Sunteți pe pagina 1din 7

Curs 4 Mecanică

13.6. Centre de greutate. Teoremele Pappus-Guldin

 Teorema I
Aria suprafeței generate prin rotirea completă a unui arc de curbă plană omogenă în jurul
unei axe din planul curbei, arcul fiind situat în întregime de aceeași parte a axei, este egală cu
produsul dintre lungimea arcului de curbă și lungimea cercului descris de centrul de greutate
al curbei în jurul axei.
Această teoremă se exprimă astfel:

unde:
– lungimea arcului de curbă plană omogenă;
– distanța de la centrul de greutate C al curbei plane omogene la axa de rotație.

 Teorema a II-a
Volumul corpului generat prin rotirea completă a unei suprafețe plane omogene în jurul
unei axe din planul suprafeței, suprafața fiind situată în întregime de aceeași parte a axei, este
egal cu produsul dintre aria suprafeței și lungimea cercului descris de centrul de greutate al
suprafeței în jurul axei.
Această teoremă se exprimă astfel:

unde:
– aria suprafeței plane omogene;
– distanța de la centrul de greutate C al suprafeței plane omogene la axa de rotație.

14. Statica punctului material

14.1. Punctul material liber. Echilibrul punctului material liber

Punctul material liber este punctul material care poate ocupa orice poziție în spațiu.
Numărul gradelor de libertate ale punctului material, notat cu , reprezintă
numărul posibilităților independente de mișcare ale punctului material în vederea modificării
poziției lui.
Numărul gradelor de libertate ale punctului material este egal cu numărul
parametrilor de poziție scalari independenți, care definesc poziția punctului material în
raport cu un sistem de referință:

(4.3)

Punctul material liber are trei grade de libertate în spațiu și două


grade de libertate în plan .
z y

P(x, y, z) P(x, y)
̅ ̅
O y O x
̅ ̅ ̅

a b

Fig. 4.1. Punct material liber în spațiu și în plan:


a. punct material liber în spațiu, care are poziția P definită de trei coordonate
independente în raport cu sistemul de referință cartezian triortogonal
drept Oxyz și ;
b. punct material liber în plan, care are poziția P definită de două coordonate
independente în raport cu sistemul de referință cartezian drept Oxy și

Echilibrul punctului material liber


Se consideră un punct material liber aflat în repaus, în raport cu un sistem de referință
inerțial. Se presupune că asupra punctului material liber acționează un sistem de forțe
concurente date ̅ , …, ̅ .
Pentru ca punctul material să rămână în repaus după acțiunea sistemului de forțe, trebuie
ca sistemul de forțe să fie în echilibru.
Pentru sistemul de forțe concurente, sistemul echivalent cel mai simplu este rezultanta
̅ a sistemului de forțe.
Condiția de echilibru se exprimă vectorial astfel:

̅ ∑̅

unde:
̅ – rezultanta sistemului de forțe concurente date.
Scalar, condițiile de echilibru sunt:


{
unde:
, , – proiecţiile rezultantei ̅ a sistemului de forțe concurente
date pe axele Ox, Oy și Oz ale sistemului de referință
cartezian triortogonal drept Oxyz;
, , , …, , , – proiecţiile forţelor concurente date pe cele trei axe Ox, Oy
și Oz.

În funcție de necunoscutele problemei se deosebesc trei tipuri de probleme:


1) Problema directă în care se cunosc toate forțele care acționează asupra punctului
material și se cere determinarea poziției de echilibru.
2) Problema inversă în care se cunoaște poziția de echilibru a punctului material și se
cere determinarea sistemului de forțe care obligă punctul să ocupe acea poziție.
3) Problema mixtă în care se cunosc o parte din parametrii de poziție ce definesc poziția
de echilibru și o parte din forțele ce acționează asupra punctului material și se cere
determinarea celorlalte forțe și a parametrilor de poziție necunoscuți pentru acea poziție de
echilibru a punctului material considerat.

14.2. Punctul material supus la legături. Legăturile punctului material.


Axioma legăturilor. Echilibrul punctului material supus la legături
fără frecare

Punctul material supus la legături este punctul material care nu poate ocupa orice
poziție în spațiu, datorită unor restricții geometrice care îl obligă să rămână pe o suprafață
, pe o curbă sau într-un punct fix din spațiu .
În acest caz, coordonatele punctului material sunt obligate să verifice ecuația suprafeței,
ecuațiile curbei sau să coincidă cu coordonatele punctului fix din spațiu. Astfel, poziția unui
punct material supus la legături este definită de un număr mai mic de parametri de poziție
scalari independenți decât poziția unui punct material liber. Deci, un punct material supus la
legături are un număr mai mic de grade de libertate decât un punct material liber.
Legătura este orice restricție geometrică impusă unui punct material sau unui corp
(solid rigid) în posibilitatea de a-și modifica poziția, reducând numărul gradelor de libertate
ale punctului material sau ale corpului.
Legăturile punctului material sunt:
- rezemarea pe o suprafață;
- rezemarea pe o curbă;
- prinderea cu fire, iar firul poate fi înlocuit cu o bară rigidă rectilinie, de greutate neglijabilă,
pe când bara nu poate fi înlocuită cu un fir decât dacă este întinsă.
Legăturile punctului material pot fi clasificate astfel:
În funcție de numărul gradelor de libertate suprimate:
- legături simple, care suprimă un grad de libertate;
- legături multiple, care suprimă mai multe grade de libertate (două sau trei grade de
libertate) și pot fi considerate ca o combinație a unor legături simple.
Exemple de legături simple
1) Un punct material obligat să rămână pe o supafață are două grade de libertate
, deci această legătură suprimă un grad de libertate punctului material în spațiu.
2) Un punct material obligat să rămână pe o curbă în plan are un grad de libertate
, deci această legătură suprimă un grad de libertate punctului material în plan.
Exemple de legături multiple
1) Un punct material obligat să rămână pe o curbă în spațiu are un grad de libertate
, deci această legătură suprimă două grade de libertate punctului material în spațiu.
2) Un punct material obligat să rămână într-un punct fix din spațiu nu are nici un grad de
libertate , deci această legătură suprimă trei grade de libertate punctului material în
spațiu.
3) Un punct material obligat să rămână într-un punct fix din plan nu are nici un grad de
libertate , deci această legătură suprimă două grade de libertate punctului material
în plan.
În funcție de sensul deplasării suprimate:
- legături unilaterale, care suprimă deplasarea într-un singur sens pe o direcție;
- legături bilaterale, care suprimă deplasarea în ambele sensuri pe o direcție.
Exemple de legături unilaterale
1) Un corp de dimensiuni neglijabile, considerat punct material, care se află pe suprafața
unui plan orizontal, nu poate să se deplaseze pe verticală înspre interiorul corpului, celelalte
deplasări fiind libere de orice restricție.
2) Un corp de dimensiuni neglijabile, considerat punct material, care este suspendat de
un punct fix O în spațiu, printr-un fir ideal (de masă neglijabilă, inextensibil, perfect flexibil,
nu se rupe) de lungime , nu poate ieși în afara suprafeței sferice cu centrul în punctul fix O și
de rază , dar poate părăsi suprafața sferică spre interior.
3) Un corp de dimensiuni neglijabile, considerat punct material, care este suspendat de
un punct fix O în plan vertical, printr-un fir ideal de lungime , nu poate ieși în afara cercului
cu centrul în punctul fix O și de rază , dar poate părăsi cercul spre interior.
Exemple de legături bilaterale
1) Un inel de dimensiuni neglijabile, considerat punct material, care se află pe o bară
orizontală, are posibilitatea de deplasare suprimată pe verticală în ambele sensuri, păstrând
posibilitatea de deplasare de-a lungul barei orizontale în ambele sensuri.
2) Un corp de dimensiuni neglijabile, considerat punct material, care este suspendat de
un punct fix O în spațiu, printr-o bară ideală (bară rigidă rectilinie de masă neglijabilă) de
lungime , cu posibilitate de rotație în jurul capătului de suspendare O, este obligat să rămână
pe suprafața sferică cu centrul în punctul fix O și de rază .
3) Un corp de dimensiuni neglijabile, considerat punct material, care este suspendat de
un punct fix O în plan vertical, printr-o bară ideală de lungime , cu posibilitate de rotație în
jurul capătului de suspendare O, este obligat să rămână pe cercul cu centrul în punctul fix O și
de rază .
În funcție de existența sau inexistența forței de frecare, notată cu ̅ sau ̅ :
- legături ideale (legături fără frecare sau lucii), când forța de frecare este mică și se poate
neglija ( ̅ ;
- legături reale (legături cu frecare sau aspre), când forța de frecare nu se neglijează ( ̅
).
Exemple de legături ideale (legături fără frecare sau lucii)
1) Un punct material obligat să rămână pe o supafață lucie are două grade de libertate
, deci această legătură suprimă un grad de libertate punctului material în spațiu.
2) Un punct material obligat să rămână pe o curbă lucie în spațiu are un grad de libertate
, deci această legătură suprimă două grade de libertate punctului material în spațiu.
3) Un punct material obligat să rămână pe o curbă lucie în plan are un grad de libertate
, deci această legătură suprimă un grad de libertate punctului material în plan.
Exemple de legături reale (legături cu frecare sau aspre)
1) Un punct material obligat să rămână pe o supafață aspră are două grade de libertate
, deci această legătură suprimă un grad de libertate punctului material în spațiu.
2) Un punct material obligat să rămână pe o curbă aspră în spațiu are un grad de libertate
, deci această legătură suprimă două grade de libertate punctului material în spațiu.
3) Un punct material obligat să rămână pe o curbă aspră în plan are un grad de libertate
, deci această legătură suprimă un grad de libertate punctului material în plan

Axioma legăturilor în cazul punctului material supus la legături:


Orice legătură geometrică poate fi înlocuită cu o forță, numită forță de legătură sau
reacțiune, astfel încât starea mecanică a punctului material să nu se modifice.

Echilibrul punctului material supus la legături fără frecare


Se consideră un punct material supus la legături ideale aflat în repaus, în raport cu un
sistem de referință inerțial. Se presupune că asupra punctului material supus la legături ideale
acționează un sistem de forțe concurente date ̅ , …, ̅ .
Condiția de echilibru static a punctului material supus la legături ideale, adică punctul
material supus la legături ideale rămâne în repaus sub acțiunea sistemului de forțe
concurente date și a forțelor de legătură fără frecare, se exprimă astfel:
 vectorial:

̅ ̅

unde:
̅ – rezultanta forțelor concurente date;
̅ – rezultanta forțelor de legătură (legăturile ideale se înlocuiesc cu forțe de legătură,
conform axiomei legăturilor);
 scalar:

∑ ∑

{ ∑ ∑

∑ ∑
{

unde:
, , – proiecţiile rezultantei ̅ a forțelor concurente date pe axele
Ox, Oy și Oz ale sistemului de referință cartezian
triortogonal drept Oxyz;
, , – proiecţiile rezultantei ̅ a forțelor concurente de legătură
care înlocuiesc legăturile la care este supus punctul
material, pe cele trei axe Ox, Oy și Oz;
, , , …, , , – proiecţiile forţelor concurente date pe cele trei axe Ox, Oy
și Oz;
, , , …, , , – proiecţiile forțelor concurente de legătură ̅ , …, ̅ care
înlocuiesc legăturile la care este supus punctul material, pe
cele trei axe Ox, Oy și Oz.
14.3. Legile frecării de alunecare. Echilibrul punctului material
supus la legături cu frecare

Legăturile cu frecare, numite și legături reale sau aspre (rugoase), sunt legăturile pentru
care forța de frecare nu se poate neglija ( ̅ ).
Experiențele efectuate de Coulomb asupra frecării de alunecare au condus la formularea
unor legi, numite legile frecării de alunecare sau legile lui Coulomb. Aceste legi sunt:
1) Valoarea maximă a forței de frecare de alunecare nu depinde de mărimea suprafeței de
contact dintre cele două corpuri și când se produce mișcarea nu depinde nici de viteza relativă
de alunecare a corpului considerat peste corpul de reazem.
2) Valoarea maximă a forței de frecare de alunecare depinde de natura suprafețelor în
contact și de felul prelucrării acestora.
3) Valoarea maximă a forței de frecare de alunecare este proporțională cu modulul forței
de apăsare normală (reacțiunii normale) pe suprafața de contact.
Aceste legi se exprimă prin relația:

unde:
– valoarea maximă a forței de frecare de alunecare;
– coeficientul de frecare la alunecare, care este adimensional, iar valoarea sa se
determină experimental în funcție de natura suprafețelor în contact și de felul
prelucrării acestora;
– modulul reacțiunii normale.
În studiile realizate, Coulomb a subliniat deosebirea dintre frecarea statică și frecarea
cinetică (de alunecare). Cele trei legi ale lui Coulomb sunt valabile atât pentru frecarea statică,
cât și pentru frecarea de alunecare.
Forța de frecare statică are următoarele caracteristici:
• modulul este necunoscut, dar limitat de valoarea :

→ (4.9)

• direcția este în planul tangent la suprafața de rezemare sau este tangentă la curba de
rezemare;
• sensul este invers tendinței de mișcare a punctul material;
• punctul de aplicație este punctul material.

Echilibrul punctului material supus la legături cu frecare


Pentru studiul echilibrului punctului material cu legături cu frecare se adaugă la relațiile
obținute din studiul echilibrului punctului material cu legături fără frecare (ideale) condițiile
ca forțele de frecare să nu depășească valorile lor maxime. Astfel, pentru un punct material cu
legături cu frecare, condițiile de echilibru sunt:
∑ ∑

∑ ∑

∑ ∑

unde:
k – numărul de legături simple cu frecare la care poate fi supus punctul material.

Observație
Condiția este necesară pentru a exprima echilibrul cu frecare. Dacă ,
punctul material nu este supus la legături și pentru punctul material liber în
spațiu. Dacă , punctul material este fixat ( și în consecință nu există
tendință de mișcare, deci forțele de frecare nu sunt activate, iar legăturile se comportă ca
și când ar fi ideale.