TRANSPORTUL CĂLDURII ÎN ATMOSFERĂ - CONVECȚIA

(Traducerea și imaginile din C. Donald Ahrens - Meteorology Today)

Transferul de căldură prin mișcarea masei unui fluid (cum ar fi apa și aerul) este numită
convecție. Acest tip de transfer al căldurii are loc în lichide și în gaze deoarece acestea se pot
mișca liber și în ele pot apărea curenți.
Convecția se produce în atmosferă în mod natural. Într-o zi caldă și senină anumite arii
ale suprafeței Pământului absorb mai multă căldură de la Soare decât altele; ca rezultat, aerul
din apropierea suprafeței Pământului este încălzit oarecum inegal. Moleculele de aer care se
află în apropierea acestor suprafețe mai calde lovesc aceste suprafețe și, astfel, câștigă energie
în plus prin conducție. Aerul cald se dilată și devine mai puțin dens decât aerul înconjurător mai
rece. Aerul cald dilatat este forțat să urce datorită flotabilității. În acest mod, volume mari de
aer urcă și transferă energie către în sus. Aerul mai rece și mai dens coboară către suprafață și
înlocuiește aerul ascendent. Acest aer mai rece se încălzește la rândul său, urcă, iar ciclul se
repetă. În meteorologie, acest schimb vertical de căldură este numit convecție, iar volumele de
aer care urcă sunt cunoscute sub numele de termale. (vezi figura 1)

Figura 1: Dezvoltarea unui termal

Aerul care urcă se dilată și, treptat, se împrăștie către în afară. Apoi, el începe să coboare
lent. În apropierea suprafeței, el ajunge din nou în regiunea încălzită înlocuind aerul care urcă.
În acest mod, în atmosferă este produsă o circulație convectivă sau o "celulă" termică. Într-o
circulație convectivă aerul cald care urcă se răcește. În atmosfera noastră orice volum de aer
care urcă se destinde și se răcește și orice volum de aer care coboară este comprimat și se
încălzește.
Pentru a înțelege de ce aerul care urcă se răcește și aerul care coboară se încălzește,
trebuie să examinăm un volum de aer. Să considerăm că punem aerul într-un recipient elastic
de dimensiunea unui balon (vezi figura 2).

1
Figura 2: Aerul care urcă se destinde și se răcește; aerul care coboară este comprimat și se încălzește

Acest volum de aer asemănător unui balon este numit o particulă de aer. Această
particulă se poate dilata și contracta liber, dar cu această particulă nu se poate amesteca nici
căldură și nici aer din exterior. Altfel spus, în timp ce particula se deplasează, ea nu se sparge
ci rămâne ca o singură unitate.
La suprafața Pământului, particula are aceeași temperatură și presiune cu cea a mediului
înconjurător. Să presupunem că ridicăm particula. Așa cum s-a arătat anterior, presiunea
atmosferică scade întotdeauna odată cu creșterea înălțimii. În consecință, pe măsură ce particula
urcă, ea intră într-o regiune unde presiunea aerului înconjurător este mai mică. Pentru a egaliza
presiunea, moleculele de aer din interiorul particulei împing pereții particulei către în afară și,
astfel, aceasta se dilată. Deoarece nu există altă sursă de energie, moleculele de aer din interior
folosesc o parte din propria energie pentru a dilata particula. Această pierdere de energie se
reflectă în scăderea vitezelor moleculelor și, astfel, temperatura particulei scade. Astfel, orice
particulă de aer care urcă se dilată și se răcește.
Dacă particula de aer este coborâtă către suprafața Pământului, aceasta se întoarce către
o regiune în care presiunea aerului este mai mare. Presiunea mai ridicată din afară comprimă
particula până la dimensiunea inițială. Deoarece moleculele de aer au o viteză de ricoșare mai
mare după ce lovesc pereții particulei, viteza medie a moleculelor din interior crește. (Efectul
este asemănător cu cel al unei mingii de ping-pong. Aceasta se mișcă mai repede după ce s-a
ciocnit cu paleta care se deplasează către aceasta). Această creștere a vitezei moleculelor
determină o creștere a temperaturii particulei. Astfel, orice particulă de aer care coboară se
încălzește prin comprimare.
Deși întregul proces prin care aerul încălzit urcă, se dilată, coboară și, în final curge
înapoi către locația de origine este cunoscut sub numele de circulație convectivă, meteorologii
restricționează termenul de convecție la partea ascendentă și descendentă a circulației.
Partea orizontală a circulației (numită vânt) transportă proprietățile aerului în acea arie.
Transferul acestor proprietăți prin mișcarea orizontală a aerului este numită advecție. De
exemplu, vântul care bate deasupra unei suprafețe acvatice va prelua vaporii de apă de deasupra
suprafeței evaporante și îi va transporta altundeva în atmosferă. Dacă aerul se răcește, vaporii
de apă pot condensa în picături de apă aflate în componența norilor și eliberează căldură latentă.
Astfel, căldura este advectată prin transportul vaporilor de apă de către vânt. Acest proces este
o cale importantă de a redistribui energia calorică în atmosferă.