Demonstraţie Basm – Varianta 22

Rebeca Podoiu

Basmul este o specie a genului epic în proză de mare întindere, în care întâmplările reale se
împletesc cu cele fantastice. Acestea sunt săvârşite atât de personaje reale, cât şi de personaje cu
puteri fabuloase. Unele dintre personaje reprezintă fortele binelui, iar altele forţele răului. Cu foarte
puţine excepţii, binele iese întotdeauna învingător.

Basmul ,,Crâncu, vânătorul codrului´´ este popular având caracteristicile specifice literaturii de acest
fel. Astfel, caracterul oral este dat de transmiterea acestuia prin viu grai de la un ascultător la altul.
Caracterul anonim este sugerat chiar de precizare din titlu: ,,basm cules de Ioan Pop-Reteganul’’,
Ioan Pop-Reteganul nefiind autorul acestui basm; caracterul colectiv este dat de contribuţia mai
multor creatori anonimi la elaborarea acestei opere.

Ca în orice basm, timpul şi locul nu sunt precizate: ,,aici’’, ,,pe sub nori’’, iar întâmplările reale se
împletesc cu cele fantastice. Calul îi spune feciorului să îi pregătească jărat încins pentru a-l mânca,
deoarece acesta îi dadea putere calului. După ce acesta mănâncă, feciorul îl încalecă şi cu ajutorul
puterii calului, cei doi plecară cu viteza gândului. Pe drum, calul zmeului le apare în cale iar cei doi cai
încep să vorbească în limba lor, calul feciorului spunându-i calului zmeului că va încetini dacă acesta îl
aruncă pe zmeu (fapte ireale, supranaturale). Calul zmeului îl aruncă pe zmeu iar cei doi şi feciorul
ajung la fraţii Crâncu, însă nu stau mult deoarece feciorul primeşte vestea că socrului lui este pe
moarte şi acesta este chemat pentru a împărăţi în locul acestuia (fapt posibil, real).

Personajele iderntificate în basm sunt pe de o parte reale: feciorul, eroul basmului. De asemenea,
cei doi cai au capacitatea de a vorbi şi alerga cu viteza gândului: ,,- Acum sui, domnul meu, pe mine
şi-mi spune cum să te duc. Ca vântul ori ca vântul?’’. Este de remarcat faptul că niciun personaj nu
poartă un nume, acestea având nume generice:feciorul, calul zmeului, calul feciorului, zmeul, socrul
feciorului. Ȋn privinţa împărţirii personajelor după criteriul ,,bine-rău’’, fragmentul oferă suficiente
detalii, feciorul reprezintă binele care învinge de data aceasta.

De asemenea, se pot identifica cifrele magice, în acest caz, cifrele treizeci (mai puţin specifică)
,,treizeci de stejari’’, trei (specifică) ,,pot mânca trei pâni, pot bea trei cupe cu vin şi dormi ca trei
ceasuri’’, ,,de trei ori mai mare’’. Tot caracteristicile basmului sunt şi prezenţa ajutoarelor, în acest
caz calul feciorului, şi a obiectivelor miraculoase, jăraticul încins care îi dă putere calului. Nici
formulele specifice basmului nu lipsesc din acest fragment supus interpretării, în acest caz
identificându-se formula finală: ,,Iar eu mă sui p-un cui/ să nu v-o mai spui’’.

Ȋn concluzie, având în vedere caracteristicile prezentate, se poate spune că opera ,,Crâncu,

vânătorul codrului´´ aparţine genului epic, specia literară basm popular.