Daniel a specificat cu cea mai mare acurateţe modul în care se va ridica Biserica

Romană, precum şi durata stăpânirii sale.

M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul
lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea
nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. (Daniel 7:8)
Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar
după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. El
va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt şi se va
încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme,
două vremi şi o jumătate de vreme (Daniel 7:24-25).
După cum prezisese viziunea lui Daniel, Biserica Romei s-a ridicat prin nimicirea a
trei puteri: herulii, vandalii şi ostrogoţii. Aceste neamuri barbare împiedicau ascensiunea
Bisericii Romane spre putere politică. Toate trei susţineau arianismul, o formă de creştinism
care era în competiţie cu religia Bisericii Romane.
Herulii au cucerit Roma din mâinile ultimului împărat al Imperiului Roman de Apus,
în anul 476 d.Hr. Ostrogoţii i-au atacat apoi pe heruli, la sugestia împăratului Zeno din
Imperiul Roman de Răsărit. Conducătorul herulilor s-a predat în 493. Vandalii din nordul
Africii ameninţau puterea Bisericii Romane în Occident, astfel încât împăratul Iustinian din
Răsărit a trimis o armată sub conducerea lui Belisarius, care i-a înfrânt pe vandali în 534.
Ostrogoţii au fost alungaţi din Roma, dar s-au întors şi au asediat-o în 537. Iustinian a
trimis însă o altă armată, care a oprit asediul, în 538. Acesta a fost sfârşitul puterii
ostrogoţilor, care reprezentaseră o ameninţare importantă la adresa Bisericii Romane, cu toate
că ostrogoţii au mai supravieţuit câţiva ani în Italia.
În 533, Iustinian l-a numit pe episcopul Romei capul tuturor Bisericilor. Acest decret
s-a aplicat în 538, când Roma a fost eliberată de puterile ariene pentru prima dată din 476,
când a fost detronat ultimul împărat de Apus. Astfel, anul 538 a fost practic anul de debut al
puterii politice a Bisericii Romei. Această putere a ţinut 1260 de ani, până în 1798.
Daniel a prezis în termeni simbolici perioada de 1260 de ani. În Daniel 7:25, „o
vreme, două vremi şi o jumătate de vreme“ totalizează trei vremi (ani) şi jumătate ca fiind
perioada de domnie a „cornului mic“. Apocalipsa 12 explică această perioadă, referindu-se la
ea în două feluri: „o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme“ (versetul 14) şi „o mie două
sute şaizeci de zile“ (versetul 6). Trei ani şi jumătate, a câte 360 de zile fiecare, înseamnă
1260 de zile.
1260 de zile. Am aflat deja că în profeţiile lui Daniel referitoare la timp, o săptămână
poate însemna o săptămână de ani (Daniel 9:24-27: 70 de săptămâni) şi o zi poate reprezenta
un an (Daniel 8:14: 2300 de zile). Pentru mai multe detalii referitoare la relaţia zile - ani, vezi
de asemenea Numeri 14:34 („un an pentru fiecare zi“). Nu este doar o coincidenţă faptul că
Daniel şi Ioan au vorbit de perioade ce însumează 1260 de zile şi puterea politică a Bisericii
Romei a durat 1260 de ani.