un moştenitor care să preia activitatea în fermă, sunt tot atâtea
motive care favorizează vânzarea terenurilor agricole.
 

ROMÂNIA

România e al cincilea producător de cereale din comunitatea europeană, dar o treime din
importurile anuale sunt reprezentate de pâine, preparate de panificaţie şi produse congelate din această
gamă. Fermierii cultivă grâu, porumb sau secară pe 60% din suprafaţa ţării, dar producţia ia drumul
străinătăţii imediat după seceră. Nu există suficiente depozite, iar preţul obţinut, dacă ar vinde pe piaţa
internă, e derizoriu.
Grâul și orzul sunt cele mai importante culturi de cereale. În 2017, fermierii din România au
cultivat peste 5,11 milioane de hectare de cereale, obținând o recoltă de 24,46 milioane de tone.
România ocupă locul 6 în topul celor mai mari producători de cereale din UE.
Cerealele reprezintă culturile principale în cultivarea terenurilor arabile. În 2017, România a
obținut peste 24 de milioane de tone de cereale, de pe o suprafață de peste 5 milioane de hectare,
ocupând locul 6 în topul celor mai mari producători din Uniunea Europeană.
Pentru a avea cu succes, fermierii care cultivă cereale precum grâu, orz, secară sau triticale au
nevoie de o calitate constantă și randamente ridicate, dar buruienile, dăunătorii și bolile reprezintă
amenințări reale asupra randamentelor. O problemă tot mai mare pentru producătorii de cereale o
constituie dezvoltarea rezistenței la erbicidele și fungicidele utilizate în mod obișnuit. Din fericire,
produsele noastre inovatoare ajută fermierii să controleze eficient aceste probleme.
De exemplu, erbicidele noastre pentru cereale, Biathlon® 4D sau Stomp® Aqua reprezintă soluții
eficiente pentru culturi de cereale fără buruieni. În ceea ce privește protecția împotriva agenților
patogeni, noile substanțe active precum fluxapiroxad, aflat în componența produsului Priaxor® EC , nu
numai că asigură controlul împotriva unora dintre cele mai păgubitoare boli ale cerealelor, dar oferă și
o mobilitate unică în întreaga plantă, asigurând protecția imediată și de lungă durată.
De asemenea, multe dintre produsele noastre au incluse beneficii de vitalizare a plantei, grație
tehnologiei AgCelence®. Concret, plantele rezistă mai bine la factorii de stres sau secetă, rămân verzi
mai mult timp, rezultatul fiind un spor semnificativ de producție.
Pentru a respecta standardele mai înalte de protecție a mediului și necesitatea de a alimenta o
populație în creștere, BASF lucrează în mod constant la soluții noi care depășesc protecția tradițională a
culturilor. Produsele noastre care beneficiază de tehnologia AgCelence® oferă diverse avantaje pentru
cereale, incluzând randamente mai ridicate, o calitate îmbunătățită pe piață, o eficiență crescută a
producției și o toleranță crescută la stres. Prin noile beneficii funcționale, oferim modalități inovatoare
prin care producătorii de cereale să își îmbunătățească randamentele în timp ce gestionează resursele,
dezvoltând soluții noi pentru absorbția nutrienților și distribuția apei. Noi instrumente, inițiative și
programe dedicate ajută clienții noștri să măsoare și să evalueze durabilitatea în agricultură.
Pe lângă faptul că oferă un control remarcabil asupra bolilor, produsele care beneficiază de
tehnologia AgCelence® vă pot proteja randamentul în condiții grele de mediu pe tot parcursul sezonului
de creștere.
Fotosinteza crescută și activarea nitrat reductazei au ca rezultat plante mai verzi și randamente
mai mari. O mai bună gestionare a stresului poate fi realizată în situațiile de stres sau de secetă. Aceste
efecte au fost evaluate atât de BASF, cât și de oamenii de știință independenți. Rezultatele acestor
evaluări au fost documentate și sunt disponibile pentru public. De altfel, agronomii și fermierii din
întreaga lume au raportat beneficiile AgCelence® în diferite sisteme și condiții agronomice.
Grâul este poate principala cultură de cereale la nivel global. Valoarea tehnologiei
AgCelence® în îmbunătățirea randamentelor cerealelor începe cu consumul de azot. Absorbția azotului
joacă un rol major în obținerea randamentelor maxime și a unei calității ridicate a recoltei. Nitrat
reductaza este factorul limitator pentru plante atunci când azotul din sol este transformat în proteine.
Un experiment din Germania a demonstrat că activitatea de reductază a nitratului crește după aplicarea
produselor AgCelence®. Astfel, o cantitate mai mare de nitrat reductază duce la o absorbție mai bună a
azotatului, ceea ce înseamnă o mai mare biomasă vegetală și randamente mai mari.
În condiții de secetă sau alți factori de stres, planta de grâu produce mai puțini frați, mai puține
spice pe metru pătrat, mai puține boabe pe spic și greutate redusă a boabelor. Pentru a-și asigura
supraviețuirea, planta încearcă să finalizeze ciclul de viață în loc să producă mai multe boabe. Prin
urmare, randamentul este redus. O recoltă care este mai tolerantă la stres susține pierderi reduse de
producție în condiții suboptimale.
În condiții de secetă, plantele își închid stomatele sau deschiderile pe suprafața frunzelor, pentru
a conserva apa, ceea ce reduce și fotosinteza. Astfel, se maturizează prea repede și nu poate fi atins un
randament complet. Plantele tratate cu produse AgCelence® beneficiază de o mai bună gestionare a
stomatelor. În mod specific, în timpul perioadelor de secetă, își deschid în mod intenționat stomatele în
timpul zilei pentru a asigura fotosinteza. Aceasta permite plantelor tratate cu AgCelence® să-și
maximizeze potențialul de randament, chiar și în condiții de stres ecologic.
 În ceea ce privește eficiența energetică, testele efectuate cu camerele cu termoviziune arată că
plantele tratate cu AgCelence® au o gestionare mai bună a stomatelor, ceea ce duce la transpirație
controlată, rezultând plante mai reci și o mai bună fotosinteză - ceea ce înseamnă că obțineți
randamente mai mari.
Pământul românesc dă producţii record an de an, România fiind fruntaşă anul trecut în Europa
la porumb şi floarea soarelui. Cu toate acestea, pentru că suprafaţa ţării noastre este mai mare decât a
altor state, la randamentul la hectar statele din Vest ne întrec.

Pământul românesc dă producţii record an de an, România fiind fruntaşă anul trecut în Europa la
porumb şi floarea soarelui. Cu toate acestea, pentru că suprafaţa ţării noastre este mai mare decât a altor
state, la randamentul la hectar statele din Vest ne întrec. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Topul celor mai
mari 10 exportatori români de cereale.
Recolta totală de cereale a României s-a ridicat anul trecut la 31,1 milioane de tone, cu 4
milioane de tone mai mare decât în 2017 şi cea mai mare din istoria ţării, potrivit datelor Institutului
Naţional de Statistică. România a devansat, aşadar, principalele state producătoare din Europa la
producţia anumitor cereale. Producţia de porumb a României s-a ridicat anul trecut la nivelul record de
18,3 milioane de tone, la o suprafaţă cultivată de 2,3 milioane de hectare. Însă în ceea ce priveşte
randamentul, România a înregistrat o producţie de 7,74 tone de porumb la hectar. Spre comparaţie,
Franţa, al doilea mare producător de porumb, a avut un randament de 8,79 tone de porumb la hectar.
Germania, pe locul trei în clasament, a înregistrat un randament de 8,14 tone de porumb la hectar.
Şi la producţia de floarea soarelui, România a fost fruntaşă în Europa anul trecut, cu o producţie de
3,08 milioane de tone la o suprafaţă cultivată de 1,098 milioane de hectare. În ceea ce priveşte
randamentul, aici doar Ungaria ne-a depăşit cu o producţie de 2,97 tone la hectar, în timp ce România a
înregistrat o producţie de 2,81 tone la hectar.
 BIBLIOGRAFIE
https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/romania-productiiistorice-cereale-cele-mai-mari-
europa-vestul-bate-randament-1_5ca59470445219c57e13be4c/index.html
https://www.revista-ferma.ro/articole/dezvoltare-rurala/franta
https://www.agro-business.ro/franta-si-germania-principalii-producatori-agricoli-ai-
ue/2011/11/30/
https://romanialibera.ro/international/culturile-de-cereale-din-franta-afectate-puternic-de-seceta-
745759
https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/romania-productiiistorice-cereale-cele-mai-mari-
europa-vestul-bate-randament-1_5ca59470445219c57e13be4c/index.html
Nom, prénom: Plămădeală Sandra-Georgiana

C’est pas sorcier – questionnaire

L’histoire des pommes de terre
https://www.youtube.com/watch?v=oEtqLJOgT28

1. Combien de variétés de pommes de terre il y a en France et dans le monde ?

Il y a 175 de variétés en France et plus de 3000 dans le monde.

2. Qui a été Parmentier ? Il a été le promoteur de la consommation de la pomme de terre dans

l'alimentation humaine.
3. Dans quelle région française on cultive la plus importante quantité de pommes de terre ?
En Picardie

4. La pomme de terre est une racine ou un tubercule? Un tubercule

5. Pourquoi détruit-on les feuilles de la plante, 3-4 semaines avant la récolte? Pour stopper la
croissance des tubercules. 

6. Pourquoi faut-il monter des buttes de terre au pied de la plante ? Pour éviter qu’elle ne prends pas
de lumière.
7. Qu’est-ce que contient une pomme de terre ? Donnez le pourcentage. La pomme de terre contient
20% amidon et 80 % eau.

8. Quel est le rôle de la station météo quand on cultive de la pomme de terre ? Elle a le rôle
d’indentifier les conditions climatiques favorables au developement des champignons. La station
nous dit quad on doit traiter et quand on peut ne pas traiter en permentant d’economiser beaucoup
de traitements pour la qualité des pommes de terres.
9. Quelle est la température optimale de stockage de la pomme de terre? 5 degrés
10. Que se passe-t-il avec un tubercule dans la terre au printemps? Il se réveille, se develope la tige et
les racines grace à la réserve d'amidon.
11. Quelles sont les autres conditions importantes à préserver pour la conservation des pommes de
terre ? l’aération, l humidité et l obscurité.
12. Quelles sont les grandes catégories de pommes de terre ? Donnez quelques exemples pour chacune.
Chain Tendre – Bintje, Chain Ferme – Charlotte
13. Vrai ou Faux ? Plus les frites sont grandes, plus ils font grossir.
(Faux)
Nom, prénom : Plămădeală Sandra-Georgiana

C’est pas sorcier – questionnaire

Du blé au pain
https://www.youtube.com/watch?v=gdajFlDZ3B4

1. Combien de tonnes de blé, produit la France chaque

année ? 35 milions de tonnes
2. Quelles sont les autres céréales semblables au blé et dans
quel but sont-elles utilisées ?
L’orge – de la bière

Le seigle – de la farine et du pain

L’avoine - des flocon d’avoine

Le mais – de popcorn

3. Quelles sont les étapes pour obtenir du blé ?

-octobre-novembre : labourer la terre

- 10 jours après : vaporiser des insecticides

- mai : le blé fleurit

- juillet-aout : c’est prêt

4. Comment on fait pour savoir si le blé est bon à être récolter ? On mesure l’humidité.

5. Qu’est-ce qu’on utilise aujourd’hui pour récolter le blé ? On utilise la moissonneuses-batteuses.

6. Comment s’appelle la machine à ramasser la paille ? S’apelle la presse qui fait de rouleaux.

7. Qu’est-ce qu’on fait dans les laboratoires pour obtenir un blé de meilleure qualité ? On fait des
nouveaux variétés qui sont plus résistants aux maladies et aux insectes.

8. En quoi consiste le métier du meunier ? Il consistait en transformer le grain en farine.

9. Quelles sont les étapes de la transformation du blé en farine ? Nettouyage et mouillage du grain,
broyage, claquage, convertissage et ensachege.

10. Quels sont les différents types de farine ? Complete, blanche, de seigle, pour le pain son.

11. Quel est l’avantage de la farine de blé par rapport aux autres ? Parce que c’est la seule farine qui
permet d’offer au pain l’aspect bien aéré.

12. Quelles sont les étapes de la fabrication du pain ? Le pétrissage, le pointage, la division, le boulage,
le façonnage, l’ apprêt, le grignage et l’rnfournement, la cuisson, le défournement.
13. Combien de grammes de pain est-il conseille à consommer par jour ? 300 grammes quotidienement