Testul 9

Opinie cu privire la mesaj

Consider că discursul poetic al Elenei Farago abordează tema naturii, iar

sentimentele eului liric sunt exprimate direct, evidenţiindu-se prin mărcile
caracteristice: pronume personale „tine”, „ţi”, punctele de suspensie şi verbele la
persoana a-II-a „stai”, „laşi”, „cazi”. Mesajul transmis de această poezie
impresionează pe cititor prin mijloacele artistice ce se subordonează ideilor
poetice. Se remarcă sentimentele de admiraţie faţă de natură şi pace.
Ȋn primul rând, sentimentele de admiraţie a naturii şi de pace sufletească
sunt evidenţiate printr-un discurs subiectiv. Imaginile vizuale identificate de eul
liric „mugurii din tei”, „bietul stânjenel” se împletesc cu cele auditive „dragostea
ţi-o cânţi”, „laşi cântecul”, creionând imaginea unei grădini pline cu flori.
Ȋn al doilea rând, figurile de stil îmbogăţesc semnificaţia versurilor. Eul
liric descrie natura şi elementele acesteia folosind epitete „plăpându-l
stânjenel,/şi cine ştie dacă/n-o fi visând şi el!”, comparaţii „şi/atâta ţi-e de bine,
că parcă te-nspaimânţi”, inversiuni „n-o fi visând şi el” şi metafore „căci vraja
asta care pluteşte-n tot ce vezi”, care exprimă şi sugerează admiraţia eului liric
fată de natura care i-a fost mereu alături, dorinţa acestuia de a înţelege micuţele
şi fragedele flori ale primăverii şi pacea sufletească din inima eului liric dată de
grădina sa plină cu flori.
Prima strofă a poeziei este dezvăluie faptul că eul liric era îndrăgostit,
„dragostea ce ţi-o cânţi” şi statul în grădina sa plină cu flori îi alina gândul
neînmplinirii visului de dragoste „atâta ţi-e de bine, că parcă te-nspaimânţi”.
A doua strofă exprimă partea gânditoare a eului liric „laşi cântecul să iasă-
pierdută-n gânduri cazi” sugerând faptul că se gândea la persoana iubită iar
ultimele două versuri ale acesteia exprimă optimismul din inima eului liric şi
trecerea de la gândurile despre dragoste la gândurile despre natură, acesta
realizând că niciodată nu mai fusese o zi atât de însorită „n-a fost nicicând sub
ceruri/ seninul care-i azi” exprimând optimismul acesteia faţă de perioada tristă
prin care trecea.
Titlul poeziei anticipează conţinutul de idei al poeziei, fiind analitic,
format din prepoziţia „în” şi substantivul comun „grădină”. Având un sens
conotativ, titlul reprezintă o metaforă pentru momentele în care eul liric trece
peste visul neânplinit al dragostei, concentrându-se pe florile din grădina sa.
 Ȋn concluzie, eu cred că poezia aparţine genului liric şi eul contemplator
îşi exprimă sentimentele de admiraţie faţă de natura ce i-a fost mereu alături.