Curs 9

9. NOłIUNI GENERALE DESPRE PREVEDEREA TIMPULUI

Din toate timpurile, activitatea umană a fost legată de evoluŃia vremii. Cunoaşterea
modului cum va evolua vremea reprezintă cea mai importantă aplicaŃie practică a Meteorologiei
(Sabina Ştefan, 2004). De fapt, însăşi Meteorologia a apărut ca ştiinŃă din necesităŃi practice
(vezi cap. Istoricul Meteorologiei).
Prognoza meteorologică este o activitate foarte laborioasă, care ascunde în spatele ei mii
şi mii de date statistice culese cu efortul observatorilor de la staŃiile din ReŃeaua NaŃională în
sistem clasic (manual) şi modern (Bogdan, Contor, 2006, RaliŃă, 2006).
După cum se ştie observaŃiile efectuate la nivelul staŃiei meteorologice sunt apoi
transmise folosind Codul Sinoptic InternaŃional, la Centrele Meteorologice Regionale unde se
află Serviciile Regionale de Prognoză a Vremii (SRPV) care au sediul la ConstanŃa, Bacău, Cluj-
Napoca, Sibiu, Timişoara şi Craiova. Aceste centre alcătuiesc ReŃeaua NaŃională de Prognoză a
Vremii (fig. 1).
De aici, observaŃiile sunt centralizate şi transmise la Centrul NaŃional de Prognoză a
Vremii (CNPV).

Fig. 1 Centrele regionale de prognoză a vremii şi fluxul informaŃional meteorologic

(după I. RaliŃă, 2006)

Trebuie de la început precizat faptul că, introducerea Programului SIMIN, sistem modern
de colectare, stocare şi analiză automată a datelor, a permis, pe de o parte, scurtarea timpului de
lucru pentru elaborarea de prognoze, iar pe de alta, o prognoză de o calitate superioară.
De asemenea, prin înfiinŃarea Serviciilor Regionale de Prognoză a Vremii (SRPV), care
elaborează prognoze pentru teritoriul monitorizat de fiecare în parte, şi care, ulterior se transmit
la Centrul NaŃional de Prognoză Meteo (CNPM), a crescut acurateŃea şi gradul de probabilitate a
acestor prognoze la nivel naŃional.
Elaborarea prognozei meteorologice se face la două nivele: la nivelul SRPV şi apoi, la
nivel central, în cadrul CNPM.
Prin introducerea Programului SIMIN, prognoza meteorologică se realizează pentru
unele domenii automat, la ambele nivele. În acest sens se folosesc aceleaşi aplicaŃii de
vizualizare a datelor meteorologice cu care sunt dotate, atât centrele regionale, cât şi Centrul
NaŃional de Prognoză a Vremii.
Programul SIMIN constă în (RaliŃă, 2006):
- utilizarea staŃiilor automate de tip MAWS şi Vaisala pentru:
1
 - efectuarea cât mai precisă a datelor;
- colectarea datelor;
- prelucrarea primară cu ajutorul calculatoarelor performante;
- softuri pentru stocarea, transmiterea şi prelucrarea datelor;
- transmiterea de mesaje;
- computerizarea măsurătorilor a permis obŃinerea de sinteze lunare şi anuale direct din
mesajele meteo de ordin sinoptic şi climat zilnic;
- legături prin INTERNET cu alte state şi OMM.
StaŃiile automate sunt dotate cu senzori pentru măsurarea temperaturii, umezelii,
presiunii, vitezei şi direcŃiei vântului, precipitaŃii, vizibilitate etc.
SIMIN include observaŃiile meteorologice efectuate de staŃiile meteorologice clasice şi
automate, posturi pluviometrice, precum şi informaŃii sinoptice, climatice, agrometeorologice,
radar, satelitare, aerologice, actinometrice, mesaje diverse (sinoptice, climatice,
agrometeorologice, pluviometrice etc.).

Schema fluxului tehnologic şi informaŃional constă în:

- posturi pluviometrice;
- staŃii meteorologice;
- servicii meteorologice teritoriale;
- centrul (Serviciul) Regional de Prognoză a Vremii (SRPV);
- centrul naŃional de transmisiuni;
- baza naŃională de date;
- centrul NaŃional de Prognoză Meteo (CNPM).
Acestea, CNPM, are rolul de coordonare a întregii activităŃi operative de prognoză
meteorologică din reŃeaua naŃională de prognoză, folosind telecomunicaŃiile.
Pe lângă acestea, zilnic au loc teleconferinŃe prin care se asigură un dialog operativ între
previzioniştii de la Centrele Meteorologice Regionale şi Centrul NaŃional de Prognoză
Meteorologică.
Prognoza meteorologică reprezintă sinteza tuturor datelor reale înregistrate pe diverse
căi la sol şi în altitudine din SpaŃiul Atlanto-European de interes pentru monitorizarea vremii în
România (Cordoneanu, 2004). La acestea, se adaugă datele radar din reŃeaua naŃională de
Radare Meteorologice, datele satelitare de la satelitul de pasaj NOAA şi de la sateliŃii
geostaŃionari din clasa METEOSAT (satelit european), date privind descărcările electrice din
ReŃeaua NaŃională de Detectarea Fulgerelor, date de ieşire din modelele atmosferice integrate la
Centrele Meteorologice InternaŃionale (ECMWF, UK - Meteoffice, DWD, Meteo France),
caracteristice regiunii sinoptice naturale europene şi la ANM, Bucureşti.
Pentru prognoza vremii se utilizează două clase de metode (Sabina Ştefan, 2004) şi
anume: metode statistice şi metode deterministe.
Metodele statistice se bazează pe şiruri lungi de date meteorologice care sunt guvernate
de legi ce reflectă relaŃiile cauză - efect. Acestea se utilizează atât în cazul datelor obŃinute de la
staŃiile meteorologice clasice, cât şi de la cele automate.
În cazul staŃiilor automate, datele respective se utilizează în două moduri şi anume, prin:
- vizualizarea lor pe monitoarele calculatoarelor, care au totodată şi menirea de selectare
a erorilor;
- printarea lor şi expunerea pe panouri în sala de prognoză, unde se realizează analiza lor
şi elaborarea prognozei.
Prognozele meteorologice sunt de mai multe feluri:
- Prognoze de foarte scurtă durată, nowcasting (1- 3 ore);
- Prognoze meteorologice de scurtă durată (1 - 7 zile);
- Prognoze meteorologice de durată medie (1 - 3 luni);
- Prognoze meteorologice de foarte lungă durată (peste 3 luni).
În elaborarea prognozei există mai multe faze care presupun o serie de operaŃiuni, după
cum urmează:

2
 • Faza pregătitoare care ocupă următoarele operaŃii:
- analiza prognozei din ziua precedentă;
- analiza situaŃiei sinoptice din Regiunea Atlantico - Europeană din ziua în curs, pe baza
unor modele europene cum sunt: cele elaborate de Offenbach; Meteo-France, RCMF, Moscova
etc. şi româneşti cum sunt modelele Aladin şi Brutus;
- analiza imaginilor satelitare şi radar care redau sistemele noroase locale şi regional:
Lightning-ul (modelul pentru fulger) etc.;
- analiza diagramelor sondajelor aerologice privind variaŃia verticală a umezelii,
presiunii şi vântului pe baza sondajelor realizate la termenele fixate.

• Întocmirea hărŃilor de lucru care comportă următoarele operaŃii:

- trasarea izohietelor şi întocmirea hărŃii precipitaŃiilor;
- trasarea izotermelor şi întocmirea hărŃii temperaturii;
- trasarea izalobarelor şi întocmirea hărŃii cu tendinŃă barică;
- trasarea izobarelor şi întocmirea hărŃilor topografiei barice absolute (TA) la sol şi în
altitudine pentru nivelele:
- 850 hPa (1500 m altitudine);
- 700 hPa (3000 m altitudine);
- 500 hPa (5500 m altitudine);
- 300 hPa (9000 m altitudine);
- 200 hPa (12 000 m altitudine);
- 100 hPa (15 000 m altitudine);
- 30 hPa (24 000 m altitudine);
- 10 hPa (32 000 m altitudine).

HărŃile topografiei barice sau hărŃile reliefului baric se pot întocmi pe două căi:
• prin conturarea suprafeŃelor izobarice pe mai multe planuri orizontale şi paralele
situate echidistant pe verticală care dau în final, imaginea reliefului barie pe care nu îl cunoaştem
iniŃial (fig. 2);
• prin intersecŃia alurii reliefului baric de către o succesiune de planuri orizontale
echidistante, asemenea întocmirii hărŃilor topografice ale reliefului terestru (fig. 3) procedeu
utilizat mai frecvent.

Fig. 2 Reprezentarea reliefului baric (ex. un anticiclon, M) prin conturarea suprafeŃelor izobarice pe fiecare
plan (A-D) parallel şi echidistant (presiunea scade de la centru spre periferie) (după Octavia Bogdan)

3
 Fig. 3 Reprezentarea reliefului baric (anticiclon – M şi depresiune - D) prin intersectarea lui de către o
succesiune de planuri (P1 – P6) echidistante şi paralele pe care se conturează suprafeŃe izobarice.
(adaptare după N. Beşleagă, cu modificări)

În acest caz, în regiunile în care suprafaŃa izobarică prezintă creste, denivelări pozitive
sau concavităŃi, acolo presiunea atmosferică are valorile cele mai mici, care corespund ariilor
depresionare.
Odată întocmite aceste hărŃi se notează: valoarea izobarelor din 5 în 5 hPa, formaŃiunile
ciclonice barice cu ,,D” şi anticiclonice cu ,,M”, fronturile atmosferice şi direcŃia lor de
deplasare (tabel 1). În general, se consideră izobara de 1015 bPa ca reprezentând limita dintre
formaŃiunile barice de mică presiune, cicloni (D) şi mare presiune, anticicloni (M). Pentru o
distincŃie mai clară se colorează diferit: cu albastru anticiclonii, cu roşu ciclonii, cu verde zonele
frontale cu precipitaŃii, iar cu galben, cele cu ceaŃă.
Pe aceleaşi hărŃi sunt înscrise codificat şi vitezele vântului la staŃii (tabel 1) ca şi al
elementelor meteorologice importante;
Tabel 1
Tipuri de fronturi atmosferice utilizate
la întocmirea hărŃilor sinoptice conform OMM

4
 Tabel 2
Semne utilizate pentru codificarea vitezei vântului,
utilizate la întocmirea hărŃilor sinoptice conform OMM

- întocmirea hărŃilor de topografie barică relativă (TR) care se realizează pe baza

diferenŃei de nivel (a altitudinii relative) exprimată în metri de geopotenŃial (m.g.p.), dintre două
suprafeŃe izobarice (TR = 500/1000 hPa). DiferenŃele rezultate sunt proporŃionale cu temperatura
medie a aerului dintre cele două suprafeŃe izobarice, fapt pentru care izoliniile rezultate pe harta
TR sunt numite izohipse relative sau izoterme,
Prin suprapunerea celor două hărŃi ale TA şi TR se poate determina temperatura maselor
de aer cald sau rece şi direcŃia lor de deplasare, două elemente în plus pe lângă presiunea
atmosferică;
- întocmirea hărŃii cinematice (care redau traiectoriile urmate de fiecare formaŃiune
barică);
Un rol important în elaborarea prognozei îl au caracteristicile fizice ale suprafeŃei active
şi, în special, relieful (catenele montane). Acesta, prin altitudine, masivitate, expoziŃie faŃă de
direcŃia de advecŃie a maselor de aer, au rol de baraj orografic, ceea ce se repercutează asupra
direcŃiei acesteia, pe care o obligă, fie la ocolire, fie la infiltrare şi canalizare pe culoarele de
vale, fie la escaladare, ceea ce întârzie deplasarea şi concomitent generează şi alte procese de
care trebuie să se Ńină seama în elaborarea prognozei.
De asemenea, în elaborarea prognozei se iau în considerare toate elementele indicate în
schema Bjerkness, ca şi toate observaŃiile efectuate în Regiunea sinoptică Atlantica –
Europeană.
Analiza materialului grafic şi elaborarea prognozei
Pe baza hărŃilor întocmite şi în conformitate cu legile privind mecanica fluidelor care se
aplică şi la gaze, se trece la elaborarea modelelor de prognoză de scurtă durată şi nowcasting. La
aceasta se mai are în vedere şi unele similitudini în periodicitatea fenomenelor care s-au produs
cândva şi care sunt relativ identice.
De asemenea, la baza elaborării prognozei de durată medie stă teoria advectivo-
dinamică a lui Pogosian şi Tabarovski conform căreia, ciclonii şi anticiclonii, care generează
cele mai însemnate stări de vreme, au o evoluŃie bine determinată în timp, atât ca durată, cât şi ca
deplasare. (Gh. Pop, 1988).
Când aceste formaŃiuni barice cuprind întreaga troposferă, activitatea lor deasupra
regiunilor geografice pe care le acoperă, se desfăşoară în medie, între 5 şi 6 zile, fără ca în acest
interval să apară modificări importante de vreme.
Pentru prognoza de lungă durată se ia în considerare şi teoria periodicităŃii fenomenelor
barice elaborată de Multanovski. Acesta a observat că activitatea ciclonică deasupra unor regiuni
se caracterizează printr-o oarecare periodicitate.
În acest caz se are în vedere analiza perioadelor analoage din trecut care se află în
Arhiva ANM. Multanovski a observat că la scară planetară, are loc o ritmicitate a proceselor
macro-sinoptice, înŃelegând prin aceasta, reîntoarcerea la vechile situaŃii sinoptice similare, sau
analoage. Din păcate, însă, nu se cunosc suficient de bine, cauzele care determină această
5
periodicitate şi cauzele care provoacă perturbarea ei. De aceea, prognoza de lungă durată este,
obicei, mai puŃin reală, cu un grad mai mic de adeverire.
Dintre toate tipurile de prognoze, cele care au cea mai mare asigurare în timp sunt
primele două, de nowcasting şi de scurtă durată.
Prognozele de nowcasting se dau pe intervale foarte mici, de la 2 - 3 ore până la maxim
12 ore. Ele sunt asigurate de observaŃiile radar din ReŃeaua NaŃională de Radare, care permit
vizualizarea sistemelor noroase, în special a celor cu dezvoltare verticală foarte mare de genul
Cumulus şi Cumulonimbus, distanŃa la care se află, viteza cu care se deplasează, baza şi
înălŃimea norilor, gradul de reflectivitate şi, deci, încărcătura de umezeală, cristale de gheaŃă etc.
Toate acestea permit previzionistului să aprecieze care va fi regiunea afectată de diferite
fenomene meteorologice extreme (averse, grindină, inundaŃii, viscol etc.), în cât timp de la
apariŃia pe ecran a sistemelor noroase, ce viteză va avea vântu1, care va fi cantitatea de apă
căzută şi dacă concomitent se vor produce oraje şi vijelii.
Întrucât fenomenele vizualizate sunt certe numai pentru o rază de 150 km (deşi radarul
acoperă mai mult, 300 km, dar sunt mai puŃin sigure), meteorologul previzionist de serviciu are,
timpul necesar pentru a difuza prognoza respectivă, pe care, în mod automat, monitoarele
respective o semnalează. Printr-o legătură directă cu celelalte centre de prognoză vecine, cu care
raza de acŃiune a acestor radare se interferează, prognozele respective se pot completa şi îşi pot
mări gradul de precizie, chiar pentru teritoriile limitrofe centrului respectiv de prognoză, deci, de
la periferia razei de acŃiune a radarului (Marinică şi colab., 2004).
De asemenea, de mare importanŃă sunt şi observaŃiile deduse din ReŃeaua NaŃională de
Detectare a Fulgerelor, imaginile satelitare, coroborate cu informaŃiile oferite de staŃiile
meteorologice automate de suprafaŃă.
In prognoza de nowcasting, modelele hidrodinamice ale atmosferei au un rol secundar.
Este, însă, de presupus că pe măsură ce se obŃin tot mai multe progrese cu privire la creşterea
rezoluŃiei spaŃiale şi sofisticarea proceselor fizice din modele, acestea să fie luate în consideraŃie
şi în cazul prognozei de foarte scurtă durată.
Prognoza de scurtă durată (1 - 7 zile) se bazează pe rezultatele obŃinute din ReŃeaua
Meteorologică NaŃională, de la staŃiile automate şi manuale. Acestea sunt preluate de SRPV,
comparate şi transmise împreună cu cele automate la SNPV, la nivelul AdministraŃiei NaŃionale
de Meteorologie. Pe baza lor, ca şi a altor date obŃinute de la celelalte sisteme de observaŃii din
ReŃeaua Meteorologică NaŃională, se realizează modelele hidrodinamice ale atmosferei (se ştie
că atmosfera funcŃionează ca un fluid şi, de aceea, legile hidrodinamice se aplică şi la atmosferă).
Aceste modele constituie un set de ecuaŃii matematice complicate pe baza cărora se
realizează descrierea matematică a dinamicii fluidului atmosferic şi a proceselor sale fizice care
se integrează în timp, pornind de la o stare iniŃială cunoscută a atmosferei, pentru a putea obŃine
starea probabilă pentru un interval mai mic de 10 zile (în cazul modelelor globale performante).
Dincolo de această limită de 10 zile, erorile în prognozarea vremii sunt prea mari şi, în
consecinŃă, metoda respectivă nu mai este plauzibilă, iar prognoza incumbă o probabilitate de
realizare foarte mică. De aceea, această metodă nu mai este valabilă (Cordoneanu, 2004).
La nivel central (SNPV), meteorologul previzionist îşi îmbunătăŃeşte prognoza cu
ajutorul datelor operative din fluxul internaŃional prin intercooperare cu toate staŃiile membre ale
OMM.
În acest sens, el beneficiază de ieşirile numerice din modelele globale europene, integrate
în marile centre meteorologice de pe continentul nostru şi din modelele pe arie limitată (care
acoperă România şi împrejurimile),
Pentru a putea fi utilizat în elaborarea prognozei meteorologice, aceste date suportă o
procedură de prelucrare statistică pe baza şirurilor lungi de observaŃii din ReŃeaua Meteorologică
NaŃională, cu ajutorul cărora se îmbunătăŃesc prognozele respective.
Pentru a creşte veridicitatea prognozelor meteorologice şi în România, sunt necesare încă
unele amendamente, aşa cum se practică pe plan mondial.
Această îmbunătăŃire se poate obŃine prin utilizarea aşa numitului ansamblu de prognoze
numerice (EPS) (Cordoneanu, 2004), procedură care în prezent depăşeşte posibilităŃile ANM-

6
ului. Prin apartenenŃa la Centrul European de Prognoză pe Durată Medie (ECMWF), ANM va
putea beneficia de rezultatele EPS ale centrului respectiv.
Un bun câştigat îl reprezintă statutul AdministraŃiei NaŃionale de Meteorologiei de
membru asociat al Centrului European de Prognoză pe Durată Medie, din ianuarie 2004 şi al
AgenŃiei Europene de SateliŃi Meteorologiei (EUMETSAT), ceea ce va permite accesul CNPV
din România la o bază de date mult îmbogăŃită cu date de informaŃii, inclusiv rezultatele EPS,
care vor fi de un real folos pentru monitorizarea şi prognoza vremii, în Ńară.
Pe baza analizei datelor reale de la sol şi din altitudine, ca şi pe baza rezultatelor obŃinute
din modele se elaborează zilnic prognoze de scurtă durată (pentru 1 - 7 zile) pentru toată Ńara, sau
numai pe regiuni. Aici, un rol mare îl au şi Serviciile Regionale de Prognoză a Vremii (SRPV).
În cazul fenomenelor meteorologice de risc, cu potenŃialitate distructivă mare semnalate
cu ajutorul radarului şi a tuturor datelor analizate, meteorologul previzionist elaborează mesaje
de informare, atenŃionare şi avertizare. Printre aceste fenomene meteorologice de risc se numără:
valuri de frig sau de căldură care generează temperaturi extreme deosebite, variaŃii bruşte de
temperatură, ploi torenŃiale (averse) însoŃite de oraje şi grindină, ploi abundente care generează
inundaŃii, îngheŃuri puternice, polei şi depuneri de gheaŃă, însemnate cantitativ, secetă intensă,
brume foarte timpurii, sau târzii, viscole etc., fenomene în funcŃie de sezon şi caracteristicile lui.
ANM, prin SNPV şi SRPV, are posibilitatea să emită şi prognoze speciale pentru diverşi
beneficiari, la cerere, în funcŃie de interesul acestora, în raport cu preocupările lor practice (ex.
pentru legumicultură, pentru construcŃii, pentru transporturi, pentru sănătate etc.).

Prognoza sezonieră (pe termen mediu) şi prognoza de lungă durată sunt mai puŃin
precise.
Prognoza sezonieră, este prognoza pe intervale de 3 luni, care poate acoperi un sezon
calendaristic (iarnă, primăvară, vară, toamnă), sau chiar mai mult (suprapunându-se peste
anotimpuri).
Prognoza pe termen lung acoperă un interval de 6 - 12 luni.
Prognoza meteorologică pe termen mediu are în vedere integrarea semnalelor dat,
diverse variabile cu evoluŃie lentă de la frontiera atmosferei: ocean, banchize polate, strat de ză
continental, activitatea solară (Cordoneanu, 2004). Altfel spus, se au în vedere toate
macroprocesele atmosferice care se produc cu deosebire în Regiunea Atlantico-Europeană, de
interes pentru România, în conformitate cu toate componentele de mediu care alcătuiesc
hidrosfera (oceanul) criosfera (învelişul de gheaŃă), biosfera (masivele păduroase şi stepele
întinse, în special), dar şi geomorfosfera (formele de relief, în special catenele montane,
întinderile mari de pustiuri, etc., cu toate neomogenităŃile lor), care introduc transformări majore
ale maselor de aer în advecŃie pe tot traseul lor, total diferite faŃă de cele de la origine.
La acestea, se adaugă şi influenŃele exercitate de cuplajul ocean-atmosferă concretizate în
fenomenele de tip El Nino sau OscilaŃia Sudică (Eňso) şi OscilaŃia Nord Atlantică, ca şi
activitatea musonilor ecuatoriali şi extratropicali (Pop, 2001).
Metodologia abordată în aceste cazuri este deterministă, care încă nu poate fi adoptată de
ANM deoarece necesită o capacitate de calcul foarte mare. Din acest motiv, în ANM se
utilizează mai mult, o metodologie statistică (bazată pe analogie) în special pentru prognoza
sezonieră (de 3 luni).
Această metodă constă în compararea datelor statistice înregistrate cu altele anterioare
pentru stări de vreme similare. Ea a fost folosită prima dată de Topor (1953) în estimarea
caracteristicilor deosebit de severe ale iernii 1953 - 1954, care s-a adeverit în totalitate. Prin
prognozele difuzate la vremea respectivă, N. Topor a devenit cel mai cunoscut meteorolog
previzionist de orice om de rând.
Prognoza de lungă durată nu se adresează publicului. În acest caz se operează cu valori
medii de temperatură şi precipitaŃii, care nu pot fi recepŃionate de public (Cordoneanu, 2004).
Încercările prognostice de acest gen se adresează, în special agenŃilor economici interesaŃi în
rezolvarea unor probleme practice de perspectivă, ca de exemplu în agricultură (cum va fi anul
agricol în viitor şi în funcŃie de acesta ce va trebui să se cultive ca să nu iasă în deficit); în
energetică (producerea şi gestionarea energiei electrice în raport cu resursele de apă şi debitele
7
râurilor etc.), domenii în care interesează mai puŃin "aspectele instantanee" de vreme, ci mai mult
"aspectele cumulative" în timp.
Asiguratea unor scoruri reale de realizare cât mai mari a prognozei meteorologice de
lungă durată rămâne o problemă de perspectiva încă nu s-a ajuns pe nici o cale (nici prin
prognozele deterministe realizate de marile centre internaŃionale de meteorologie, nici prin
prognoze statistice sau bazate pe analogii, utilizate în Ńară), la rezultate satisfăcătoare, deşi se
depun eforturi susŃinute înANM.

Prognozele meteorologice presupun o semnificaŃie de probabilitate.

StăruinŃa Serviciilor de Prognoză a Vremii este de natură să obŃină un scor cât se poate de
apropiat de realitate, cu scopul de a îmbunătăŃi condiŃiile de viaŃă. Cu toate acestea, mulŃi
utilizatori nu le iau în seamă şi, de aceea, nu iau măsurile operative la vreme pentru diminuarea
pagubelor produse de fenomenele meteorologice cu potenŃialitate distructivă mare, încât au loc
adesea, numeroase pagube. Având în vedere creşterea rară fără precedent a frecvenŃei
fenomenelor meteorologice extreme pe fondul încălzirii climei, se remarcă pagube foarte mari pe
care le suportă mediul şi societatea, datorate, în bună parte, neconformării la vreme a organelor
locale ale puterii de stat. Exemple de acest gen sunt multiple, mai ales începând din anul 2000
până în prezent, când, datorită procesului global de încălzire a climei, au avut loc intense
fenomene de secetă şi mai ales, de exces de precipitaŃii, care au provocat inundaŃii de proporŃii
(ex. inundaŃiile din aprilie 2005 din Banat, care au pus judeŃul Timiş în cea mai mare parte sub
ape, ca urmare a creşterii nivelului râului cu acelaşi nume, în numai 5 ore, cu 1,5 m/oră. Este
cazul postului Lugoj, care, în data de 20.04.2005, la ora 14, avea un nivel de 67 cm, pentru ca,
după 5 ore, respectiv la ora 19, să atingă 4,28 m; s-au revărsat peste Câmpia Banatului 250 mil.
m3 apă care au acoperit 92 000 ha teren agricol, din care peste 21 000 ha au fost păşuni şi peste
31 000 ha, ogoare. La acestea s-au adăugat peste 3100 de case şi peste 25 000 de gospodării
inundate, peste 25 de drumuri judeŃene care au fost scoase din circulaŃie o perioadă mare de
timp.
De asemenea, inundaŃiile din luna iunie 2005 care au acoperit teritorii din sudul şi estul
României, cu deosebire judeŃele din dreptul Curburii: Buzău, Vrancea, Bacău şi GalaŃi, au fost
considerate ca fiind devastatoare prin pagubele mari create, care le-au întrecut pe cele din judeŃul
Timiş.
PrecipitaŃiile deosebit de bogate de 100 - 200 l/m2/24 ore au ridicat nivelul apelor
Siretului cu 4 m, astfel încât, în sectorul lui inferior s-au revărsat apele creând o mare interioară,
acoperind zeci de mii de ha teren agricol şi satul vrâncean, Vadu Roşea, cu o populaŃie de 600
locuitori, în totalitate, producând, pe lângă alte pagube (case dărâmate, bunuri gospodăreşti luate
de ape, întreaga infrastructură distrusă, terenurile total acoperite de ape) şi 7 victime umane.
Pagube însemnate au mai suportat şi localităŃile: Rugineşti, Vizantea, Livezi şi Soveja din
acelaşi judeŃ, ca şi Tudor Vladimirescu, IndependenŃa, Şendreni, Braniştea, Hanu Conachii,
Lieşti, Iveşti, Cosmeşti-Vale la circa 10 km depărtare de Tecuci. În câteva minute satul Cosmeşti-
Vale s-a aflat sub ape până la streşinile caselor.
Neluarea în consideraŃie a prognozelor meteorologice şi deci, neacŃionarea la timp, au
făcut ca 31 de judeŃe din Ńară să suporte inundaŃii în această lună (iunie 2005), iar distrugerile
au fost de proporŃii: 515 localităŃi calamitate, 17 persoane decedate şi 4 dispărute, 1 tabără de
copii izolată, circa 12 000 de persoane evacuate, 10 sate izolate din cauza apelor, circa 15 000
case inundate şi 313 case total distruse, circa 1100 case avariate şi peste 10 500 de anexe
gospodăreşti, peste 100 000 ha de teren agricol inundat, peste 7100 de animale şi păsări moarte,
peste 2 800 de fântâni infestate, 60 de obiective social-culturale. La acestea se adaugă pagubele
enorme suferite de infrastructură şi anume: 29 construcŃii hidrotehnice din reŃeaua de alimentare
cu ape, circa 980 de poduri şi podeŃe, circa 700 km de drumuri naŃionale, judeŃene şi comunale,
peste 100 km de C.F., circa 120 km de străzi, 160 de stâlpi de înaltă tensiune din reŃeaua
electrică de transport al energiei electrice etc.
Pe lângă toate acestea a fost dărâmat şi podul de peste Siret, la Tecuci, peste care trecea
drumul naŃional Bucureşti-Iaşi pentru care s-a lucrat pentru remediere câteva luni. Pagubele
totale înregistrate din cauza celor 6 valuri de inundaŃii din Ńară, cu caracter istoric din 2005, s-au
8
ridicat la peste 70 miliarde lei (vechi), situaŃie care nu poate fi remediată din ajutoare,
împrumuturi externe sau de la populaŃia nesinistrată. Aceasta înseamnă să nu se ia în considerare
prognozele meteorologice şi să nu se întreŃină în bune condiŃii infrastructura deja realizată,
Metodele deterministe sunt metode moderne utilizate cu ajutorul computerelor
performante pentru elaborarea prognozei meteorologice, menite să asigure un scor mai mare
gradului de realizare a acestora. Acestea se bazează pe cunoaşterea structurii sistemului
atmosferic şi identificarea legilor care stau la baza fenomenelor din interiorul lui şi a
interacŃiunilor acestuia cu sistemele exterioare, aparŃinând celorlalte geosfere ale Terrei. Pe baza
acestora se explică funcŃionarea sistemului şi se anticipează stările viitoare pornind de la o stare
dată. (Sabina Ştefan, 2004).
Întrucât interacŃiunile interne şi externe ale sistemului atmosferic sunt deosebit de
complexe, modelele deterministe utilizează modele numerice care iau în considerare, în special
fenomenele fizice şi cu deosebire, cele termodinamice.
Asemenea modele reflectă, atât caracteristicile calitative ale legilor de evoluŃie ale vremii
cât şi caracteristici cantitative ale proceselor atmosferice, bazate pe o serie de ecuaŃii care redau
valorile numerice ale unor parametri în punctele unei grile, ceea ce reprezintă Prognoza
Numerică Vremii (PNV) (op. cit.).
Aşadar, Sabina Ştefan (2004) defineşte prognoza numerică a vremii ca reprezentân.d
determinarea unei stări viitoare a sistemului atmosferic, pornind de la o stare dată, prin
integrarea numerică a sistemului de ecuaŃii format de principalele legi ce guvernează
fenomenele atmosferice.
Au existat mai multe încercări de rezolvare a prognozei numerice prin modele numerice.
Primele au dat rezultate eronate. Ulterior, acestea s-au îmbunătăŃit prin utilizarea ecuaŃiilor de
mişcare a fluidului care includ mai multe nivele pe verticală, ce descriu procesele termodinamice
asociate dezvoltării barocline şi care iau în considerare numeroasele procese ca cele radiative,
schimbul de căldură, căldura latentă rezultată din transformările de fază (evaporare condensarea,
îngheŃarea), procesele convective etc.
Având în vedere faptul că modelele numerice au avut ca scop prevederea vremii viitoare
generată de circulaŃia atmosferică pornind de la o stare prezentă prin folosirea ecuaŃiilor
dinamicii atmosferei, trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
- starea iniŃială a câmpului variabilelor;
- un set complet de ecuaŃii de predicŃie care leagă variabilele de câmp;
- metodă de integrare a ecuaŃiilor, ca să se obŃină distribuŃia viitoare
câmpului.
Aplicarea metodelor numerice şi interpretarea lor depinde de buna pregătire a
meteorologului previzionist care trebuie să discearnă, când aceste metode au dat rezultatele
scontate şi când eronate, situaŃii posibile dacă nu se respectă condiŃiile necesare de aplicare a lor.
Pentru prevederea vremii în România se au în vedere procesele dinamice care au loc în
Regiunea Sinoptică Naturală Atlantico-Europeană.
Aceasta se extinde pe circa 80° longitudine, între 30° longitudine vestică (la vest de
Groenlanda) şi 90° longitudine estică (aproximativ în lungul fluviului Enisei) şi respectiv între
30 şi 90° latitudine nordică (B.P. Multanowski, 1913, citat de C. Stoica, N. Cristea, 1971)*.
*
Ulterior, fiecare emisferă a fost împărŃită în câte 3 regiuni sinoptice naturale. Astfel, pentru Emisfera
Nordică, acestea sunt: Regiunea Sinoptică Atlantico-Europeană, Regiunea Sinoptică Asiatică şi Regiunea Sinoptică
Americană. Fiecare dintre acestea se extind pe 1200 longitudine şi între 300 şi 90" latitudine (C. Stoica, N. Cristea,
1971).
La stabilirea prognozei vremii se utilizează datele statistice înregistrate la circa 200 de
staŃii meteorologice pentru circa 20 parametri climatice (Ciulache, 2002), care se transmit prin
telegrame sinoptice la instituŃiile de specialitate respectând schema Bjerknes (fig. 4). De
asemenea, un rol important îl reprezintă tipurile de circulaŃie Hess-Brezowsky (tabel 3) stabilite
de Serviciul Meteorologic Britanic. Conform acestora, Europa Centrală este încadrată într-o
matrice ce cuprinde: 4 tipuri de circulaŃie zonală, 18 tipuri de circulaŃie meridională, 7 tipuri de
circulaŃie turbionară şi 1 tip în care se includ toate tipurile care nu s-au putut încadra în niciunul
din cele menŃionate (C. Pop, 2001).

9
 Pentru selectarea anilor cu succesiuni asemănătoare a tipurilor de macrocirculaŃie se
actualizează zilnic catalogul tipurilor Hess-Brezowsky, Utilizând matricea respectivă care
stabileşte gradul de similitudine dintre două tipuri oarecare de circulaŃie, se procedează la
selectarea automată a anilor pentru care suma coeficienŃilor de similitudine depăşeşte un anume
prag. Compararea se realizează pentru un şir de 30 de zile, respectiv pentru intervalul de timp ce
precede intervalul de timp ce urmează a fi prognozat.

Fig. 4 Schema Bjerknes, de înscriere a datelor meteorologice pe harta sinoptică

(după Bjerknes, citat de Ciulache 2004)

Asemenea matrice de scor sunt întocmite şi pentru diferite sezoane şi luni din an. Ele
servesc, pe deoparte la selectarea anilor cu succesiuni asemănătoare a tipurilor de
macrocirculaŃie atmosferice care se actualizează zilnic permiŃând stabilirea gradului de
similitudine dintre două tipuri oarecare de circulaŃie, iar pe de alta, la caracterizarea cantitativă a
acestora pe baza parametrilor meteorologiei selectaŃi. Ambele situaŃii servesc la întocmirea
modelului sinoptic respectiv pentru prevederea vremii. Acesta conŃine trei părŃi (Kurz, 2000 citat
de Sabina Ştefan, 2004) şi anume:
- (i), analiza stării atmosferei pentru un set de date de observaŃie;
- (ii), diagnoza acestei stări cu privire la posibilele dezvoltări viitoare;
- (iii), prognoza schimbării stării actuale pentru anticiparea celei viitoare.
Este de precizat faptul că, parametri meteorologici care se utilizează pentru caracterizarea
fiecărui punct din matricea respectivă se selectează în funcŃie de scop. Aşa de exemplu, pentru a
demonstra prezenŃa foehnului pe versanŃii sudici ai CarpaŃilor Meridionali dintre Dunăre şi Olt,
Anişoara Irimescu (Iordache*) a utilizat următorii parametri implicaŃi în mecanismul producerii
acestuia şi anume: temperatura aerului, umezeala aerului, viteza şi direcŃia vântului, prezenŃa sau
absenŃa precipitaŃiilor.
În prezent, în practica mteorologică se utilizează adesea, pentru prognozele de durată
medie şi sezonieră, ambele tipuri de metode, atât statistice, cât şi deterministe.
Progrese importante s-au obŃinut în practica elaborării prognozelor prin cooperarea
meteorologică internaŃională care în ultimele două decenii s-a intensificat foarte mult. Se au în
vedere cu deosebire situaŃiile meteo-climatice deosebite care au căpătat o frecvenŃă din ce în ce
mai mare, înscrise în Agenda 21, la ConferinŃa de la Rio de Janeiro din 1992. Printre acestea se
numără: contrastele termo-pluviometrice generatoare de secete şi inundaŃii, încălzirea climei pe
Terra, subŃierea stratului de ozon, creşterea concentraŃiei gazelor cu efect de serii, diferite
fenomene meteo-climatice extreme care au loc, atât pe continente, cât şi pe oceane .
*Anişoara Irimescu (Iordache), 2009, Foehnul pe rama sudică a CarpaŃilor Meridionali dintre Dunăre şi
Olt, teză de doctorat susŃinută în Institutul de Geografie al Academiei Române. Bucureşti, realizată sub coordonarea
ştiinŃifică a Prof. univ. cir, Octavia Bogdan. mss., Inst. Geogr., Bucureşti.

De asemenea, în practica meteorologică de un real ajutor sunt sateliŃii meteorologiei.

În prezent, sateliŃii meteorologici constituie factorul cheie pentru observarea condiŃiilor
meteorologice la scară planetară şi comunicarea rezultatelor tuturor Ńărilor facilitând colaborarea
internaŃională.
SateliŃii meteorologici înregistrează şi transmit observaŃii vizuale cu ajutorul aparatelor
foto, TV., radar şi cantitative asupra intensităŃii radiaŃiei reflectate şi infraroşii emisă de sistemul
Pământ - Atmosferă cu ajutorul radiometrelor, spectrometrelor etc.
10
 Înregistrarea şi transmiterea datelor sunt condiŃionate de orbita de deplasare a satelitului
în jurul Pământului.
Orbitele pot fi:
- geosincrone sau geostaŃionare dacă satelitul staŃionează într-un punct deasupra
Ecuatorului, deplasându-se cu viteza de rotaŃie a Pământului;
- heliosincrone sau heliostaŃionare, când planul orbitei circumterestre, (circulară şi
aproape polară) este staŃionar, pe direcŃia Pământ - Soare, în tot timpul mişcării anuale a
Pământului şi a Soarelui.
SateliŃii geosincroni sunt în planul ecuatorial la aprox. 36000 km distanŃă de Pământ. Ei
sunt în număr de 5 (SMS) GOES 1, II, GMS, GOMS, Meteosat, instalaŃi pe Ecuator în diferite
puncte pentru a reda sinoptic toată situaŃia de pe suprafaŃa terestră, la un moment dat.
SateliŃii heliosincroni se deplasează la înălŃimi de 900 - 1200 km şi înconjoară Pământul în
90 minute. Ei sunt în număr de 6 (TIR OS, Nimbus, ESSA, ATS, Meteor, NOOA) şi explorează în
24 ore toată Terra, pe fâşii de la vest la est.

Pe baza măsurătorilor efectuate de aceşti sateliŃi se poate stabili:

- temperatura suprafeŃei continentale şi oceanice inaccesibile;
- repartiŃia vaporilor de apă;
- temperatura suprafeŃelor superioare ale sistemelor noroase;
- bilanŃul radiativ al atmosferei;
- evoluŃia genurilor şi sistemelor noroase;
- particularităŃile circulaŃiei atmosferice dependent de sistemele noroase;
- repartiŃia stratului de zăpadă şi gheaŃă.

În ultima vreme, meteorologia satelitară s-a dezvoltat ca ramură de sine stătătoare care
furnizează un volum important de informaŃii asupra dinamicii atmosferei de pe continent şi
ocean, din regiunile slab populate şi lipsite de staŃii meteorologice şi va permite optimizarea
fundamentală a prevederii vremii pe intervale de timp tot mai mari

10. FENOMENE OPTICE, ACUSTICE ŞI ELECTRICE ÎN ATMOSFERĂ

Datorită compoziŃiei diferite a atmosferei (particule de origine cosmică şi terestră, gaze

variabile, vapori de apă etc.), ca şi a variaŃiei pe verticală a densităŃii ei, în atmosferă se produc
numeroase fenomene fizice (optice, acustice şi electrice (C. Stoica, N. Cristea, 1971).

10.1. FENOMENE OPTICE ÎN ATMOSFERĂ

Acestea sunt fenomene luminoase, care se mai numesc şi fotometeori, cauzate de unele
fenomene fizice cum sunt:
- refracŃie (rupere);
- reflexie (returnare};
- difuzie (împrăştiere);
- difracŃie (ocolirea unui corp opac, sau pătrunderea prin orificii mici);
- dispersie (descompunere).
Asemenea fenomene sunt suportate de razele luminoase provenite de la Soare şi Lună de
către particulele ce intră în compoziŃia aerului, prezentate mai sus.
Din punct de vedere meteorologic, prezenŃa lor poate da indicaŃii suplimentare cu privire
la evoluŃia vremii, fiind consideraŃi indicatori indirecŃi de caracterizare şi prognoză a vremii.

10.1.1. Fenomene optice generate de refracŃia razei luminoase

RefracŃia este un fenomen fizic cauzat de variaŃia densităŃii aerului, care obligă razele
solare să-şi schimbe direcŃia. De aceea ele apar ca rupte .
• Deoarece densitatea aerului scade în înălŃime, raza luminoasă ajunge de la Soare, la
ochiul nostru curbată din ce în ce mai mult, pe măsură ce se apropie de suprafaŃa terestră; ea nu

11
se va propaga niciodată în linie dreaptă, va fi abătută de la traseul ei normal (refractată sau
ruptă) când trece de la un strat de aer la altul din cauza schimbării densităŃii aerului.

Fenomenul se numeşte refracŃia atmosferică (astronomică), deoarece este mult folosit în

astronomie).
RefracŃia astronomică depinde de:
- indicele de refracŃie (n):
n=1+a p

1 - o constantă;
a - un coeficient dependent de lungimea de undă a razei luminoase (pentru lumina albă, a :; 0,000294);
p - densitatea aerului.

- unghiul zenital al razei respective; când Soarele sau Luna se află la zenit sau la
meridianul locului (în poziŃie verticală), devierea este zero, în timp ce, când este la răsărit sau
apus, devierea este maximă. Aşa se explică, de ce Soarele se vede răsărind mai devreme şi
apunând mai târziu, cu circa 4 minute.

10.1.1.1. Fenomene optice datorate refracŃiei astronomice

Acestea sunt:
• Devierea distanŃei zenitale.
Din cauza refracŃiei astronomice,
distanŃa zenitală a unui astru apare deviată, faŃă
de cea reală, ea putând fi observat în direcŃia
ultimei raze refractate în S1 (fig. 5).
• ApariŃia şi dispariŃia Soarelui la
orizont cu decalare de timp.
Din cauza densităŃii diferite a straturilor
atmosferice, noi vedem Soarele înainte de a
răsări cu 3 - 4 minute şi continuăm să-I vedem
încă 3 - 4 minute şi după apus. în felul acesta,
durata zilei se măreşte cu circa 7 - 8 minute.

Fig. 5 RefracŃia atmosferică:

• Turtirea aparentă a Soarelui şi Lunii în dreptul orizontului.
În momentele de răsărit şi apus, cei doi aştri au formă de disc turtit pe verticală, fenomen
datorat refracŃiei razei luminoase care provine de la partea superioară, sau inferioară a discului.
În cazul razei ce provine de la partea inferioară a discului, acesta apare mai ridicat cu circa 35',
in cazul celei ce vine de la partea superioară, apar mai ridicate cu numai 20'.
• Licărirea stelelor şi a unor planete (Mercur, Venus). Fenomenul se datorează mai
multor cauze: refracŃiei diferite a razelor luminoase, descompunerea razelor cu lungimi diferite
de undă în culori când ajung în atmosfera terestre curenŃilor turbulenŃi de aer din atmosferă care
modifică densitatea aerului. Toate acestea fac razele luminoase provenite de la stele să ajungă la
ochiul nostru sub formă de licăriri (oscilaŃii ambele părŃi ale stelei).

10.1.1.2. Fenomene optice datorate refracŃiei terestre

Printre acestea notăm:
• Deplasarea aparentă a obiectelor.
Din cauza refracŃiei terestre, obiectele suportă o deplasare aparentă, cauzată de
stratificaŃia aerului din apropierea suprafeŃei terestre, stratificaŃie datorată densităŃii diferite a
aerului. Fenomenul se remarcă pe întinderile mari de apă şi de uscat.
• VibraŃiile obiectelor îndepărtate (munŃi, dealuri, clădiri, pomi, etc.).
Razele luminoase care ne parvin de la acestea, mai ales, din părŃile lor periferice, sunt
supuse aceluiaşi fenomen de refracŃie din cauza straturilor de aer pe care le străbat, cu densităŃi
diferite. Fenomenul se observă în zilele foarte călduroase de vară şi mai ales în regiunile de şes.
12
 Mirajul
Este un alt fenomen de refracŃie care se produce din cauza variaŃiei bruşte pe verticală a
densităŃii aerului şi a temperaturii, ceea ce determină, conturul obiectelor să dea o imagine
tremurătoare. El este de mai multe feluri:
Mirajul inferior. Este frecvent întâlnit vara, la latitudini joase şi medii, pe câmpii, stepe
şi în deşerturi, în condiŃiile în care stratul de aer din apropierea solului este puternic încălzit şi
rarefiat, iar deasupra lui sunt straturi mai reci şi mai dense. in acest caz, imaginea respectivă
apare răsturnată şi situată sub orizont (fig. 6 a).
Mirajul superior. Are loc când stratul de aer din apropierea solului este mai rece şi mai
dens, iar cel de deasupra, mai cald şi mai puŃin dens (se produce în condiŃiile inversiunilor
termice), fapt ce face ca imaginea respectivă să apară răsturnată, deasupra orizontului (fig.6b).
Asemenea situaŃii se întâlnesc mai ales în regiunile polare şi subpolare, cu înveliş de gheaŃă şi
zăpadă care provoacă suprarăcirea aerului de deasupra lor.
Mirajul lateral. Are loc în condiŃiile în care apar variaŃii importante ale densităŃii
aerului în plan orizontal, care va determina refracŃia laterală. Fenomenul este mai rar întâlnit.
Mirajul multiplu se produce din cauza micşorării rapide cu înălŃimea a densităŃii
aerului. In acest caz apar trei imagini răsturnate pe verticală, deasupra orizontului. Fenomenul
se mai numeşte fata morgana (fata = zână în italiană) (fig. 6c).

Fig. 6 Mirajul: a- mirajul inferior, b- mirajul superior, c- miraj multiplu

• Curcubeul
Acesta este un fenomen ceresc care apare sub forma unui arc de cerc (fig. 7),
concavitatea în jos, compus din mai multe semicercuri concentrice, colorate diferit, din culorile
"rogvaiv", cu roşu la exterior şi indigo la interior. in unele cazuri, curcubeul este dublu. (fig. 8).

13
 Fig. 7, Curcubeu

Fig. 8, Curcubeul dublu (primar şi secundar),

El se formează când în partea opusă Soarelui apare un nor de ploaie. Prima explicaŃie a
formării curcubeului a fost dată în anul 1937 de către Descartes şi completată ulterior de Newton
şi Airy (C. Stoica, N. Cristea, 1971).
Cauzele care concură la apariŃia curcubeului sunt: refracŃia, reflexia şi dispersia luminii
de către picăturile de apă aflate în suspensie, în atmosfera terestră, picăturile de apă joacă rolul
unei prisme optice care determină descompunerea luminii solare în cele şapte culori (rogvaiv *).
Rogvaiv = termen reprezentând initialele tuturor cnlorilor care alcătniesc curcubeul: roşu, oranj, galben, verde,
albastru, indigo şi violet
Fenomenele fizice care participă la formarea
curcubeului enumerate mai sus, depind de incidenŃa
razelor luminoase şi de dimensiunile picăturilor de apă
care formează norul sau alte precipitaŃii din nor. Se
observă când ochiul observatorului se află în vârful
unui con de convergenŃă a razelor cu o deschidere de
42° pentru culoarea roşie şi 409 pentru cea violet
(fig.9a).
Fig. 9a, Curcubeul principal. (după Gh. Pop, 1988)
Cel de al doilea curcubeu, apare la
exteriorul primului şi este vizibil sub un unghi de 53°,
având culorile mai puŃin vii şi dispuse invers, faŃă de
primul, cu roşu la interior şi indigo la exterior (fig.9b).

Fig. 9b, Curcubeul exterior. (după Gh. Pop, 1988)

14
 Câteodată, curcubeul este însoŃit de benzi alternative verzi şi violete care apar în
interiorul primului curcubeu şi la exteriorul celui de-al doilea, slab colorate şi slab vizibile.
Acestea se mai numesc şi arcuri supranumerale.
Este de menŃionat că nu toate razele solare
care întâlnesc picături de apă din nori contribuie
la formarea curcubeului, decât aşa numitele
"razele eficace". De asemenea, mai trebuie
subliniat că refracŃia şi dispersia radiaŃiilor
spectrului solar, se face după unghiuri
caracteristice fiecărei lungimi de undă a razei
luminoase, sau fiecărei culori în parte, în
interiorul picăturilor de apă aflate în suspensie în
atmosferă. În cazul primului curcubeu, reflexia se
produce o singură dată (fig 10a) în cazul celui de-
al doilea are loc o dublă reflexie care provoacă
inversarea culorilor şi valoarea unghiului de
vizibilitate (Fig. 10b).

Fig 10 Formarea curcubeului: a, curcubeul simplu (reflexia se produce o singură dată);

B, curcubeul dublu (reflexia se produce de două).
După C. Stoica, N. Cristea, 1971
Luna poate produce şi ea curcubeu, dar cu culorile albicioase din cauza slabei sale
luminozităŃi.
Din punct de vedere meteorologic, curcubeul arată că numai unde s-a format s-a produs
ploaie, adică fenomenul a încetat, iese Soarele şi se restabileşte timp frumos.
În regiunile polare se produce curcubeu alb, pe timp ceŃos când din suprapunerea
culorilor spectrului rezultă culoarea albă.
Curcubeul după coloraŃia sa, indică dimensiunile picăturilor de apă ce alcătuiesc norul
sau precipitaŃiile. Astfel, în cazul când banda violet a curcubeului este lucioasă şi cea verde clară,
diametrul picăturilor este cuprins între 1 şi 2 mn. Dacă picăturile de apă au diametru de numai
0,5 mm, atunci banda roşie este slabă (C. Stoica, N. Cristea, 1971).

• Haloul
Este produs de refracŃia, reflexia şi dispersia razelor luminoase în cristalele de gheaŃă
care alcătuiesc norii Cirrostratus. Fenomenul este rar la latitudini medii dar este frecvent în
regiunile polare unde norii sunt formaŃi aproape numai din cristale de gheaŃă. Ele cristalizează
hexagonal şi au formă de prisme aciculare hexagonale, lame, steluŃe (fig. 11 ).

În funcŃie de modul cum sunt distribuite

cristalele de gheaŃă, ca şi în funcŃie de forma şi
mărimea lor, haloul poate avea forme diferite
(fig.12):
- Haloul ordinar (I) cu aspect de cerc
albicios colorat slab, în jurul Soarelui şi al Lunii, cu
raza unghiulară de 220.El se datorează refracŃiei
razelor luminoase ce străbat cristalele aciculare de
gheaŃă ale căror feŃe fac între ele unghiuri de 600 cu
rol de prisme optice. De obicei, marginea interioară
dinspre astru este colorată în roşu, iar cea exterioară
în verde-albăstrui. Se mai numeşte halou mic.

Fig. 11, Halo solar

- Haloul extraordinar (II) este concentric cu cel ordinar (l) având raza sferică de 46° şi
este determinat de refracŃia razelor pe feŃele cristalelor de gheaŃă ce fac unghiuri de 900. Se mai
numeşte halou mare.
15
 - Cercul parahelic (C) este o bandă luminoasă albă, strălucitoare, orizontală, care pare
că traversează Soarele sau Luna, fiind paralelă cu linia orizontului. Acesta este rezultatul
refracŃiei razelor luminoase ce cad pe cristalele de gheaŃă orientate vertical. El ocoleşte
întreaga boltă cerească. Apare foarte rar în întregime, adesea apare sub formă de segmente,
arce de cerc.
- Paraheliile (P) sau paraselenele în cazul Lunii, sunt pete de culoare albă strălucitoare,
uneori colorate, care se produc la intersecŃiile cercului parhelic cu haloul de 220.Se mai numesc
şi aştri falşi, sau sori falşi (Soare fals).
- Arcul circumzenital (2) este un arc de cerc tangent la haloul de 460. Se datorează
refracŃiei razelor luminoase care pătrund prin bazele cristale lor de gheaŃă şi ies prin una din
părŃile laterale.
- Arcuri tangente (t) la haloul de 220 superior şi inferior. Se formează - ca rezultat al
refracŃiei razelor ce cad pe feŃele laterale ale cristalelor de gheaŃă în formă de steluŃe.
- Arcuri tangenŃiale infralaterale (1) apar tangente la haloul de 460 şi sunt rezultatul
refracŃiei razelor luminoase ce pătrund prin unghiurile diedre ale cristalelor plate de gheaŃă.

Fig. 12, a - Forme diferite ale cristalelor de gheaŃă; b - Haloul

(după C. Stoica, N. Cristea, 1971)
• Coloanele şi crucile luminoase
Apar când cei doi aştri, Soarele şi Luna sunt la mică înălŃime deasupra orizontu1ui.
Coloanele sunt dispuse deasupra Soarelui, la înălŃimea de 15°, mai rar apar sub Soare,
când se găsesc aproape de orizont. Uneori apar deasupra Soarelui, chiar când acesta încă nu a
răsărit. Întotdeauna ele trec prin meridianu1 Soarelui sau Lunii. Ele sunt incolore şi numai în
amurg sunt colorate cu nuanŃe de roşu.
Crucile luminoase constituie un fenomen mai rar şi rezultă din întretăierea unei coloane
luminoase cu un cerc orizontal parahelic sau paraselenic; ele au în centrul lor, Soarele sau Luna.
BraŃele luminoase ale acestor cruci (segmente din cercurile amintite) sunt întotdeauna mai lungi
decât cele verticale (coloanele).
În producerea halourilor şi a coloanelor luminoase, rolul principal în refracŃia luminii îl
au feŃele cristalelor de gheaŃă, care fac între ele unghiuri de 600 şi 900 care lasă să treacă razele
luminoase, iar cele care fac între ele unghiuri de 1200 produc în interiorul cristalelor de gheaŃă,
fenomenul de reflexie totală (C. Stoica, N. Cristea, 1971).
În timpul căderii cristalelor de gheaŃă, axele lor principale se orientează în diferite direcŃii
şi generează haloul în formă de cerc. Dacă cristalele de gheaŃă cad în poziŃie verticală sau
orizontală se formează parahelii (sori falşi).

10.1.3. Fenomene optice datorate difracŃiei razelor luminoase

DifracŃia este un fenomen fizic prin care razele luminoase ocolesc corpurile opace de
dimensiuni mici. sau pătrund prin orificii foarte mici în atmosferă, rolul acestora îl au picăturile

16
de apă şi cristalele de gheaŃă din norii Altocumulus şi Altostratus care ecranează Soarele sau
Luna, formând un strat subŃire de nori.
Dintre fenomenele optice datorate difracŃiei notăm:
• Coroana solară (lunară).
Este compusă din două-trei serii de inele aşezate concentric, colorate albastru sau violet
în jurul Soarelui sau al Lunei (fig. 13) spre interior şi roşu spre exterior, fiind foarte bine
delimitate; ea se formează când cei doi aştri sunt uşor ecranaŃi de un strat subŃire de nori.
Diametrul coroanelor este proporŃional cu lungimea de undă a razelor luminoase şi
invers proporŃional cu diametrul picăturilor de apă şi al cristalelor de gheaŃă ce intră în
constituŃia norului respectiv. Dacă aceste picături au dimensiuni uniforme, culorile coroanelor
sunt mai clar exprimate.
În cazul când acestea sunt de
dimensiuni diferite, atunci fiecare grupă (de
picături sau cristale) produce cercuri
luminoase de diametre şi culori diferite, care
prin suprapunere parŃială dau coloraŃii
confuze, iar prin suprapunere totală,
coroanele iau aspectul unui cerc albicios,
strălucitor .
• Coroanele se deosebesc de halou
prin faptul că în cadrul lor, culorile sunt
dispuse invers decât în halou şi au raza
unghiulară (sferică) mult mai mică (1-5°). Cu
cât picăturile de apă sunt mai mari, cu atât
coroanele devin mai puŃin clare.
Coroana lunară poate fi observată uşor
cu ochiul liber, deoarece Luna emite raze mai
luminoase, în schimb coroana solară, numai
printr-o sticlă afumată sau colorată. Fig. 13 Coroana lunară
Inelul Bishop
Inelul de difracŃie sau Inelul Bishop reprezintă un alt fenomen de difracŃie datorat
existenŃei "in atmosferă a pulberilor solide fine, de natură vulcanică.
Apare sub forma unui cerc luminos dispus în jurul Soarelui sau al Lunii, albăstruie spre
interior (către astru) şi roşiatică spre exterior.
El este, de fapt, o falsă coroană şi nu poate fi confundată cu aceasta, deoarece raza
sferică este mult mai mare (20-400). De asemenea, nu poate fi confundat nici cu haloul, deoarece
culorile dispuse invers.
Fenomenul se produce în urma erupŃiilor vulcanice, când în atmosferă se întâlnesc
cantităŃi mari de pulberi şi cenuşă vulcanică care determină difracŃia razelor luminoase solare
sau lunară aşa cum a fost cazul după erupŃia vulcanului Krakatoa (1883) şi M. Pelee (Insula
Martinica) 1902 (C. Stoica, N. Cristea, 1971).

Gloria
Reprezintă un sistem de inele colorate în culorile spectrului cu roşu la exterior şi violet
în interior care înconjoară umbra unui obiect (avion, pom, balon) proiectată pe o "pânză" de
ceaŃă, sau pe un nor compact constituit din particule fine de gheaŃă, la poziŃii joase ale Soarelui.
Din punct de vedere meteorologic, toate aceste fenomene optice indică înrăutăŃirea
vremii în maxim 2-4 zile. Dacă este vară înseamnă că va ploua cât de curând, iar dacă este iarnă,
va ninge, sau viscoli.

10.1.4. Alte fenomene optice în atmosferă

Forma bolŃii cereşti
Privită de un observator, aceasta apare turtită la zenit. Fenomenul se explică prin faptul
că razele luminoase ce vin de la Soare sunt difuzate parŃial de particulele aflate în atmosferă la
17
înălŃimi diferite, încât bolta cerească nu mai apare ca o emisferă, ci turtită la zenit. La aceasta
mai contribuie şi particularităŃile percepŃiei vizuale a observatorului când acesta cuprinde cu
privirea întreg cerul.
Fenomenul de turtire este mai accentuat când gradul de iluminare a cerului este mai
mare şi invers. De aceea, pe timp senin, turtirea este mai mare ca pe timp noros, sau ziua, în
comparaŃie cu noaptea.
Din cauza efectului de turtire a bolŃii cereşti, diametrele unghiulare ale Soarelui şi Lunii
variază în funcŃie de înălŃimile lor deasupra orizontului (pe bolta cerească). Astfel, când acestea
sunt la răsărit sau apus, ele sunt de 5 ori mai mari decât atunci când se înalŃă cu circa 60°
deasupra orizontului.
• Efectul turtirii bolŃii cereşti deformează aprecierea nebulozităŃii. Dacă aceasta se află
pe bolta cerească sub un unghi de 35°, ea este supraevaluată, în timp ce, dacă se află pe bolta
cerească, când observatorul priveşte norii sub un unghi mai mare de 35°, ea va fi sub
subevaluată.
• Culoarea cerului
Aceasta este rezultatul difuziei luminii de către moleculele de gaze şi particulele ce intră
în compoziŃia aerului atmosferic.
• Dacă difuzia este datorată numai moleculelor gazoase, culoarea aerului este albastră. În
acest caz, razele difuzate sunt cele cu lungimi de undă de 457 şi 488 mµ (milimicroni) adică cele
din domeniul albastru al spectrului.
• Dacă difuzia este produsă de particule cu diametrul mai mare (picături de apă), atunci
pe lângă razele cu lungimile de undă citate, sunt difuzate şi cele cu lungimi de undă mai mari,
care prin suprapunere dau o culoare albicioasă, iar albastrul cerului devine mai şters.
În general, picăturile de apă şi cristalele de gheaŃă dau culoarea albă a norilor şi a
ceŃurilor şi culoarea alburie a atmosferei, mai ales în regiunile polare.
Uneori, la orizont, culoarea cerului trece printr-o gamă variată de la portocaliu până la
roşu-violaceu. Fenomenul se explică prin difuzia radiaŃiilor de mare lungime de undă din
domeniul roşu al spectrului de către pulberi, picături de apă, microorganisme aflate în suspensie
în atmosferă.
• Culoarea albastru-închis a cerului privit din avion sau din vârf de munte este dată de
difuzia luminii de către particule foarte fine aflate în suspensie în atmosferă.

Dacă în atmosferă nu "ar exista particule, fenomenul difuziei nu s-ar produce şi cerul ar
fi negru aşa cum este în spaŃiul interastral, observat cu ajutorul sateliŃilor artificiali ai
Pământului.
Din punct de vedere meteorologic, culoarea cerului indică dimensiunile particulelor
lichide sau solide care contribuie la căderea precipitaŃiilor.

10.1.5. Perceperea luminii de către ochiul omenesc

Diferitele domenii ale spectrului solar reacŃionează diferit asupra ochiului omenesc, ceea
ce dă o imagine ireală a culorilor obiectelor.
Ochiul omenesc percepe forma obiectelor în funcŃie de acuitatea vizuală a individului,
adică de posibilitatea de a deosebi punctele văzute, chiar şi sub unghiuri de 1 grad. Vederea
spaŃială este în funcŃie de percepŃia vizuală diferită dintre ochiul stâng şi drept. Deşi ochiul este
un organ proporŃionat, pricepe eronat distanŃele şi înălŃimile din diferite direcŃii .

• Luminozitatea bolŃii cereşti

Este dată tot de difuzia razelor solare de către moleculele ce intră în compoziŃia aerului
atmosferic. Luminozitatea cerului depinde de înălŃimea Soarelui şi de transparenŃa atmosferei.
Având în vedere efectul de turtire a bolŃii cereşti, luminozitatea cerului creşte de la zenit la
orizont.
Iluminarea diurnă a suprafeŃei terestre este dată de radiaŃia globală (radiaŃia directă şi
difuză) şi este o iluminare directă. Dacă cerul este acoperit cu nori, iluminarea este difuză.
18
 Nebulozitatea poate influenŃa iluminarea suprafeŃei terestre. Astfel, în cazul norilor
superiori şi mijlocii, iluminarea terestră creşte din cauză că mare parte din razele luminoase
revin pe suprafaŃa terestră în urma reflexiei. În cazul norilor inferiori, de tip Cumulonimbus,
iluminarea terestră se reduce până la 95%. Stratul de zăpadă şi gheaŃă contribuie la creşterea
iluminării datorită albedoului lor mare, până la 80-90%.
ÎnălŃimea Soarelui deasupra orizontului influenŃează iluminarea. La înălŃimi mici,
predomină iluminarea difuză, în timp ce, la înălŃimi mari, cea directă.
TransparenŃa atmosferei influenŃează iluminarea: o transparenŃă mare determină
creşterea iluminării directe; o transparenŃă mică determină creşterea iluminării difuze.
Iluminarea nocturnă este determinată în principal de razele lunare, care sunt mai
puternice în faza de Lună plină (0,921 lucşi) şi mai slabe în fazele de pătrare ale Lunii (0,04
lucşi). Lumina lunii slăbeşte în intensitate, în funcŃie de distanŃa străbătută în atmosferă.
La iluminarea noctumă mai contribuie:
- lumina produsă de stele;
- lumina zodiacală care apare ca o fâşie slab luminoasă, colorată în roşu-galben până la
alb în partea vestică a orizontului, în nopŃile fără lună, imediat după amurg, în limitele zonei
zodiacale de unde îi vine şi denumirea. Uneori, apare şi în partea de est, înainte de răsăritul
Soarelui. Acesta este rezultatul difuziei razelor solare de către particulele de praf cosmic din
straturile superioare ale atmosferei şi constituie un fenomen specific de iarnă întâlnit la latitudini
mijlocii şi mici;
- luminiscenŃa proprie a atmosferei este lumina proprie a gazelor aflate în straturile
superioare ale atmosferei, care se datorează recombinării atomilor de oxigen cu cei de azot.
• Crepusculul sau amurgul este fenomenul în care, după apusul Soarelui, o parte din bolta
cerească continuă să fie luminată, deşi Soarele se află sub orizont
• Zorile, sau aurora dimineŃii este fenomenul invers, de luminare a unei părŃi din bolta
cerească când Soarele încă nu a răsărit, este încă sub orizont.
Ambele fenomene sunt determinate de difuzia razelor luminoase de către particulele fine
aflate în suspensie în atmosferă, deasupra orizontului, în timp ce Soarele este sub linia
orizontului.
Când Soarele se află cu 60 sub linia orizontului, lumina crepuscu1ară sau a zorilor este
slabă. Aceasta marchează două momente importante: sfârşitul serii, incepe intunericul nopŃii, ca
şi începutul dimineŃii, sfârşeşte întunericul nopŃii.
Fenomenul mai este cunoscut sub denumirea de crepuscul civil şi respectiv zorile civile
sau aurora civilă.
Când Soarele se află cu 180 sub linia orizontului, întunericul devine complet marcând
sfârşitul serii şi respectiv începutul dimineŃii din punct de vedere astronomic; de aceea se mai
numeşte crepuscul astronomic şi respectiv zorile astronomice.
Atât crepusculul, cât şi aurora dimineŃii sunt colorate roşiatic-violaceu, sau portocaliu cu
reflexe verzui pe bolta cerească de deasupra orizontu1ui din cauza difuziei razelor luminoase de
către particulele şi moleculele de gaz din aerul atmosferic .
• 1ntensitatea luminoasă a acestor fenomene depinde de:
- nebulozitate;
- mărimea şi originea particulelor în suspensie;
- prezenŃa stratului de zăpadă.
Această intensitate se măsoară în lucşi şi poate atinge câteva sute de lucşi (• 1 lucs = 1 lumen/m2).

10.1. 6. Vizibilitatea
Datorită compoziŃiei variate a atmosferei, în funcŃie de temperatură şi umezeală, la care
se adaugă impactul antropic, vizibilitatea variază de la un loc la altul.
In meteorologie, prin vizibilitate se înŃelege distanŃa maximă până la care, un obiect
depărtat se mai poate vedea.
Vizibilitatea este în funcŃie de starea atmosferei şi se determină pe orizontală, conform
unei scări internaŃionale, după cum urmează (tabel 3):

19
 Tabel 3
Codul Sinoptic InternaŃional de Vizibilitate
Scara Vizibilitatea (m sau km)
O 0-50m
1 51-200m
2 20l-500m
3 501-1.000 m (1 km)
4 1.001 - 2.000 m (2 km)
5 2.001 - 4.000 m (4 km)
6 4.001 - 10.000 m (10 km)
7 10.001- 20.000 m (10-20
8 20.001 - 50.000 m (20-50
9 > 50.000 m

Pentru caracterizarea vizibilităŃii, OMM (1957) a introdus noŃiunea de Starea optică

meteorologică. Aceasta reprezintă drumul care trebuie parcurs prin atmosferă, de către un
fascicul de raze luminoase paralele produs de o lampă incandescentă, cu temperaturi de 2 700°K,
pentru ca intensitatea fluxului luminos să fie redusă la 1/5 din valoarea iniŃială (C. Stoica, N.
Cristea, 1971) .

• Vizibilitatea atmosferei depinde de:

- dimensiunile şi caracteristicile obiectului (culoare, formă, strălucire);
- proprietăŃile fondului pe care se priveşte obiectul;
- luminozitatea obiectului şi a fondului pe care este proiectat;
- proprietăŃile atmosferei (transparenŃă, intensitatea radiaŃiei difuze);
- ochiul observatorului;
- instrumentul cu care se face determinarea.

• Noaptea, determinarea vizibilităŃii este mai dificilă din cauza reducerii luminozităŃii
naturale care se reduce, iar ochiul percepe funcŃional diferit. Acum, determinarea luminozităŃii se
face cu ajutorul surselor de lumină artificială.

În acest caz, luminozitatea depinde de:

- puterea de strălucire a sursei luminoase;
- distanŃa la care se află sursa de lumină faŃă de observator;
- gradul de transparenŃă a atmosferei (care, la rândul ei, este în funcŃie de opacitatea,
respectiv de încărcarea ei cu particule solide
- poluanŃi şi vapori de apă).

Pentru determinarea vizibilităŃii, la staŃiile meteorologice se aleg obiecte sau repere fixe,
situate la distanŃe cunoscute. Ele trebuie să aibe culoarea cât mai distinctă, cu dimensiuni
unghiulare mai mari de 0,50 şi să se proiecteze pe fundalul bolŃii cereşti în dreptul orizontului
(v.Octavia Bogdan, Ioana Contor, 2006).

În acest scop se folosesc două metode şi anume:

• observaŃii cu ajutorul razelor infraroşii, în timpul orelor din zi cu luminozitate maximă,

când se pot folosi filtre de lumină care au rol de a mări sensibilitatea spectrală a ochiului,
accentuând contrastul dintre obiect şi fond;
• fotografierea în infraroşu, când se utilizează filtre opace pentru lumina vizibilă.

10.1.7. Instrumente pentru determinarea vizibilităŃii

Vizibilitatea se poate determina cu vizibilimetrele sau diafanometrele. Principiul lor de
utilizare are la bază, egalarea contrastului dintre ele şi obiectele vizate cu ajutorul unor filtre.
UnităŃile de măsură sunt nebulii, adică unităŃi de opacitate.
• Vizibilimetrul se compune din trei părŃi şi anume:

20
 - sursa luminoasă (proiectorul);
- dispozitivul receptor;
- dispozitivul de măsurare şi înregistrare a vizibilităŃii;
- stabilizator de tensiune;
- transformator de tensiune.

• O altă metodă, mult mai facilă, o constituie utilizarea schemei reperelor de vizibilitate
(InstrucŃiuni, 1995), folosind Codul Sinoptic InternaŃional cu 10 trepte (sau grade) (v. fig. 59 din
Bazele metodologice ale Meteorologiei, 2006, de Bogdan, Contor).

• Reperele de vizibilitate trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

- să fie de culoare închisă şi să nu îşi schimbe .strălucirea în cursul anului;

- să se proiecteze foarte clar pe fondul cerului, munŃilor, pădurilor etc., dar numai
atunci când ele au contururi clare şi când fondul cerului este situat la o distanŃă de două ori mai
mare decât distanŃa obiectului de la locul de observare;
- să fie mai multe repere pentru o treaptă;
- să fie vizibile de la staŃie sub un unghi de cel puŃin 5-60 eroarea în determinarea
distanŃelor să nu fie mai mare de 50.

• Schema reperelor de vizibilitate va fi însoŃită de un tabel cu descrierea reperelor, în

ordinea crescândă a distanŃelor.

Acest tabel va conŃine:

- Denumirea reperului;
- Numărul de ordine al reperului;
- Limita intervale lor de vizibilitate determinată cu ajutorul reperelor;
- DirecŃia în care se găsesc reperele;
- DistanŃa reală până la reper;
- Caracteristica reperelor;
- Fondul pe care se proiectează reperele (cer, pădure etc.).
Pentru determinarea vizibilităŃii de noapte se foloseşte o schemă şi un tabel separat, după
modelul celor de zi.
Reperele vizibile sunt considerate acelea care se pot distinge pe fondul cerului, sau al
aerului ceŃos, chiar sub forma unei pete slab vizibile.

• Efectuarea observaŃiilor cu ajutorul schemei reperelor constă în precizarea distanŃei

conform schemei respective în timpul zilei sau al nopŃii întrucât noaptea, ochiul se acomodează
mai greu cu întunericul şi sursa de lumină, observatorul trebuie să iasă afară cu circa 10 minute
mai devreme pentru acomodare. în funcŃie de distanŃa reperului stabilită anterior în schemă,
acesta va nota cifra de cod sau gradul de vizibilitate.
• Determinarea acestui parametru climatic este de o foarte mare semnificaŃie, venind în
sprijinul protecŃiei transporturilor de toate categoriile.

10.2. FENOMENE ACUSTICE ÎN ATMOSFERĂ

PrezenŃa atmosferei terestre facilitează propagarea sunetului.

Sunetul este o mişcare oscilatorie a diferitelor corpuri cu o anumită frecvenŃă provocate
de o sursă sonoră care se propagă prin intermediul aerului atmosferic sub formă de undă. În
vid, sunetul nu se propagă.
Undele sonore rezultă prin comprimarea şi dilatarea ritmică a aerului şi se propagă
concentric în atmosferă.
• Urechea umană poate percepe sunetele cuprinse între 40 şi 20 000 Hz şi are
sensibilitate maximă pentru sunetele cu frecvenŃă între 1 000 şi 3 000 Hz.
21
 Sunetele cu frecvenŃă < 40 Hz se numesc infrasunete.
Sunetele cu frecvenŃă > 30 000 Hz sunt ultrasunete.
Atât infrasunetele cât şi ultrasunetele nu pot fi percepute de urechea umană, ci numai cu
aparate speciale. .
Sunetele se caracterizează prin intensitate şi viteză de propagare.
Intensitatea sunetului reprezintă cantitatea de energie sonoră pe care o primeşte în timp
de o secundă, o suprafaŃă de 1 cm2, dispusă normal faŃă de direcŃia de propagare a undei
sonore.
Viteza sunetului este spaŃiul parcurs de unda sonoră în unitatea de timp.
Viteza de propagare depinde de (Gh. Pop, 1988):
- presiunea atmosferică;
- densitatea aerului;
- căldura specifică a aerului.
Pentru sunetele cu frecvenŃă de 1 Hz, în condiŃii de aer uscat, temperatură de 00C şi
presiune normală, viteza de propagare este de 331,7 m/s (Pop, 1988).
Propagarea undelor sonore este mult influenŃată şi de variaŃiile densităŃii straturilor de
aer, densitate care, la rândul ei. depinde de temperatură.
Astfel, sunetele se propagă mai repede în aer cald decât în aer rece şi deci, mai repede
ziua, decât noaptea. Dar, întrucât ziua, straturile de aer de lângă sol sunt mai calde, sunetul se va
propaga mai repede pe orizontală decât pe verticală.
Ziua, direcŃiile de propagare a sunetului sunt perpendiculare pe suprafeŃe1e de undă; de
aceea sunetul urmează drumuri care se curbează în sus, deci care se îndepărtează de suprafaŃa
terestră (fig.14a).
Noaptea, stratificaŃia termică este inversă, ea determinată o deformare în sus a
suprafeŃelor de undă şi o curbură spre suprafaŃa terestră a direcŃiei de propagare a sunetului
(fig.14b). În consecinŃă, ziua, sunetul se aude la depărtări mai mici, iar noaptea Ia depărtări mai
mari.

Fig. 14, a, DirecŃii de propagare a sunetului, ziua; b, DirecŃii de propagare a sunetului, noaptea.
(după Gh. Pop, 1988)

Intensitatea sunetelor din natură depinde de mai mulŃi factori (C. Stoica, N. Cristea,
1971):)
- starea meteorologică a atmosferei (temperatura aerului, umezeala; diametrul
picăturilor de ceaŃă, amestecul de gaze etc.);
- lungimea de undă a oscilaŃiilor sonore;
- existenŃa în atmosferă a pulberilor care slăbesc intensitatea undelor sonore prin
frecarea internă a moleculelor gazoase din aer cu cele solide aflate în suspensie;
- umezeala aerului care reduce intensitatea de propagare a undelor sonore;
- evaporarea, evapotranspiraŃia şi condensarea vaporilor de apă, prin comprimări şi
destinderi periodice ale aerului înconjurător;
- turbulenŃa atmosferică creată de convecŃia termică, reduce, de asemenea, intensitatea
sunetelor;
- starea electrică a aerului provoacă creşterea vitezei sunetului cu circa 2%, când
atmosfera este cu un conŃinut electric mai mare;
- vântul provoacă orientarea undei sonore în sensul în care bate, ca şi cum s-ar depărta
de sursa sonoră; astfel, viteza lui este mai mare în direcŃia spre care bate şi mai mică, În sens
invers (din care bate) (fig. 15);

22
- creşterea înălŃimii stratului atmosferic reduce
densitatea aerului şi în consecinŃă se reduce şi
viteza sunetului care descreşte până la 11 km pe
verticală, apoi rămâne constantă între 11 şi 30
km, ca din nou să crească între 30 şi 70 km
altitudine.
Fig. 15 Deformarea suprafeŃelor de undă şi a
direcŃiilor de propagare a sunetului sub influenŃa
vântului.

Inversiunile de temperatură presupun contraste termice şi de densitate a aerului

importante. În consecinŃă, ele vor influenŃa reflexia şi refracŃia undelor sonore, ca şi în cazul
razelor luminoase. Ele permit astfel, transmiterea la distanŃe mai mari a sunetului.
De asemenea, refracŃia undelor sonore mai poate fi determinată de prezenŃa unor
obstacole de pe suprafaŃa terestră ca: versanŃi muntoşi, clădiri, liziere, păduri etc. fapt ce
determină fenomenul acustic numit ecran.
• Dintre sunetele naturale produse de fenomenele meteorologice cităm:
- şuieratul vântului. Acesta se datorează comprimării şi destinderii aerului atmosferic la
întâlnirea obstacolelor de către curentul de aer în deplasare. In cazul când vântul interceptează
firele de telecomunicaŃii, cu diametre mai mici, sunetele devin mai ascuŃite, iar dacă acest
diametru creşte, sunetele se îngroaşă;
- freamătul pădurii. Are aceeaşi origine ca şi şuieratul vântului. El este mai puternic
iarna, când pădurea este lipsită de coronament (frunze). Acesta diferă de la pădure la pădure.
Aşa de exemplu, în pădurea de brazi, freamătul devine şuierător, din cauza vibraŃiilor aerului
printre frunzele aciculare;
- zgomotul alpin. Este sunetul care se produce, datorită acumulării şi rarefierii aerului,
pe pereŃii stâncoşi ai munŃilor;
- nisipurile sunătoare. Sunt determinate de vântul din lungul Ńărmurilor marine, din
deşerturi, datorită particulelor de nisip spulberat; acelaşi şuierat îl determină şi spulberarea
zăpezii pe câmpii;
- zgomotul mării. Se datorează izbirii valurilor mării de malurile stâncoase;
- vocea mării. Constă în producerea unor infrasunete care ating <10 vibraŃii/secundă, ca
urmare a deplasării aerului peste crestele valurilor;
- ropotul ploii, zgomotul grindinei. Atât zgomotul provocat de ploaie, cât şi de grindină
se datorează vibraŃiilor aerului care se loveşte de particulele de apă şi gheaŃă în cădere, cât şi
de impactul lor cu solul;
- tunetul.

• Dintre toate, tunetul este cel mai pronunŃat.

El reprezintă efectul acustic al unei descărcări electrice determinată de încălzirea şi
dilatarea bruscă a aerului atmosferic, care se produce totdeauna în interiorul unor canale de
aer ionizat (Pop, 1988).

10.3. FENOMENE ELECTRICE ÎN ATMOSFERĂ

Studiul electricităŃii atmosferei cuprinde totalitatea fenomenelor electrice care se produc

în atmosferă, denumite printr-un termen generic, electrometeori.
Globul terestru poate fi considerat un conducător electric sferoidal, de mari proporŃii
care poartă pe suprafaŃa lui o sarcină electrică negativă. Sub influenŃa acestuia, stratul
atmosferic la sol este încărcat cu sarcini electrice pozitive, iar în altitudine, cu sarcini electrice
Starea electrică a atmosferei este condiŃionată de mişcarea particulelor încărcate cu
sarcini electrice (ioni).

23
 Procesul de formare a ionilor din atomii gazelor ce intră în compoziŃia aerului se
numeşte ionizare.
Ionii sunt compuşi ai atomilor, moleculelor, sau grupurilor de molecule ale gazelor
atmosferice având o sarcină electrică negativă, sau pozitivă (ioni negativi, ioni pozitivi).
În natură există 3 categorii de ioni care se deosebesc prin mărime şi mobilitate: ioni mici,
mijlocii, mari (tabel 4).
Tabel 4. Caracteristicile ionilor
Mărimea Raza (cm) Mobilitatea
loni mici 8.10-8 1-2 cm2/V.s
loni miilocii 8.10-8... 550.10-8 0.01 - 0.001 cm2/V.s
loni mari 550.10-8 ... 1100.10-8 O 0.001 cm2/V.s
Sursa: Gh. Pop, 1988.
Gradul de ionizare a aerului depinde de densitatea ioni1or, care este mai mare pe uscat,
unde impurităŃile sunt mai numeroase şi mai mică pe ocean, unde acestea lipsesc .

• Ionizarea aerului este un proces foarte complex care are la bază mai multe cauze:
- ciocnirile dintre particulele gazoase;
- energia radiantă solară.
Aceasta din urmă este o sursă primară de ionizare a aerului pe toată grosimea atmosferei.
Ea se realizează în mod diferit, în funcŃie de proprietăŃile radiaŃiilor şi înălŃimea la care are loc.
Aşa de exemplu, radiaŃia ultravioletă cu lungime mică de undă ionizează intens straturile
superioare rarefiate ale atmosferei, care au determinat ionosfera.
De asemenea, radiaŃiile luminoase şi infraroşii cu lungime mare de undă au capacitate de
ionizare redusă şi ele acŃionează în partea inferioară a atmosferei. Prin efectul lor caloric întreŃin
evaporarea continuă a apei la suprafaŃa oceanelor şi a continentelor. În masa vapori1or de apă se
întâlnesc atât molecule neutre, cât şi ioni pozitivi şi negativi a căror prezenŃă masivă în atmosfera
inferioară determină un complex de fenomene electrice legate de structura norului
Cumulonimbus.
- radiaŃia solară corpusculară care reprezintă o parte a fluxului continuu de particule
elementare ce alcătuiesc plasma solară captată de câmpul magnetic terestru. Creşterea densităŃii
aerului de sus în jos favorizează intensificarea procesului de ionizare şi frânarea radiaŃiei
corpusculare. Ca urmare, în atmosfera superioară, la 20-25 km înălŃime, se remarcă un strat de
aer generator de ioni care prezintă oscilaŃii dependent de regimul activităŃii solare;
- radiaŃia cosmică produce în atmosferă aşa-numitele avalanşe de reacŃii electronucleare
care constau din ciocnirile protoni1or cu nucleele atomilor provocând disocierea atomilor,
contribuind la menŃinerea în permanenŃă a unei stări de ionizare în atmosfera înaltă. Pe măsura
apropierii de Pământ, intensitatea radiaŃiei cosmice scade şi se atenuează efectul lor dăunător
asupra vieŃii de pe Terra;

- acŃiunea substanŃelor radioactive din sol care dau produse de dezagregare şi emanaŃii
gazoase ca: radonul; thoriul; actiniul.
Datorită schimbului de aer din sol cu cel din atmosfera limitrofă, emanaŃiile radioactive
sunt transportate prin intermediul curenŃilor de aer orizontali şi verticali, la mari distanŃe.
Produsele de dezagragare a acestora rămân în suspensie în aer şi se depun pe particulele de praf
şi picăturile de apă, nucleele de condensare determinând ionizarea acestora
Dintre toate emanaŃiile radioactive, radonul este cel mai eficient în ionizarea aerului,
deoarece are cea mai mare perioadă de înjumătăŃire (circa 4 zile), favorizând distribuirea
produselor lui de dezagregare rapid, nu numai în straturile inferioare ci şi în cele superioare ale
atmosferei;
- experimentele nucleare constituie surse puternice de ionizare a aerului până la mari
înălŃimi în atmosferă, determinând perturbarea ionilor şi având consecinŃe negative asupra
calităŃii mediului ambiant;

24
 - apa mărilor şi oceanelor care conŃine radiu, contribuie, de asemenea, la ionizarea
atmosferei;
- declanşarea unor energii mecanice în natură face ca apa lichidă şi cea solidă să se poată
diviza în particule cu sarcini electrice diferite. Aşa de exemplu, în preajma cascadelor,
pulverizarea, intensă a apei determină încărcarea pozitivă a picăturilor de apă şi a solului pe care
cad acestea şi negativă a aerului.
Aeroionii rezultaŃi din diverse procese de ionizare se află într-o continuă mişcare,
determinând câmpul electric al atmosferei şi al Pământului. De regulă, suprafaŃa terestră este
încărcată cu ioni negativi, iar atmosfera limitrofă, cu ioni pozitivi.
Mişcarea ioni1or în atmosferă se datorează apariŃiei în câmpul electric al unor curenŃi
electrici. Aceştia sunt de mai multe feluri (C. Stoica, N. Cristea, 1971):
- curentul de conducŃie care se formează ca urmare a deplasării ionilor sub influenŃa unui
câmp electric slab. El este orientat din atmosferă spre suprafaŃa terestră şi are intensitatea egală
cu 2,9 x 10-10 Å/cm2;
- curentul de difuzie a ionilor care apare datorită densităŃii diferite a ionilor din diferite
puncte ale atmosferei, spre care aceştia se îndreaptă. Acest curent are loc numai pe verticală, iar
intensitatea lui este în funcŃie de coeficientul de difuzie turbulentă a particulelor de aer ionizate;
- curentul de convecŃie apare ca urmare a transportului ionilor din interiorul masei de aer
ce se deplasează. Intensitatea lui depinde de densitatea ionilor şi viteza de deplasare a aerului şi
este egală cu 2,8 x 10 Å/cm2;
- curentul electric al precipitaŃiilor se datorează căderii sau mişcării picăturilor de apă şi
cristalelor de gheaŃă care nu au sarcini electrice negative sau pozitive. Intensitatea acestui curent
este de 10-13 ...10-12 Å/cm2.
- curentul descărcărilor orajoase şi obscure au cea mai mare intensitate dintre toŃi curenŃii
electrici care străbat întreaga troposferă;
Datorită acestor curenŃi, în atmosferă există în permanenŃă un câmp electric generat de
sarcinile negative ale pământului şi pozitive ale aerului care se află în exces în atmosferă. El
formează câmpul normal electric.

10.3.1. Caracteristicile câmpului electric normal

SuprafaŃa terestră şi atmosfera se caracterizează prin câmpuri electrice încărcate cu

sarcini electrice diferite (contrarii). Astfel, suprafaŃa terestră se caracterizează prin sarcini
electrice negative, în timp ce atmosfera limitrofă, prin sarcini electrice pozitive, iar atmosfera
înaltă, prin sarcini electrice tot negative. Rezultă astfel, că stratul inferior al atmosferei încărcat
cu ioni pozitivi, este limitat la partea inferioară şi superioară, prin ioni negativi (Gh. Pop, 1988).
Câmpul aeroelectric poate fi reprezentat prin suprafeŃe echipotenŃiale care se mulează pe
formele de relief fiind paralele şi concentrice cu înălŃimea. Intensitatea potenŃialului electric este
dată de densitatea suprafeŃelor echipotenŃiale care diferă de la un loc la altul. Ele servesc la
calculul gradientului de potenŃial.

10.3.2. Fenomenele orajoase

Acestea reprezintă un complex de fenomene atmosferice însoŃite de descărcări electrice
luminoase (C. Stoica, N. Cristea, 1971).
Descărcările electrice se produc astfel:
- între părŃile aceluiaşi nor încărcate cu sarcini electrice de sens contrar;
- între doi nori cu sarcini electrice diferite;
- între nor şi suprafaŃa terestră.
De fiecare dată, diferenŃa de potenŃial electric este foarte mare, putând depăşi sute de mii
de volŃi/m.
Fenomenele orajoase întâlnesc cele mai bune condiŃii în norii Cumulonimbus care se
caracterizează printr-o mare instabilitate a aerului, cantitate mare de vapori de apă şi
dezvoltare mare în plan vertical (6-8 km până la > 12 km) şi orizontal (10-15 km).

25
 Aceşti nori se produc mai ales vara deasupra uscatului, şi îndeosebi în cursul după
amiezilor călduroase şi noaptea, deasupra oceanelor determinaŃi de convecŃia termică diurnă şi
respectiv, de convecŃia termică nocturnă.
În interiorul lor, ca şi
la bază, are loc o mişcare
turbionară mare, în care
curenŃii de aer ascendenŃi din
partea anterioară a norului
sunt cu viteze de 15-20 m/s.
În partea posterioară, au loc
curenŃi de aer descendenŃi.
Norii respectivi sunt încărcaŃi
cu vapori de apă, ace de
gheaŃă, fulgi de zăpadă,
grindină. având sarcini
electrice pozitive şi negative
care dau naştere la câmpuri
electrice locale din nor care
modifică câmpul electric
normal al atmosferei (fig.
16).

Fig. 16, RepartiŃia sarcinilor în norul Cumulonimbus: (după Gh, Pop, 1988)

Separarea sarcinilor electrice are la bază efectul Lenard, conform căruia, ca urmare a
curenŃilor verticali, picăturile mari de apă se fragmentează în picături mai mici care se încarcă
pozitiv, iar aerul înconjurător, negativ. Această teorie; nu explică însă, electrizarea cristalelor de
gheaŃă.
ExplicaŃia este următoarea:
- în cădere, cristalele de gheaŃă au sarcini negative, iar aerul în ascensiune, în care se
află fragmente din cristalele de gheaŃă, are sarcini pozitive. Aceste sarcini sunt înglobate de
particulele solide şi lichide din nori care se înalŃă până în vârful acestuia pe care îl încarcă cu
sarcini pozitive; aici temperatura coboară sub -20 0C.
- in partea centrală a norului se află sarcinile electrice negative, iar temperatura este în
jur de 00C; la baza norului, sarcinile sunt pozitive şi temperatura este mai mare de 00C.
Încărcătura electrică pozitivă se datorează temperaturii mai mari din partea inferioară a
norului care topeşte cristalele de gheaŃă, le transformă în picături de apă, pe care le înalŃă, iar
apoi prin cădere, se fragmentează şi se încarcă pozitiv, fiind reŃinute la baza norului .
• Din cauza concentraŃiei mari a câmpului electric în prezenŃa acestor nori orajoşi au loc
descărcările electrice (electrometeori). Producerea fenomenelor orajoase dă naştere la variaŃii ale
elementelor climatice, intensitatea acestora depinzând de gradul de dezvoltare a fenomenului
orajos.
Dacă fenomenele orajoase nu sunt însoŃite de vijelii, variaŃiile elementelor meteorologice
sunt slabe.

10.3.3 Descărcările electrice

Descărcările electrice sunt manifestări electrice ale atmosferei provocate de diferenŃele
mari de potenŃial electric, vizibile sau audibile, cu caracter discontinuu (fulgerul, tunetul), sau
cu o oarecare continuitate (Focul Sf Elm; Aurorele polare etc.).
Având la bază drept cauză diferenŃa de potenŃial a câmpului electric local, ele se mai
numesc şi electrometeori.
Se cunosc mai multe forme de descărcări electrice (C. Stoica, N. Cristea, 1971, Pop,
1988):

26
 • Focurile Sf. Elm. Reprezintă descărcări luminiscente care se produc frecvent în timpul
rafalelor de vânt, sau iarna în timpul viscolului pe vârfurile ascuŃite ale paratrăsnetelor,
vârfurile copacilor, pe piscurile munŃilor din cauza ionizării puternice în jurul obiectelor
respective.
În unele situaŃii scurgerea electricităŃii se produce şi în jurul animalelor, sau înconjoară
capul oamenilor ca o aureolă luminiscenŃă de unde şi denumirea de focul Sf. Elm .

• Fulgerul. Reprezintă forma cea mai clasică a descărcărilor orajoase, când câmpul
electric depăşeşte 200 000 - 300 000 V/m.
Fulgerele sunt de mai multe feluri:
- fulgerul linear. Este fulgerul format dintr-un canal de descărcare cu diametrul de 5-60
cm, cu lungimi de 2-3 Ion când descărcarea electrică are loc între nor şi pământ, sau de peste
20 lan, când aceasta este cauzată de diferenŃa de potenŃial electric dintre nori. .
El apare sub forma unei dungi luminoase lineare, cu ramificaŃii, cu caracter discontinuu,
producându-se la intervale mici de câteva milionimi de secundă.
- fulgerul plan sau difuz. Reprezintă o descărcare electrică de scurtă durată, dar în
suprafaŃă, ocupând mai mult partea superioară a norului. El este cauzat de descărcările lente
provenite din picăturile de apă electrice care intră în constituŃia norilor, luminând difuz partea
lui superioară. El nu dispune de un canal de descărcare bine exprimat, fapt ce îl deosebeşte de
fulgerul linear.
- fulgerul sferic sau globular. Se produce după descărcarea puternică a unui fulger
linear sub forma unor sfere luminoase, sau globuri incandescente cu diametrul de 20-30 cm iar
în atmosfera liberă poate atinge câŃiva metri şi durează de la câteva fracŃiuni de secundă, până
la câteva zeci de minute, producând un bâzâit sau un şuierat şi uneori, explozii puternice prin
expansiunea gazelor comprimate în interiorul acestuia (L.T. Matveev, 1964).
Asupra fulgerului globul ar există două ipoteze.
Prima presupune că acest fulger este alcătuit din anumite substanŃe care, sub acŃiunea
forŃelor electrice se adună într-un ghem.
Cea de-a doua ipoteză consideră că fulgerul globular este un vârtej de gaze care se
menŃin sub acŃiunea forŃelor de tensiune superficială; în interiorul acestui vârtej se produc reacŃii
chimice care menŃin temperatura ridicată;
- fulgerul sub formă de mărgele, boabe, mătănii. Este un fulger globular de mici
proporŃii care face trecerea de la fulgerul linear, la cel globular. Este format dintr-o succesiune
de sfere mici (câteva zeci) care se produce mai rar. Ele sunt dispuse de-a lungul canalului de
descărcare a fulgerului linear. DistanŃa dintre sfere este de circa 1 m, iar diametrul lor atinge
câŃiva centimetri.
Indiferent de forma fulgerului, mecanismul genezei lui rămâne acelaşi şi anume existenŃa
unei descărcări electrice iniŃiale slabe, care înaintează lent şi se ramifică în aerul slab ionizat cu
rol de ''leader'' (conducător).
Descărcarea principală a fulgerului este formată dintr-o serie de predescărcări care se
succed în intervale foarte scurte de timp. Totalitatea acestora reprezintă fulgerul ca rezultat al
unei descărcări progresive prin salturi, a cărei viteză este de circa 200 km/s .
• Trăsnetul. Reprezintă descărcarea electrică între nori şi Pământ, alcătuită din mai
multe impulsuri care se succed la intervale foarte mici .
• Tunetul reprezintă zgomotul care însoŃeşte descărcarea electrică, rezultat al acŃiunilor
mecanice şi calorice intense care au loc de-a lungul canalului fulgerului unde temperatura
atinge 10.000 0C iar presiunea aerului trece de la valori ridicate la valori coborâte, brusc,
însoŃită de zgomot puternic. El poate dura 30-40' la câmpie şi mai mult în regiunile înalte şi se
aude după ce s-a văzut fulgerul (deoarece lumina se transmite cu viteză mai mare decât sunetul).
Complexul de fenomene electrice ce au loc în atmosferă se mai numesc şi fenomene
keraunice.
Ionizarea aerului şi electricitatea atmosferei prezintă o deosebită importanŃă pentru
organismul uman, atât a ionilor pozitivi, cât şi negativi. Depăşirea stadiului normal de ionizare
echivalează cu un fel de "poluare" a mediului ambiant care influenŃează negativ viaŃa.
27
 Este necesar, însă, echilibrarea acestora. De exemplu, dacă aerul atmosferic conŃine
mulŃi ioni pozitivi, organismul uman pierde prin respiraŃie un mare număr de ioni negativi, ceea
ce face să slăbească rezistenŃa organismului faŃă de microbi.
Pe timp noros şi ploios, pe suprafaŃa Pământului se aglomerează ionii pozitivi care
împiedică respiraŃia şi determină durerile reumatice şi crizele de astm.
Ionii negativi restabilesc echilibrul în organismul uman şi îi apără sănătatea. De aceea,
tratamentele cu ioni negativi a dus la vindecarea multor boli .

• Aurorele polare. Reprezintă fenomene electro-luminoase care se produc în regiunile

celor doi poli (australă şi boreală) în straturile înalte ale atmosferei, la înălŃimi de 100-400 km,
cu cea mai mare frecvenŃă la 100-200 km. În cazuri excepŃionale, ele se pot produce şi la numai
60 km înălŃime, sau la peste 1 000 km înălŃime.
De regulă, aurorele polare apar Ia 3-4 ore după apusul Soarelui. Ele au o luminozitate şi
un colorit variabil care se determină vizual şi se exprimă în unităŃi internaŃionale de intensitate I-
IV. Primele trei, sunt în mod obişnuit necolorate şi numai rar apar colorate în galben-verzui. Cele
de intensitate IV prezintă diferite nuanŃe de verde, violet şi roşu.
Aurorele polare prezintă forme variate de benzi, draperii sau raze. Dintre cele mai
importante notăm:
- aurore polare sub formă de luminiscenŃă difuză sunt aurorele ce se produc la începutul
nopŃii, în partea nordică a bolŃii cereşti, în apropierea orizontului, având câteodată un aspect de
văl verde-gălbui, sau al unor pete albicioase caracteristice norilor luminaŃi de lună;
- aurorele polare cu formă de arce sau panglici sunt cele mai frecvente. Aspectul de arc
este clar conturat şi se sprijină cu capetele pe orizont, în timp ce, din forma curbată, larg deschisă
spre cer, pornesc în sus benzi luminoase verzui sau roşiatice şi portocalii. Arcele de cerc pot avea
clipe de dispariŃie, pentru ca apoi să reapară nemodificându-şi conŃinutul.
În unele cazuri, locul arcelor de cerc este luat de draperii colorate galben-verzui şi tivite
cu roşu la partea inferioară, sau de panglici cu aceleaşi culori;
- aurorele cu structură radială sunt reprezentate printr-un sistem de raze, viu colorate şi
luminate care pornesc dintr-un punct al bolŃii cereşti peste tot cerul şi mai rar de coroane
luminiscente.
Reprezentarea pe hartă a aureolelor polare se face prin curbe de egală frecvenŃă a
acestora numite izohasme. Izohasma de 100 aurore/an trece de-a lungul litoralului nordic al
Norvegiei, prin Noua Zemlie, Peninsula Taimâr, Alaska de Nord, Canada de Nord şi Sud de
Groenlanda, deci jurul cercului polar şi mai la nord. Aurorele polare se produc în timpul nopŃilor
polare pe zone, extinse de sute de km.
• Asupra aurorelor polare au fost emise mai multe ipoteze:
- aurorele polare sunt o consecinŃă a exploziilor solare care determină ionizarea din
cauza razelor X; prezenŃa oxigenului atomic din cauza acŃiunii de disociere a razelor ultraviolete
solare, a azotului neutru şi a hidrogenului molecular (H2) care determină aspectul vizibil al
acestora;
- teoria corpusculară, conform căreia, în afară de razele luminoase şi invizibile, Soarele
emite şi un flux de particule rapide încărcate electric, numite corpusculi care sunt captaŃi de
câmpul magnetic al Pământului şi orientaŃi, dirijaŃi spre regiunile polare, unde pătrund în
straturile superioare ale atmosferei. Aici generează fenomene de luminiscenŃă ca urmare a
ciocnirii lor cu atomii şi moleculele de gaze din aer. Câmpul magnetic al fluxului de corpusculi
se suprapune peste câmpul magnetic normal al Pământului, generând astfel, furtuni magnetice
(Goldstein, 1881);
- teoria fluxului neutru care constă în pătrunderea în atmosfera terestră a unui nor de
gaze (plasmă solară), puternic ionizată, pozitiv şi negativ (Ferraro şi Chapman). în ansamblu însă,
acest flux este neutru din punct de vedere electric şi se deplasează cu viteze de 1 000 - 2 000
km/s. El capătă o formă curbată din cauza rotaŃiei Soarelui, asemenea unui jet de apă. Din cauza
mişcării de revoluŃie a Pământului şi a rotaŃiei Soarelui în jurul axei lui, fluxul corpuscular
ajunge la Pământ pe partea pe care este noapte de unde şi frecvenŃa fenomenului mai mare
noaptea;
28
 - ipoteza descărcării electrice în gaze, conform căreia, luminiscenŃa aurorelor polare nu
se datorează direct corpusculilor solari, ci ea este rezultatul descărcării în gazele din câmpurile
electrice incluse în plasma ce vine de la Soare, care are ca rezultat neomogenitatea ei, fapt ce
explică formele variate ale aurorelor polare.

În concluzie, cunoaşterea fenomenelor care Ńin de electricitatea atmosferei explică

numeroase aspecte din domeniul Meteorologiei teoretice, dar mai ales din domeniul
Meteorologiei practic.

29