Legenda Mărțișorului

O legendă spune că Soarele a venit pe Pamânt în chip de fată

preafrumoasă, dar un zmeu a închis-o în palatul lui. Pamântul a rămas, astfel,
fără Soare, iar păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie,
și lumea întreagă a cazut în mâhnire. Pentru a salva Pamântul, un tânăr
curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A găsit
palatul, s-a luptat cu zmeul și l-a învins, eliberând fata.

Astfel, Soarele a ajuns din nou pe cer, dar tânărul luptător a rămas rănit
pe zăpada din curtea palatului. Sângele cald i s-a scurs pe zapadă, iar acesta a
murit. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei, considerați
vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului
curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie
simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea
albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.