Fabula este o specie a genului epic în versuri sau în proză ce conține o
scurtă povestire alegorică, în care folosind personificarea, autorul satirizează defectele omenești, cu scopul de a le îndrepta. Figura de stil predominantă e personificarea. Opera „Vulpea în livadă” este o fabulă deoarece conține o scurtă povestire alegorică, a cărei tematică abordează tema lipsei ambiției. Titlul fabulei denumește personajul operei, identificată chiar din expoziție și locul în care acțiunea se petrece. Vulpea care intră într-o livadă, vede niște prune și pentru că nu le poate mânca, aceasta le găsește niște cusururi pentru a se face pe sine să se simtă mai bine. Figura de stil prin care personajul fabulei este prezentat este personificarea vulpii care vorbește, gândește, aceasta reprezentând un anumit tip de om. Când nu mai suportă așteptarea și neputința ajungerii la prune pentru a le mânca, vulpea le găsește niște defecte, iar apoi pleacă gândindu-se că nu a pierdut nimic. Aceasta reprezintă tipul de om care deși încearcă, se dă bătut repede iar din cauza aceasta găsește niște cusururi scopului său pentru a se face pe sine să se simtă mai bine, de parcă nu a pierdut nimic, când singurul lucru care îl oprește este de fapt lipsa ambiției. De asemenea, prin intermediul acestei fabule este satirizată lenea și lipsa de ambiție a vulpii, din cauza căreia nu a obținut ceea ce își dorea. Din punct de vedere structural, această fabulă este formată din povestirea alegorică și din morala (implicită) dedusă din ultimele patru versuri „neavând prilej ca să ne folosim/de-un lucru ce ne e plăcut, apoi neapărat cusururi îi găsim”. Având în vedere caracteristicile prezentate se poate spune că această operă aparține genului epic, specia literară fabula.