ART.

157 Lipsa plângerii prealabile

• (1) În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este
condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana
vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală (conditie necesara
pentru pedepsirea persoanei).
• (2) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea
penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele
(indivizibilitatea activa).
• (3) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice
care au participat la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut
numai cu privire la una dintre acestea (indivizibilitatea pasiva).
• (4) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu
ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă sau o persoană juridică ce este
reprezentată de făptuitor, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu.
• (5) Dacă persoana vătămată a decedat sau în cazul persoanei juridice aceasta a
fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru
introducerea plângerii, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu.
ART. 158 Retragerea plângerii prealabile
• (1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunţarea
unei hotărâri definitive, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în
mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri
prealabile.
• (2) Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a
persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă (produce efecte in
personam si nu in rem).
• (3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, retragerea
plângerii prealabile se face numai de reprezentanţii lor legali. În cazul
persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, retragerea se face cu
încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
• (4) În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale
este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea
penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, retragerea
plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror.
ART. 159 Împăcarea
• (1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii
penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.
• (2) Împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.
• (3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a
intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.
• (4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face
numai de reprezentanţii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exerciţiu
restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
• (5) În cazul persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său
legal sau convenţional ori de către persoana desemnată în locul acestuia.
Împăcarea intervenită între persoana juridică ce a săvârşit infracţiunea şi
persoana vătămată nu produce efecte faţă de persoanele fizice care au participat
la comiterea aceleiaşi fapte.
• (6) În cazul în care infracţiunea este săvârşită de reprezentantul persoanei
juridice vătămate, dispoziţiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
ART. 201 Întreruperea cursului sarcinii ( art 185 cp anterior, provocarea ilegala a avortului)
(1) Întreruperea cursului sarcinii săvârşită în vreuna dintre următoarele împrejurări:
• a) în afara instituţiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
• b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică-ginecologie şi drept de
liberă practică medicală în această specialitate;
• c) dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
• (2) Întreruperea cursului sarcinii, săvârşită în orice condiţii, fără consimţământul femeii însărcinate, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
• (3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) s-a cauzat femeii însărcinate o vătămare
corporală, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă
fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
• (4) Când faptele au fost săvârşite de un medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se va aplica şi interzicerea
exercitării profesiei de medic.
• (5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
(6) Nu constituie infracţiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuată de un medic de
specialitate obstetrică-ginecologie, până la vârsta sarcinii de douăzeci şi patru de săptămâni, sau
întreruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului.
(7) Nu se pedepseşte femeia însărcinată care îşi întrerupe cursul sarcinii.
EXPLICATII
• Reglementarea este similara, cu exceptia alin (7), cu cea anterioara, respectiv
art. 185, provocarea ilegala a avortului.
• Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la viata
intrauterina a produsului de conceptie dar si la viata, sanatatea si integritatea
corporala a femeii insarcinate. In acelasi sens sunt avute in vedere relatiile
sociale cu privire la libertatea femeii insarcinate de a decide singura, in
conditiile legii, de a pastra fructul conceptiei, relatii care se incalca atunci cand
i se produce avortul fara consimtamantul ei.
• Obiectul material este corpul femeii insarcinate precum si fatul.
• Subiectul activ nu este circumstantiat.
• Subiectul pasiv este femeia insarcinata careia i s-a interupt in mod ilegal
sarcina sau i s-a provocat prin avort o vatamare corporala sau moartea.
• Mijloacele de intrerupere sunt diverse – administrarea unor substante
avortive, introducerea intrauterine a unor substante, interventii chirurgicale,
folosirea electricitatii, introducerea de sonde, ori diferite corpuri tari, etc.
• Potrivit alin (1), intreruperea cursului sarcinii in oricare dintre modalitatile
prevazute la literele a –c, facuta cu consimtamantul femeii insarcinate, se
pedepseste; legea are in vedere in alin. 1, ca intreruperea cursului sarcinii sa se
faca cu consimtamantul femeii insarcinate, dar nu in orice conditii, ci in cele
care ii asigura si garanteaza securitatea vietii, a integritatii corporale sau
inaintea limitei de sarcina prevazuta la lit c), dupa aceasta data fiind apreciata
ca fiind periculoasa. Conditiile sunt alternative si nu cumulative.
• Alin (2), are in vedere orice intrerupere a cursului sarcinii, in orice conditii,
inclusive cele de la alin. (1), daca fapta este savarsita fara consimtamantul
femeii insarcinate. Consimtamantul este cel cu intelesul din dreptul civil, valabil
exprimat.
• Alin (3), prevede modalitatea agravata a alin 1 si 2, ca rezultat
praeterintentionat, respectiv daca alaturi de intreruperea cursului sarcinii se
cauzeaza femeii insarcinate o vatamare corporala sau moartea. Suntem astfel in
prezenta unei infractiuni complexe, care absoarbe o alta infractiune si, in
situatia dezincriminarii, nu poate fi disociata si privita separat.
• Nu are importanta daca sarcina evolueaza normal sau nu; nu conteaza gradul de
dezvoltare al fatului ori viabilitatea acestuia.
• Daca fatul a decedat anterior actiunii autorului, nu se va retine infractiune.
• Urmarea imediata consta in expulzarea produsului conceptiunii (expulzarea
fatului cand a fost ucis prin mijloce avortive inainte sau in timpul expulzarii),
sau uciderea fatului sau a produsului conceptiunii inauntrul uterului, chiar
daca nu a fost expulzat.
• In alin. (6) sunt prevazute doua cauze justificative speciale, in sensul:
- intrerupeera cursului sarcinii in scop terapeutic, efectuata insa numai de
catre un medic specialist in obstretica- ginecologie si numai pana la varsta
sarcinii de 24 saptamani;
- intreruperea cursului sarcinii ulterioara acestui termen,in scop terapeutic,
dar conditionat de interesul mamei sau copilului, cu respectarea celeilalte
conditii - efectuata numai de catre un medic specialist in obstretica-
ginecologie.
Tentativa la alin. 1 si 2 se pedepseste.
Nu se pedepseste femeia insarcinata care isi intrerupe cursul sarcinii.
ART. 202 Vătămarea fătului
• (1) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.
• (2) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare
corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare
moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
• (3) Vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o
vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca
urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
• (4) Vătămarea fătului săvârşită în timpul naşterii de către mama aflată în stare de
tulburare psihică se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) şi alin. (2), ale cărei
limite se reduc la jumătate.
• (5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) - (4) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale
ale pedepsei se reduc la jumătate.
• (6) Nu constituie infracţiune faptele prevăzute în alin. (1) - (3) săvârşite de un medic
sau de persoana autorizată să asiste naşterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au
fost săvârşite în cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei şi
au fost făcute în interesul femeii gravide sau al fătului, ca urmare a riscului inerent
exercitării actului medical
• Reglementare noua, inexistenta anterior.
• Obiectul juridic specific il constituie relatiile sociale in legatura cu ocrotirea
fatului in timpul nasterii precum si cele referitoare la viata, integritatea
corporala sau sanatatea copilului dupa nastere pentru fapte savarsite in
timpul nasterii sau sarcinii.
• Ca element material, fapta – alin 1 – 5, se realizeaza prin activitate de
vatamare, atat prin actiune cat si prin omisiune. Conditia de timp este in
sensul ca fapta terbuie sa fie savarsita in timpul nasterii sau al sarcinii (alin 3).
• Daca fapta se comite dupa nastere, vom fi in prezenta art 200 ( uciderea sau
vatamarea nou nascutului savarsita de mama) sau 199 (violenta in familie).
• In situatia alin 1, viata extrauterina nu se instaleaza, deci copilul, se naste
mort, pe cand la alin 2 si 3, copilul se naste viu. Prin nastere intelegem
intervalul de timp intre momentul inceperii travaliului si expulzarea fatului.
• Legea sanctioneaza si comiterea infarctiunii din culpa, pentru alin 1 – 4.
• Subiectul activ este necircumstantiat pentru alin 1-3; pentru alin 4 este mama
copilului iar daca infractiunea se comite in participatie, participantii raspund
pentru alin 1 – 2, iar mama pentru situatia atenuata de la alin 4.
• Tentativa nu se pedepseste intrucat nu eset prevazuta.
• Legiuitorul a prevazut si o cauza de nepedepsire, in sensul ca femeia
insarcinata care isi vatama fatul in perioada sarcinii nu se pedepseste; era
firesc sa prevada o astfel de cauza de nepedepsire atata vreme cat a
reglementat la art 201ca nu se pedepseste daca va suprima viata fatului in
timpul sarcinii, prin intreruperea cursului sarcinii; daca va face acest lucru in
perioada nasterii vom fi in prezenta alin 4 al art 202;
• O cauza justificativa speciala este prevazuta in alin 6, in sensul daca fapta este
savarsita de catre un medic sau persoana autorizata care asista la nastere sau
sa urmareasca sarcina, dac au fost savarsite in interesul femeii gravide sau al
fatului si in timpul actului medical, ca urmare a riscului inerent exercitarii
actului medical. Se are in vedere ca sarcina si nasterea nu sunt procese exacte,
matematice si ca , pe parcursul acestora pot aparea situatii neprevazute.
CAPITOLUL V Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor în primejdie

ART. 203 Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate

• (1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată
autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă,
integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a
se salva se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
• (2) Fapta nu constituie infracţiune dacă, prin acordarea ajutorului,
autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea sa.
 Explicatii
• Prezenta reglementare are correspondent in art. 315 – “lasarea fara ajutor”
si 316 – “lasarea fara ajutor prin omisiunea instiintarii”.
• Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale privitoare la asistenta
celor aflati in primejdie sau in neputinta de a se apara. Subiectul pasiv este
astfel circumstantiat unei personae care se gaseste intr-o situatie speciala,
adica:
- viata, sanatatea si integritatea corporala i-au fost puse in pericol si
- este lipsita de posibilitatea , putinta de a se apara.

Subiectul activ nu este circumstantiat.

Infractiunea nu poate fi comisa de catre persoana care , prin activitatea sa , a
primejduit viata, integritatea corporala sau sanatatea unei alte personae –
conducator auto care a comis un accident de circulatie, persoana care aplica
lovituri unei alte personae si o abandoneaza intr-un loc dosit, pentru a nu fi
gasita, etc, ci numai de catre cel care gaseste o persoana intr-o astfel de
situatie intamplator. ( TJ Alba, dec pen 385/1989)
• In legatura cu elemental material, se comite prin doua modalitati de inactiune,
alternative, anume de a da ajutorul necesar sau de a anunta autoritatile, de
indata. Este pasibil de pedeapsa cel care anunta autoritatile mult mai tarziu decat
la momentul la care putea sa o faca , producand rezultatul pagubos.
• Tentativa nu este posibila.
• Raportul de cauzalitate este necesar a fi stabilit, intre inactiunea subiectului activ
si urmarea imediata, legatura prezumata pana la proba contrarie. Trebuie astfel
sase faca dovada ca agravarea primejdiei in care se afla victim are alte cause si nu
inactiunea subiectului activ.
• Legiuitorul a prevazut o clauza justificativa speciala, pornind de la principiul ca
legea protejeaza ca valoare sociala viata oricarei personae, inclusive a subiectului
activ, si ca, astfel, daca prin acordarea ajutorului, subiectul activ s-ar expune unui
pericol grav pentru viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, este aparat de
pedeapsa, fapta neconstituind infractiune.
 CAPITOLUL V Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor în primejdie

ART. 204 Împiedicarea ajutorului

• Împiedicarea intervenţiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un
pericol iminent şi grav pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea
acesteia se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
 EXPLICATII
Fara corespondent in vechea reglementare
Obiectul juridic in reprezinta relatiile sociale de convietuire privind asistenta celor
aflati in pericol.
Obiectul material il reprezinta corpul persoanei aflata intr-un pericol IMINENT SI
GRAV , situatie periculoasa pentru viata, integritatea corporala sau sanatatea sa.
Infractiunea se comite prin actiune, respectiv impiedicarea interventiei
ajutoarelor, indifferent de tipul de ajutor ( ajutor calificat, al unei personae
autorizate sau nu ). Impiedicarea poate fi fizica, sau anularea posibilitatilor de
ajungere la victima, inducerea in eroare a echipei sau persoanelor care acorda
ajutor.
Se cere urmare imediata, respectiv sporirea starii de pericol pentru viata,
integritatea corporala sau sanatatea victimei.
Latura subiectiva – intentia. Nu se cere mobil sau scop, pot fi elemente
circumstantiale agravante in individualizare.
CAPITOLUL VI Infracţiuni contra libertăţii persoanei

ART. 205 Lipsirea de libertate în mod ilegal

• (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 7 ani.
• (2) Se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate în
imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.
• (3) Dacă fapta este săvârşită:
a) de către o persoană înarmată;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sănătatea sau viaţa victimei, pedeapsa este închisoarea
cuprinsă între 3 şi 10 ani.
• (4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
• (5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) - (3) se pedepseşte.
• In vechea reglementare art. 189
• O variant tip, o varianta asimilata – alin (2), si doua variante agravante.
• Urmeaza principiul oficialitatii.
• Tentativa se pedepseste pentru variant tip, alin 1, variant asimilata, alin 2 si pentru prima
agravanta, alin 3.
• Relatiile sociale aparate tin de libertatea fizica a persoanei, derptul ei de a se misca, a
circula, a actiona dupa dorinta si vointa sa, in limitele legii locului in care traieste.
• Elementul material consta intr-o actiune sau inactiune; nu se cere o impiedicare absoluta
de miscare, ci se poate realiza si ca o constrangere partial, in raport cu o activitate, cu o
actiune determinate a victimei.
• Legea prevede si o alta agravanta, respectiv comiterea faptei in conditiile legii 535/2004
– privind prevenirea si combaterea terorismului, reprezentand o modalitate de retinere a
faptelor de terrorism in conditiile cerute in lege si pedepsita mult mai grav.
• Lipsirea de libertate poate fi absorbita in elemental material al altor infractiuni –
violul,talharia, etc, dar daca timpul in care victim este lipsita de libertate depaseste cu
mult timpul comiterii acestor infractiuni, vom fi in prezenta unui concurs de infractiuni(
ICCJ, dec nr 1839/2007).
• Daca inculpatul, amenintand victima cu cutitul, a constrans-o sa il urmeze in
padure si apoi la locuinta unei personae necunoscute, pentru a intretine
relatii sexuale; sau daca, dupa viol, a incuiat-o in camera, i-a luat actele,
imbracamintea pentru a o constrange sa nu paraseasca camera, cele doua
infractiuni fiind in concurs (TS, dec nr. 1935/1981).
• Daca inculpatul sechestreaza un minor, in mod illegal, infractiunile sunt in
concurs ( rele tratamente aplicate minorului si lipsire de libertate), fiecare
infractiune pastrandu-si autonomia( Trib Bucuresti, s aII a pen, dec
2443/1883).
• Daca inc, dupa ce a aplicat vicimei lovituri mortale, provocandu-i ruptura unor
organe interne, a legat-o, in stare de inconstienta de un copac( TS, Dec
2448/1979).
• Daca a legat victim de aclorifer pentru a o viola , lucru pe care l-a facut, si
dupa consumarea violului a dezlegat-o, nu exista infr de lipsire de libertate, ea
fiind elemental material al violului, modalitatea de constrangere(TJTimis, dec
1306/1973, cu comentariu critic in RRD3/1074).
• Exista infractiunea cand inculpatii au tinut victima inchisa intr-o incapere
pentru a intretine relatii sexuale in timp cu fiecare dintre ei, activitatea
derulandu-se pe parcursul a mai multor ore (TS, dec 2127/1972; TJ
Constanta, dec184/1986).
• Sau daca inculpatii au urcat victim cu forta intr-o camioneta, pentru a o
viola, dar pe drum victim a sarit din masina; nu are relevanta daca s-a
comis violul si nici daca conceperea violului presupunea luarea victimei
cu camioneta (TJ Timis, dec pen 1306/1973).
• Daca inculpatii au legat de maini victima, i-au acoperit ochii si gura si au
talharit-o, desi nu erau necesare aceste acte pentru realizarea talhariei,
putem retine infractiunea de talharie – in modalitatea violentelor pentru
pastrarea bunului furat, lipsire de libertate simpla, neasociata talhariei ci
poate furtului( Dongoroz, Explicatii teoretice, III, pag 488)(in sens contrar,
T Dolj, dec101/1989).
CAPITOLUL VI Infracţiuni contra libertăţii persoanei

ART. 206 Ameninţarea

• (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni
sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei
persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca
pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege
pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
• (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
EXPLICATII
• Are in esenta aceeasi reglementare ca in legea penala anterioara.
• Amenintare, ca termen, desi nu este definit, inseamna intentia de a face
rau.
• Obiectul juridic specific il constituie reltiile sociale care asigura libertatea
morala sau psihica a persoanei - libertatea de a decide, de a hotara
neconstransa.
• Subiectul activ nu este calificat.
• Subiect pasiv este persoana amenintata.
• Elementul material il reprezinta fapta de a ameninta o persoana , de ai
insufla temerea ca va fi supusa unui pericol, ea sau alta persoana
apropiata, actiune care este de natura sa ii produca o stare de temere.
Actiunea poate fi directa sau intermediata. Amenintarea este
conditionata de comiterea unei infractiuni sau unei fapte pagubitoare.
• Urmeaza principiul disponibilitatii, actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate.
• Urmarea imediata este starea de pericol pentru libertatea psihica a persoanei.
Nu conteaza daca este conditionata sau neconditionata; eset sufficient sa fi fost
serioasa si obiectiv credibila; daca din atitudinea suspectului rezulta ca
amenintarea nu poate fi serioasa, ea nu poate fi retinuta.
• Amenintarea se considera a fi susceptibila de a alarma cand este de natura a
inspira persoanei vatamate o temere reala si serioasa ca va suferi vatamarea
respective ( T Bucuresti, dec 487/R/2003).
• Urmeaza principiul disponibilitatii, actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate.
• Este o infractiune instantanee, care se consuma in momentul comiterii.
• Exista infractiunea, daca inculpatul s-a limitata sa ameninte partea vatamata cu
un cutit cu moartea, spunandu-i ca o va omora si aratandu-i cutitul, fara sa
treaca la punerea in executare a acetei rezolutii infractionale (TS , dec
1493/1979). Acest tip de manifestari sunt de natura sa o alarmeze pe
victima.Daca inc ar fi trecut la punerea in aplicare a amenintarii, el ar fi raspuns
pentru tentative la omor sau omor.
CAPITOLUL VI Infracţiuni contra libertăţii persoanei

ART. 207 Şantajul

• (1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere
ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru
sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
• (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a
unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana
ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut
în alin. (1).
• (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de
a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
• Sunt reglementate trei variante, respectiv tip, alin 1, o variant asimilata,
alin 2 si o agravanta, respectiv alin 3.
• Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la
libertatea psihica a persoanei, libertaeta de a voi si dispune de actiunile
sale in mod liber.
• Subiectul activ nu este circumstantiat.
• Subiectul pasiv, in incriminarile din art. 207, nu este circumstantiat.
• Infractiunea trebuie avuta in vedere cu reglementarea din Lg 78/2000,
unde este prevazuta o agravanta avand in vedere calitatea subiectului
pasiv. Elementul material este circumscris clar in alin 1 si 2 – sa dea( a
remite), sa faca( a actiona intr-un anumit fel) sau sa nu faca( a se abtine
de la o anumita actiune, prestatie, atitudine, etc) sau sa sufere ceva ( a
suferi un prejudiciu, material, moral), in orice modalitate, inclusiv prin
violenta sau amenintare.
 Legea 78/2000
• Art. 13/1) - În cazul infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 din Codul penal, în care este implicată o
persoană dintre cele prevăzute la art. 1, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
• Art. 1 - (1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se
aplică următoarelor persoane:
a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice
sau instituţiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care
participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor
comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;
c) care exercită atribuţii de control, potrivit legii;
d) care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea
deciziilor sau le pot influenţa;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care
participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital,
operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în
plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi
internaţionale;
f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o
organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;
g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) - f), în condiţiile prevăzute de lege.
• Violenta trebuie sa fie in limitele art 193, pentru ca altfel, vom fi in prezenta
concursului de infractiuni.
• Amenintarea trebuie sa provoace victimei temerea unui pericol; in urma
amenintarii, victim este pusa in situatia de a nu mai avea resursele necesare
pentru a se opune pretentiilor autorului; cand amenintarea nu este de natura
sa produca o asemenea temere, nu suntem in prezenta infractiunii de santaj.
• Urmarea imediata este starea de temere a victimei.
• Se comite numai cu intentie directa, calificata prin scop, intrucat autorul
urmareste rezultatul faptei sale.
• Este o infractiune indreptata in principal asupra libertatii psihice si nu a
patrimoniului.
• Opinia majoriatra este in sensul ca cerinta legii este indeplinita numai atunci
cand folosul cerut este injust si nu just.
• Consumarea infractiunii se realizeaza atunci cand s-a produs urmarea in plan
psihic si nu cand s-a realizat scopul.
• In situatia existentei mai multor subiecti pasivi, vom fi in situatia unui
concurs de infractiuni, corespunzator numarului acestora.
• Tentativa nu este pedepsita si nici actele preparatorii, chiar daca si-ar gasi
aplicabilitate aici.
• Exista infr de santaj daca victima este constransa la raport sexual
subamenintarea darii in vileag a unor fotografii compromitatoare .
• Spre deosebire de talharie, la care remiterea bunului este concomitenta
violentelor, la santaj remiterea este ulterioara (TS dec 993/1977;
dec1672/1971; TJ Constanta, dec 1000/1974)
• Exista solutii in sensul ca se retine santaj daca inculpatii au pretins sume de
bani pentru a nu denunta persoanele pe care le-au surprins furand bunuri
(TJ Galati, dec 850/1972) sau pentru a nu denunta o infractiune in legatura
cu serviciul, despre care a luat cunostinta, sau pentru a nu denunta o
infractiune de viol comisa de victim santajului asupra concubinei autorului
santajului.
CAPITOLUL VI Infracţiuni contra libertăţii persoanei

ART. 208 Hărţuirea

• (1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un
interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă
sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de
temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
• (2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de
transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o
temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni
sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
• (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
• Nu are corespondent in vechea reglementare.
• Obiectul juridic special il reprezinta relatiile sociale care asigura libertatea morala sau psihica a
persoanei.
• Sunt prevazute doua modalitati de realizare a continutului constitutiv, anume alin (1) – fapta de a
urmari, repetat, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana;
- fapta de a-i supraveghea locuinta, locul de munca sau alte locuri
frecventate de catre acesta,
daca i se cauzeaza o stare de temere si
alin (2) – efectuara de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta ( fax,
e-mail,sms,biletele. Telegrame, scrisori, etc), care produc victimei o stare de temere, datorata
frecventei apelurilor si comunicarilor sau continutului acestora.
In situatia frecventei nu are importanat continutul iar in situatia premise a continutului nu are
relevanta frecventa.
Relevanta este constrangerea psihica.
Subiectul activ nu este circumstantiat.
Termenul de hartuire presupune a necaji victima, a chinui pe cineva, a nu da cuiva pace, a pisa, a agita,
a nelinisti pe cineva. Urmarirea presupune a merge dupa cineva, a se deplasa, a fugi dupa cineva sau a
merge pe urmele cuiva. Supravegherea preupune pandire, observare, indifferent daca persoana vizta
se afla sau nu in locurile respective.
• Reglementarea cadru impune doua conditii:
- fapta sa se savrseasca in mod repetat;
- fapta sa se savarseasca fara drept sau fara un interes legitim.
In cazul primei conditii, un act izolat de urmarire a victimei sau
supraveghere a locuintei nu are relevanta penala.Nu este necesar ca actele
repetate sa fie de aceeasi natura; astfel, constituie hartuire urmarirea
victimei in trafic urmata de supravegherea locuintei acesteia. Daca actele
sunt derulate in timp si sunt intrerupte de relatii normale de convietuire,
nu exista hartuire .
In cazul celeilalte conditii, exista prevederi legale care sa permita
urmarirea sau supravegherea asa cum sunt reglementate in alin (1). In
cadru legal, interesul legitim poate fi justificat de anumite profesii –
journalist de investigatie, detectivii particulari, colectorii de datorii, care
trebuie sa demonstreze caracterul rezonabilal actiunilor .
Infractiunea urmeaza principiul disponibilitatii.
 CAPITOLUL VIII Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale

ART. 218 Violul

• (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în
imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu
închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
• (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în
condiţiile alin. (1).
• (3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
• (4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
• (5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) şi alin. (2) se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
• (6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) - (3) se pedepseşte.
• Legiuitorul a reglementat o variant tip, alin (1), o varianta asimilata , alin (2), o
varianta agravata cu sase modalitati distincte de comitere, alin (3), lit a)-f) si o
varianta agravata comuna alin 1) -3), avand in vedere rezultatul produs.
• Variantele tip si asimilata urmeaza regimul plangerii prealabile.
• Tentativa se pedepseste pentru alin 1) -3).
• Obiectul juridic specific il constituie relatiile sociale privitoare la siguranta,
libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei, indiferent de sex, de a avea
libertate deplina in alegerea in cauza, dupa vointa si dorinta sa.
• Obiectul material il constituie corpul persoanei in viata. Prin extinderea
campului si sferei de incidenta la orice persoana, legiuitorul a inteles sa
protejeze libertatea vietii sexuale, indifferent de titularul acestui drept, barbat
sau femeie.
• Subiectul activ este necircumstantiat, cu conditia sa raspunda penal ( inclusive
minorul care raspunde penal). In forma in care este redactat textul
incriminator, este posibil coautoratul, prin realizarea uneia dintre modalitatile
alternative de comitere, ca element la laturii material a infractiunii.
• Atunci cand mai multe personae intretin relatii sexuale cu partea vatamata,
succesiv, fara sa se fi ajutat unul pe celalalt sau sa fi avut o intelegere
prealabila, suntem in prezenta infractiunii in variant simpla, fiecare autor
urmand sa raspunda pentru aceasta (ICCJ, dec 4031/2008).
• In cazul in care toti autorii au intretinut acte sexuale succesive cu persoana
vatamata, fiecare ajutand si fiind la randul sau ajutat de catre ceilalti, va
subzista o singura infractiune unica, complexa, in sarcina fiecaruia, in variant
agravata.
• Cand autorii au intretinut acte sexuale in camere diferite, tot succesiv, dar au
actionat impreuna pentru constrangerea vicimei si intimidarea acesteia,
infrangerea vointei, rezistentei si opunerii sale ( TBucuresti, S a II a pen, dec
71/1971).
• Sau daca autorii au acostat mai multe tinere dupa care, prin constrangere,
fiecare a dus cate una pe camp, in locuri apropiate , fortandu-le sa intretina
acte sexuale, vor raspunde pentru viol in forma agravata ( ICCJ, dec
4031/2008).
• Elementul material se realizeaza in mai multe modalitati, respectiv raport
sexual, act sexual oral, anal,orice acte de penetrare vaginala sau anala.
• Raport sexual : presupune relatia femeie barbat; presupune realizarea
acestuia pentru existenta infractiunii; simpla atingere a organelor genitale nu
realizeaza continutul constitutiv.realizarea elementului material nu
presupune consumarea raportului sexual sau procrearea.
• In relatiile de homosexualitate masculine sau feminine, raportul sexual nu
exista, putand fi avute in vedere numai celelalte doua variante, respectiv
actul sexual oral sau anal. Actul sexual oral este caracteristic relatiei barbat –
femeie sau barbat – barbat, prin penetrare, dar pote fi regasit si in contactul
oral cu organul sexual feminine si se poate realiza continutul constitutive al
infractiunii.
• Elementul material se poate realiza, potrivit alin (2), si prin orice alte acte de
penetrare vaginala – cu persoana vatamata de sex feminin, sau anala,
indiferent de sex, prin introducerea de obiecte – vibrator, banana, morcov,
deget, etc.
• Cerinta esentiala este constrangerea; am putea spune ca infractiunea de
viol se realizeaza in doi timpi: in primul timp este infranta rezistenta
victimei, prin constrangere sau profitand de imposibilitatea ei de a se
apara ori de a-si exprima vointa, iar in al doilea timp se comite actul sau
raportul sexual din norma de incriminare.
• Constrangerea fizica inseamna folosirea fortei fizice – lovire, brutalizare,
imobilizare partial sau totala, pentru a infrange rezistenta victimei. Forta
fizica exercitata de autor trebuie sa fie suficient de intensa pentru a
constrange victima. Pentru existent infractiunii se cere totusi un refuz
energic dar nu simulat. DONGOROZ – Explicatii teoretice – victim nu este
obligta sa opuna rezistenta sau sa continue sa opuna rezistenta atunci
cand, din modul in care se exercita constrangerea, din intensitatea fortei
coercitive,din alte imprejurari concrete, ar rezulta ca orice rezistenta a ei
ar fi fost zadarnica sau ca, daca s-ar opune, s-ar expune pe sine sau o alta
persoana unui rau tot asa de mare (vol III, pag 353).
• Constrangerea trebuie sa preceada sau sa fie concomitenta actului sau
raportului sexual si nu ulterioara.
• Imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-si exprima vointa se regaseste in
acele stari, situatii, totale sau partiale, permanente sau trecatoare in care se afla
victim; in primul rand, incapacitatea fizica in raport cu autorul, datorata unei
stari de boala, oboseli excesive, unei pozitii incommode in care a fost surprinsa.
• Imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa presupune o stare psiho –
fiziologica care rapeste victimei posibilitatea de a-si da seama de ceeace se
petrece cu ea sau de a-si manifesta vointa; poate fi o stare fizica – intoxicatie cu
alcool, o stare de lesin, o stare hipnotica, sau psihica –un handicap psihic al
victimei ( ICCJ, 6105/2004). Autorul poate astfel sa incapaciteze victima sau sa
profite de starea ei, ca situatie predeterminata.
• Raportul de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei; daca urmarea este mai
grava –moartea victimei, va trebui sa se stabileasca legatura clara dintre fapta si
rezultat.
• Infractiunea se comite cu intentie directa, autorul dorind si urmarind rezultatul.
CAPITOLUL VIII Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale
ART. 219 Agresiunea sexuală
• (1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o persoană, săvârşit prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această
stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
• (2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
• (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
• (4) Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârşirea actelor sexuale
prevăzute în art. 218 alin. (1) şi alin. (2), fapta constituie viol.
• (5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
• (6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
• Obiectul juridic special al infractiunii ( anterior - perversiunea sexuala, 201 cp) il
constituie relatiile sociale privitoare la inviolabilitatea sexuala, libertatea psihica,
integritatea corporala sau viata persoanei.
• Obiectul material este corpul persoanei, barbat sau femeie.
• Subiectul activ nu este circumstantiat, putand fi si o persoana care sa nu aiba aptitudinea
fiziologica de a intretine raporturi sexuale normale. Se poate comite in forma
participatiei, ca instigator sau complice.
• Comitterea faptei de mai multe persoaneimpreuna atrage forma agravata a infractiunii
tip.
• Elementul material il reprezinta actele de natura sexuala, altele decat raportul sexual,
actul sexual oral sau anal, celelalte acte de penetrare vaginala sau anala(art 218),
savarsite cu o persoana (in viata).
• Cerinta textului de lege, ca si la viol este in sensul ca aceste acte sa fi fost savarsite asupra
persoanei prin constrangere,prin punerea in imposibilitatea de a se apara sau de a-si
exprima vointa ori profitand de aceasta stare.
• In materialitatea lor pot fi acte normale , firesti, de satisfacere a apetitului sexual
(masturbare, atingerea organelor genitale, apropierea acestora de cele ale victimei), sau
acte nefiresti, manifestari aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmareste
realizarea unuiraport sau act sexual ci doar obtinerea excitatiei sexuale nefinalizata ( ICCJ,
RIL, dec nr. III/23 mai 2005, privind intelesul actelor care fac obiectul art. 201 cp anterior)
• In cazul in care astfel de acte au fost precedate sau urmate de cele de la
art 218 alin 1 si 2, viol, prezentele acte sunt absorbite in infractiunea de
viol si se va retine numai aceasta. Asa cum aminteam si la viol, in cazul
producerii decesului victimei, alin 3, trebuie sa se stabileasac legatura de
cauzalitate intre actiune si deces.
• Dac autorul obliga victima sa aiba raport sexual cu animale, ex. un caine,
in conditiile art 218, suntem in prezenta infractiunii de viol sau agresiune
sexuala – obligarea la act sexul oral realizat de un caine ori obligarea
victimei sa masturbeze un caine.
• Daca actul de natura sexuala este realizat de catre autor prin acte de
zoofilie, fapta va constitui ultraj la bunele moravuri.
• Forma de vinovatie este intentia directa sau praeterintentia in situatia
producerii unui rezultat mai grav.
CAPITOLUL VIII Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale

ART. 220 Actul sexual cu un minor

• (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de
penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se
pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
• (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit
vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
• (3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13
şi 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenţa sa asupra victimei, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
• (4) Fapta prevăzută în alin. (1) - (3) se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani
şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;
c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
• (5) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa de
vârstă nu depăşeşte 3 ani.
• Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la apararea
libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei in perioada minoritatii.
• Subiectul activ – necircumstantiat iar subiect pasiv, in functie de variantele de
incriminare, minorul intre 13 si15 ani, alin. (1), sub 13 ani , alin.(2), intre 13 si 18
ani aflat in anumite relatii cu subiectul activ, in conditiile alin. (3), precum si alte
conditii special pentru forma agravata de la alin (4).
• Ceeace este important de retinut este prezumtia de lipsa de consimtamant, chiar
daca minorul si-a dat consimtamantul , intrucat, daca s-ar realiza prin
constrangere sau alte modalitati, am fi in prezenta infractiunii de viol. Diferenta
fata de infractiunea de viol o reprezinta consimtamantul. Pentru minorul sub 13
ani, trebuie sa se stabileasca daca avea capacitatea de a-si exprima
consimtamantul ( ICCJ dec 1914/2009, in sensul ca o varsta de 10 -11 ani exclude
idea unei manifestari libere a vointei partii vatamate de a avea relatii sexuale cu
inculpatul).
• In forma agravata, constituie infractiune fapta medicului curant de a avea raport
sexual cu pacienta in varsta de 15 -18 ani (TJ Hunedoara, dec 995/1973). Sau fapta
antrenorului sportive de a avea relatii sexuale cu eleva de sub 18 ani pe care o
antrena ( TS , dec nr. 287/19750
• Fapta se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Pentru stabilirea
intentiei se cere ca autorul sa fi cunoscut varsta victimei; daca victim
are un corp dezvoltat, fiind robusta si prezentandu-se ca avana peste 18
ani si a creat convingerea autorului ca este mai mare, vom fi in prezenta
art 30 alin (1).
• Varianta alin. 4 care presupune scop, se comite numai cu intentie
directa.
• Legiuitorul a prevazut si o clauza de nepedepsire, pentru alin. 1 si 2
numai, in sensul ca, daca diferenta de varsta dintre autor si victim nu
depaseste trei ani, autorul nu se sanctioneaza.